Întrebare: O persoană nu este capabilă să se privească pe sine, este împotriva naturii sale, nu-și vede defectele.

Cunoașterea de sine nu este întotdeauna plăcută. Să presupunem că m-am considerat întotdeauna o persoană bună, manierată, inteligentă, bine crescută și educată față de ceilalți. Dintr-o dată, când încep să studiez Cabala, mi se dezvăluie exact opusul.

Ce este această forță care îi permite unei persoane să avanseze chiar dacă vede tot mai multe defecte în sine?

Răspuns: Este o presiune din interior, care în Cabala se numește un punct în inimă.

O persoană primește o dorință de a dezvălui sensul vieții pe care nu o poate opri; dacă nu dezvălui esența existenței, atunci viața nu are nicio valoare pentru mine, nu are niciun sens. Nu pot exista fără rost.

Adică, reușesc să mă dezvolt atunci când trebuie să rezolv singur această problemă. Nu pot să las totul deoparte și să continui să trăiesc. Nu am alte umpleri, plăceri sau nevoi. Sunt de acord să exist, dar numai împotriva voinței mele. Este mai bine să adorm de tot și să nu mă trezesc.

Atât de mare este dorința mea de a atinge sensul vieții. Tocmai această dorință este una umană, este omul din mine.

Toate celelalte—să urmezi moda, să te iei după vecin ca să nu fii mai rău decât el, să dobândești o profesie, să faci copii—este necesar, dar nu mă umple.

Nu-i judec pe ceilalți pentru nevoia lor de a se bucura, de a se umple cu altceva, dar eu nu pot face asta. Dacă am o cerere atât de urgentă, tocmai această cerere se numește umană. Nu este nimic de făcut în privința asta. Îmi dă o putere extraordinară.

Din „Close-Up—Centaurs” de la KabTV 1/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți oameni ne scriu că își duc viața simțindu-se ofensați din diferite motive. Sunt oameni care nu-și pot ierta părinții pentru că le-au distrus căsnicia. Profesorii sunt jigniți de elevii nerecunoscători. Părinții nu-și iartă copiii care i-au abandonat.

Potrivit unor psihologi, totul se încadrează în categorii specifice, și aceștia explică trei motive majore pentru care ne simțim insultați și implicațiile acestui sentiment. Ei spun că, dacă ești o persoană inteligentă, poți controla acest sentiment și explică cum poți face acest lucru. Care este atitudinea ta față de sentimentul de a fi insultat?

Răspuns: Nu mă simt niciodată jignit de nimeni pentru că eu cunosc natura umană și cu cât cunosc mai bine natura umană, cu atât mai bine știu că nu există nimeni de care să mă simt ofensat. Cabaliștii spun că, dacă te simți ofensat de cineva, „Du-te și spune-i meșterului care m-a făcut”, du-te la Creatorul care m-a făcut așa cum sunt.

Întrebare: Este aceasta o atitudine serioasă?

Răspuns: Nu-i vorba dacă este serios sau nu—este adevărul. De unde pot proveni gândurile, sentimentele, atributele sau acțiunile unei persoane? Nu există nimic în el care să fie al lui. El este pur și simplu închis total în ceea ce face natura cu el, adică Creatorul.

Întrebare: Aceasta este o stare sublimă. Dacă ne întoarcem la o persoană pământeană obișnuită, atunci, de exemplu, părinții ai căror copii nu îi ajută și i-au abandonat sau cineva care și-a trădat prietenul, cum se poate lucra cu astfel de emoții? Ai spus că, dacă înțelegi natura umană, este posibil să nu te simți deloc ofensat.

Răspuns: Adevărat. Asta este ceea ce ar trebui să faci și atunci ești cu adevărat o ființă umană. Ești în totalitate de partea celeilalte persoane.

Întrebare: A persoanei care te-a rănit?

Răspuns: A celui care te-a rănit. Nu mă refer doar la a fi rănit. Cred că trebuie să ajungem la un asemenea nivel de dezvoltare la care să începi să înțelegi că toți ceilalți oameni din jurul tău sunt ca niște marionete pe o sfoară și că este Creatorul cel care îi controlează, astfel încât să te corectezi în raport cu ei și să fii capabil să-i justifici și să le dorești tot binele din lume.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 29/11/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Un Israel pe care lumea l-ar iubi”

Dintre numeroasele diviziuni care afectează societatea israeliană, una dintre cele mai acerbe este disputa dintre cei care doresc să definească Israelul ca stat național pentru toți cetățenii săi și cei care doresc să-l definească ca stat național al evreilor. În prezent, prăpastia dintre ei pare ireconciliabilă. Există o modalitate de a o rezolva într-un mod în care să beneficieze ambele părți și pe care lumea o îmbrățișează, dar pentru a face asta trebuie să reînvie spiritul original al iudaismului.

Maimonide scrie în Mishneh Torah că în Babilonul antic, Avraam a descoperit că o singură forță guvernează natura, dar ea se împarte în cele două opuse pe care le experimentăm ca zi și noapte, iarnă și vară, frig și cald, bărbat și femeie și așa mai departe. De asemenea, a descoperit că atunci când realizezi că contrariile provin dintr-o singură sursă, vezi cum se completează reciproc și împreună ne creează realitatea și îi mențin echilibrul și armonia.

Avraam a povestit ceea ce a descoperit oricui s-a interesat de cuvintele lui. În acele zile, Babilonul se afla într-o criză social, iar tensiunile și violența au crescut în rândul oamenilor săi. Cartea Pirkei de Rabbi Eliezer detaliază conflictele pe care le-a observat Avraam: „Doreau să vorbească limba unul altuia” ca înainte, dar „nu cunoșteau limba celuilalt”. “Ce au făcut?” întreabă cartea: „Fiecare și-a luat sabia și s-au luptat între ei până la moarte. Într-adevăr,” încheie cartea și descrie rezultatul inevitabil: „jumătate din lume a murit acolo de sabie”.

Când Avraam a prezentat ideea că diferențele sunt inerente naturii și se completează unele pe altele, mai degrabă decât să concureze între ele, mulți oameni din Babilon au acceptat-o și Avraam au început să adune adepți. Treptat, oameni din tot Babilonul s-au unit în jurul lui. Când s-a mutat din Babilon și s-a îndreptat spre Canaan, încă mai mulți oameni i s-au alăturat pe drum.

Isaac și Iacov, continuă Maimonide în descrierea sa din Mishneh Torah, au urmat învăţăturile spirituale ale lui Avraam. Sub conducerea lor, indivizii străini au devenit o națiune, unită de ideea că contrariile se completează mai degrabă decât concurează.

Aceștia au fost strămoșii poporului Israel. Erau indivizi care proveneau din nenumărate triburi și națiuni, nu le păsa unul de celălalt, nu aveau nicio relație sau afinitate unul pentru celălalt, dar credeau în principiul că contrariile se completează mai degrabă decât concurează și acesta este secretul vitalității și armoniei naturii; acesta este secretul vieții.

În cele din urmă, au fost numiți evrei din două motive: unul a fost că s-au stabilit în Iuda, iar celălalt a fost de la cuvântul ebraic Yehudi [evreu] provine de la cuvântul Yechudi [unit/unic]. Unitatea-de-deasupra-opoziției pe care o atinseseră a făcut din ei o națiune și le-a dat putere.

De-a lungul timpului, evreii au căzut adesea din percepția lor sublimă. Când au fost învinși de competitivitate și ostilitate, au devenit divizați și slabi, iar alte națiuni i-au cucerit și torturat. Când și-au restabilit unitatea mai presus de opoziție, și-au recăpătat puterea și alte națiuni i-au venerat.

Actualul stat Israel este plin de diviziuni și plin de ciocniri. Nu există Avraam care să le spună să se unească deasupra disputelor lor, că contrariile se completează mai degrabă decât concurează și că unilateralitatea este cel mai mare dușman al lor. Dar dacă vrem ca statul Israel să persiste și ca lumea să-l aprecieze, trebuie totuși să ne întoarcem la principiul nostru de bază, al contrariilor complementare.

În prezent, lumea ne urăște pentru că în loc să demonstrăm cum să facem contrariile să se completeze, exportăm arme de înaltă tehnologie și software de război cibernetic. Dacă vrem ca pacea să prevaleze, trebuie să o facem așa cum îi învățăm pe ofițerii israelieni să conducă: prin exemplul personal.

Doar dacă ne dăm seama că nimeni nu va câștiga disputa privind definirea Israelului ca stat național pentru toți cetățenii săi sau numai pentru evrei deoarece noi trebuie să completăm aceste contrarii mai degrabă decât să câștigăm disputa, doar atunci vom putea face pace între noi. Și în timp ce facem acest lucru, vom descoperi că lumea salută unitatea noastră nou găsită și îmbrățișează ideea unității deasupra diviziunilor. Dacă totuși, insistăm asupra diviziunii, lumea se va desprinde de noi, ne va boicota și mai devreme sau mai târziu țara se va dizolva.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Lupta fără speranță a Israelului împotriva terorismului”

Recent am aflat că guvernul SUA și Autoritatea Palestiniană și-au reluat discuțiile economice după o pauză de cinci ani. Potrivit Departamentului de Stat, discuțiile se vor învârti în jurul dezvoltării infrastructurii, accesului la piețele americane, reglementărilor SUA, comerțului liber, problemelor financiare, energiei regenerabile și inițiativele de mediu. În Israel, unii oameni sunt îngrijorați de faptul că fondurile nu vor ajunge la obiectivele lor declarate, ci pentru a finanța activități teroriste, în timp ce alții speră că un nivel de trai mai ridicat pentru palestinieni le va reduce înclinația spre terorism. Cred că terorismul provine din ură și din scopurile politice ale celor care îl promovează. Prin urmare, mai multe sau mai puține resurse nu vor avea niciun efect asupra intensității sau frecvenței sale.

Priviţi la Iran, Siria, Liban și toate guvernele din Orientul Apropiat și Mijlociu. Pentru ei, terorismul este un instrument, un mijloc de a câștiga putere și de a-și atinge obiectivele. Palestinienii sunt pioni care trebuie sacrificați atunci când circumstanțele îl fac avantajos. Pentru liderii din Orientul Mijlociu, terorismul este un mijloc legitim de a face presiune pe rivali și inamici, o modalitate de a obține controlul. Este o afacere murdară, la fel ca și afacerea de a-l finanța.

Cât despre Israel, noi nu putem da vina decât pe noi înşine, deoarece diviziunea noastră internă ne slăbește și ne încurajează dușmanii. Există un singur lucru pe care îl putem face pentru a ne proteja: consolidarea coeziunii noastre, a unității sociale, responsabilitatea reciprocă și solidaritatea.

În loc să ne îngrijorăm fără rost pentru ceea ce fac alții, ar trebui să reaprindem spiritul de conexiune între noi. În caz contrar, „vecinii” noștri ne vor alunga în curând. Regulile sociale ale Statului Israel trebuie să fie cele care ne-au călăuzit până la ruinarea Templului: responsabilitate reciprocă și solidaritate. Când Maimonide subliniază în mod repetat în comentariile sale despre Mishnah că „Tot Israelul sunt prieteni”, el nu vrea să o spună ca o metaforă, ci să afirme baza națiunii noastre. Fără ea suntem străini care nu au loc pe acest pământ, deoarece nu suntem o națiune.

Singura lege care ar trebui să se aplice în statul Israel este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Întrucât încă nu putem trăi prin ea, ar trebui cel puțin să ne străduim pentru asta. Progresul nostru către aceasta va justifica prezența noastră aici.

Când ne străduim pentru unitate și coeziune, suntem „o lumină pentru națiuni”. Când ne certăm și ne defăimăm unii pe alții, răspândim otravă și venin în întreaga lume, lucru pentru care atunci lumea ne urăște.

Putem face orice guvern sau regim ostil să se comporte favorabil față de noi sau invers. Nu trebuie să convingem pe nimeni să ne accepte. Tot ce trebuie să facem este să lucrăm la unitatea noastră internă. Exemplul pe care îl vom da ne va câștiga recunoașterea lumii și va face prezența noastră în țara noastră binevenită în ochii lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este cu toată această violență de astăzi?“

Societatea de astăzi a devenit foarte individualistă. Un fenomen raportat la societatea de astăzi este că în trecut, aveam mai mult un sentiment de apartenență la familie și eram învăluiți într-un anumit fel de calm, aveam atitudini diferite unul față de celălalt.

Astăzi, ne-am pierdut acel sentiment de calm. Lumea este formată din aproape opt miliarde de oameni complet străini. Mai mult, ne putem simți străini chiar în aceeași gospodărie, copiii simțindu-se detașați de părinți, iar soții simțindu-se, de asemenea, detașați unul față de celălalt. Ne-am pierdut în mare măsură sentimentul față de gospodăria noastră, familia noastră, rudele noastre și concetățenii noștri din orașele și țările noastre.

În ansamblu, astăzi nu avem nici un sentiment de conexiune interioară cu ceilalți oameni. Poate că aceasta este o stare pozitivă în raport cu viitorul nostru, adică este o stare de tranziție către simțirea unei umanități globale, fără diferențe între oameni. Totuși, între timp, vedem că legăturile naturale care au existat între noi de mii de ani sunt rupte.

Un alt fenomen este că astăzi suntem în general, mult mai stresați deoarece din ce în ce mai mulți dintre noi nu putem ține pasul cu ritmul vieții. Prin natură, nu suntem făcuți pentru tipul de viață stresante pe care le trăim în lumea de astăzi. Sistemul nostru nervos nu poate funcționa normal într-un ritm atât de rapid. Este ca și cum am menține motorul unei mașini pornit la turații mari. Cât timp o putem ține așa? În cele din urmă, trebuie să scădem presiunea și să ducem mașina pentru o reglare. Tendința crescândă de a comite violență vine astfel și ca urmare a societății noastre din ce în ce mai individualiste care operează într-un ritm de viață atât de rapid.

Bazat pe videoclipul „De ce este violența în creștere?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Yael Lesshed-Harel.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cercetătorii din Coreea au concluzionat recent că mâncatul singur duce la un risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare.

Studiul a fost realizat pe 600 de femei cu vârsta peste 65 de ani. S-a dovedit că au un risc de două ori și jumătate mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă, un risc crescut de obezitate, hipertensiune arterială și așa mai departe. Credeţi asta?

Răspuns: Cu siguranță! Tot ceea ce este împotriva legilor naturii este, în cele din urmă, în detrimentul nostru. Dacă ne distanțăm unul de celălalt și nu vrem să creăm conexiuni corecte, ajungem să ne distrugem. Chiar dacă trăim poate cu zece ani mai mult, ele ne vor face rău.

Chiar și în Tora se spune: invitați pe cineva la masă, pe cineva care tocmai trece pe acolo, în felul în care Avraam stătea în cortul său și a invita pe cei care treceau pe acolo.

Întrebare: Deschide-ți masa altora. Asta ar trebui să facem?

Răspuns: Da, asta ar trebui să facem.

Întrebare: Inviți pe cineva la masă și te simți imediat bine, nu?

Răspuns: Absolut. Deschide cortul.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/4/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăciunea nu trebuie să primească niciodată răspuns: dacă primeşte, ea încetează să mai fie rugăciune și devine corespondență (Oscar Wilde).

Răspunsul meu: Practic, rugăciunea ar trebui să curgă constant de la una dintre expresiile sale la o a doua, apoi la o a treia, și așa mai departe până când ajunge la o astfel de formă încât Creatorul va fi gata să se îmbrace în ea. Atunci totul va ajunge la echilibru.

Întrebare: Ce înseamnă „Creatorul se îmbracă în ea”?

Răspuns: Rugăciunea este comportamentul meu de-a lungul vieții, prin tot ceea ce am trecut, până la sursa ei Creatorul; exprimă relația mea cea mai profundă și generală cu viața și prin ea cu sursa ei. Aceasta este o adevărată rugăciune.

Întrebare: O construiesc sau se naște inconștient în mine?

Răspuns: Se formează treptat.

Întrebare: Înseamnă că nu pot să o compun pur și simplu? Viața mea compune această rugăciune?

Răspuns:: Desigur. Nu este o filozofie.

Întrebare: Toată viața mea este acumulată în ea?

Răspuns: Toată. O persoană compune rugăciuni toată viața.

Întrebare: Cum ar trebui să-mi trăiesc viața pentru a ridica o adevărată rugăciune, care să primească răspuns?

Răspuns: Ar trebui să încerci să-ți deschizi inima și vei vedea ce rugăciune este în ea și cum izvorăşte. Dar ar trebui să o faci chiar în acest fel. Altfel, nu este o rugăciune.

Întrebare: Când spui „inimă”, ce vrei să spui de fapt?

Răspuns: Mă refer la toate dorințele și visele tale cele mai profunde, dar și mai bine, la cerințele tale de la viață.

Întrebare: Toate aceste dorințe imposibile, ce sunt ele?

Răspuns: Înseamnă că vrei să vii cu ele la Creator. Și vrei ca El să-ți explice de ce nu le-a împlinit.

Întrebare: Care dintre dorințele mele imposibile vor primi răspuns?

Răspuns: Doar una; dacă ai dorit vreodată ceva, te-ai așteptat ca aceste dorințe să fie împlinite de către Creator? Nu asta ți-ai dorit de fapt! Mai degrabă, l-ai dorit pe Creatorul care să le împlinească. Aceasta va fi împlinirea lor.

Adică nu ți-ai dorit bani, fericire, faimă, noroc, indiferent ce și cum, ci așteptai ca Creatorul să o facă pentru că ai vrut ca El să-ți îndeplinească dorințele și doar asta te va satisface. Nu ai nevoie de nimic altceva! Doar de El! Chiar dacă El le umple cu o picătură, va fi suficient pentru că El a făcut-o!

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/15/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Legătura corectă între bărbați și femei înseamnă că o femeie îi oferă unui bărbat dorința ei și un bărbat o poate împlini corect.

Când creează o familie împreună, partea feminină, dorința de a crea, gestiona și continua cursa, provoacă nevoia de acțiune în bărbat. La fel este și în spiritualitate; partea feminina, alipindu-se de masculin, îi oferă acestuia posibilitatea de a merge înainte, pentru ca doar pentru asta este dispus sa muncească și să facă ceva.

În lumea noastră, acest lucru se întâmplă în forme ușor egoiste și deformate. Dar dacă nu ar fi fost femeile, atunci bărbații ar fi jucat jocuri toată viața sau s-ar fi jucat de-a războiul, nimic altceva. Și datorită femeilor, lumea merge cumva înainte, mai rațional.

Prin urmare, nu este nevoie să ne plângem nici de bărbați, nici de femei sau să-i acuzi pe bărbați că vor o parte externă, animalică la o femeie, în timp ce femeia caută încredere, un viitor și așa ceva la un bărbat. Aceste relații dintre ei provin din natură.

Biologii, geneticienii și psihologii vorbesc despre asta. Adică partea feminină este mai rațională, şi partea masculină este mai deconectată de viață, iar echilibrul lor corect este posibil doar dacă înțelegem Cabala.

Din KabTV “Prim-plan.Centauri” 1/15/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Insectele nu mai sunt considerate alimente exotice. De asemenea, mâncarea se scumpește acum; totul devine mai scump. Insectele sunt considerate o sursă excelentă de proteine ​​fără alergeni sau toxine. Se spune chiar că suplimentele proteice din insecte sunt mai benefice pentru organism decât carnea.

Am auzit că producerea unui kilogram de proteine ​​din insecte necesită de 500 de ori mai puțină apă decât producerea unui kilogram de proteine ​​din carne de vită. Există o mulțime de date atât de interesante. Aproximativ două miliarde de oameni din întreaga lume includ deja insecte în dieta lor, fără consecințe speciale.

Sincer să fiu, dacă îmi imaginez că mănânc un gândac, este neatrăgător.

Răspuns: Nu, nu doar un gândac, mănânci sute de gândaci. Sunt măcinaţi și prelucraţi bine. Și îi mănânci într-o formă sau alta.

Întrebare: Deci credeţi că într-un fel sau altul ne apropiem de a mânca lăcuste și așa ceva?

Răspuns: Nu există nicio problemă să mănânci lăcuste. Lăcustele sunt cușer.

Întrebare: Deci, evreii care respectă cușerul pot mânca lăcuste?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Omul poate mânca orice, într-adevăr. Chiar dacă e dezgustător, tot o poate consuma. De ce?

Răspuns: Omul este construit ca un animal. Prin urmare, el poate mânca toți diferiții compuși proteici.

Întrebare: Ce credeţi că vom consuma, oricum? Să spunem că umanitatea continuă să crească. Ce vom manca?

Răspuns: Nu există nicio problemă în lume în ceea ce privește creșterea vacilor, a boilor, a găinilor sau a altor animale. Nici o problema! Totul depinde de dorința noastră, de consimțământul nostru, de nivelul de societate pe care o construim.

Întrebare: Și faptul că prețurile cresc și totul devine din ce în ce mai puțin accesibil? Și foamea?

Răspuns: Totul este un joc.

Întrebare: Al cui este jocul? Cine îl joacă?

Răspuns: Oamenii îl joacă.

Întrebare: Probabil o treime din populație este înfometată?

Răspuns: Probabil, da. Pentru că oamenii sunt interesați de asta.

Întrebare: Deci o parte moare de foame? De ce?

Răspuns: Toate acestea sunt făcute, aș spune de sus, ca oamenii să realizeze cât de vicioasă este societatea în care trăiesc, în ce calități și relații vicioase trăiesc.

Sper să ne dăm seama de micimea, de inferioritatea acestor oameni care trăiesc astăzi, inclusiv noi, și că ne vom ajuta unii pe alții să ne ridicăm puțin. Apoi putem discuta dacă ar trebui să prindem gândaci și să îi mâncăm sau nu.

Nu este vorba despre ceea ce vom mânca. Întrebarea este „Cum vom arăta noi?”

Întrebare: Și dacă am fi așa cum doriți dvs., corectați, buni unul cu celălalt, atunci ce?

Răspuns: Atunci vom trece la o altă stare.

Întrebare: Dar va trebui să mâncăm ceva?

Răspuns: Nu. Nu vom avea nevoie de nimic. Vom exista într-o realitate complet diferită, nu aceasta imaginară, ci într-o realitate diferită, superioară.

Întrebare: Ce ne va susține?

Răspuns: Lumina superioară. Aceasta este adevărata susținere. Nu niște surogate ale lumii noastre.

Întrebare: Atunci ce este lumina?

Răspuns: Umplerea universală a tuturor și a fiecăruia.

Întrebare: Și nu e nevoie de nimic altceva?

Răspuns: Nimic. Așa suntem făcuți.

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/8/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Ştiri (rfi.fr): „Franța lansează un experiment care folosește realitatea virtuală pentru a împiedica bărbații condamnați pentru violență domestică să recidiveze.

„Deja testată în Spania, tehnologia oferă o experiență de „imersiune totală” prin intermediul unui set cu cască care îi permite infractorului să vadă lucrurile din punctul de vedere al victimelor sale. …

„Este un fel de mașină de empatie” care evidențiază emoțiile resimțite de victime și „îi face pe bărbați să înțeleagă frica”, a explicat Guillaume Clere, fondatorul start-up-ului Reverto, care a colaborat la proiect cu Ministerul Justiției din Franța. …

„„Studiile au arătat corelația dintre empatia cognitivă scăzută și violență”, a spus Clère pentru AFP. …

„Dispozitivul cu cască „are capacitatea de a păcăli creierul”, a explicat Géraud de la Brosse, care conduce proiectul pentru Direcția franceză de administrare a închisorilor.

„Este o modalitate de a deschide un dialog cu autorii”, a declarat el pentru site-ul de știri Vocea Nordului.

Întrebare: Scopul este de a-i face pe criminali să realizeze și să simtă că au făcut rău altora. Confruntați-i cu un agresor care este ca ei și care se comportă la fel ca ei. Ideea este că se vor găsi într-o poziție de slăbiciune și vor înțelege ce s-a întâmplat. Vor înțelege asta?

Răspuns: Aceasta este, desigur, o idee interesantă – să te pui în pielea victimei. Acest lucru poate fi predat. Cred că asta va ajuta la remediere.

Întrebare: Deci ei pot să-și dea seama brusc și să fie îngroziți: „Am fost așa?!”?

Răspuns: Desigur că vor fi îngroziți. Dacă acest lucru este făcut corect, atunci va avea un impact foarte puternic.

Întrebare: Crezi că acesta este într-adevăr un moment parental?

Răspuns: Acesta este momentul educației. După toate acestea, îi explici persoanei și îi arăți cine este.

Întrebare:: Putem spune că aceasta este revelarea răului?

Răspuns: Desigur, aceasta este revelarea răului cea mai reală. Sunt pentru asta. Ideea este buna. Dacă tehnica funcționează, atunci acest lucru este foarte interesant. Aceasta duce imediat la pocăință. Și apoi, ca o consecință a acestui lucru, la corectare, remușcări și așa mai departe.

Întrebare: Putem spune că o persoană nu va mai comite o astfel de crimă dacă acest experiment trece?

Răspuns: Nu. Nu știu cât de mult va afecta acest lucru o persoană modernă care suferă tentații externe constante care îl derutează tot timpul; depinde ce sunt acestea și împotriva căror infracțiuni sunt folosite.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/4/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→