Esența adunării este ca toată lumea să fie într-o singură unitate și ca toți să caute un singur scop: să-l găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Shechina [Divinitatea]. În mod clar, dacă sunt mai mult de zece, atunci există o revelație mai mare a Shechina. Astfel, fiecare ar trebui să fie împreună cu prietenul său și să vină la el pentru a auzi de la el cuvinte despre lucrarea Creatorului și despre cum să-l găsească pe Creator. Ar trebui să anuleze în fața prietenului său, iar prietenul său ar trebui să facă același lucru față de el și așa ar trebui să facă toată lumea (Maor VaShemesh, „VaYechi”).

Trebuie să adaptăm practic ceea ce studiem la relațiile dintre noi în grup. Altfel nu va ieși nimic din asta; este doar o pierdere de timp.

În astfel de cazuri, Rabaș a spus: „Dacă cineva nu dorește să participe la un grup, ce să facem? Lăsați-l să plece și să se bucure de viață.”

Sunt două variante: fie bucurați-vă de viața de pe străzi, fie bucurați-vă de viața într-un grup care vizează Creatorul. Altfel, nu ești nici în una, nici în alta. Omul doar se consumă singur, ceea ce este cel mai rău dintre toate.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre a imagina în rațiune în rațiunea noastră și a fi în credință deasupra rațiunii în acțiune? Și cum duce una la alta?

Răspuns: Ne putem imagina aceste stări așa cum ne plac, dar trebuie totuși să înțelegem că totul depinde de modul în care acționăm, reacționăm și cum ne construim relațiile. Trebuie să creăm o relație ca și cum Creatorul s-ar fi dezvăluit între noi și se dezvăluie în mod constant din ce în ce mai mult.

În acest caz, ne vom pregăti cu adevărat pentru faptul că vom ajunge într-o stare când El începe să ni se descopere. Și atunci va trebui să creăm o protecție pentru a nu-L dezvălui în mod explicit. Aceasta se numește restricție, creând un ecran și lumină reflectată.

Numai în această măsură vom putea să-L atingem, pentru că vom forma un Kli (vas) de dăruire în noi înșine, o calitate a dăruirii și vom deveni preucum calitatea Creatorului. Tot ce trebuie să facem este să lucrăm peste egoism la calitatea dăruirii.

Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând cu credință mai presus de rațiune”, lecția 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A te anula în raport cu grupul de zece înseamnă că trebuie să vă definiți obiectivul comun, să realizați că sunteți în aceeași barcă și nu mai rămâne nimic altceva decât să deveniți dependenți unii de alții atât de mult încât să vă simțiți cu toții ca un întreg comun. .

Și apoi, pe măsură ce vă apropiați din ce în ce mai mult și lucrați în mod constant la asta, veți putea simți modul în care Creatorul locuiește în toate acestea.

Fiecare prieten ar trebui să creadă că vrea să simtă grupul, doar acest sistem și să trăiască în interiorul lui. Atunci vei începe să simți că există o forță superioară în interiorul lui, Creatorul care te trage, te ghidează și te modelează în interiorul grupului zece. Iar grupul de zece devine un sistem comun. Trebuie să simți asta.

Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând cu credință mai presus de rațiune”, lecția 5

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Savantul care cunoştea măreţia lui Baal HaSulam”

Dintre toți oamenii care nu au fost discipolii săi, și cu foarte puține alte excepții, nimeni nu a scris cu mai multă admirație și apreciere despre munca lui Baal HaSulam decât prof. Eliezer Schweid, care a murit săptămâna trecută. Rav Yehuda Ashlag a devenit cunoscut ca Baal HaSulam (autorul *Sulamului*[scării]) pentru comentariul său Comentariu la Cartea Zohar. Schweid, câștigător al Premiului Israel pentru gândirea evreiască, a recunoscut măreția spiritului din spatele figurii modeste și sfrijite care și-a dedicat întreaga viață încercând să salveze poporul evreu și lumea de catastrofele iminente pe care a prezis că le vor aduce asupra lor înșiși prin ură şi orgoliu.

„Rav Yehuda Ashlag, Baal HaSulam, a fost printre cei mai mari gânditori evrei ai timpului său. Căutarea adevărului – pentru că acesta este adevărul – a fost misiunea vieții sale, scopul lui și modul prin care să-și împlinească scopul vieții. Se pare că din acest motiv, el era cunoscut doar de puțini.

„Nu dificultatea de a înțelege cuvintele lui l-a lăsat necunoscut. Dimpotrivă, Baal HaSulam avea un dar rar pentru a descifra secrete și a elucida chestiuni profunde. Cuvintele lui sunt foarte clare, până în punctul în care orice cititor ajunge prin ele la adevărul pe care îl arată, percepând cum se referă acesta la experiențele sale de viață.

„Ca un gânditor în misiune, Rav Așlag s-a străduit să se facă cunoscut pentru a aduce mântuirea lumii, dar a vorbit singur, evreu în mijlocul poporului său asuprit și persecutat, suferind, chinuindu-se cu el și în el, așteptând mântuirea. El s-a adresat oamenilor săi direct, ca indivizi, oriunde s-ar afla, dincolo de partide și fără o mediere a unui partid, mișcare sau școală anume. Acesta este motivul pentru care nici un stabiliment sau institut nu a stat în spatele lui. Acesta a fost prețul pe care l-a plătit Baal HaSulam pentru integritatea, deschiderea, libertatea de gândire și spiritul său îndrăzneț.

„Totuși, tocmai din cauza tuturor acestor merite, cuvintele lui nu au fost supuse miopiei ideologiilor trecătoare și sunt la fel de pertinente și convingătoare astăzi ca atunci, și poate chiar mai mult, deoarece multe din cele prezise de el s-au adeverit. Explicațiile sale sunt încă valabile ca instrument pentru a face față provocărilor viitorului umanității, ale poporului evreu și ale statului Israel”.

Și am să adaug: să merităm să realizăm învățăturile lui Baal HaSulam.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care va fi următorul pas major în evoluția speciei umane?“

Ne-am construit societatea de mii de ani și am recurs adesea la luptă, ucidere și minciuni unul asupra celuilalt pentru a obține ceea ce credeam că ne dorim.

Am ajuns într-o stare în care înțelegem că este mai bine pentru noi, chiar şi în mod egoist, să nu-i ucidem pe alții pentru că atunci nu mai avem cu cine să lucrăm. Dimpotrivă, vrem ca ceilalți să fie dependenți de noi.

După aceea, simțim că subordonarea lor față de noi nu ne oferă ceea ce ne dorim în cele din urmă. Ne dăm seama că și alții trebuie să se dezvolte, așa că devenim preocupați de dezvoltarea diferitelor societăți din întreaga lume.

În loc să ne luptăm și să ne ucidem unii pe alții, ne dăm seama că toată lumea ar trebui să se angajeze în schimburi și comerț, așa cum este scris, „mergeţi și îngrijiţi-vă unii pe alții”.

Ulterior, schimbul internațional, comerțul și știința încep să fie implementate în acest sistem. De ce? Este pentru că scopul nostru în timp ce suntem în viață în această lume este să devenim cât mai integrati și interdependenți posibil. În prezent nu înțelegem acest lucru, deși natura ne ghidează spre creșterea interdependenței cu cât evoluăm mai mult.

Legile naturii – legile interconexiunii și interdependenței – ne ghidează dezvoltarea. Într-un fel sau altul, vom ajunge într-o stare în care vom înțelege că cel mai bun mod de a realiza interdependența noastră este să fim ca o singură familie. Într-o familie care funcționează sănătos, membrii acesteia beneficiază și se bucură de ceea ce adaugă fiecare.

Când încercăm să devenim ca o singură familie în întreaga lume, ne vom ridica la următorul nivel al evoluției noastre. În starea noastră actuală, devenim din ce în ce mai interdependenți, iar ego-ul nostru crește tot mai mult în același timp, așa că simțim interdependența noastră crescândă ca pe ceva teribil. Când învățăm cum să ne redirecționăm dorințele egoiste către o conexiune pozitivă cu ceilalți, în care fiecare ne susținem reciproc, îi încurajăm și îi apreciem pe ceilalți mai presus de beneficiul propriu, atunci vom începe să realizăm interdependența noastră crescândă într-un mod complet nou, pozitiv și armonios.

Bazat pe videoclipul „Nevoia umanității de a se adapta la legea naturii” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Încotro ne conduce fundamentalismul”

Oamenii sunt atrași de cei puternici pentru că în fiecare dintre noi există un copil care caută protecție și un sentiment de apartenență.

Fundamentaliştii înţeleg foarte bine acest lucru şi îl valorifică. Devenind mai violenți, par mai puternici, ceea ce le crește atractivitatea. În acest fel, ei reușesc să atragă noi recruți în rândurile lor.

În țările occidentale, islamiștii fundamentaliști găsesc un teren fertil pentru a strânge adepți, deoarece oamenii nu au direcție, spirit sau scop în viață. Acest lucru îi face ușor de cucerit cu ideile lor. Oferindu-le statutul de a fi membri într-un club puternic și chiar lui Dumnezeu, ei le dau un sentiment de sens și scop și îi fac să simtă că viața lor are valoare. Acesta este cazul nu numai în Europa și Statele Unite ci și în Rusia, India și chiar China.

Unde ne duce asta? În primul rând, va duce la conflicte sângeroase. În cele din urmă, va expune golul din spatele promisiunilor dogmelor religioase radicale.

Odată ce fundamentalismul își expune inutilitatea, oamenii vor găsi adevăratul sens al termenului de religie. În Scrierile ultimei generații, Baal HaSulam scrie: „Forma religioasă a tuturor națiunilor ar trebui să-și oblige mai întâi membrii să dăruiască unii altora… ca în „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. … Aceasta va fi religia colectivă a tuturor națiunilor.”

Ce vor deveni, vă puteți întreba, religiile noastre tradiționale? Baal HaSulam continuă și scrie că, pe lângă principiul de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, „fiecare națiune își poate urma propria religie și tradiție și una nu trebuie să se amestece în cealaltă”. Cu alte cuvinte, atât timp cât ne pasă unul de celălalt, fiecare dintre noi va trăi după propriul mod și tradiție, iar diferitele noastre moduri de viață nu vor perturba armonia și uniunea pe care le-am obținut după ce am dezvoltat iubirea unul pentru celălalt.

Procesul evolutiv tocmai descris nu este doar pentru câțiva dintre noi, este viitorul omenirii. Cu toții suntem destinați să atingem unitatea și preocuparea reciprocă urmând legea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine. Acesta este sensul profeției antice: „Și toate neamurile se vor include în asta ” (Isaia 2:2).

Avraam Patriarhul, pionierul babilonian care a dat vestea unității noastre colective față de umanitate, a fost primul învăţător. El ne-a învățat cum să ne unim pe baza milei și bunătății. Descendenții lui, Isaac, Iacov, Iosif și așa mai departe, au șlefuit și au adaptat metoda de conexiune la vremurile lor. Moise a făcut același lucru cu cartea sa de legi pe care noi o numim Tora, la fel și rabinul Shimon Bar Yochai cu Cartea Zohar.

Acum și noi trebuie să găsim calea de a aplica legea iubirii de alţii în timpul nostru. Mai ales astăzi, când ura și preocuparea de sine corup și distrug civilizația umană, este timpul să ne ridicăm deasupra egoului nostru meschin și să găsim o uniune comună care este mai înaltă decât noi toți și care ne unește pe toți. Doar în acel tărâm superior vom găsi o modalitate de a face lumea noastră să poată fi vieţuită, iar viețile noastre unul cu altul să fie plăcute, sigure și cu un adevărat sentiment de apartenență.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De ce unii mari artişti sunt oameni neplăcuţi”

Ei compun capodopere care ne luminează viețile, pictează imagini care surprind spiritul timpului lor și dăltuiesc icoane vibrante din piatra fără viață. Marii artiști ne îmbogățesc viața și ne umplu de emoție și mirare. Cu toate acestea, unii artiști mari au fost (și sunt) indivizi neplăcuți. Compozitorul Richard Wagner era un antisemit turbat. Dintre cele șapte femei principale din viața lui Pablo Picasso, două au înnebunit și două s-au sinucis. Gustave Flaubert, autorul cărții Madame Bovary, a plătit pentru sex cu băieți, iar romancierul Norman Mailer a încercat odată să-și omoare una dintre soțiile sale. De fapt, există suficiente exemple de artiști detestabili, pentru a ne face să ne așteptăm să fie neplăcuți mai degrabă decât contrariul.

Într-adevăr, nu există niciun motiv pentru care oamenii creativi ar trebui să fie mai „drepți” decât ceilalți dintre noi. Arta și morala nu au nimic de-a face una cu cealaltă și dacă ne așteptăm să fie, este greșeala noastră.

Oamenii creativi, care sunt excepționali prin natura lor, sunt chiar mai predispuși la defecte morale decât noi ceilalți. Maximele lor sunt mai mari decât ale noastre, iar minimele sunt mai mici decât ale noastre. Se mișcă între extreme, dar în cele din urmă, sunt la fel ca noi toți: indivizi egocentrici.

Cu toții conținem atât cele mai înalte, cele mai nobile sentimente și gânduri, cât și cele mai josnice, mai demne de dispreț. Doar atunci când recunoaștem ceea ce avem în noi putem crește. Dacă avem o singură parte a scalei, nu vom cunoaște niciodată cealaltă parte și nu vom putea alege între ele. Vom fi roboți și nu ființe umane.

Regele Solomon a spus despre aceasta: „Nu este om drept pe pământ care să facă bine și să nu păcătuiască” (Eclesiastul 7:20). Cu alte cuvinte, doar atunci când descoperim adevărata noastră natură, putem face o alegere conștientă de a fi buni, iar asta ne face mai degrabă oameni drepți decât roboți.

Până nu ne corectăm, tot ceea ce facem este pentru noi înșine. Artiștii nu fac excepție, dar acest lucru nu diminuează măreția lucrărilor lor. Pentru că ajung la extreme, atunci când sunt mari creează lucrări cu adevărat glorioase, de care ne putem bucura cu toții. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm să fie corectați în viața lor personală, deoarece și ei vor trebui să treacă prin același proces de a realiza răutatea naturii umane și de a decide să se ridice deasupra ei.

La un moment dat, va trebui ca toți să luăm în considerare natura noastră și să recunoaștem răul pe care ni-l provocăm unul altuia și întregii naturi. Ne vom da seama că, pentru a supraviețui trebuie să devenim mai mult oameni dintre cei drepți și mai puțin dintre cei răi care tindem să fim. Dar între timp, putem beneficia de lucrările marilor artiști, iar dacă ne fac să reflectăm asupra vieții și a sensului ei, cu atât mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Satana vorbeşte în eufemisme”

În urmă cu optzeci de ani în această săptămână s-a convocat Conferința de la Wannsee. A fost numit după vila din Germania nazistă unde a avut loc conferința, iar scopul ei a fost de a găsi o „soluție finală la problema evreiască” și de a face din aceasta politica oficială a Germaniei. Rezultatul: un plan detaliat de lucru pentru exterminarea tuturor celor 11.000.000 de evrei care trăiesc în Europa și Uniunea Sovietică. Nu a fost nicio dramă la Conferință, nicio expresie de ură, doar fapte și detalii. Chiar și cuvinte precum „exterminare” sau „ucidere” au lipsit din procesul-verbal al conferinței. Documentul final spunea pur și simplu: „Aproximativ 11 milioane de evrei vor fi implicați în soluția finală a problemei evreiești europene”.

Acesta este chipul antisemitismului instituțional, cea mai diabolică formă a celei mai tenace uri. Ca și restul fraților săi, acest gen de ură nu a murit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial; pur și simplu s-a mutat într-o locuință mai spațioasă. Acum locuind în East Side din Manhattan, are un întreg complex la NY 10017, New York City, iar numele noii sale reședințe este Sediul Națiunilor Unite. Toate celelalte însă, au rămas aceleași: aceeași ură și aceeași hotărâre de a-i dărâma pe evrei.

Există totuși două diferențe între atunci și acum: 1) Ținta imediată a urii s-a mutat de la evrei la statul evreiesc, Israel. Evreii înșiși vor fi tratați mai târziu, odată ce statul evreu va fi exterminat. 2) Problema evreiască nu mai este o problemă internă germană sau europeană, așa cum au susținut unele țări în timpul războiului pentru a se scuza de la salvarea evreilor. Astăzi ura se răspândește deschis din întreaga lume către întregul popor evreu.

În campania mondială împotriva evreilor, fiecare pretext este exploatat și fiecare necaz este pus în seama evreilor. Nu sunt exploatate numai campaniile militare ale Israelului de protejare împotriva atacurilor cu rachete din Gaza, dar fiecare nenorocire care se întâmplă oriunde este pusă pe seama evreilor. De la atacul terorist de la 11 septembrie până la criza financiară din 2008, până la virusul Corona, totul este atribuit evreilor.

Noi evreii avem un singur remediu, un „vaccin” pentru a ne proteja de adversitate. Din păcate, timp de secole am fost cei mai convinși antivaxeri și am refuzat să-l înghițim: vaccinul nostru împotriva urii este coeziunea internă.

Fiecare lider spiritual de la începuturile națiunii noastre ne-a implorat să îl luăm. Fiecare profet și fiecare înțelept l-au promulgat și ne-au avertizat asupra consecințelor evitării lui. Nu am ascultat niciodată și am suferit întotdeauna consecințele.

Se apropie timpul când se va desfășura o nouă rundă de angoasă evreiască. Ca în toate zilele acestea, nu va fi un chin local, ci o agonie la nivel mondial. La fel ca atunci, așa și acum, alegerea este în mâinile noastre, de a lua vaccinul coeziunii evreiești deasupra tuturor diviziunilor sau de a suferi mânia civilizată plină de eufemisme şi de moarte a lumii.

Zăpadă în fața Casei Conferinței Wannsee. La 20 ianuarie 1942, înalții oficiali ai NSDAP și SS s-au întâlnit în vila de pe Wannsee din Berlin.

Pentru mai multe despre importanța unității evreiești, vedeţi cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→