Întrebare: Ce înseamnă a fi pe placul Creatorului ?

Răspuns: Încântare, satisfacţie, a face plăcere Creatorului, a iubi Creatorul, toate acestea sunt cuvinte foarte frumoase. Dar cum putem iubi o forţă, chiar dacă este eternă şi guvernează tot ce există ? Toate acestea sunt spuse unei persoane pentru a fi ajustate cumva.

Noi nu venim în dragostea pentru Creator decât prin dragostea pentru alţii. În articolul intitulat Un comandament exista o instrucţiune : să ajung la dragostea pentru Creator.

Dar cum putem fi comandaţi, obligaţi sa iubim? Nu este posibil decât atunci când lucrăm la dragostea pentru celălalt, realizăm o bază comună a aspiraţiilor spre celălalt, construim o legătură comună deasupra egoismului şi le acoperim cu dragoste reciprocă.

Este scris: Dragostea acoperă toate păcatele. Când vom construi o proprietate de conexiune reciprocă şi vom dori să fim cu toţi prietenii în timp ce construim dragostea în interior, atunci în egoismul nostru apare o structură complet nou: adeziunea reciprocă, integrarea reciprocă.

Dragostea înseamnă ca eu să iau toate dorinţele voastre, să am grijă de ele, gândindu-mă doar la modul de a le umple în timp ce voi vă gândiţi la mine, şi aşa mai departe.

Dragostea este satisfacerea dorinţelor celuilalt în în loc de dorinţelor mele. Dacă aş organiza astfel de condiţii în mine, voi face să crească un vas care va lucra pentru dragostea de dăruire, fără rezerve.

Şi acest vas comun pe care suntem gata să-l realizăm împreună conţine componenta colectivă numită Dragostea pentru Creator.

Vom începe să experimentăm nu numai vasul comun, atitudinea noastră pentru ceilalţi, dragostea pentru ei fără rezerve, dar vom începe să simţim ce ne umple pe acest drum. Această senzaţie este numită Creator, Bore în ebraică (BO – vino, RE – vezi). Când ne-am creat un vas spiritual colectiv, Creatorul este revelat ca rezultat. Prin urmare, Mitzvah este simplu: Să iubeşti pe aproapele tău. Prin dragostea pentru celălalt, în vasul creat, veţi simţi dragostea pentru Creator şi, respectiv, dragostea Lui pentru voi.

Întrebare: Care este scopul final al acestei lucrări ?

Răspuns: Este vorba de faptul ca aţi ajuns la asemănare completă şi adeziune cu El, în propriul nostru egoism corectat. Acesta este modul în care vă ridicaţi la nivelul Creatorului. Acesta este scopul final al creaţiei.

Veţi începe să simţiţi un sentiment de totală adeziune cu El, dar nu vă veţi dizolva în acesta, deoarece vasul vostru rămâne cu voi.

Cu alte cuvinte, senzaţia de a fi opus nu este distrusă, aderarea la Creator se produce deasupra; în caz contrar, ar avea loc anihilarea reciprocă. Prin urmare, trebuie să considerăm egoismul nostru ca un ajutor pentru a înainta. Trebuie să-l tratăm cu respect, pentru că este imaginea inversă a Creatorului. În schimb, lumea noastră este imaginea Sa inversată la nivelul nostru.

Congresul Novossibirsk, 08.12.2012, Lectia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În loc să țin de principiul „Nu este nimeni în afară de El” gândurile mele depind de alţi factori pe care îi văd în faţa mea. În loc să ne uităm înainte şi să vedem dincolo de oameni, în spatele mecanismului, dincolo de toate fenomenele naturale şi să-l vedem doar pe Creator şi pe mine, eu, ca un miop, mă uit la obiectele care sunt mai aproape de mine şi le văd ca şi factori de care depinde libertatea mea. Ca şi Don Quijote, lupt cu morile de vânt, într-un scenariu fără viaţă.

Ca şi rezultat Creatorul trebuie să intensifice răul şi suferinţele, ca să pot avea o privire mai bună cu privire la ce depinde viaţa mea. El face aşa încât să nu fiu capabil să mă opresc din această căutare.

Vedem asta în exemplul statului Israel: Ahmadinejad, Hamas, ameninţări, rachete, Mubarak în loc de Sadat, Mursi în loc de Mubarak… Creatorul înăspreşte inima Faraonului. De ce asta? Pentru că poporul evreu nu vrea să vadă motivul real pentru ce se întâmplă toate aceste lucruri. Între timp, toate motivele minore, au scopul pentru un singur lucru – a-l aduce pe Israel la Creator, deci trebuie să le fim recunoscători pentru asta. Sunt doar motive.

În concordanţă, oamenilor li se cere să fie un pic mai deştepţi pentru a vedea cu cine au de-a face şi cine conduce lumea. Problemele doar ne reamintesc care este scopul, şi este uşor să scăpăm de ele dacă ne întoarcea către Creator. Dar nu ne întoarcem la El ca să primim „recompense”, ci pentru a ne corecta pe noi, în funcţie de a fi în adeziune cu El şi astfel să-i aducem mulţumire. Atunci „semnalele de amintire” vor fi anulate, şi atunci „îngerul morţii” se va transforma în „îngerul sfânt”.

Întrebare: Deci cu cine muncim, cu un grup sau cu lumea exterioară?

Răspuns: Toată realitatea, inclusiv lumea externă, inclusiv eu şi grupul, sunt în Creator. Lumea exterioară îmi dă un impuls negativ (1), prin constanta îndreptare a mea către Creator (2). Dar eu ştiu că nu mă pot întoarce către El în mod direct. Prima dată trebuie să mă întorc către grup, apoi împreună cu ei către Creator. Doar atunci voi avea un vas, o dorinţă pentru acest lucru, şi nimic nu mă va ajuta dacă muncesc individual.

Din partea a 3-a a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre prietenii noștri din grupul virtual intenționa să vină la congres dar în ultimele minute a returnat biletul. Cum să susținem prietenii din astfel de grupuri?

Răspuns: Acest lucru ar trebui să fie privit simplu: Creatorul vrea să-i arate dacă a ales sau nu calea corectă. Lăsați-l să verifice.

Trebuie să-l tratați ca pe un prieten: Sunt urcări și de asemenea sunt coborâri și ambele vin de la Creator. Trebuie să fii cu adevărat un sprijin și un ajutor pentru un prieten și restul ține de El.

Se spune că o persoană ar trebui să fie ridicată de două ori. Dacă ți vezi prietenul cu „măgarul” (egoismul) lui, iar acest „măgar” este doborât de greutatea sa, însemnând că dorinţele egoiste a prietenului îl doboară şi cade, atunci trebuie sa ajuţi „măgarul” să se elibereze de greutatea sa, să ridici înapoi şi să-l încarci din nou. Dacă „măgarul” cade din nou, atunci trebuie să repeţi această acţiune. Oricum, dacă el cade pentru a treia oară atunci poţi să-l laşi în pace.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Perceptie - Niciun comentariu→

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este veneratia pentru Creator demonstrata in munca noastra cu lumea?

Raspuns: Veneratia Creatorului este exprimata in veneratia fata de lume, pe care o putem corecta. Ar trebui sa imi fie teama daca fac sau nu totul pentru a face lumea nu doar sa scape de suferinta (desi asta e primul stadiu de veneratia) ci, de asemenea, sa vina mai aproape de Creator pe calea usoara. La urma urmei, Creatorul nu e interesat ca cineva sa sufere chiar si o clipa, iar suferinta lumii depinde doar de cum eu o voi conduce catre Creator. Sunt responsabil pentru asta. Asta ne va aparea gradual in fata noastra ca o mare misiune, o mare responsabilitate.

Lectia 5 Conventia Novosibirsk, 9.12.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lumea, Suferinta - Niciun comentariu→

La ştiri (din news.com.au) „Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington fac un experiment să descopere dacă universul există într-un matrix, într-o simulare pe calculator creată de alte supercalculatoare din viitor”.

„Experimentul ar putea să ne dovedească că suntem doar păpuşi într-un fel de joc mare pe calculator.”

„Deci cine a creat acest supercalculator care are puterea ipotetică asupra existenţei noastre?”

„Profesorul Martin Savage, unul dintre fizicienii care lucrează la acest proiect spune că totul este neclar.”

„Imaginaţi-vă situaţia în care avem un calculator destul de mare care să simuleze universul nostru şi că pornim o astfel de simulare pe calculatoarele noastre. Dacă simularea merge destul de mulşi avem aceleaşi legi ca şi în universul nostru, atunci ceva similar cu universul nostru va ieşi din aceea simulare şi situaţia se va repeta în fiecare simulare, se spune…”

„Înăuntrul unei coji de nucă fizicienii se vor uita la distribuţia energiei cosmice care radiază pentru a încerca să detecteze patternuri care ar putea sugera că universul este o creaţie a unei tehnologii futuriste compiuterizate.”

„Dacă se dovedeşte că suntem nişte jucători într-un program de joc pe calculator, fizicienii sugerează că ar putea fi o cale de a putea încurca programul, şi să ne jucăm cu mintea creatorilor noştri – totul în numele ştiinţei.”

Comentariul meu: Cabala revelează programul creaţiei lumii noastre; noi trebuie să stăpânim acest lucru, şi să ne schimbăm pe noi în concordanţă cu acesta, să revelăm creatorul acestui program – să-i înţelegem intenţia, raţiunea şi scopurile. Şi apoi, după corectare, însemnând totala corectare a proprietăţilor programului creatorului, să ne dezvoltăm în afara „matrixului” – în lumea infinitului, asta înseamnă posibilităţi nelimitate.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”: Cei rai, in vietile lor, sunt numiti „ morti.”’ Aceasta este asa deoarece moartea lor este mai buna decat viata lor, dupa cum durerea si suferinta pe care o suporta pentru intretinerea lor este de multe ori mai mare decat putina placere pe care o simt in aceasta viata.

Daca nu avansam catre atingerea izvorului vietii, atunci viata se transforma intr-o evadare de suferinte. Toate gandurile noastre sunt doar despre cum sa evitam rau si neplacutul. De aceea, noi nu ne imaginam binele ca satisfactie, deoarece nu ne putem umple, ci pur si simplu incercam sa gasim ceva pace intre momentele neplacute.

Ca rezultat, toata placerea pe care o simtim nu dureaza mai mult decat o scurta perioada, si astfel noi suntem numiti „ morti” desi suntem in viata, deoarece nu primim o satisfacere de la adevarata sursa a vietii pe care intreaga realitate si intreaga creatiei sunt fondate.

Desigur, fiecare are propriile sale gestiuni, si daca vede cat de multa suferinta si durere simte, cat de mult sufera si ce eforturi a facut comparativ cu putinele momente de placere care l–au facut fericit si i-au adus bucurie, apoi el descopera ca nu a meritat sa traiasca. Aceasta intreaga viata poate fi justificata doar ca o pregatire pentru ascensiunea spirituala. Dar daca cineva examineaza aceasta viata asa cum e, vede ca nu merita osteneala.

Acum cand suntem recompensati cu Torah  si Mitzvot, suntem recompensati cu adevarata fericire si voiosenia a vietii, daca le respectam, dupa cum este scris: „ Gusta si vezi ca Domnul este bun.” Asta e ceea ce simt cei care L-au atins. Apoi putem alege intre bine si rau. Dupa ce primim Torah, calea, principiile spirituale, incepem sa lucram cu cele doua lini.

Asta e ceee ce vor scrierile sa spuna: „ si vei alege viata, astfel incat tu si descendentii tai veti trai.” De fapt este o repetare: „ si tu vei alege viata astfel ca vei trai.” Dar se refera la vietuire pastrand Torah si Mitzvot. Abia apoi cineva traieste cu adevarat. „ Dar viata fata Torah si Mitzvot este mai aspra decat moartea.”

Asta e modul in care o persoana percepe diferenta dintre viata si moarte: Viata inseamna avansare spirituala, iar moartea inseamna lipsa avansarii. O persoana gradual intelege ca avansarea inseamna apropierea de iubire, de daruire, de auto-anulare, de ridicare deasupra propriului ego. Doar asta e numita „ viata,”  fara nici un calcul a ceea ce simtim in dorintele noastre egoiste.

Dina partea Intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 11.12.2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că o persoană ar trebui să se întoarcă după Creator prin grup. Ce înseamnă asta? Trebuie să citim Shamati împreună sau să facem un atelier: ce să facem?

Răspuns: Cred că o persoană ar trebui să se coporte foarte simplu: Prima dată să facă un scurt curs despre înţelepciunea Cabala şi să studieze în grup. Trebui să participe la lecţiile noastre cât de mult poate, cel puţin la a treia parte a lecţiei, şi să participe la ateliere de câteva ori pe săptămână – asta este ce ar putea să facă cel puţin.

În afară de asta, avem o bibliotecă imensă, o arhivă a lecţiilor şi discuţii traduse în multe limbi. Nu ar trebui să fie o problemă să găsească ceva ce să facă.

O persoană ar trebui să-şi dedice un anumit timp pentru diseminare, din moment ce prin acest lucru nu doar că aducem mesajul nostru către lume, dar de asemenea urcăm la următorul nivel.

Noi trebuie să aducem umanităţii informaţiile despre corectare, avansare, şi atingerea noii etape. Altfel cum putem şterge deficienţa care este acum revelată în oameni?

Noi vorbim de faptul că nu există nimeni în afară de El. Deci care este problema umanităţii? Cum se poate corecta pe ea însăşi?

Noi am atins acum un stadiu „rotund”, în care suntem total dependenţi unul de altul. A treia fază începe acum să se reveleze şi noi acum începem să urcăm din starea noastră curentă; acest lucru se numeşte criză.

Adevărul este că o „criză” în greacă înseamnă „naştere” a ceva nou.

Deci noi trebuie să arătăm umanităţii că noi suntem la graniţa noii lumi şi că această lume nouă este integrală.

Primul nivel spiritual, lumea Assiya, începe acum să se reveleze doar în faţeta externă, integrală, din moment ce lumea spirituală este integrală. Noi începem să vedem că prin proprietăţile noastre, nu suntem în stare să cooperăm în sistem. O reţea de conexiuni mutuale absolute descinde înspre noi, şi nu putem face nimic aici. Asta este cum astăzi criza este exprimată în educaţie, ştiinţă, economie, în fiecare aspect.

Deci prima dată trebuie să spunem oamenilor despre asta, al doilea lucru, să-i învăţă metoda prin care să asceadă la modul interior la noul nivel calitativ, ceea ce înseamnă să se schimbe către integralitate şi conectare mutuală.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Regret toate victimele, si chiar mai mult decat oricine altcineva, deoarece ma simt ca un complice, vinovat de ceea ce s-a petrecut.  La urma urmei, acest act este o consecinta a indiferentei noastre referitor la cum se maturizeaza copiii nostri si la faptul ca ei devin criminali violenti…

Noi suntem cei pe care trebuie aruncata vina; sistemul educational, lipsurile din educatie. Cand vom intelege ca, copiii nu trebuie doar sa fie invatati sa citeasca si sa scrie, ci ca ar trebui sa facem fiinte umane din ei, sa ii crestem? Lipsa educatiei integrale se va face simtita din ce in ce mai mult, dar cate cazuri similare trebuie sa se mai petreaca pana incepem sa actionam!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - 3 Comentarii →

Sper sa intensificam conexiunea noastra intr-atat de mult incat vom atinge stadiul in care ne simtim cu adevarat unul pe celalalt. In prezent avem vreo cateva milioane de oameni in intreaga lume, dar pe multi dintre ei nu ii stim. Daca am fi putut sa ii vedem pe toti aceaia care privesc sau asculta la noi…

Cand incepem sa ne simtim reciproc unul pe celalalt precum o mama isi simte copilul la distanta, si chiar mai mult de atat, atunci pur si simplu va fi o conventie mondiala permanenta.

Din Conventia Novosibirsk 8.12.2012, Lectia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→