Întrebare: Cum putem dobândi sensul importanței avansării spirituale?

Răspuns: Creșterea spirituală înseamnă:

• A recunoaște că nu dispunem încă de sentimentul importanței avansării spirituale
• A realiza că putem controla acest proces
• A înțelege că importanța obiectivului nu poate fi dobândită împotriva influențelor externe deoarece suntem toți egoiști
• ”influența exterioară”, impactul mediului, grupul
• A atinge proporțional gradul importanței obiectivului pe care încercăm să-l realizăm
• Întoarcerea la început (punctul 1) și anume, importanța obiectvului ne lipsește.

Există o soluție la această problemă?

Există un singur lucru pe care-l putem face: a pune în aplicare proprietatea geloziei față de lucrurile pe care alții le-au obținut deja și a obiectivului care este important pentru ei. Ce se întâmplă dacă persoana nu dispune de un sens al importanței obiectivului? În acest caz, tot ceea ce putem face este să inflamăm în mod deliberat inimile prietenilor noștri de o falsă importanță imaginară a creșterii noastre spirituale.

Acest gând nu este nou, nici original, deoarece tot ceea ce primim asupra importanței valorilor vieții este fals și imaginar, obiectivele asupra cărora muncim și aspirăm pentru dezvoltarea noastră. Este posibil pentru că aceste aspecte par foarte importante în ochii mediului nostru. Ele vor deveni, cu adevărat, esențiale pentru noi după ce ne-am oprit să ne jucăm!

Aceeași regulă se aplică în avansarea spirituală. Numai că, pe drumul dezvoltării spirituale, putem recunoaște și organiza conștiincios, sursa care va deveni extrem de importantă pentru noi mai târziu. Suntem cei care aranjăm mediul nostru și definim obiectivele care ne sunt importante.

Deci, avem de jucat un rol și să simulăm în fața celorlalți. Cel mai bine pentru noi este să jucăm rolul de a pretinde că am înțeles deja semnificația progresului spiritual, și cel mai rapid posibil vom trece de la o stare de indiferență spirituală la neliniște spirituală.

În fața prietenilor, trebuie să jucăm rolul unei persoane care-și face griji cu adevărat de corectarea lumii și care își iubește prietenii. Trebuie să jucăm rolul ”oamenilor care ard în interior”. Sentimentele noastre reale nu sunt deloc importante. Lucrul esențial este că trebuie să jucăm rolul cât mai bine posibil.

Folosiți toate căile disponibile pentru a demonstra prietenilor voștri cum grupul contează pentru voi, cât vă îngrijorați. Imaginați-vă că sunteți cu adevărat ”în foc”. Dacă vă comportați în acest mod, veți fi în măsură să aprindeți inimile prietenilor voștri și inima voastră va fi, de asemenea, aprinsă.

Puteți să jucați acest rol cu prietenii voștri, dar este mult mai bine dacă jucați împreună, în fața tuturor. Am primit mai multe sugestii de a invita actori profesioniști. Vă amintiți de cabalistul care a fost inspirat de muzicieni în stare de ebrietate? În același timp, cred că este un plus. Trebuie să înțelegem natura noastră și să învățăm să o controlăm.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Depresia este una dintre problemele moderne ale umanității; a apărut la schimbarea dintre secolele 17 și 18 într-o formă caracteristică aristocrației acelor zile. Oamenii care trăiau într-un mod inactiv nu știau ce să facă, cu ce să își mai ocupe viață. Astfel, ei au început să își pună întrebarea despre menirea vieții: pe de o parte, totul părea să existe undeva, pe de altă parte nu era nimic.

Pentru a distrage oamenii de la aceste gânduri și a sări peste acest gol, societatea a început să încurajeze romanțele, sexul și micile războaie. Apoi, a început dezvoltarea diferitelor tehnici, a sporturilor, călătoriilor și a fi în trend cu moda a devenit ceva popular. Totul a fost concentrat pe a ține omul ocupat, dându-i un sentiment de împlinire, în loc ca acesta să se concentreze pe adevăratul răspuns la întrebarea ”De ce sunt aici?”

Dar, în ciuda tuturor acestora, oricât se angaja omul în diferite lucruri, exista un simț din ce în ce mai mare a unei conștientizări interioare a insignifianței, lipsei de valoare și limita existenței. Întrebarea despre menirea vieții îi frământa pe toți, fie ei mai mult sau mai puțin educați. Acest vierme este înăuntrul omului și el trebuie să facă ceva.

Această tânjire a produs un nivel semnificativ al depresiei și, ca remediu, maselor li s-au oferit sedative și alte droguri recreaționale. Sub stindardul luptei pentru o umanitate sănătoasă, agențiile de sănătate interzic fumatul și în loc de asta omoară încet oamenii cu drogurile recreaționale.

Ignorarea adevărului și faptul că nu răspunsul la întrebarea corectă este cel spre care ne concentrăm, a făcut ca totul să fie permis. Umanitatea nu se mai limitează la nici un tip de comportament, adică la sex și la droguri. Împlinește-te cu orice, doar ca să nu mai simți depresia. Această abordare a făcut ca omul să fie dispus să omoare pe oricine și orice, inclusiv propria persoana, deoarece deja nu îi mai este frică de nimic.

Căutarea menirii vieții este cea mai dificilă, deoarece pentru a face asta omul trebuie să se ridice deasupra lui. Iar asta nu se poate face decât dacă omul, prin voința soartei, descoperă înțelepciunea Cabala. Cu toate că există și o cale mai lungă, cel puțin astfel omul vede un fel de perspectivă, nu prin sentimente și prin logică.

Reiese că depresia este o problemă a umanității. Cu cât umanitatea se va mișca înainte sub influența internetului și altor dezvoltări, din ce în ce mai mulți oameni vor simți cât de insignifiată este viața, îi vor simții limitările și termenul scurt.

Subconștient, simțim că există totuși un potențial mai mare în viața noastră, față de cel existent. Pentru că omul nu a fost creat să trăiască ca un animal, adică să se angajeze în propria persoană, în copiii lui și în aranjarea propriei vieți până la moarte. Omul are un anume embrion intern care cere propria realizare. Pe de o parte, există acest embrion în fiecare om și pe de altă parte, acest embrion este suprimat.

Astăzi, cea mai importantă industrie din lume este industria enterteinment, care consumă cantități imense de resurse, bani. Chiar și această industrie a început deja să experimenteze greutăți, iar noi nu mai suntem satisfăcuți de Hollyood și alte tipuri de distracții.

Omul a devenit mult mai nerăbdător în căutarea pentru menirea vieții. Nu mai poate să se uite la un video clip care durează mai mult de cinci minute. Peste un an, acest timp se va scurta cu un minut, apoi cu altul. Întrebarea care apare în om: ”Voi găsi ceva aici? Dacă nu, atunci nici măcar nu vreau să mă uit.” De fapt, urmărirea clipurilor lungi face să crească golul, așadar este mai bine să nu mă uit…

Problema este atunci când omul deschide o carte, sau se angajează într-o afacere, îi este frică să mai oprească această activitate datorită apariției unui și mai mare gol, a unei lipse a răspunsului la această întrebare; de aceea, încearcă să o prevină. De aceea, oamenii au scăzut discuțiile pe internet și la telefonul mobil, limitându-se la fraze scurte, ca ”Ne vedem mâine! Pe mai târziu!”, ca și cum vor să lase ceva pentru viitor. Și ce vor avea mâine? Același gol care este azi, dar pare mai bine să te întrerupi în mijlocul conversației, ca și cum ar rămâne ceva de discutat după aceea.

Omul trebuie să simtă că există un viitor! Cumva, astăzi, nu îl putem vedea. Poate pare fantomatic și cețos, dar ne putem minți în legătura cu asta. Dar zi după zi acest sentiment trece și nu se află nimic în mâinile umanității care să umple acest gol.

Orice am face, acest gol rămâne și devine mai adânc, negru. Generația tânără se adaptează în tăcere la această viață, deoarece este mult mai ușor să uiți tot când ești sub influența drogurilor și să trăiești astfel mai liniștit decât cu acest întuneric intern.

Suntem în fața unei uriașe probleme, faptul că ne lipsește dorința și abilitatea de a rezolva. Numai Cabala dă răspuns acestei probleme. Totuși, până când oamenii nu devin complet dezamăgiți, nu ne vor auzi. Trebuie să fim pregătiți să le prezentăm înțelepciunea Cabala într-o modalitatea pe care ei o vor înțelege. Trebuie să devină clar faptul că numai noi avem răspunsul, iar răspunsul este acela că trebuie numai să atingem existența perfectă, infinită, eternă, care nu este concentrată pe corpul nostru ci între noi, în a simții propriul ”eu”.

Corpul meu, substanța animală, moare după un timp; totuși, ființa umană din mine este eternă. Așadar trebuie să separ ”eul” de ceea ce consider acum a fi eu însumi, să îl trag deoparte, izolez de corpul meu și să încep să îl cresc, să îl hrănesc și să îl formez. Aceasta este ființa umană din mine pe care trebuie să o realizez.

Întrebare: Dacă cineva este pe acest drum, depresia va înceta?

Răspuns: Da, dar cu siguranță vor începe să apară alte probleme, pentru că omul trebuie să se dezvolte pe el însușii. Totuși, toate vor înceta cu despărțirea de animalul lor. După ridicarea deasupra corpului, omul rămâne în eternitate și perfecțiune. Înțelepciunea Cabala ne furnizează un răspuns real care este realizat de noi în această lume și înăuntrul nostru. Aici nu depind de nimeni și de nimic și nimeni nu ne poate restricționa! Acesta este liberul nostru arbitru. Pentru a realiza asta, nu avem nevoie de instrumente speciale; totul este în mâinile noastre.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→