Daily Archives: 14 ianuarie 2013

Gematria este limbajul emoţiilor

Zohar, „Naso, Articolul 180: Binecuvântarea preoţilor. Fie ca Domnul să te binecuvânteze, fie ca Domnul să ilumineze, fie ca Domnul să aibă grijă… binecuvântarea este Ha-Va-Ya-H şi sunt, de asemenea, trei nume ale Ha-Va-Ya-H în binecuvântarea preoţilor, care sunt paralele celor trei linii, cele trei litere în Ha-Va-Ya-H în umplerea lui S”G (63) Yod, Hay, Vav, Hay. Cele trei litere Yod ale lui S”G sunt iniţialele ale acestor trei Ha-Va-Ya-H.

Cabaliştii au o problemă. Orice ştiinţă din lumea noastră, fizica, chimia, biologia, zoologia şi botanica, au un limbaj propriu, dar pentru emoţii nu există niciun limbaj, deoarece în lumea noastră nu le putem măsura, cântării sau împărţii în diferite tipuri, etc.

Când începem să descoperim dorinţa de a primi şi în ea diferite tipuri de senzaţii, conform cu măsura dorinţei şi tipul ei, în trei linii, în toate nivelurile consistenţei ei, ne trebuie un limbaj pentru a descrie cum să o facem.

Să luăm ca exemplul scrierea notelor muzicale; nu este un limbaj. Desenez numai anumite simbolori pe care altcineva trebuie să le cânte şi să le simtă şi apoi el poate să simtă sentimentele pe care am vrut să le exprim, cu toate că poate pentru el este ceva total diferit. Asta este o mare problemă.

Din acelaşi motiv, atât psihologia cât şi psihiatria nu sunt considerate ştiinţe exacte, deoarece ele sunt bazate pe puţină experienţă, pe care o putem construi în timpul vieţii noastre şi nu mai mult de atât. Asta pentru că nu putem măsura senzaţiile simţurilor noastre, să le punem în tabele, graficea, astfel încât să fie ca nişte reguli de fier.

De aceea, Cabaliţşii au inventat înregistrarea realizărilor spirituale folosind Gemetria (valoarea numerică al literelor şi cuvintelor) şi aceasta a devenit cu adevărat un limbaj foarte laconic, care poate aduce împreună multe detalii, care pot fi transmise de la un om la altul. Este opus unei compoziţii muzicale, unde fiecare îşi poate imagina ceea ce compozitorul a vrut să transmită, în timp ce cu Gemetria, nu poţi greşi. Pentru a o dezvolta, trebuie să obţii şi atingi acelaşi loc, acelaşi fenomen, să fii încorporat în acelaşi suflet care a scris-o, iar apoi vei simţii starea exactă, deoarece eşti unit cu sufletul în adeziune şi astfel poţi fi sigur că ai primit cu adevărat mesjaul lui.

Din partea a doua   Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13,  Zohar

Multe scântei, un singur suflet

Pe de o parte sunt multe suflete, iar fiecare dintre ele este împărţit în mai multe părţi. Dar pe de altă parte, spiritualitatea este împărţită în mai multe părţi? Ştim că există o singură realitate şi nimic mai mult. Chiar şi atunci când suntem confuzi şi o vedem ca părţi separate, ea este de fapt un singur întreg, deoarece de la început a fost creată o singură stare, un singur suflet.

Se numeşte sufletul lui Adam HaRishon (primul om), Malchut de Ein Sof (infinit). După etapa de pregătire, descoperim această realitate interioră mult mai clar, în spatele Parţufimilor şi „Lumilor”. Este vorba de o dorinţă care este lipită de Creator. La nivelul rădăcină al acestei adeziuni, se numeşte Malchut de Ein Sof, iar la nivelul patru al adeziunii se numeşte sufletul lui Adam HaRishon. Totul este de cum percepem această dorinţă, într-un anumit punct al dezvoltării noastre.

Deci, numai lumea lui Ein Sof a fost creată, sau sufletul lui Adam HaRishon şi nimic mai mult. Acest suflet este în fiecare persoană numită „Israel”, ceea ce înseamnă Yasahr-El (direct către Creator), care a obţinut spiritualitatea. Şi mai mult, este el este un întreg în toată lumea, deoarece spiritualitatea nu este împărţită în secţiunii şi părţi, aşa cum vedem în corporalitate. Numai lipsa corectării mă împiedică să văd imaginea reală, dar eu sunt, cu toate acestea, în ea, în starea iniţială a sufletului care a fost pregătit pentru ca noi să îl revelăm.

Dar Cabaliştii spun că sunt 600 000 de suflete care sunt împărţite în „scântei”. Pentru ce este există structură, pentru un „arbore genealogic”? Aceasta este imaginea distorsionată a realităţii care este împărţită de forţa dorinţei corupte din fiecare dintre noi. Mai întâi, această dorină ne separă şi previne în totalitate ca Lumina să intre, fiind în formă total opusă cu Ea. Apoi, prin forţa corectării, dorinţa începe să primească intenţia de dăruire, sau, în alte cuvinte, este rafinată. În măsura în care are această intenţie, sufletul general o iluminează. Asta înseamnă că dorinţa descoperă, gradual, starea sa reală. Mai întâi simte că este o mică parte din sufletul general, iar în final descoperă că estea aceaşi ca şi sufletul. Apoi descoperă că este Adam HaRishon

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “600,000 de suflete”

Condiţiile în care este testată iubirea

Întrebare: Ce simbolizează percepţia realităţii în forma „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”?

Răspuns: Percepţia „Israel, Tora şi Creatorul sunt una” este singura realitate adevărată care există. Noi, pe de altă parte, suntem într-o stare de ascundere imaginară, în „lumi”, adică în ascunderi care există numai privitor la noi, astfel încât să ne corectăm.

Gazda care este în faţa oaspetului îi acceptă acestuia dorinţa şi crează o ascundere între ei, astfel încât oaspetele să nu îi simtă faptele bune. Asta pentru că acest dar paralizează oaspetele! Oaspetele vrea să fie la fel ca gazda, dar el nu poate face nimic atâta timp cât gazda îl umple cu tot ceea ce este bun.

Sub aceste condiţii, oaspetele nu îi poate spune gazdei că o iubeşte şi că vrea să îi dăruiască şi el. Chiar dacă spune aceste cuvinte, acestea vor fi spuse doar ca gratitudine faţă de gazdă, pentru bunătatea ei faţă de oaspete. Nu aşa este testată iubirea. Iubirea este testată atunci când eşti gata să dai tot ceea ce ai! Atunci este evident că iubeşti şi că dăruieşti.

Aşadar, oaspetele cade de acord cu gazda că ar trebui să aibă condiţii corecte pentru a-şi exprima atitudinea. Altfel, oaspetele nu are de ce să primească bunătăţile de la gazdă şi ar experimenta numai durere. În loc să se bucure de mâncarea pe care i-a preparat-o gazda, se va tortura singur.

Asta aduce o mare durere oaspetelui, care este gată să îşi restricţioneze dorinţa (prima restricţie). Mai târziu, se dezvoltă un sistem care îi permite oaspetelui să se corecteze el însuşi. Este ca şi cum s-a aruncat departe de gazdă în celălalt capăt al creaţiei, al realităţii, ca şi cum a căzut de pe un pisc în abis.

Dar este fericit, pentru că în cădere, începe să descopere cine este. Înainte era dizolvat în Lumina Superioară care avea grijă de tot şi acoperea totul. Lumina umplea dorinţa de a primi iar dorinţa nici măcar nu înţelegea ce este ea de fapt. Aşa se simte un om care are un patron important şi influent, nu se poate gândi deloc la el însuşi şi astfel începe să se piardă.

Dar fiinţa creată care este aruncată departe de Creator, în celălalt capăt al creaţiei, poate verifica acum dacă dorinţa sa a fost reală în Lumea Ein Sof şi dacă poate face totul pentru gazdă, aşa cum face gazda pentru ea. Poate cu adevărat oaspetele să faca asta şi o face? Aici este locul unde începe munca lui.

Mai întâi, este o perioadă lungă de pregătire, mii de ani din istoria noastră, timp în care nici măcar nu putem considera că am existat în ceea ce priveşte lumea spirituală. Pentru moment, acesta este singurul proces care are loc înăuntrul nostru, ca un vis. Ca într-un vis, 50 de ani din viaţa noastră trec în cinci minute. La fel este şi cu noi, când intrăm în realitatea spirituală, pe scara spiritulă, ne uităm înapoi şi întregul drum pe care l-am făcut în viaţa noastră pare foarte scurt, ca un episod de cel mult două zile. Scara evenimentelor se schimbă total.

După ce oaspetele îşi restricţionează dorinţa, poate acum să înceapă să lucreze şi să se adapteze gazdei. Este gata să primească de la gazdă, în măsura în care prin asta poate să îi dăruiască. Este gata să fie în întuneric şi să primească întunericul ca Lumină. Asta înseamnă că nu simte gustul şi împlinirea gazdei pentru propria plăcere. Primeşte această împlinire numai pentru a-i dărui şi a-i aduce mulţumire gazdei.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Nu este loc pentru dezamăgire!

Întrebare: Ce înseamnă „o naştere spirituală în deşert?” Simt un fel de dezamăgire de la congresele anterioare, deoarece atunci am atins o sentiment de unitate special, iar apoi a urmat căderea. Cum putem folosi acest sentiment al dezamăgirii ca pregătire pentru congres?

Răspuns: Trebuie să dăm naştere primei noastre conexiuni în deşert. Naşterea spirituală este prima revelaţie a conexiunii în sistemul superior, ca un om care se naşte în lume, în lumea spirituală.

Ştii când ajunge o persoană la primul nivel? Când i se spune: „Nu vei primi nimic”, iar ea este fericită când aude asta. Deci, nu înţeleg despre ce dezamăgire este vorba aici. Ascensiunea spirituală este deasupra tuturor dezamăgirilor umane; este o realizare spirituală. Ar trebui să fii fericit că nu ai nimic şi, mai mult, că alţii au primit totul iar tu nu. Asta se numeşte intrarea în primul nivel

Deci, nu este loc pentru dezamăgiri!

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “Introducere la studiul celor zece Sefirot

 

Nu vom avea nevoie de o mulţime de cuvinte

Întrebare: Congresul O flacără în deşert pare că închide bucla pe care primul congres în deşert a deschis-o în urmă cu un an. Noi credem că faza precedentă se finalizează şi există noi oportunitîţi pentru conexiunea emoţională între noi. Cum va arăta grupul mondial după naşterea spirituală, când vom reuşi să atingem conexiunea ?

Răspuns: Nu cred ca forma noastră exterioară se va schimba atât de mult şi conexiunea internă nu poate fi descrisî în cuvinte. Va fi o astfel de conexiune pe care voi să o simţiţi în mod constant ca şi în cazul în care copilul vostru a fost departe de voi, distanţa fizică vă separă, dar ştiţi şi simţiţi, astfel că imaginea sa a devenit o parte din voi şi locuieşte în voi, acesta este modul în care ne vom simţi unul pe altul.

Nu avem nevoie să vorbim prea mult deoarece înţelegem sentimentele noastre interne de adeziune. Vor fi câteva cuvinte şi clarificări scurte şi simple. Este ca atunci când mănânci o salată, spun că nu este suficientă sare şi înţelegeţi deja, de îndată ce am pronunţat o jumătate de cuvânt. La urma urmei, mâncaţi acelaşi fel de mâncare şi simţiţi aceeaşi realitate.

Nu avem nevoie de cuvinte fără sfârşit şi mass-media pentru a crea conexiunea între noi aşa cum o facem astăzi, când noi nu ne simţim conectaţi. Vom continua corespondenţa, dar într-o manieră scurtă şi directă deoarece noi înţelegem ceea ce fiecare simte, oricum. Vom deveni un singur om într-o singură inimă.

 

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 08.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

 

Jumătate din hrana mondială este risipită

În ştiri (de la BBC News) Institutul de Inginerie Mecanică a declarat că risipa a fost cauzată de depozitarea necorespunzătoare, datele stricte de expirare, ofertele la vrac şi consumul agresiv. Conform raportului: Hrana Globală- nu risipiţi, nu fiţi de acord – instituţie cu sediul în Regatul Unit, aproape jumătate din hrana lumii,  2 miliarde de tone, este risipită…

Raportul arată că între 30% şi 50% din cele patru miliarde de tone de alimente produse în lume, în fiecare an, se pierd, merg la deşeuri. Aceasta a sugerat că jumătate din produsele alimentare din Europa şi SUA s-au aruncat.

Comentariul meu: De Sus ni se dă totul, suficient în toate domeniile vieţii şi egoismul nostru transformă tot binele care coboară, în rău – în sănătate, educaţie, hrană, arme, cultură, ştiinţă, etc. Tot ceea ce facem, facem în detrimentul nostru, deoarece egoismul este în centrul acţiunilor noastre, aşa cum este spus în Tora: un ajutor împotriva voastră, oricum, care se întoarce împotriva noastră. De aceea, singura metodă pentru a corecta omniprezenta distorsionare este de a înlocui egoismul nostru prin proprietăţi opuse – dăruire şi iubire. Nu este deloc dificil dacă toată lumea face asta împreună. Singura problemă este de a începe şi acest lucru este pur psihologic!