Intrebare:  La urma urmei, omul este o fiinta rationala?

Raspuns: Asta e marea intrebare. In vremurile noastre, constiinta fiintei umane este directionata spre autodistrugere. Azi nu suntem rationali din nicio privinta.

Noi numim asta o „criza„, dar as putea sa o numesc si altfel. Acestea sunt treptele secventiale catre autodistrugere, exact ca un soarece care se misca direct spre falcile sarpelui ca si cum ar fi hipnotizat si nu este nimic ce ar putea face in acest sens. Hipnoza il impinge inainte si el trebuie sa o faca. Eu nu consider asta ca un mod rational de a aborda viata.

Azi suntem pur si simplu sclavii propriului egoism.  Acesta a atins maximum si ne guverneaza fara nicio subtilitate sau alte calcule si ne conducespre autodistrugere asa incat am putea in final sa ajungem  sa realizam raul.

Nu pot sa spun daca  se va ajunge acolo printr-o enorma suferinta. Asta depinde de oameni, de diseminarea metodei dezvoltarii si educatiei integrale.

Dar dezvoltarea noastra curenta nu e rationala. Nu vedem nimic rational nici in consumul nostru, comunicatii, arta, stiinte si nici in folosirea lor.

Vedem ca banul guverneaza totul. Mass media este deasupra politicii, guvernului sistemului judiciar, recompense si pedepse: totul este guvernat de bani. Iar asta este absolut nerational! Asta este o categorie pur egoista care nu exista in natura!

Am putea intelege asta daca ar fi facuta pentru putere, cunoastere si faima. Daca bunastarea este similara cu puterea, faima si cunoasterea, atunci ar putea fi o alta poveste, dar este pur si simplu o bunastare  in numele bunastarii. Este dincolo de limitele valorilor si categoriilor corporale. Ea devine ceva virtual.

 Din „Discutie despre Dezvoltarea integrala” 21.05.12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pentru a atinge scopul avem nevoie de mijloace, adică de efort. Cu cât ne străduim mai mult și cu cât efortul nostru este mai concentrat, mai clar și mai orientat către scopul final, cu atât atragem mai puternic Lumina care Corectează, aceea care ne face să avansăm.

Ca atare, fiecare moment al vieții ne este dat pentru a căuta și a clarifica acel lucru, cel mai eficient, pe care ar trebui să îl fac și care mă ajută să atrag Lumina care Corectează, așa după cum se spune: “Eu am creat înclinația rea, Eu am creat Tora ca pe un condiment pentru ea, căci Lumina din ea corectează,” ceea ce înseamnă că tu vei corecta înclinația către rău și o vei transforma într-o înclinație către bine. În această înclinație către bine, ca într-un vas bun, vei primi senzația vieții spirituale.

Aceasta este formula corecției. Deci, efortul nostru constă din a încerca să descoperim cele mai eficiente mijloace, la fiecare moment dat.

O persoană plutește, de obicei, o dată cu curentul vieții, crezând că avansează în acest fel. Dar plutirea pasivă îi permite acestuia să avanseze la nivelul ”neanimat”. Să presupunem că el se află într-un grup, studiind și luând parte la diferite evenimente și toate acestea devin o rutină pentru el. El se găsește sub influența câmpului general de forțe care îi împinge înainte, ca pe un curent general, pe toți aceia care doresc să atingă scopul final, dar această situație este numită „sfânt neanimat”, și, nici în acest caz, nu există o avansare personală. Avansarea personală depinde de efortul personal, zilnic, pentru a ne îndemna și a adăuga aromă și iuțeală acestui fel de mâncare, de unul singur: sare, piper și alte condimente.

El trebuie să înțeleagă că nu are de ales, și că este posibil să fie îndemnat doar de aceste situații pe muchie de cuțit, în care este aruncat, fără milă, arătându-i-se cât de diferit și depărtat de spiritualitate este de fapt. Dacă persoanei nu îi este teamă de creșterea apetitului pentru aceste condimente, nu prea plăcute, el este îmboldit și poate, deja, să îndeplinească anumite acțiuni independente și nu doar să plutească în curentul general al societății sale. Deci, noi trebuie, în mod constant, să ne dăm silința, așa cum se spune, ”Ai muncit și ai găsit – crede” ceea ce înseamnă că, după aceea se petrece faptul, iar Creatorul este revelat unei persoane. Dar aceasta doar dacă o persoană se silește mai mult decât rutina zilnică. Aceasta este problema noastră, căci este foarte greu să spargi rutina. Noi suntem obișnuiți cu programul nostru zilnic, cu aceleași ore și aceeași împlinire pe care o primim conform unui program obișnuit, depunând același efort; ”obișnuința devine a doua natură”.

Am depus eforturi timp de mai mulți ani și mi se pare că mă aflu, mereu, pe calea cea bună. Astfel încât mă simt mai puțin satisfăcut și încep să mă plâng: Ce mi se întâmplă, de ce nu obțin nici un rezultat? Nu observ că am plutit în curentul general. În ceea ce privește nivelul spiritual, este acela al unui corp neanimat, un corp mort care nu se mișcă. Aceasta deoarece nu m-am străduit eu însumi. Spiritualitatea este revelată unei persoane în funcție de efortul personal, de pregătirea propriului vas, a dorinței sale. Desigur, mă mișc totuși și avansez puțin, deoarece iau parte la anumite activități, dar, lucrul important este acela că, dincolo de rutina zilnică și curentul general, ar trebui să existe clarificarea mea personală, prin care o persoană își trezește constant, apetitul său intern, prin condimente iuți și întrebări neplăcute.

El trebuie, în mod constant, să se controleze și să se impulsioneze încercând să grăbească timpul și trebuie să depună eforturi serioase pentru a îndeplini vorbele: ”Ai muncit și ai găsit, crede!”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, Shamati 117

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există o singură ființă creată și aceasta este dorința de a primi. Această dorință de a primi recepționează diferite impresii de la Lumina care a creat-o ca pe „ceva din nimic”. Aceasta înseamnă că, în dorință, sunt impregnate diverse fenomene care o împart în cinci părți: rădăcina, prima parte, a doua, a treia și a patra. Dorința simte doar ceea ce se întâmplă în interiorul acestor părți și în relațiile dintre ele, nimic mai mult.

Toate schimbările pot avea loc doar în interiorul acestei dorințe de a primi, în funcție de modul în care își simte ea părțile componente: în ce măsură sunt ele conectate, cât de mari sau cât de cuprinzătoare sunt ele, etc. În mod corespunzător, realitatea percepută de către dorință este stabilizată și este alcătuită din ceea ce intră în interiorul dorinței.

Dorința poate exista chiar și atunci când ea însăși nu se percepe, ca și cum, doar subconștientul este activ la ea. Această situație se poate datora faptului că dorința se percepe deja ca fiind o realitate care simte. Se poate datora faptului că se percepe și pe ea și pe ceilalți ca pe o realitate care simte.

În plus, dorința se poate percepe pe ea însăși și pe ceilalți, iar ceilalți se pot simți pe ei și pe alții. Prin urmare, ea atribuie acestora o parte din propria sa percepție și simțire. Copiii mici și oamenii neevoluați nu pot vorbi despre asta.

Dar, într-un mod sau altul, totul se petrece în interiorul dorinței de a primi, iar această dorință are mai multe niveluri de simțire.

La nivelul “acestei lumi,” ea simte propria ei existență și, deasemenea, apropierea sau depărtarea de ceilalți. Imaginea este creată în interiorul ei de către cele cinci simțuri: vedere, auz, gust, miros și pipăit. Dacă restricționăm aceste simțuri, dorința nu va mai simți nimic.

Acum ar trebui să subliniem simțul tactil – nu este vorba doar de a atinge ceva, ci despre perceperea fizică a eului, care este alcătuită din anumite părți care vin în contact cu aerul, etc. Așadar, dacă separăm aceste cinci simțuri, ființa creată dispare. Din afară, pare că dorința există, dar nu simte nimic, ceea ce înseamnă că ea nu are nici un sentiment, realizare și, în fapt, nici o existență.

Prin urmare, munca noastră se desfășoară în interiorul dorinței. Nu putem dobândi nimic mai mult, decât cele cinci părți ale sale, dar le putem îmbunătăți. Principalul lucru este să înțelegem – ceea ce simțim este propria noastră emoție precum și fenomenele care trec prin noi.
Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, “Esenta intelepciunii Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca într-o societate egoistă să schimbăm sistemul relaţiilor economice ale unei familii, intr-un sistem integral de relaţii? În ce fel este posibil să te uiti la această situaţie?

Răspuns: Dacă societatea rămâne individualistă, atunci persoanele aflate sub influenţa educaţiei integrale şi sistemului de formare se vor schimba; ele vor percepe lumea într-un mod nou. Deci, cum această persoană schimbă lumea ei mică?

Cred că oamenii dintr-o familie vor începe să se raporteze la tot ceea ce fac, interacţionând între ei şi consumând informaţii pentru mica lor casă reciprocă, din punctul de vedere al consumului economic corect. Aceasta  înseamnă că vor avea tot ceea ce au nevoie pentru viata. Şi tot restul, sentimentul de împlinire, armonie, fericire, bogatie, tot ceea ce o persoană îşi doreşte, va veni la ea în mod special din sentimentul relaţiei ei armonioase cu lumea.

Desigur, împreună cu asta, influenţa lumii egoiste şi nearmonioase nu o vor trece cu vederea, ci ei de fapt, în orice caz, vor fi umpluţi pe plan intern cu fericire şi armonie pe care în mod constant o vor dobândi pentru ei înşişi.

Economia domestică se va schimba. Din necesitate, oamenii vor fi mulţumiţi cu hrana simplă, îmbrăcamintea simplă, mobilierul simplu, şi aşa mai departe. Cautarea plăcerii şi-a depăşit limitele intereselor corporale, prin urmare, aceste nevoi, nu vor fi găsite la nivelul auto-blocării, ci la nivelul natural, necesar şi corect pentru existenţă.

Acelaşi lucru, de asemenea, se referă si la nivelul venitului. Atunci când o persoană înţelege că nu are cerinţe speciale, când priveşte lumea în acest mod, atunci desigur,  va fi simplu, uşor şi gratuit.

În plus, nevoile oamenilor de comunicare vor fi, natural, la nivelul mediului care li se aseamănă în funcţie de structura lor, în conformitate cu integralitatea. În acest fel, aceste societăţi şi grupuri se vor dezvolta.

Dintr-o „Discuţie despre cresterea integrală” 5/21/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem informaţii despre viitoarele ameninţări care ne îngrijorează. Am auzit şi suntem de acord cu asta. Ce putem face pentru a le preveni?

Răspuns: Avem multe opţiuni şi multe moduri de a disemina. În primul rând trebuie să folosim toate diferitele mişcări de protest, deoarece acestea sunt de fapt un protest intern împotriva a tot ce se întâmplă în lume în aceste zile: împotriva creşterii preţurilor, cotei inegale a bogăţiei, precum şi alte fenomene asemănătoare. Acest protest este împotriva stării actuale a societăţii. Putem folosi cu succes acţiunile de protest, pentru a transmite mesajul la mase. Putem folosi grija pe care o persoană o are pentru copii. Vedem modul urât în care copiii sunt educaţi în aceste zile. Ei nu primesc nici o formă de educaţie, ci doar informaţii şi nu doresc nici macar acest lucru. Este violenţă în şcoli, problemele legate de droguri, abuz sexual, etc, familiile se destramă şi puţini vor să-şi păstreze familia.

Noi trebuie să încercăm cumva să arătăm unei persoane că este cu siguranţă posibil să trăiască altfel, deşi a crescut săturată de toate încercările de a face ceva. Este totul atat de simplu: Ea pur şi simplu are nevoie să navigheze pe net şi să ajungă la cursul de educaţie integrală.

Lucrănd cu copiii de şcoală, folosim o metodă foarte interesantă: în primul rând, profesorii sunt instruiţi şi apoi folosesc metoda integrală în sala de clasă. Putem vedea rezultatele în termen de cateva saptamani în schimbarea copiilor. Părinţii văd brusc copii total diferiţi, care au devenit mai buni, mai plăcuti, ascultători, şi aşa mai departe. Apoi, este nevoie să schimbăm părinţii, deoarece mediul influenţează copiii.  Aceasta înseamnă că ei, de asemenea, trebuie să participe la un curs de educaţie integrală. Nu este nevoie să le spunem despre schimbările viitoare, deoarece în momentul în care încep cursul şi participă la ateliere de lucru, ei descoperă brusc o existenţă cu totul diferită, un mod diferit de a comunica, o altă viaţă.

Astăzi pregătim în mod activ şi intens o intreaga echipa de lectori, profesori, educatori şi organizatori, care se vor ocupa cu acest lucru. Dar între timp, aceasta este doar o picătură în ocean.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 13/06/12

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi trebuie sa ajungem la o inaltime unde putem trece peste egoismul nostru fara ca el sa ne deranjeze. Ne ridicam peste el si devenim complet liberi. Si atunci omul devine nelimitat.

Dar acum egoismul meu ma deranjeaza, este „ajutorul contra”, caci el ma ajuta sa descopar lipsuri noi, probleme, tot felul de defecte din mine. Ma impinge la lucru si la actiune, trezeste in mine tot felul de senzatii, schimbari de situatii. Daca toate astea nu erau, atunci situatia noastra era complet ireversibila. De aceea s-a spus „cu cat mai mare este omul cu atat dorintele lui (egoismul) sunt mai mari” .

Dar in inaintarea lui, omul nu dezvolta dorinta de a primi mai mare ci in aceeasi dorinta el descopera din ce in ce mai multe detalii, ia seama la lucruri mici si fine care il mira mult. Asta se numeste dorinta mai mare de a primi.

Atingerea egoismul înseamnă a deveni mai pretentios si ripsit de rabdare la cele mai mici lucruri, pe care nici măcar nu le-am bagat In seama. Si acest lucru ma stimuleaza pentru a  efectua reparatii noi, mai fine si in cele din urma ma aduce sa efectuez o munca foarte precisa impotriva naturii mele egoiste

Creatorul a creat dorinta de a primi, ceva  străin de El şi de noi. Dar acest lucru ne permite să simtim o noţiune: separarea noastră de Creator ca „ceva din nimic” ( Yesh meen ). Nu este nimic în afară de aceasta, în dorinta de a primi. Aceasta include doar această calitate, şi nu un gram de orice alta dorinţă. Creatorul a creat doar acest singur lucru, care a apărut „ceva din nimic”, fiind cu totul alt ceva.

Din acest punct diferit incepe sa se dezvolte dorinta de a primi, ca si cum s-ar deschide o spirala. Tot ce este in aceasta dorinta, care iese din „ceva din nimic”(yesh meen) se dezvolta din Creator, doar in forma opusa, ca o „anti lume”.

Creatorul a creat in afara frontierelor sale un punct care exista din nimic si a intrat in el. Se pare ca exista Creator si creat ce stau fata in fata. Si creatul se foloseste de tot ce are din acest „nimic”, ca sa se autoformeze in aceeasi stare ca si Creatorul. Caci de fapt , tot restul in afara de acest punct „ceva din nimic”, este Creatorul. Si „ceva din nimic” este punctul opus (de cotitura) in mintea si in sentimentele noastre, pe care noi trebuie sa-l reparam tot timpul.

Din prima parte a lectiei zilnice de cabala 6/14/12, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Astazi, planeta noastra este absorbita de o nevoie inconstienta de distrugere. Cum putem opri asta? De exemplu, o persoana care se distruge consumand alcool ajunge la un punct in care ori piere ori se schimba radical si incepe sa duca o noua viata.

Raspuns: Eu sper ca situatia va evolua in bine in viitorul apropiat. Eu sper ca se va intampla inainte ca sa epuizam intreaga planeta si sa anihilam populatia, dupa care nici macar ruinele nu mai raman, la fel ca in filmele SF despre viitoul in care oamenii hoinaresc asemeni creaturilor primare, hranindu-se cu radacini, dupa ce au supravietuit acestei catastrofe, acestei rascruci.

Pentru ca aceasta schimbare pozitiva sa aiba loc cat mai curand, noi incercam sa diseminam metoda cresterii si educatiei integrale. Insa, sincer, nu am gasit suficient sprijin in oameni; avem o putere mica. Deci nu pot spune ca simt o satisfactie profunda.

Insa, nu cred ca umanitatea va disparea, pentru ca nu este intentia naturii sau cursul ei: acest intreg sir construit pe constantele foarte rationale ale cauzei si efectului, legilor, si gradelor. Prin urmare nu ne vom autodistruge.

Insa ne putem aduce la o stare in care o mica parte a oamenilor -care ar supravietui tuturor dezastrelor (atat naturale cat si a razboiului), pe care noi le declansam- nu vor putea sa ajunga la un echilibru cu natura si sa reveleze natura superioara ca absoluta armonie, integralitate, unitate, si vor exista la acest nivel.

Acesta nu este un grad pamantean. Este gradul la care ajunge o persoana ajunge la un univers nu la cel pe care il vedem astazi prin egoismul individual, ci intr-un mod diferit, o imagine stereo a naturii. Noi nu vedem o imagine plata a creatiei ci profunzimea sa, impreuna cu fortele care evoca aceasta imagine si le guverneaza si noi toti impreuna.

Noi vom vedea tot ce sta in spatele acestui ecran, in spatele acestui teatru. In fond, noi nu stim ce forte ne guverneaza. Noi nu stim ce se va intampla in momentul urmator. Noi trebuie sa ne obisnuim cu aceste forte, sa le revelam. Eu sper ca toate acestea se vor manifesta. Dar se vom manifesta doar cand omul va fi capabil sa devina in anumite moduri similar cu integralitatea si intreaga natura.

Din “Discutia despre Educatia Integrala” 21/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt lipsurile individuale si cele generale?

Raspuns: Deficienta individului nu exista in lumea spirituala pentru ca nu este vorba despre dorintele corporale obisnuite. In dorintele spirituale, persoana are doar un punct in inima, pe care nu l-a remarcat.

O deficienta generala este abilitatea de a se detasa si de a se conecta la general. Asta inseamna ca persoana intelege si simte deja din studiu, din faptul ca este o parte a grupului, si din deiseminare ca lumea spirituala este revelata doar in deficienta.

Un deficit de ansamblu inseamna ca este conectat, cel putin minim, si ii este permis sa perceapa anumite discernaminte spirituale. Pana atunci, nimeni nu vede nimic, la fel cum pe inserat la apus totul devine neclar.

Se spunem ca seara este momentul in care nu poti recunoaste fata prietenului tau de la o anumita distanta (patru Amot) pentru ca totul devine neclar. Insa, daca imi recunosc prietenul, nu este inca seara.

Seara simbolizeaza faptul ca pot vedea ceva dar nu inteleg exact ce este. Astfel, noi treptat incepem sa ajungem sa intelegem ca, in locul revelatiei, exista anumite discernaminte in care putem recunoaste, la fel cum recunoastem fata prietenului de la distanta de patru Amot, adica in cele patru faze minime ale dorintei de a primi.

Pentru a face asta, trebuie sa ma conectez cu dorinta unor prieteni astfel incat sa existe o conexiune intre noi, si apoi voi putea sa discern binele de rau, lumina de intuneric. Trebui sa clarific ce inseamna primirea si daruirea pentru mine si pentru ceilalti, sau pentru toti impreuna, intre noi.

In conexiunea dintre noi, eu incep deja sa vad aceste dicernaminte: ce inseamna „pentru a primi” si ce inseamna „ a darui”. In acest loc, construit in mine, in deficienta prin incorporarea celorlalti, inteleg deja intr-o anumita masura ce inseaman a primi si a darui. Aceasta este o intelegere minimala, initiala, insa deja vad diferenta dintre ele.

O deficienta este formata in mine, un vas al perceptiei prin care vad lumea spirituala, sa simt si sa vad dscernamintele. Astfel, introspectia mea spirituala se deschide si este diferita de perspectiva exterioara pe care o am acum, in care ne imaginam ca vedem totul.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/06/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Educatia este buna atunci cand oamenii primesc cunoastere impreuna cu o explicatie pe care sunt gata sa o accepte, pentru ca primim multe lucruri fara explicatii, in special in timpul copilariei, care raman in noi ca virusii si ne este imposibil sa scapam de ele. Noi utilizam in mod subconstient acest bagaj de fapte si le consideram adevarate, chiar daca in realitate sunt gresite si ne stau in cale.

Toate acestea se intampla pentru ca, fiind copii si adolescenti, suntem umpluti cu diferite adevaruri „de necontestat” insa fara explicatii. De atunci, ele sunt impregnate in noi si nu avem unde sa ne ascundem de ele. Indiferent ce faceti, nu aveti controlul asupra lucrurilor care au fost imprimate in voi.

Si de aceea totul trebuie sa fie insotit de explicatii. Nu este nevoie sa derutam oamenii cu constructii complicate bazate pe matematica superioara- oamenii trebuie sa primeasca o explicatie clara, accesibila, pentru ca altfel cunoasterea devine un slogan sau axioma, si nu ajuta oamenii sa avanseze. O persoana trebuie sa isi dezvolte bunul simt atunci cand invata aceste explicatii. Mai mult, este necesar sa mentina o viteza adecvata, pentru ca excesul de informatie sa nu blocheze abilitatea persoanei de absorbi informatia.

Educatia corecta este lipsita de fapte nefondate. Asta pentru ca oamenii nu vor putea sa le foloseasca in mod corect si va fi foarte dificil pentru ei sa scape de inarcatura inutila. Este imposibil sa muncesti cu fapte atunci cand nu cunosti cauzele si consecintele lor. In acest caz, acestea nu ii vor permite persoanei sa isi creeze o imagine comuna a realitatii. In loc de asta, persoana le trateaza ca legi stricte.

De fapt nu exista deloc legi in realitate: noi le cream. De indata ce ma nasc, necesitatile ma imping sa imi formez o anumita imagine a lumii, conectand aceste parti. Asta pentru ca venim dintr-o spargere, si intreaga noastra realitate consta din a reface un mozaic din partile sale la toate nivelurile, atat de adanc, cat se poate, de la aceasta lume pana la lumea Infinitatii, adaugand in mod constant noi calitati si cantitati de trasaturi. In fond aceasta imagine este multidimensionala.

Deci, atunci cand ii dau un ultimatum unei persoane cu privire la modul in care aceste parti trebuie puse la un loc, il trimit pe calea gresita, iar persoana continua sa urmeze directia pentru ca nu stie cum sa faca analiza si cum sa faca analogiile. In loc sa ii dam raspunsuri pregatite si pur si simplu fapte, trebuie sa ii dam o tehnica, o metoda, un ghid pentru a actiona.

De aceea educatia moderna esueaza. Pentru ca suntem niste „soldati” modelati, „lucratori” abili, mai degraba decat oameni creativi care stiu cum sa puna la loc bucatile de mozaic.

Intrebare: Nu ne putem limita doar la fapte, chiar daca acestea sunt adevarate?

Raspuns: Nu faptele sunt problema. O persoana are nevoie de mai mult decat de cunoastere: trebuie sa isi dezvolte mintea, sa puna la un loc lucrurile pe care nimeni nu le-a asezat pana acum. Trebuie sa aiba o abordare, un program nou instalat in ea, care sa ii permita sa isi formeze in sine o imagine independenta a realitatii.

Un copil nu va invata prin actiuni fortate: acestea au un efect limitat. Cand ii spun ceva, trebuie sa ii explic de ce este asa. Altfel introduc in el un alt „virus”, si nu va fi capabil sa isi foloseasca in mod rational „adevarul” care este imprimat in el. Datorita unui anumit context, se va mentine in mintea sa subconstienta pana la sfarsitul vietii sale, si doar moartea corpului va pune capat acestui lucru.

Intrebare: In timpul perioadei de ascundere, noi folosim de asemenea sloganuri pe care nu le intelegem. De ce acestea nu sunt „virale” pentru noi?

Raspuns: Este adevarat, Cabala are propriile „motto”-uri: „Nu exista nimeni in afara de El”. „Dumnezeu care face bine”, „Iubeste pe prietenul tau ca pe tine insuti”, etc. Insa, acestea vin de la un grad superior si nu le putem primi in alta forma. Noi „inghitim” acesti virusi, si incercam sa ne modelam artificial in acord cu ele si astfel atragem Lumina care Reformeaza. Care ne corecteaza si ne ridica, dandu-ne o noua intelegere a lumii, o noua minte si un nou sentiment.

Pe de o parte, in lumea noastra, noi inghitim fapte false in loc sa dobandim simtul realitatii, iar acest lucru nu ne ingaduie sa inaintam in combinarea partilor, studiind adevarata imagine a lumii, si dezvoltarea ei pe aceste baze.

In fond, pot fi independent in lumea noastra, in timp ce  nu voi putea sa intru in spiritualitate de unul singur. Dimpotriva, trebuie sa realizez legile lumii spirituale in mine, sa ma conectez cu ele in masura capacitatilor mele, si apoi Lumina superioara ma va inalta.

In acest fel, „virusii” mai degraba pozitivi decat negativi vor actiona in lumea spirituala: Fiti alaturi de oameni mari, inaltati pe prietenii vostri in ochii vostri, si nazuiti constant catre Lumina, despre care nu stiti nimic. Aceste lucruri nu sunt fapte in perceptia mea; cu toate acestea primirea lor din lumea superioara este benefica.

In perceptia noastra, chiar si cartile Cabaliste sunt „virusi”. Ele vorbesc despre lucruri pe care nu le putem simti, vedea sau auzi. Insa, eu studiez aceste texte pentru a ma ridica cu ajutorul lor. Las acesti „virusi” sa ma loveasca si sa ma molipsesc de iubire. Si apoi voi realiza.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/06/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→