Medium a publicat noul meu articol “De ce unii mari artişti sunt oameni neplăcuţi”

Ei compun capodopere care ne luminează viețile, pictează imagini care surprind spiritul timpului lor și dăltuiesc icoane vibrante din piatra fără viață. Marii artiști ne îmbogățesc viața și ne umplu de emoție și mirare. Cu toate acestea, unii artiști mari au fost (și sunt) indivizi neplăcuți. Compozitorul Richard Wagner era un antisemit turbat. Dintre cele șapte femei principale din viața lui Pablo Picasso, două au înnebunit și două s-au sinucis. Gustave Flaubert, autorul cărții Madame Bovary, a plătit pentru sex cu băieți, iar romancierul Norman Mailer a încercat odată să-și omoare una dintre soțiile sale. De fapt, există suficiente exemple de artiști detestabili, pentru a ne face să ne așteptăm să fie neplăcuți mai degrabă decât contrariul.

Într-adevăr, nu există niciun motiv pentru care oamenii creativi ar trebui să fie mai „drepți” decât ceilalți dintre noi. Arta și morala nu au nimic de-a face una cu cealaltă și dacă ne așteptăm să fie, este greșeala noastră.

Oamenii creativi, care sunt excepționali prin natura lor, sunt chiar mai predispuși la defecte morale decât noi ceilalți. Maximele lor sunt mai mari decât ale noastre, iar minimele sunt mai mici decât ale noastre. Se mișcă între extreme, dar în cele din urmă, sunt la fel ca noi toți: indivizi egocentrici.

Cu toții conținem atât cele mai înalte, cele mai nobile sentimente și gânduri, cât și cele mai josnice, mai demne de dispreț. Doar atunci când recunoaștem ceea ce avem în noi putem crește. Dacă avem o singură parte a scalei, nu vom cunoaște niciodată cealaltă parte și nu vom putea alege între ele. Vom fi roboți și nu ființe umane.

Regele Solomon a spus despre aceasta: „Nu este om drept pe pământ care să facă bine și să nu păcătuiască” (Eclesiastul 7:20). Cu alte cuvinte, doar atunci când descoperim adevărata noastră natură, putem face o alegere conștientă de a fi buni, iar asta ne face mai degrabă oameni drepți decât roboți.

Până nu ne corectăm, tot ceea ce facem este pentru noi înșine. Artiștii nu fac excepție, dar acest lucru nu diminuează măreția lucrărilor lor. Pentru că ajung la extreme, atunci când sunt mari creează lucrări cu adevărat glorioase, de care ne putem bucura cu toții. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm să fie corectați în viața lor personală, deoarece și ei vor trebui să treacă prin același proces de a realiza răutatea naturii umane și de a decide să se ridice deasupra ei.

La un moment dat, va trebui ca toți să luăm în considerare natura noastră și să recunoaștem răul pe care ni-l provocăm unul altuia și întregii naturi. Ne vom da seama că, pentru a supraviețui trebuie să devenim mai mult oameni dintre cei drepți și mai puțin dintre cei răi care tindem să fim. Dar între timp, putem beneficia de lucrările marilor artiști, iar dacă ne fac să reflectăm asupra vieții și a sensului ei, cu atât mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →