Întrebare: Atunci când israelienii merg în străinătate pentru diverse destinații turistice în natură, în general au tendința să rămână împreună ca un grup de prieteni. Nu din întâmplare, în timpul catastrofei din Nepal, solidaritatea afișată de turiștii israelieni și medicii care au venit să ajute răniții a surprins pe localnici. Care sunt rădăcinile acestui fenomen?

Răspuns: Explicațiile psihologice clasice sunt că, poporul nostru a suferit mult cât timp a fost în exil, când solidaritatea a fost necesară pentru supraviețuire. Ca urmare, asistența reciprocă și atenția reciprocă au devenit parte a esenței noastre.

Dar, de fapt, este vorba despre o altă problemă. Rădăcina solidarității noastre este mult mai profundă, chiar în perioada în care am devenit doar o națiune, atunci când am ieșit din Babilonul antic. Avraam ne-a condus din țara Canaanului și a unit babilonienii care l-au urmat într-un singur grup numit Israel ((Yashar – El); Yashar înseamnă direct și El înseamnă Dumnezeu sau natura, deoarece sunt aceleași valori numerice (Gematria) ale literelor.

De fapt, descoperim unitatea lor prin principiul ”iubește aproapele ca pe tine însuți” care cuprinde întreaga natură și descoperă forța superioară care o conduce în perfectă armonie aici.

De fapt, cândva eram conectați și sudați interior, ca un singur om cu o singură inimă, și asta este imprimat și păstrat în ciuda spargerii, răcelii, urii reciproce în care am căzut mai târziu, care a distrus Templul, vasul nostru spiritual comun, solidaritatea pe care o simțim unul pentru celălalt.

În ciuda celor 2000 de ani de exil, aceste scântei sunt încă în noi, ecourile unei unități anterioare. Deci, să sperăm că vom fi în măsură să aprindem focul și să reunim aceste scântei din nou, astfel că puterea lor va fi suficientă pentru a ne aduce la iubirea frățească a poporului Israel în care suntem cu toții prieteni și suntem responsabili unul pentru celălalt.

Acesta este, de fapt, modul în care noi și apoi întreaga lume, vom deveni compatibili cu natura. Apoi, grație echivalenței de formă, natura va deveni prietenoasă cu noi. Ideea generală este de a realiza echilibrul și unitatea cu ea. Pentru a face asta, avem nevoie de scânteia trecutului prin care trebuie să ne unim și să devenim lumină pentru națiuni, adică să arătăm întregii lumi cum se realizează unitatea completă. Atunci, omul nu va domina natura, ci va trăi în armonie cu ea, menținând armonia generală a naturii.

Din programul ”Viață nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Restricția corectă a ego-ului care duce la echilibru între atributul lui Avraam Hesed (milă) și atributul lui Isaac Gevura (putere) este necesară pentru avansarea spirituală și a lua ceea ce au în comun.

Ceea ce au în comun este următoarea etapă în dezvoltarea grupului Avraam numit Iacov, deoarece conexiunea dintre linia dreaptă (Avraam) și linia stângă (Isaac) reprezintă, treptat, linia mediană (Iacov).

De fapt, în acest moment putem vorbi despre începutul realizării reale a metodei Cabala pentru că acum, ea cuprinde cele două linii, dreapta și stânga, atributul Hesed (dăruire) și atributul Din (primire), care a creat o a treia forță care le unește corect. A treia forță este numită Iacov.

Formarea liniei mediane (atributul Iacov) în grupul cabalistic care a ieșit din Babilon este baza dezvoltării înțelepciunii Cabala. Fiecare mișcare în dezvoltarea spirituală se umple, treptat, și nu este posibil să urci la nivelul următor decât dacă adăugăm linia stângă la linia dreaptă.

Dacă sunt la un anumit nivel, trebuie să adaug linia stângă și diferite soiuri de dorințe egoiste și probleme și să le depășesc pentru a urca la nivelul următor. Cu alte cuvinte, zonele plate ale treptelor scării sunt atributele de bunătate și ascensiunea de la un nivel la altul sunt atributele de dominație, respect și putere, deasupra cărora mă ridic.

Iată cum scara ascensiunii spirituale numită scara lui Iacov este construită. Iacov cuprinde forțe atât bune, cât și rele și le unește, realizând intrinsec metoda urcării în mod corect și treptat pe scară. Iacov este, de fapt, începutul dezvoltării spirituale, care este utilă și corectă. Asta explică existența liniei stângi în lumea noastră. Ea provine de la Creator, care ne-a dat-o pentru ca să ne ridicăm mai sus, deasupra noastră, până ce vom atinge nivelul Său.

Combinarea corectă între liniile dreapta și stânga, atributele Avraam și Isaac, se includ în atributul Iacov care este, de asemenea, numit Israel. Dacă luăm aceste două forțe din natură și le conectăm corect și urcăm scara lui Iacov, devenim astfel Israel (Yashar – El), adică direct la Creator. Atunci când folosim aceste două forțe, putem să ne concentrăm asupra obiectivului și, în mod constant, să ne dorim, să fim și să ne conducem exact pe linia mediană.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Israel - Niciun comentariu→

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

Filed under: Antisemitism, Israel - Niciun comentariu→

Esența metodei cabalistice funcționează corect cu ego-ul în creștere, folosind linia dreaptă altruistă și, în același timp, urcând nivelurile lumilor spirituale. Astfel, următoarea etapă a evoluției spirituale este dezvăluirea enormului ego în noi.

Întrebarea este, de unde vine marele ego care va putea să ne ridice până la nivelul Creatorului?

Dacă ar apărea în primele etape ale formării spirituale, nu am putea munci cu el și ar scăpa inconștient de la nivelul nostru. Prin urmare, scufundarea în ego și creșterea sa internă este treptată. O astfel de apropiere progresivă de ego, care se dezvăluie în final în toată imensitatea sa goală întunecată și în forța care înghite tot, este descrisă în istoria lui Iosif și frații săi.

La început, micul și nedăunătorul ego al fraților care l-au invidiat pe Iosif a crescut la un enorm conflict numit Egipt. Egipt (Mitzraim) provine din cuvântul ebraic ”Mits Rah – suc rău”, care înseamnă concentrația răului.

Pe de o parte, el nu pare atât de rău dar, pe de altă parte, au întâlnit o problemă: Dacă nu se apropie de rău și îl acumulează în ei, lăsând impresia că s-au liniștit disputele pe care le aveau, nu vor putea să fie în măsură să meargă mai departe. Prin urmare, este spus în Tora că a fost o foamete în țara Israel.

Deci, ce puteau să facă dacă fără ego nu exista niciun mijloc de a progresa spre spiritualitate? Iată cum au început să simtă nevoia unui ego crescut și să îl satisfacă în mod corect. Astfel, au coborât în Egipt, care a fost în beneficiul lor, deoarece i-a hrănit și i-a trezit.

În plus, tatăl lor Iacov a intrat în aceeași stare, deoarece a înțeles că este linia mediană fără de care este imposibil să avanseze și că aveau nevoie de un mare ego pentru a munci mai târziu la asta. Construirea ego-ului este numită șapte ani de sațietate.

În acești ani, ego-ul pare foarte interesant, pentru că nu arată că este împotriva drumului spiritual. Viața în captivitatea ego-ului pare dulce, bună și rezonabilă și ei au devenit sclavii săi.

În acest timp, Israel se dezvoltă, crește și se multiplică ceea ce înseamnă că, metoda utilizării în mod corect a ego-ului și orientarea sa corectă în timpul primilor șapte ani este foarte fructuoasă. Pentru că ego-ul, ca parte a naturii feminine, este mai întâi supus sugerând:”servește-te de mine și avansează”.

Dar, după ce a absorbit ego-ul la maxim în timpul celor șapte ani buni, absorbția sa a ajuns la final. Șapte ani este un nivel complet HGT NHYM, cei șapte ani buni sunt înlocuiți de cei șapte ani răi (foamete).

Au început să recunoască răul în ego. Tot profitul pe care, aparent, l-au făcut înainte este, de fapt, vid total. Recunoașterea răului este, de asemenea, timp de șapte ani, deoarece sunt aceleași niveluri de HGT NHYM. În fiecare dintre ele, trebuie să recunoască faptul că-i duce, constant, la rezultate negative.

Spre finalul celor șapte ani răi, ating ultimul atribut, cel mai egoist, Malchut. Aici, deja se supun loviturilor severe, cele zece plăgi ale Egiptului, pentru a renunța la folosirea în prealabil a ego-ului.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→