Întrebare: De ce, potrivit cu întreg procesul istoric, salvarea vine ca rezultat a unei mari presiuni, la cel mai dificil moment, după un lung timp în care ne-am „protejat” să nu auzim nimic? Ce rost au toate aceste dificultăţi?

De ce este necesar să-l revelăm pe Creator, conexiunea dintre noi, în aceste tensiuni în care ne vedem pe noi înşine la un capăt de drum şi doar în acest moment, dintr-o dată răspunsul este revelat? De ce nu începem să ne îndeletnicim cu educaţia integrală, în înțelepciunea Cabala şi să păşim confortabil către scop având o astfel de soluţie în mâini?

Răspuns: Te cunoşti pe tine şi că egoul lucrează ca şi „ajutor împotriva ta”. Şi doar sub presiuni foarte mari suntem de acord să ne separăm de el. Şi, de asemenea, asta nu se produce imediat, ci doar după multe lovituri – cele zece plagi din Egipt, în întuneric, sub tensiuni teribile şi în ură – suntem finalmente decişi să scăpăm de el. Altfel, nu.

Şi asta e aşa nu pentru că noi suntem atât de slabi, dar pentru că egoul este foarte puternic. Acest ego ne ajută mai târziu să revelăm întreaga lume spirituală. Odată ce ne conectăm,începem  imediat să-l revelăm şi să-l simţim. Chiar aici în această viaţă noi revelăm lumea superioară; despre aceasta este spus: „Lumea ta pe care o vei vedea este viaţa ta”. Sper că că vom atinge asta.

Dacă noi vom percepe toată această presiune ca forţă care ne este dată special ca să ne ajute, atunci vom vedea că munceşte de partea noastră. O persoană are nevoie numai să înţeleagă acest lucru şi va reuşi.

Din Porţiunea Săptămânală de Tora, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă un om dacă este într-o stare de prea multă bucurie?

Răspuns: Nu poate fi „prea multă” fiindcă trebuie să fie Ein Sof (infinită) în această stare. Nu poate fi vorba de timp fiindcă totul dispare, şi timpul şi distanţa.

Întrebare: Ce putem face că să nu rămânem doar în această stare, ci să tragem cel mai bun folos din ea? Înţeleg că trebuie să mă întorc spre Creator, dar durează atât de mult ca să primesc un răspuns!

Răspuns: Adevărul este că mulţi au această plângere: „dar nu este niciun răspuns!”.Lumea spirituală este pe de o parte, integrală, analogă, şi, pe de altă parte, este în impulsuri. Asta înseamnă că există un fel de dualism . Este un electron o particulă sau o undă? Este Lumina particulă, sau undă, sau amndouă? Noi nu înţelegem deocamdată asta. Fizicienii spun acest lucru, dar nu-l simt, ci doar le vine din studiile experimentale.

Pe de o parte, simţurile noastre sunt aparent constante, curg într-un curent şi nu în impulsuri. Pe de altă parte, ele pulsează, asta este, în cele zece Sfirot-uri, sau în cele cinci faze. Dacă tu ajungi un milimetru înainte de prima fază, simţi ca şi când nici nu ai fi început să munceşti şi încă nu ai avea niciun contact cu asta.

Dacă trebuie să fie 1000 de volţi, atunci sunt 1000 de volţi. Să presupunem că ai 1000 de euro. Plăteşti şi treci graniţa, ca atunci când te urci în avion. Dar, dacă lipseşte un penny, nu contează ce spui, nu vei fi în stare să treci.

Acestea sunt calităţile Lumii Superioare. Trebuie să ai un anume potenţial de dorinţă la întrebarea ta, aşa încât să fii răsplătit cu un răspuns. Dar, în acelaşi timp, nu ţi se dezvăluie. Eşti în marea de Lumină, dar, dacă vasul tău nu poate conţine Lumina (ceea ce înseamnă că nu-l poţi obţine prin suferinţele tale, nici în calitate nici în cantitate, pe măsura intensităţii întrebării, până când nu obţii un anume volum), atunci nu vei simţi răspunsul, fiindcă întrebarea ta nu s-a copt încă, şi tu o vezi din starea ta necoaptă.

Spui „Sunt deja undeva în Lumină, deci, ce urmează?”. Dacă ai ajuns la ultima trăire completă a stării tale curente, atunci, după asta, tu vei simţi nivelul următor sub forma unei noi dorinţe. Deci, continuă să simţi, dar încearcă să înţelegi mai mult cum şi pentru ce. Lipseşte clarificarea acestei stări.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Articolul „Nu este nimic în afară de El” vorbeşte de nevoia de a face propriile noastre eforturi în munca spirituală, dar toate stările vin de la Creator. Când putem deveni independenţi?

Răspuns: Independenţa noastră este exprimată prin devenirea asemănători Creatorului din interiorul egoismului nostru, incluzând astfel în noi două forţe opuse. Dacă dai deoparte forţa egoului nu-ţi va mai fi lăsat nimic. Vei exista în El ca în punctul de început, când El a creat ceva din nimic şi, nu vei avea nicio senzaţie proprie despre nimic.

Iniţial, întrebarea Creatorului a fost cum să creeze o creatură independentă care să fie similară şi egală Lui. Asta este ce face El în toată creaţia. Noi suntem angajaţi în încercarea permanentă de a obţine o stare de alipire completă la El, cu sentimentele şi mintea pe care El le cheamă în noi.

Alipirea la El înseamnă că amândouă, şi sentimentele şi mintea mea, vin de la El, aşa că, prin ele, eu voi urca peste egoul meu şi voi începe efectiv să simt în mine dăruirea Lui.

Este greu de exprimat. Nu sunt astfel de cuvinte în limbajul nostru.Pe ansamblu, trebuie să tânjim după conexiunea cu această singură rădăcină, cu această sursă – în fiecare moment, în fiecare parametru şi în fiecare secţiune, în inimă şi în minte, în dorinţele şi în gândurile noastre.

Apoi, o nouă inimă şi minte vor fi create în noi, care muncesc în scopul dăruirii într-un alt sistem de coordonate, într-o altă dimensiune.

Numai atunci vom începe să înţelegem din ce spaţiu operează această forţă. Noi vom intra deja în acest spaţiu, dar numai munca sistematică asupra sinelui nostru aduce recunoaşterea faptului că totul în mine şi în jurul meu, totul, vine de la El, în fiecare secundă, în fiecare moment.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, m-am uitat la un film în care un grup de băieţi au ajuns într-o peşteră în care era o navă spaţială. După ce s-au uitat prin navă, au început deodată să zboare. Pot aceia care participă în grupul de educaţie integrală să înceapă să zboare?

Răspuns: Ce imaginaţie!Această lume este bazată pe legi fizice foarte rigide. Nu este nimic altceva aici! Lumea superioară participă în acest tărâm prin numeroase legi fizice.

Vorbeşte cu fizicienii, ei îţi vor spune că tot ce este în spatele acestui plan material sunt unde. Ei îţi vor demonstra că nu există ceva numit materie şi asta crează confuzie, adică, atunci când pătrunzi mai adânc în particulele fine, ele pur şi simplu dispar şi se transformă în unde şi energie, nimic mai mult decât atât.

Tot ceea ce vedem noi este interacţiunea energiilor în spaţiu. Ce se află dincolo de lumea vizibilă? Cine ştie? Energie, spaţiu, totul dispare complet când trecem dincolo de aceste graniţe. Nu există timp, mişcare, niciun fel de distanţă.
Interacţiunea dintre lucruri este independentă de distanţa dintre ele. Noi deja am vazut asta în graniţele fizicii.

Comentariu: Această imagine pare destul de goală pentru un egoist!

Răspuns: De ce? Este un câmp egoist imens în care noi putem lucra. Nu ne vedem corpurile şi nici nu avem nevoie de ele. Corpurile noastre se dizolvă şi dispar din simţurile noastre.

Ne vedem ca fiind întinşi în tot infinitul şi eternitatea, simţim infinitul, îl controlăm şi ne împlinim noi înşine cu el. În schimb, îl umplem cu noi înşine. În acest fel existăm. Fiecare din noi se raportează la această dimensiune din punctul lui personal de vedere. Aceste stări sunt cuantificabile prin dispozitive fizice obişnuite. Cabala ne oferă instrumente efective pentru asta.

Comentariu: Cu alte cuvinte, există un flux de energie, extaz şi iubire!

Răspuns: Energia este bucuria care curge prin dorinţele noastre cu putere enormă.
De fapt, există două feluri de dorinţe: a mulţumi şi a fi mulţumit. Ele sunt în permanentă schimbare, trecere, curgere, şi această interacţiune complementară este viaţa.
Orice altceva este în afara acestei vieţi.

Comentariu: Oamenii cărora le place să fantezeze vor fi supăraţi.
Răspuns: Cred că oamenii se apropie de adevăr într-un ritm destul de rapid. Egoismul nostru creşte, şi poveştile nu ne vor mai satisface.

Interesul în Yoga, în teoriile New Age, etc. aproape a trecut. Această perioadă a fost necesară doar pentru a ne „decora” existenţa, de a aduce un pic de condiment în viaţa noastră, pentru a o face un pic mai gustoasă. De aceea o mulţime de vânzători călătoresc prin toată lumea vânzând fire roşii, apă sfântă, şi promovează o varietate de antrenamente, dar, toate acestea au însemnătate pentru public, dar nu au desigur nicio valoare.

Din Emisiunea KabTv „Conversaţie cu Dr. Laitman” din 4/11/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi constant trebuie să ne focusăm pe faptul că „Nu există Nimeni în afară de El” – doar pe acest subiect şi că nu există nimic în afară de el. Toate celelalte subiecte sunt pentru a susţine acest subiect în diferite moduri individuale.

Mai mult, aprofundez acest subiect pentru că Creatorul a produs toate sentimentele din mine. Acum, el îmi vorbeşte mie prin învățător, care este mesagerul lui şi nimic mai mult. Totul în jurul meu este manifestarea Creatorului în mine; eu însuşi sunt manifestarea Lui şi trebuie să răspund la ce se întâmplă în concordanţă cu acest lucru.

Cu cât o persoană înţelege şi ştie unicitatea acestui lucru, nu se deconectează de prieteni, de lume, sau de orice altceva, atunci cu atât mai mult va încerca să-l simtă în realitate.

Aceasta este unica forţă a naturii care se manifestă pentru noi în acest mod. În fiecare zi noi mărim revelarea integrităţii, interconectivităţii. Natura este integrală şi noi nu ar trebui să interferăm în niciun mod. Din contră, ar trebui să ne adaptăm la acest sistem. De aceea Kabbalah spune că trebuie să acţionăm în lumea externă: să oferim fiecăruia un nivel de trai normal, rezonabil, în general. În afară de asta trebuie să căutăm unitatea, şi prin unitate la cel Unic.

În acest mod, orice schimbări pe care ai vrea să le vezi, pot să vină doar prin acest subiectal unicităţii Creatorului. El determină totul: de ce noi ar trebui să fim uniţi, de ce ar trebui să reacţionăm la ceva în acest mod şi nu în altul, etc. Vom ajunge la răspunsul corect tot timpul în acest mod.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Când participăm la lecţia de dimineaţă şi ateliere, să apelăm la Creator prin intermediul Grupului?

Răspuns: Numai prin grup! Nu poate exista niciun contact personal cu Creatorul. Toate articolele din Shamati au fost scrise pentru persoane angajate în munca spirituală în grup. Apropo, nu este nimic menţionat în aceste articole că cineva trebuie să se direcţioneze pe el însuşi către Creator prin grup pentru că este un lucru natural şi obişnuit.

Dacă spun că privesc către Creator, înseamnă că este un grup în faţa mea. Altfel nu îl văd pe El.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, „Maoz Tzur Yeshuati (Stânca mântuirii mele),” Articolul 13: … dar ce pot face cand omul vrea să slaveasca (Creatorul), dar inima lui este inchisa si se simte plin de deficiențe și nu poate deschide gura și spune un cântec de slava. Sfatul este de a lucra mai presus de ratiune și să spun că totul este „Hasadim ascuns,” ceea ce înseamnă că ar trebui să spun că totul este Hesed, dar că acest lucru este ascuns pentru omul in cauza, pentru că el nu este capabil de a vedea bine și de a fi incantat de ceea ce Creatorul a pregătit pentru ființele create de El.

Intrebare: Cum  poate ajunge cineva la starea de slavire a Creatorului?

Raspuns: Să presupunem că te simți rău, problemele te urmaresc, ai gânduri neplăcute, dorințele neîmplinite te tortureaza și esti supărat pe toată lumea din jurul tău. Acum, trebuie să te ridici la nivelul la care nu exista altceva in afară de El și Creatorul este bun și binevoitor. Poti face acest lucru prin construirea calculului corespunzător, faci multe eforturi, cauti neîncetat și, treptat, te ridici mai presus de ratiune.

În același timp, este important să clarifici de ce faci asta: Este pentru ca esti confuz? Sau este pentru că ai un sentiment neplăcut? Ar putea fi din cauza fricii de pedeapsă? Sau este pentru că vrei să aduci mulțumire Creatorului?

În cele din urmă vei vedea că totul decurge de la El, că El este bun și binevoitor ca El te ridică de la nivelul anterior la un nivel superior.

Acesta este modul în care avansezi: mulțumesti Creatorului pentru ceea ce El a făcut,â și, desigur, vei primi imediat probleme noi si noi coborâri. Din timp in timp te vei ridica și coborî, din ce în ce mai repede decât iti poti calcula și aranja, în scopul de a stabiliza atitudinea ta fata de ceea ce se întâmplă.

Totusi acest proces va continua. Mai întâi lucrezi cu sentimentul de frică, de vreme ce te temi de diferite probleme și nu vrei să simti neplăceri. Dar treptat te echilibrezi cu Creatorul și  înceapi să te gândeasti un pic la daruire. Apoi El imediat te aruncă de pe pistă și acum încerci să lucrezi împreună cu El. Data viitoare  vrei deja ca El să se simtă bine, după care operezi într-adevăr pentru Creator, prin dorința de a Il justifica, nu pentru că vrei să te salvezi pe tine sau pe alții de suferință.

Astfel avansezi, agățându-te din ce in ce mai bine de intenția de a darui, de fiecare dată. Ințelegi în mod constant și evaluezi situația, dar evaluarea este întotdeauna în funcție de criteriul: ” În ce măsură ma gandesc la Creator?”
Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 12/11/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Să zicem ca cineva mi-a gresit. Mă întorc la Creator, cer dragoste si, prin prisma iubirii,  încerc să ma uit catre cel ce mi-a gresit: Aceasta persoana este mare și este manifestarea proprietăților mele necorectate. Ar trebui să vorbesc despre acest lucru cu infractorul?

Raspuns: Infractorul nu are deloc de-a face cu asta. Aici este Creatorul care se manifestă pe Sine în acest fel. Dar ce se petrece nu are legatura cu iertarea.

Dacă te-ai decis sa răspunzi la această acțiune a Creatorului, bazandu-te pe faptul că dorința ta este de a te uni cu El, te poti  proteja și lovi înapoi atacatorul. Dar, în primul rând, încearca să vedeți contactul cu Creatorul, pentru a vedea o manifestare a Creatorului în persoana infractorului, precum și orice alt obiect sau situație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că va trebui să-l ierti. Nu! În final, va trebui să construiesti aceeași relație cu el, ca cea in care este el este cu tine, impotriva egoismului tau și împotriva lui.

Din Convenția de la Novosibirsk 12/8/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Kabbalah este o înţelepciune specială care explică cu adevărat tot. Oricum, cineva trebuie să o atingă. Nu este percepută prin minte şi de dorinţele cu care ne-am născut, nu prin natura noastră.

Noi ne-am născut la nivelul „animal” şi trebuie să ne dezvoltăm proprietăţile următorului nivel în noi, nivelul „uman” (Adam), ceea ce înseamnă asemănător (Domeh – asemănător în ebraică) cu forţa superioară.

În realitatea noastră corporală primim totodată diferite semnale de la lumea înconjurătoare în funcţie de echivalenţa noastră de formă cu ea. Eu percep lumea din jurul meu în concordanţă cu senzitivitatea mea pe o scală de frecvenţe şi în concordanţă cu simţul văzului, auzului şi celelalte simţuri, dar în adiţional, există multe alte frecvenţe, diferite surse, pe care nu le percepem. Eu percep lumea doar în măsura frecvenţelor care sunt acordate la simţurile mele sau prin instrumentele pe care le pot crea pentru a expanda banda frecvenţelor şi nimic mai mult decât atât. Noi nu creăm ceva ce noi nu avem; noi doar expandăm ceea ce avem.

Pe de altă parte, pentru a revela forţa superioară, trebuie să creăm simţuri total noi, adiţionale, înăuntru nostru. Este un lucru nou din punct de vedere calitativ din moment ce simţurile noastre sunt blocate pe recepţie, pe intenţia egoistă care să ne satisfacă, noi percepem lumea din jurul nostru doar în măsura în care ne priveşte pe noi: ce lucruri bune putem primi de la ea şi ce lucruri rele să evităm.

Iniţial eu percep lumea prin filtrele celor cinci simţuri ale mele, pe frecvenţa pe care sunt pus. În afară de asta, este egoul meu, care filtrează totul conform unui singur principiu: „Va fi bun sau rău pentru mine?” Dacă nu este niciun răspuns în dorinţa mea enormă de ceva, în estimarea potenţialului ca ne va fi benefic sau ne va face rău, atunci nu percep nimic şi nici nu văd acel lucru. Noi percepem doar ceea ce vor dorinţele noastre, ceea ce înseamnă ce este pozitiv sau negativ pentru ele, sau ce ne poate răni sau ce poate să-mi aducă mulţumire – atunci eu văd respectivul lucru.

Cu o asemenea abordare, chiar dacă ne expandăm simţurile prin realizarea diferitelor instrumente cum ar fi telescoapele sau microscoapele, etc., nimic nu ne va ajuta din moment ce egoul nostru, care este în spatele lor, le va clasifica în concordanţă cu scala lui de referinţă.

Există foarte multe cercetări pe acest domeniu făcute de fizicieni şi psihologi. În fizica modernă este conceptul de „observator”. La început fizica lui Newton a susţinut că universul este aşa cum îl vedem. Poza care a fost decriptată a fost relativ simplă, cu toate că Newton a studiat înţelepciunea kabbalah şi a studiat și ebraica pentru a citi sursele în limba originală.

După aceea a venit Albert Einstein şi Hugh Everett care au atins un concept diferit: Lumea din jurul nostru este aşa cum o percepem noi; de fapt ea este total diferită, dar cum noi o percepem, o schimbăm, până când o spargem conform atributelor noastre. Observând fiecare eveniment fizic, noi îl distrugem prin simpla observare şi ca rezultat nu va fi ca şi cum ar fi fără noi.

Deci nu este destul că noi percepem totul prin prin filtrul nostru egoist, dar şi când doar ne uităm la ceva, prin participarea noastră, noi interferăm cu imaginea despre lume. Priveşte o stea şi deja este ceva diferit doar prin actul de a privi către ea; asta este ceea ce spun fizicienii.

Astăzi, am atins această înţelegere că există o diferită percepţie a lumii, nu formala percepţie care este bazată pe atributele animalice. Înțelepciunea kabbalah spune acest lucru simplu; spune: În locul simţurilor tale obişnuite, în locul egoului care primeşte doar pentru binele lui, trebuie stabilizat un alt simţ diferit, făcut total diferit, făcut în funcţie de a dărui. Dacă tu deschizi atributul acestui nou simţ, astfel încât să fie focusat în afara ta, vei determina modul în care va arăta lumea cu adevărat. Vei vedea că totul este diferit; vei vedea cum este cu adevărat lumea. În plus, te vei schimba pe tine. Noul simţ care apare în tine se numeşte „suflet”.

De fapt nici nu contează cum îl numeşti. Într-un fel sau altul, cu acest nou sens, vei vedea toată lumea exterioară „care nu a fost atinsă” aşa cum este – forţele, conexiunea, şi scopurile. Vei fi aşa de adaptat la lume şi aşa de conectat la ea că tot  ce este în egoul tău, starea ta animală, corpul tău animal, pur şi simplu va „muri”. Asta înseamnă că nu îl vei simţi – aşa este cum microscopicul sentiment curent al vieţii noastre ne va părea în comparaţie cu ceea ce vom simţi când vom descoperi lumea din afara noastră şi vom exista în ea.

Acesta este lucrul spre care este condusă o persoană de înţelepciunea kabbalah.

De la Convenţia Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 1.

Filed under: Congrese, Perceptie - Niciun comentariu→