Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ar trebui să încercaţi să vă imaginaţi şi să simţiţi că dispăreţi în integrarea generală, în interiorul celorlalţi. Adică suntem toţi uniţi în această noţiune de unul; unul înseamnă că nu există nimeni în mod personal. Unul nu este suma noastră totală, nu este “noi”, ci un tot care nu poate fi divizat în părţi distincte. Rezultă că, aparent, eu dispar. “Eul” meu dispare, dar în locul acestuia, simt un întreg. Deci, descopăr două extreme.

Înainte mă simţeam existent separat, o personalitate limitată, dar cu sfera sa de individualitate. Acum, după ce am anulat autoritatea mea egoistă, pe de o parte, am anulat individualitatea mea şi am pierdut “eul” meu. Dar, pe de altă parte, cu asta am dobândit totul!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un antreprenor din cadrul comunităţii directorilor generali poate cere respect prin renunţarea la excedente, rezerve şi privilegii?

Răspuns: Cred că, treptat, vom realiza asta. Întreprinderile se conectează cu miliarde alte mici întreprinderi: furnizori, cumpărători, etc. deci, oricum ei vor fi mereu egoişti.

Ei nu pot trece brusc pe un alt drum şi să conducă în alt mod. Întreprinderile vor rămâne aceleaşi, toate excedentele şi rezervele iniţiale ar trebui să meargă într-un fond general pentru a fi distribuite programelor sociale pentru comunitate.

Noi vorbim despre atenuarea atmosferei egoiste care predomină în lumea de astăzi. Ea trebuie să aibă ca obiectiv alinierea întregii societăţi la un anumit echilibru în care vom reduce, treptat, ego-ul individual al fiecărei persoane şi vom compensa acest lucru prin construirea sentimentelor corecte în mediul în care persoana care lucrează pentru binele societăţii va fi respectată. Şi, întreaga comunitate tratează o astfel de persoană şi familia sa cu respect şi reverenţă.

Atunci când un astfel de mediu este creat în jurul unui om de afaceri, inevitabil începe să creadă că un salariu mai mic decât înainte îi este suficient. Un venit mediu va face posibil să i se taie toate “grăsimile” fără a pierde confortul şi să transmită avantajele celor din jurul lui, înlocuind excesul de bani prin respect şi iubire.

Din kab.tv, “Prin timp”, 16.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→