Intrebare: Astazi, planeta noastra este absorbita de o nevoie inconstienta de distrugere. Cum putem opri asta? De exemplu, o persoana care se distruge consumand alcool ajunge la un punct in care ori piere ori se schimba radical si incepe sa duca o noua viata.

Raspuns: Eu sper ca situatia va evolua in bine in viitorul apropiat. Eu sper ca se va intampla inainte ca sa epuizam intreaga planeta si sa anihilam populatia, dupa care nici macar ruinele nu mai raman, la fel ca in filmele SF despre viitoul in care oamenii hoinaresc asemeni creaturilor primare, hranindu-se cu radacini, dupa ce au supravietuit acestei catastrofe, acestei rascruci.

Pentru ca aceasta schimbare pozitiva sa aiba loc cat mai curand, noi incercam sa diseminam metoda cresterii si educatiei integrale. Insa, sincer, nu am gasit suficient sprijin in oameni; avem o putere mica. Deci nu pot spune ca simt o satisfactie profunda.

Insa, nu cred ca umanitatea va disparea, pentru ca nu este intentia naturii sau cursul ei: acest intreg sir construit pe constantele foarte rationale ale cauzei si efectului, legilor, si gradelor. Prin urmare nu ne vom autodistruge.

Insa ne putem aduce la o stare in care o mica parte a oamenilor -care ar supravietui tuturor dezastrelor (atat naturale cat si a razboiului), pe care noi le declansam- nu vor putea sa ajunga la un echilibru cu natura si sa reveleze natura superioara ca absoluta armonie, integralitate, unitate, si vor exista la acest nivel.

Acesta nu este un grad pamantean. Este gradul la care ajunge o persoana ajunge la un univers nu la cel pe care il vedem astazi prin egoismul individual, ci intr-un mod diferit, o imagine stereo a naturii. Noi nu vedem o imagine plata a creatiei ci profunzimea sa, impreuna cu fortele care evoca aceasta imagine si le guverneaza si noi toti impreuna.

Noi vom vedea tot ce sta in spatele acestui ecran, in spatele acestui teatru. In fond, noi nu stim ce forte ne guverneaza. Noi nu stim ce se va intampla in momentul urmator. Noi trebuie sa ne obisnuim cu aceste forte, sa le revelam. Eu sper ca toate acestea se vor manifesta. Dar se vom manifesta doar cand omul va fi capabil sa devina in anumite moduri similar cu integralitatea si intreaga natura.

Din “Discutia despre Educatia Integrala” 21/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt lipsurile individuale si cele generale?

Raspuns: Deficienta individului nu exista in lumea spirituala pentru ca nu este vorba despre dorintele corporale obisnuite. In dorintele spirituale, persoana are doar un punct in inima, pe care nu l-a remarcat.

O deficienta generala este abilitatea de a se detasa si de a se conecta la general. Asta inseamna ca persoana intelege si simte deja din studiu, din faptul ca este o parte a grupului, si din deiseminare ca lumea spirituala este revelata doar in deficienta.

Un deficit de ansamblu inseamna ca este conectat, cel putin minim, si ii este permis sa perceapa anumite discernaminte spirituale. Pana atunci, nimeni nu vede nimic, la fel cum pe inserat la apus totul devine neclar.

Se spunem ca seara este momentul in care nu poti recunoaste fata prietenului tau de la o anumita distanta (patru Amot) pentru ca totul devine neclar. Insa, daca imi recunosc prietenul, nu este inca seara.

Seara simbolizeaza faptul ca pot vedea ceva dar nu inteleg exact ce este. Astfel, noi treptat incepem sa ajungem sa intelegem ca, in locul revelatiei, exista anumite discernaminte in care putem recunoaste, la fel cum recunoastem fata prietenului de la distanta de patru Amot, adica in cele patru faze minime ale dorintei de a primi.

Pentru a face asta, trebuie sa ma conectez cu dorinta unor prieteni astfel incat sa existe o conexiune intre noi, si apoi voi putea sa discern binele de rau, lumina de intuneric. Trebui sa clarific ce inseamna primirea si daruirea pentru mine si pentru ceilalti, sau pentru toti impreuna, intre noi.

In conexiunea dintre noi, eu incep deja sa vad aceste dicernaminte: ce inseamna „pentru a primi” si ce inseamna „ a darui”. In acest loc, construit in mine, in deficienta prin incorporarea celorlalti, inteleg deja intr-o anumita masura ce inseaman a primi si a darui. Aceasta este o intelegere minimala, initiala, insa deja vad diferenta dintre ele.

O deficienta este formata in mine, un vas al perceptiei prin care vad lumea spirituala, sa simt si sa vad dscernamintele. Astfel, introspectia mea spirituala se deschide si este diferita de perspectiva exterioara pe care o am acum, in care ne imaginam ca vedem totul.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/06/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Educatia este buna atunci cand oamenii primesc cunoastere impreuna cu o explicatie pe care sunt gata sa o accepte, pentru ca primim multe lucruri fara explicatii, in special in timpul copilariei, care raman in noi ca virusii si ne este imposibil sa scapam de ele. Noi utilizam in mod subconstient acest bagaj de fapte si le consideram adevarate, chiar daca in realitate sunt gresite si ne stau in cale.

Toate acestea se intampla pentru ca, fiind copii si adolescenti, suntem umpluti cu diferite adevaruri „de necontestat” insa fara explicatii. De atunci, ele sunt impregnate in noi si nu avem unde sa ne ascundem de ele. Indiferent ce faceti, nu aveti controlul asupra lucrurilor care au fost imprimate in voi.

Si de aceea totul trebuie sa fie insotit de explicatii. Nu este nevoie sa derutam oamenii cu constructii complicate bazate pe matematica superioara- oamenii trebuie sa primeasca o explicatie clara, accesibila, pentru ca altfel cunoasterea devine un slogan sau axioma, si nu ajuta oamenii sa avanseze. O persoana trebuie sa isi dezvolte bunul simt atunci cand invata aceste explicatii. Mai mult, este necesar sa mentina o viteza adecvata, pentru ca excesul de informatie sa nu blocheze abilitatea persoanei de absorbi informatia.

Educatia corecta este lipsita de fapte nefondate. Asta pentru ca oamenii nu vor putea sa le foloseasca in mod corect si va fi foarte dificil pentru ei sa scape de inarcatura inutila. Este imposibil sa muncesti cu fapte atunci cand nu cunosti cauzele si consecintele lor. In acest caz, acestea nu ii vor permite persoanei sa isi creeze o imagine comuna a realitatii. In loc de asta, persoana le trateaza ca legi stricte.

De fapt nu exista deloc legi in realitate: noi le cream. De indata ce ma nasc, necesitatile ma imping sa imi formez o anumita imagine a lumii, conectand aceste parti. Asta pentru ca venim dintr-o spargere, si intreaga noastra realitate consta din a reface un mozaic din partile sale la toate nivelurile, atat de adanc, cat se poate, de la aceasta lume pana la lumea Infinitatii, adaugand in mod constant noi calitati si cantitati de trasaturi. In fond aceasta imagine este multidimensionala.

Deci, atunci cand ii dau un ultimatum unei persoane cu privire la modul in care aceste parti trebuie puse la un loc, il trimit pe calea gresita, iar persoana continua sa urmeze directia pentru ca nu stie cum sa faca analiza si cum sa faca analogiile. In loc sa ii dam raspunsuri pregatite si pur si simplu fapte, trebuie sa ii dam o tehnica, o metoda, un ghid pentru a actiona.

De aceea educatia moderna esueaza. Pentru ca suntem niste „soldati” modelati, „lucratori” abili, mai degraba decat oameni creativi care stiu cum sa puna la loc bucatile de mozaic.

Intrebare: Nu ne putem limita doar la fapte, chiar daca acestea sunt adevarate?

Raspuns: Nu faptele sunt problema. O persoana are nevoie de mai mult decat de cunoastere: trebuie sa isi dezvolte mintea, sa puna la un loc lucrurile pe care nimeni nu le-a asezat pana acum. Trebuie sa aiba o abordare, un program nou instalat in ea, care sa ii permita sa isi formeze in sine o imagine independenta a realitatii.

Un copil nu va invata prin actiuni fortate: acestea au un efect limitat. Cand ii spun ceva, trebuie sa ii explic de ce este asa. Altfel introduc in el un alt „virus”, si nu va fi capabil sa isi foloseasca in mod rational „adevarul” care este imprimat in el. Datorita unui anumit context, se va mentine in mintea sa subconstienta pana la sfarsitul vietii sale, si doar moartea corpului va pune capat acestui lucru.

Intrebare: In timpul perioadei de ascundere, noi folosim de asemenea sloganuri pe care nu le intelegem. De ce acestea nu sunt „virale” pentru noi?

Raspuns: Este adevarat, Cabala are propriile „motto”-uri: „Nu exista nimeni in afara de El”. „Dumnezeu care face bine”, „Iubeste pe prietenul tau ca pe tine insuti”, etc. Insa, acestea vin de la un grad superior si nu le putem primi in alta forma. Noi „inghitim” acesti virusi, si incercam sa ne modelam artificial in acord cu ele si astfel atragem Lumina care Reformeaza. Care ne corecteaza si ne ridica, dandu-ne o noua intelegere a lumii, o noua minte si un nou sentiment.

Pe de o parte, in lumea noastra, noi inghitim fapte false in loc sa dobandim simtul realitatii, iar acest lucru nu ne ingaduie sa inaintam in combinarea partilor, studiind adevarata imagine a lumii, si dezvoltarea ei pe aceste baze.

In fond, pot fi independent in lumea noastra, in timp ce  nu voi putea sa intru in spiritualitate de unul singur. Dimpotriva, trebuie sa realizez legile lumii spirituale in mine, sa ma conectez cu ele in masura capacitatilor mele, si apoi Lumina superioara ma va inalta.

In acest fel, „virusii” mai degraba pozitivi decat negativi vor actiona in lumea spirituala: Fiti alaturi de oameni mari, inaltati pe prietenii vostri in ochii vostri, si nazuiti constant catre Lumina, despre care nu stiti nimic. Aceste lucruri nu sunt fapte in perceptia mea; cu toate acestea primirea lor din lumea superioara este benefica.

In perceptia noastra, chiar si cartile Cabaliste sunt „virusi”. Ele vorbesc despre lucruri pe care nu le putem simti, vedea sau auzi. Insa, eu studiez aceste texte pentru a ma ridica cu ajutorul lor. Las acesti „virusi” sa ma loveasca si sa ma molipsesc de iubire. Si apoi voi realiza.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/06/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Paragraful 4: Pentru a intelege aceste probleme si intrebari, singura modalitatea este de a examina procesului actiunii, adica, scopul Creatiei. Pentru ca nimic nu poate fi inteles in mijlocul procesului, ci doar prin finalul sau.

Pana acum, intrebarile noastre au ramas intrebari. La inceputul muncii nu intelegem si nu stim de unde vine. Persoana trebuie mai intai sa inteleaga in totalitate creatia, si cel mai important sa vada finalul. Doar atunci putem intelege inceputul.

Noi intr-adevar nu determinam munca; ci mai degraba o actualizam si suntem consecintele sale. Prin urmare vom cunoaste inceputul doar prin sfarsit.

In comparatie cu noi, Creatorul nu are nevoie de un proces care sa aiba inceput si sfarsit. Penru El, inceputul caii, calea in sine, si sfarsitul sau cuprind o realitate indivizibila. In timp ce noi trebuie sa parcurgem toate stadiile dezvoltarii, si doar dupa ce am completat munca intelegem calea pe care am strabatut-o si scopul din spatele ei.

De aceea Baal HaSulam a scris ca noi trebuie sa studiem intregul proces pana la final. In timp ce pe calea fructului dorit totul pare corupt, necopt, alterat, la fel ca oricare alt lucru care nu a ajuns la starea sa finala.

Noi nu primi adevaratele raspusuri la intrebari pana cand nu atingem scopul, sfarsitul corectiei. Fiecare intrebare pe care o avem est un vid, un vas, in care trebuie sa primim implinire, care este cu adevarat raspunsul. Prin urmare, intrebarile referitoare la sensul si scopul existentei noastre se umplu cu raspunsuri doar dupa ce am ajuns la scopul final.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 14/06/2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

La inceputul cartii „Prefata cartii Zohar” , Baal Hasulam pune cinci intrebari:

1.Care este esenta noastra ?

2.Care este rolul nostru in lungul lant al realitatii, unde noi santem o mica zala ?

3.Daca ne simtim stricati si decazuti, oare Creatorul care ne-a creat nu trebuia sa construiasca numai perfectiune ?

4.Cum a putut Creatorul sa dea creaturilor lui asemenea chinuri ?

5.Cum se poate ca din eternitate, care nu are inceput si sfarsit, sa iasa creaturi nocive, lipsite de valoare, stricate ?

Multi s-au gandit si au scris despre aceste lucruri de-a lungul generatiilor, de atunci de cand omenirea se cunoaste. Si iata ca si in generatia noastra raman aceleasi intrebari. Nu am ajuns la o intelegere si deocamdata intrebarile sunt esentiale, intrebari despre esenta vietii noastre. Pentru ce traim? Care este sensul vietii? Care este motivul pentru care traim? Prin ce proces trecem in viata? Oare noi putem sau nu alege? La ce tinta trebuie sa ajungem? Oare natura este oarba sau lucreaza dupa un anumit program? Oare se poate sau nu schimba acest program ?

In afara de acestea, sunt si intrebari care sant legate de cartile sfinte. Daca creatorul este bun si ne vrea binele si a creat totul doar pentru a da binele, atunci unde este acest bine? Oare este in cealalta lume? Dar cine a vazut si cunoaste cealalta lume?

In afara de etapa (rangul) „hai” (viu=animal) in care noi trebuie sa ne aprovizionam cu „ohel nefes”(mancare spirituala) – toate aceste intrebari cuprind toata realitatea .

Intrebare: Putini oameni pun aceste intrebari …

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu stiu sa intrebe si sa gandeasca la ce este mai important, asta fiind o alta problema. Dar in subconstient aceste subiecte, fara indoiala, ii deranjeaza in special in timpurile noastre.

Si in definitiv, oare in toata istoria nu a fost un om care sa nu se fi intrebat :

De ce sufar eu ?

Si intre timp de ce te miri:

Suferi pentru ca ti-e rau

Dar de ce ti-e rau ?

Si de ce trebuie sa-ti fie bine? Tu crezi ca „bine” este o situatie normala si ce este mai putin decat bine anormal? De unde vine asta? Tu crezi ca Creatorul e bun, crezi in El ? De unde stii ca e bun si iti vrea binele? Atunci pe ce te bazezi, te miri ca-ti este rau? Poate „rau” este situatia normala a lumii.

In acest fel, orice intrebare pe care o pune omul, peste cele de zi cu zi, precis ca se afla acolo, poate intr-o forma ascunsa –  hai sa incercam sa le deschidem un pic.

1. Bineinteles ca omul nu intreaba care e esenta vietii, dar intreaba altfel: Cine sunt eu? Pentru ce si de ce? Copiii intreaba asta si dupa aia uita. Dar intrebarile raman. Care este rolul nostru? Unde ne duce procesul de dezvoltare al istoriei? Oare avem un scop?  Evolutia este oarba sau are un anume plan?

2. Noi descoperim ca toate particelele din natura sunt legate strans unele de altele, nu intr-o forma spontana ci intr-o forma inteleapta si intelepciunea asta ne este superioara. Noi suntem in definitiv produsul Naturii si cu greu intelegem o particica aproape egala cu zero din tot intregul.

Si din aceasta cauza omul isi pune intrebari: oare exista un proces stabil legat de intelepciunea adanca a Naturii care se pare ca duce spre o anumita tinta, atunci cine sunt eu si ce sunt eu? Incotro merg? In ce parte trebuie sa merg? De unde s-a creat viata mea, de pe o alta planeta? Si acolo de unde s-au creat ei? Sunt unii care sunt ingrijorati ca peste cateva miliarde de ani soarele o sa se stinga, sau ca vreo planeta o sa se ciocneasca cu Pamantul. „Chiar daca nu o sa mi se intample mie, dar ce o sa se intample cu umanitatea ?” Nu trebuie sa razi de asemenea griji.

3. Noi suntem foarte marginiti si cu toate astea vrem sa stim totul. Pe de alta parte, cand ne uitam la noi ne simtim stricati si lipsiti de valoare. Si este adevarat, facand comparatie cu maretia Naturii, cu puterea ei, frumusetea si perfectiunea, splendidele peisaje care inca nu au fost stricate de oameni, cu universul si stelele de deasupra noastra. Priveste minunatia universului, intra in interiorul atomilor, in costructia ADN-ului si o sa te miri de ce se intampla acolo. Noi suntem niste mici si increzuti prosti.Tot ceea ce ne preocupa si tot ce cunoastem este doar o mica firmitura din intreaga Natura.

De aceea, cand ne uitam la toate, vedem o imensa intelepciune si totul este legat reciproc. Este o minune cum toate partile din natura se sustin una pe alta, iar doar noi ducem la distrugerea lor si nici macar nu intelegem ca prin asta ne omoram. Caci, cu toata  mandria noastra, Natura ne hraneste – nimic nu se produce din aer. Mancarea, apa, hainele, tot ceea ce primim este de la Natura si raspundem bunului din partea Naturei cu distrugerea din partea noastra-si asta dovedeste prostia noastra.

De aceea se vede ca totul in lumea noastra e perfect doar noi suntem stricati. Cum se poate ca din toate formele din Natura noi santem cei mai stricati? Noi nu doar distrugem lumea ci ne distrugem viitor apropiat si nu vrem sa ne gandim la asta. Chiar daca omul stie ca maine o sa moara, el nu se opreste, nu se abține, merge inainte spre autodistrugerea de neinlaturat.

Natura guverneaza total deasupra lucrurilor, plantelor si animalelor, dar de ce atunci noua ne-a lasat libera alegere? De ce noi ne folosim de aceasta libertate ca sa ne stricam si mai mult? In loc sa ne folosim de independenta pentru bine, sa ne transformam in „Adam” (om) in tot intelesul cuvantului, sa fim buni si sa actionam pentru binele altora, eu din contra distrg tot ce se poate  Pentru ce imi trebuie aceasta libertate ?

4. De ce suferim, daca Natura intreaga (perfecta) ne-a pregatit un minunat  obiectiv pentru noi ?

5. Si, in sfarsit, cum Creatorul cel etern si intreg poate face o creatie lipsita de valoare, nociva,care se nasc din durere, traiesc in chinuri si pareri de rau si mor in agonie? Toata viata omul fuge dupa placeri, pe care nici o data nu le ajunge din urma, caci atunci cand atinge o placere imediat se intreaba din ce o sa se incante in urmatoarea clipa – noi niciodata nu vom avea deplin o placere si chiar daca ceva mic ne-a placut, nimic nu este etern, dupa fiecare umplere vine golul si noi tot timpul alergam dupa miraj……..

In acest fel , intrebarile pe care le pune Baal HaSulam, pe acest nivel sau pe altul , ingrijoreaza pe oricine si noi o sa trebuiasca sa gasim raspunsuri.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 6/14/12, Introdcuere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→