Întrebare: Suntem acum în pragul celui de al treilea congres. Ce stare trebuie să atingă grupul mondial pentru congresele viitoare ?

Răspuns: La acest congres trebuie să atingem intrarea spre lumea superioară, pentru a începe să o simţim, cel puţin temporar! Înainte ca o persoană să intre în lumea de sus, ea se mişcă precum un vierme ce încearcă să iasă dintr-o ridiche. Ridică capul un pic, apoi se retrage, înaine şi înapoi. Se mişcă precum un piston, înainte şi înapoi. De asemenea, facem acelaşi lucru ne ridicăm capul, mergem-revenim, resimţim loviturile şi ne retragem, până ce acumulăm presiunea dorită şi o utilizăm pentru a ieşi, în final, din această ridiche, această lume. Astfel, există momente când ajungem să roadem coaja de la ridiche și începem să o rupem.

Este o etapă dificilă, dar sper că o vom face la congresele noastre şi o să începem să ieşim puţin, să respirăm într-o realitate diferită.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Astăzi, oamenii simt diferența dintre viața reală și bunăstarea lor psihologică. Îmi amintesc că bunicii noștri nu au experimentat această discrepanță. Între timp, pentru o persoană contemporană (chiar dacă aceasta are o familie), o atmosferă psihologică bună este separată de bunăstarea materială. Există o modalitate de a demonstra că aceste lucruri sunt totuși conectate?

Răspuns: Nu contează dacă sunt străini unul față de altul sau o familie. Ei încă mai trebuie să participe la aceleași seminarii, să asculte aceleași explicații, astfel, crescând mai presus de egoismul lor.

Înainte, egoismul nostru nu a fost așa de mare cum este acum! Cândva, trăia „un soț și soție”, aveau o „așezare” (adică o gospodărie, o casă, o gradină de legume, etc). Soțul lucra, soția lui avea grijă de casă. Era un aranjament casnic de modă veche. Viața de familie se învârtea în jurul casei, comunității, copiilor, și așa mai departe.

Astăzi, nu e nimic de genul ăsta. În acest moment, cu toții lucrează pentru altcineva, pentru o societate, pentru ceva de neînțeles. Dimineața, ne ducem copiii la grădinițe, apoi ne grăbim la locurile noastre de muncă, iar după ce am terminat pe ziua de azi, ne îndreptăm spre supermarket-uri …. De acolo, fugim din nou acasă, încălzim repede mâncarea, hrănim pe toată lumea cât mai repede, spălăm copiii și mergem la culcare. A doua zi, vom repeta același model.

Este similar în vreun fel cu modul anterior în care viața de familie a fost creată? Înainte, oamenii obișnuiau să aibă o casă, o gospodărie. Astăzi, doar o numim o gospodărie. Toată lumea are posesiuni individuale, chiar și soții au conturi bancare separate.

Deci, noi trebuie să învățăm pe oameni la seminariile noastre să se ridice deasupra egoismului lor și să se unească dincolo de el. În caz contrar, familia va înceta să existe, deoarece egoismul nostru ne desparte de ceilalți, ne împinge deoparte, în timp ce noi nu luăm măsuri de prevenire. Și funcționarii de stat nu pot face nimic aici. Doi egoiști nu pot fi obligați să stea într-un singur teritoriu.

De ce am nevoie de o familie? Mă duc să muncesc și să-mi câștig proprii mei bani, nu am nevoie de nimeni! Dacă am nevoie, seara pot aduce acasă pe cine vreau. Pot merge la un supermarket, cumpăra alimente de-a gata, le încălzesc în cuptorul cu microunde, și le mănânc la cină. Întregul aranjament are scopul de a permite tuturor să trăiască separat. Producătorii de bunuri de larg consum obțin maximum de beneficii dacă există doar o singură persoană în gospodărie, deoarece două persoane singure vor cumpăra mai mult din tot ceea ce este: frigidere, televizoare, mașini de spălat ….

Dintr-o „Discuție despre educația integrală” 02/04/13

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

La congresele noastre noi clarificăm mereu problema „nu este nimeni în afară de El”. Este o problemă importantă, deoarece ea deschide de fapt esenţa înţelepciunii Cabala, adică metoda revelării Creatorului, singura forţă care operează în toată creaţia.

Pe lângă această forţă, nu există, într-adevăr, nimic. Orice altceva este ceea ce generează, dezvoltă, ceea ce motivează şi gestionează. Totul depinde de această singură, unică forţă. Nu contează dacă o numim „Natură” sau „Creator”, ea creează şi generează totul, dar este de fapt unul.

Contrar altor părţi din natură (mineral, vegetal şi animal), omul are un scop, un rol, un obiectiv şi trebuie să-l atingă: să descopere această forţă şi să o simtă. Percepţia acestei forţe şi revelarea sa vin conform legii fundamentale a fizicii, legii fundamentale a naturii, legii echivalenţei de formă. În măsura în care atributele noastre sunt similare cu ale Creatorului, noi Îl simţim, devenim o parte din El şi fuzionăm cu El.

Creatorul ne împinge, constant, spre această stare, astfel încât să-L atingem. Această mişcare se produce de la începutul creaţiei până la sfârşit, până ce noi Îl descoperim complet. Începem calea de revelare şi atingere a Creatorului în timp ce suntem în lumea noastră.

Lumea noastră ascunde Creatorul de noi.

Creatorul influenţează această lume. El ne influenţează şi dacă percepem corect influenţa Lui, ca fiind esenţială pentru a-L atinge din interior şi din această lume, atunci noi avansăm spre Creator. Ni se dă înţelepciunea Cabala pentru a ne acorda cu dezvăluirea Creatorului prin învelişul exterior al acestei lumi.

Dezvăluind Creatorul, noi atingem sursa noastră, rădăcina, starea de etenitate şi perfecţiune. Putem să ne detaşăm de corpul nostru la un asemenea grad, încât corpul nostru (desenat ca un punct de la care Îl atingem, punctul din inimă) şi lumea noastră dispar brusc.

Începem să simţim că există un Creator în toate, o Lumină Superioară. Tot ceea ce a fost, deja, reprezentat pentru noi, corpul nostru, cele cinci simţuri, prin care ne simţim pe noi şi lumea, toate par să se evapore, să dispară şi, de aici, vom vedea Lumina Superioară unică.

Este starea pe care trebuie să o atingem. Este foarte reală, mult mai reală decât lumea noastră „iluzorie”. Articolul „Nu este nimeni în afară de El” ne spune cum să facem acest lucru.

Congresul European, 23.03.2013, Cursul 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, „BeShalach,” 17:14 – 17:16: Domnul i-a zis lui Moise, înscrie acest lucru [ca] pe un memorial în carte, și recită-l la urechile lui Ioșua, ca voi distruge cu siguranță pomenirea lui Amalek de sub ceruri. Apoi Moise a zidit un altar, și l-a numit Domnul este miracolul meu. Și el a spus, pentru că este o mână pe tronul veșnic, (care trebuie să fie) un război pentru Domnul împotriva lui Amalek de la generație la generație.

În general, o ființă umană nu poate cuceri calitatea lui Amalek. Dar el trebuie să creeze o situație în care se situează între Creator și Amalek și vrea cu adevărat ca Creatorul să elimine proprietatea lui Amalek din el.

O persoană are nevoie de Amalek. În caz contrar, nu va avea o conexiune cu Creatorul. Cu alte cuvinte, egoismul (Faraon și așa mai departe) ne împinge în mod deliberat către Creator. Fără această presiune, nu am simți o nevoie pentru El.

În cele din urmă, corecțiile sunt realizate datorită lui Amalek. Dar, pentru că el se manifestă în diferite forme, îi sunt date nume diferite.

Comentariu: Interesant, atunci când citim Tora, înțelegem că toate scenariile de film sunt extrem de banale și nesemnificative în comparație cu ea. Ele nici măcar nu se apropie de înălțimea de necrezut a Torei.

Răspuns: Nu există nici o îndoială în legătură cu asta, deoarece Tora descrie lumea interioară. Aceasta descrie poze complet diferite ale conexiunilor interne dintre tot ceea ce există. Noi recunoaștem sistemul care ne unește, vedem proprietățile și energiile universului, și devenim conștienți de tot ceea ce există și se întâmplă între noi. Fără îndoială, este o mare acțiune! O persoană se ridică la nivelul la care corpul său nu mai există și este doar ea în interiorul acestor forțe mari.

Din emisiunea KabTV „Misterele Cărții Eterne” 11/02/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→