Versul spune (Psalmii 1): “nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori”. Trebuie să înţelegem interdicţia pentru “scaunul celor batjocoritori”. Este datorită calomniei ori a cuvintelor goale? Deci interdicţia nu este din cauza unui “scaun al celor batjocoritori”. Atunci ce ne adăugă “scaunul celor batjocoritori”? (Rabash “Conform cu ceea ce este explicat în ceea ce priveşte “Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”)

Aparent această interdicţie este cumva diferită de primele două.

Interdicţia de a fi în scaunul celor batjocoritori este o direcţie complet diferită a dezvoltării unei persoane, a întregii societăţi, a întregii lumi şi a întregului univers. Totul începe cu o mică intenţie care stă la baza căutării: de ce şi cu ce scop apare această societate. Această intenţie trebuie să fie în mod radical opusă de toate celelalte.

Prin urmare, este necesar să găsim punctul iniţial şi cel final al dezvoltării, să se manifeste şi pe această bază să înţelegem cum este posibil să ajungem de la primul la ultimul. Asta este o problemă!

Pentru a avansa spiritual, este necesar să ştim de ce anume ne îndepărtăm.

Cei batjocoritori şi duşmanii sunt calităţile noastre interioare. Prin urmare, este necesar să identificăm acele calităţi pe care trebuie să le suprimăm, de care trebuie să luăm distanță şi de care într-un fel să ne protejăm.

Sau poate uneori să le trezim pentru a înţelege pe baza căror definiţii ne putem da seama de direcţie, în contrast cu aceste calităţi: argumentele pro şi contra ale scopurilor noastre. Noi astfel mergem înainte.

Întrebare: A nu sta pe scaunul celor batjocoritori înseamnă să mă gândesc la Creator tot timpul?

Răspuns: Nu doar să te gândeşti, ci combinarea tuturor acţiunilor, gândurilor şi sentimentelor tale cu conceptul numit Creator.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştim că este nevoie de mulţi ani înainte ca o persoană angajată în munca spirituală să înceapă să simtă un răspuns interior faţă de regula: “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Acei oameni din afara grupului au nevoie de asemenea de aceeaşi cantitate de timp pentru a ajunge la acest sentiment?

Răspuns: Dacă aceşti oameni nu au o dorinţă interioară, iar providenţa superioară nu îi aduce la grup pentru a o realiza, atunci ei nu vor putea să facă nimic.

Acestea sunt două condiţii necesare: punctul din inimă şi condiţia că, Creatorul pune mâna unei persoane pe o soartă bună şi să înceapă să o ajute în asta. Altfel nimic nu va funcţiona.

Mulţi oameni din lume au un punct în inimă, dar dintr-un anume motiv ei nu sunt aduşi în rândurile noastre. Probabil este încă devreme sau sunt alte circumstanţe de care noi nu ştim.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să asociez un gând sau o senzaţie cu Creatorul? Este posibil să dai un exemplu de cum să faci această acţiune interioară?

Răspuns: Pentru început, cel puţin gândeşte-te că tot ceea ce se întâmplă cu tine în fiecare moment, în cap şi în inimă, în minte şi dorinţă, vine de la Creator. Tu doar simţi gândurile Lui, dorinţele Lui.

Nu atribui toate gândurile şi dorinţele tale, indiferent care sunt ele, ţie însuţi, ci numai Lui. Tu atunci vei vedea cât de mult se va schimba atitudinea ta faţă de aceste dorinţe şi gânduri, cum se vor schimba singure şi cum lumea se schimbă prin ele. Acest lucru este foarte interesant.

În mod natural, tu constant vei uita de El, te vei îndepărta de Creator. Nu poţi să te simţi controlat în mod complet de către El. Tu eşti considerat ca o fiinţă creată numai atunci când conectezi totul cu Creatorul şi când accepţi că toate gândurile şi dorinţele tale vin de la El. Altfel tu nu exişti!

Întrebare: Asta înseamnă că sunt considerat fiinţă creată atunci când ajung la starea în care eu nu sunt deloc liber?

Răspuns: Da. Nu este o altă stare. Toată această curgere în gândurile şi dorinţele de la Creator şterge o persoană din sistem.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu mă nasc un egoist şi întregul meu “sine” este egoismul, atunci cum pot să fiu neutru?

Răspuns: Adevărul este că, atunci când o persoană este adusă la scopul creaţiei, i se dau condiţii în care este cumva neutră. Are liber arbitru şi i se dau exact stările în care poate să aleagă. Iar asta, de regula, se poate întâmpla numai într-un grup cabalistic.

Nu există niciun rău în lumea noastră despre care vorbeşte Cabala. Acest rău se manifestă numai între prietenii care caută să se unească, iar răul – egoismul lor – îi împiedică să obţină acest scop.

În afară Cabalei, este rău numai la nivelul animalelor din pădure. De aceea, este necesar doar să aducem umanitatea la un grup de cabaliști.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile Sociale “În conformitate cu ce este explicat în ceea ce priveşte iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”: Şi vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei se adună în diferite cercuri pentru a avea iubirea de prieteni. Atunci care este diferenţa dintre religioşi şi laici.

Versetul spune (Psalmii 1) “…nici să nu stai pe locul celor dispreţuitori”.

În lume există nenumărate asociaţii de bărbaţi, femei, grupuri mixte, copii, etc., care sunt formate în conformitate cu diferite interese şi subiecte. Cu toate acestea, ele au drept scop să se împlinească pe ei înşişi şi astfel să-şi decoreze vieţile.

Asociaţiile de Cabalişti, care se adună împreună, au scopul de a ieşi din ei înşişi, ridicându-se deasupra lor. Cabaliştii caută să se unească, în aşa fel încât să atragă o forţă specială a naturii, care să-i eleveze deasupra esenţei lor egoiste, originale. În timp ce fac aceasta, relaţii complet noi apar între ei, numite “Arvut” (“garanţia reciprocă”).

Scopul lor este să se străduie dincolo de lumea noastră, dincolo de natura noastră. Asemenea oameni sunt foarte neobişnuiţi în asociaţiile lor, care sunt diferite de toate celelalte comunităţi din umanitate.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! ¹

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. ²

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. ³

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. ⁴

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie că frica faţă de Creator apare atunci când o persoană se teme că nu va putea să îi aducă Lui încântare. Care este diferenţa dintre frica faţă de Creator şi dorinţa de a dărui?

Răspuns: Dorinţa de a dărui este ceea ce eu am deja şi o pot folosi.

Este neclar de unde a venit, deoarece nu există o asemenea dorinţă în lumea noastră. Dacă dăm ceva cuiva, este o primire ascunsă și nu dăruire. De exemplu, o mamă care are grijă de copilul ei, de fapt ea nu îi dăruieşte lui, deoarece el îi oferă o asemenea împlinire, încât ea este pregătită să facă orice pentru el. Asta nu este aşa în lumea spirituală.

În lumea spirituală, sub influenţa Luminii superioare, noi primim adevărata calitate a dăruirii şi începem să simţim plăcere în dăruire, ieşind din noi înşine şi ridicându-ne deasupra noastră. La început sunt egoist, dar apoi mă simt bine, deoarece mă ridic deasupra mea, dăruiesc, simt plăcere şi, în mod inconştient, lucrez de dragul lui, dar mă străduiesc să dăruiesc.

Aceasta încă nu este o ieşire din egoism, dar este deja o stare intermediară, când încep să apreciez acţiunea de dăruire, deoarece îmi aduce anumite dividende.

Întrebare: Următorul grad este frica. Dacă tremur în fata Creatorului şi vreau să-I dăruiesc, de ce încă nu este starea finală?

Răspuns: Nu este o dorinţă completă, deoarece este o intenţie, iar intenţia ar trebui să fie conectată cu dorinţa şi apoi realizată. Frica singură nu este suficientă aici, este necesar să descoperim dorinţe clare, care pot lucra cu frica de Creator.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 4/12/18

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce tu, ca un Cabalist, faci atât de multe acţiuni în realitatea imaginară, când ai putea să-ţi transferi aria de acţiuni în adevărata realitate spirituală?

Răspuns: Este aşa pentru a vă trage pe voi alături de mine ca parte a esenţei mele.

Întrebare: Înseamnă că eşti responsabil pentru oameni?

Răspuns: Toţi sunt părţile mele! Aşadar eu sunt legat de ei. Şi la fel este fiecare din noi. Există incluziunea reciprocă a tuturor în tot. Aşadar, fiecare din noi îi trage pe alţii şi împreună ne aducem mai aproape de lumea eternităţii, a infinitului. Ajutându-i pe alţii, eventual tu te ajuţi pe tine, deoarece toţi ceilalţi sunt părţile tale spirituale. Toate acestea sunt un singur Adam.

Întrebare: Îmi dăruiesc mie însumi şi nu altei persoane?

Răspuns: Da, dar ţie îţi pare că dăruieşti altora. Adevărul este că starea numită Adam a fost spartă în multe părţi, astfel încât fiecare parte, relativ faţă de altele, să poată să treacă de la egoismul ei la altruism şi, astfel, să obţină calitatea Creatorului, calitatea dăruirii şi iubirii.

Dacă acest sistem nu s-ar fi spart, cum ar mai putea să obţină calitatea Creatorului? Cum ar acţiona? Totuşi, din moment ce noi suntem stricaţi şi există egoismul între noi, respingerea reciprocă, noi putem să o depăşim şi să ne conectăm cu alţii. Apoi forţa depăşirii va deveni forţa conexiunii noastre şi similaritatea cu Creatorul. Trebuie să ajungem la această stare.

Aceasta este ideea Creatorului: ca rezultat al spargerii, fiinţa creată ar deveni egoistă şi toată forţa luminii, forţa Creatorului, forţa iubirii Lui să intre între noi şi să se schimbe în egoism, în ură. Iar, noi, acum, trebuie să o inversăm în conexiune şi iubire şi apoi vom deveni similari cu Creatorul.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 6/10/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este imposibil să explici metoda Cabala unui om care nu are punctul în inimă? El înțelege numai logica corporală, psihologia grupului, dar nu prin psihologia înaltă.

Răspuns: Cabala nu se ocupă de explicații, fiindcă ea muncește inițial la un nivel unde nu sunt nici gânduri și nici dorințe omenești. Nu are niciun rost să explici ceva. Este ca și cum ai sta în fața unui câine interpretându-i canoane filosofice, el dă din coadă răspunzându-ți cu afecțiune, dar ceea ce-i spui nu contează.

La fel și cu un cabalist. Când încearcă să transmită ceva oamenilor, ei dau din cap cu un zâmbet aprobator, ca și cum ar spune „vezi-ți de bâlbâiala ta”, ei însă neaprofundând nimic.

Timpul trece și, dacă ei continuă să studieze conform sfatului unui cabalist, atunci, treptat, încep să înțeleagă unde duce asta. Simt diverse schimbări în ei înșiși, încep să simtă în conformitate cu termenii spuși, să simtă niște răspunsuri adecvate la acțiuni mai înalte pe care nu le-au simțit înainte. Ei intră într-un câmp în care sunt definiții complet noi și, astfel, continuă să meargă înainte.

Dar asta nu pentru că ei absorb ceva cu mințile lor, ci fiindcă acționează conform directivelor învățătorului lor.

Din KabTv „Ultima generație” 12/04/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele acestea, când conceptele de apărare în sine şi când intervenţiile umanitare şi-au schimbat sensul, cum putem să spunem care este diferenţa dintre un “război sfânt” şi un simplu război?

Răspuns: Eu aş face o asemenea diferenţiere: un război justificat este un război al oamenilor care se luptă pentru existenţa şi pentru teritoriul lor, pentru pământul lor. Dacă cineva vine la ei şi vrea să-i omoare, apoi, aşa cum este scris: “împiedică-l omorându-l”. (Lucrarea Sanhedrin, 72:1, Gemarah)

Pe de altă parte, o ţară nu ar trebui să meargă la război atunci când nu este pe propriul teritoriu, chiar dacă o face sub anumite forme “umanitare”. Ar trebui să folosească doar ajutorul de la puterile internaţionale, atunci când caută pacea şi un anumit dialog, dar nu pentru război şi pentru operaţiuni militare.

Prin urmare, doar un singur lucru este justificat: dacă cineva din afară se ridică împotriva unei persoane sau a unui grup de oameni sau a unei întregi ţări, atunci ca răspuns tu te poţi lupta cu el şi să-l ucizi sau chiar să începi acest război primul. Totuşi, dacă nimeni din afară nu s-a ridicat împotriva ta, nu ar trebui să-l ataci şi să te lupţi cu el sub niciun pretext, chiar şi cel mai incredibil.

Masa rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/9/06

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→