Noul meu articol pe Linkedin “Tobele disonante ale războiului”

În timp ce lumea așteaptă cu răsuflarea tăiată să vadă dacă Rusia va invada Ucraina, în timp ce mii de trupe americane sunt în alertă maximă pentru a invada Europa de Est și, pe măsură ce NATO anunță că va trimite mai multe nave și avioane de luptă în Ucraina pentru a întări statele baltice, eu sunt convins că nu suntem în pragul unui război mondial.

Pentru Rusia nu merită să invadeze Ucraina, deoarece o astfel de mișcare ar putea duce la un război pe care rușii îl vor pierde fără îndoială. Probabil că vor reuși militar ici și colo chiar dacă armata lor nu este la fel de puternică cum era în trecut, dar financiar vor pierde. Economia Rusiei este oricum slabă, iar viața acolo este dificilă. Războiul nu ar face decât să-i zdrobească.

În lumea modernă de astăzi, nu mai merită să lupți. Care este scopul? Mai mulți bani și resurse naturale? La urma urmei, investiția în conflict este mai mare decât profitul, ca să nu mai vorbim de participarea ulterioară care va costa o avere. În zilele noastre este mai benefic să inițiezi o cooperare economică, așa cum a inițiat Uniunea Europeană, să aranjezi relații industriale și culturale, să te angajezi în activități economice și comerciale, și astfel toate țările care se alătură alianței vor beneficia de afaceri comune.

Deci, ce va permite Rusiei să cucerească mai mult teritoriu și să-l controleze? La urma urmei, are vaste teritorii de prisos, care se întind de la râul Volga până ȋn Orientul Îndepărtat, unde aproape că nu există locuitori. Rezultă că mișcarea rușilor se bazează nu pe gândire practică, ci pe o constrângere personală, pe nevoia de a cuceri și de a simți: „Acesta este al nostru!”. Rusiei îi place să arate lumii că este o țară puternică. Este binecunoscută această mândrie rusească, o caracteristică familiară care o poate îndemna să meargă desculță, să mănânce pietriș, atât timp cât câștigă respect și simpatie.

Mai mult, ucrainenii sunt puternici, plini de resentimente față de ruși, ceea ce le dă puterea de a li se opune. Dacă este așa, de unde vin vânturile războiului? În primul rând, din mass-media care profită de pe urma încingerii relaţiilor. În al doilea rând, de la oameni a căror sarcină este să alimenteze războiul. Factorii de opinie și analiștii politici știu că arta lor este conflictul și știu cum să recruteze în rândurile lor minoritatea nemulțumită de statul existent, aprinzând astfel un scandal la orice oră. În al treilea rând, politicienii sunt cei care, în cazul unei escalade sau al unui război real, mizează pe ridicarea prestigiului lor în ochii populației. Posibilitatea unui război este pe buzele tuturor, în timp ce gradul de aprobare a acţiunilor președintelui american Joe Biden continuă să scadă, potrivit sondajelor recente. 72% dintre americani cred că țara lor se mișcă în „direcția greșită”, a dezvăluit un sondaj NBC în urmă cu câteva zile.

În ciuda vântului puternic, nu cred că Europa este în pragul războiului. Chiar dacă ici și colo cad câteva rachete, criza actuală se va rezolva în cele din urmă diplomatic, nu militar. Un acord bun va fi semnat pentru toate țările implicate: Rusia, Ucraina și bineînțeles SUA, care iese mereu mai puternică și mai de succes.

Este bine că Israelul a ieșit din încurcătura Rusia-Ucraina. Țările care nu intră în conflicte vor forma o bază solidă și corectă pentru o existență mai bună, în special Israelul, al cărui rol este acela de a fi forța de pionier pentru o lume nouă, mai echilibrată și mai stabilă.

Noi evreii, care urmărim de la distanță ce se întâmplă acolo, trebuie să ne angajăm să rezolvăm războaiele dintre noi, să reparăm relația din poporul nostru, astfel încât să putem da un exemplu de legătură cordială adevărată și calitativă, dintr-o mare dorință de a bate tobe ale păcii. Aceasta este esența și acesta este mandatul pe care poporul Israel trebuie să ȋl pună în aplicare, să devină „lumina națiunilor” în beneficiul tuturor popoarelor din lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Timpul există?“

Timpul este inexistent în sine. Existăm într-o singură stare și simțim curgerea timpului raportat la procesul dezvoltării noastre, spre a descoperi din ce în ce mai mult starea unică, integrală și perfectă în care existăm.

Ne putem gândi la noi înșine ca la o persoană care a devenit inconștientă și care, dintr-o stare de inconștiență, își recapătă treptat conștiința. În anumite momente, începe să vadă și să înțeleagă că se află într-o cameră de spital, cu oameni care intră și ies, asistente și medici și începe să audă diverse sunete.

Unei astfel de persoană i se pare că tot ceea ce vede acum anterior a fost inexistent, dar de fapt a fost întotdeauna acolo. El percepe astfel procesul de apariție a ceva nou în raport cu el însuși ca trecerea timpului.

Mai mult, acest proces de trezire la starea unică în care existăm este o chestiune de creștere a dorințelor în interiorul nostru. Când dorințele noastre cresc și începem să dorim să percepem cercuri din ce în ce mai largi, atunci această schimbare interioară ne extinde capacitatea de a percepe, iar schimbările pe care le experimentăm în percepție ne oferă senzația de timp.

Bazat pe clipul din KabTV „Prim-plan. Anamneză” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 19 februarie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Imagine de Aron Visuals pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol “Robin Hood al copacilor”

Carbonul este moneda tranzacționabilă a pădurii. Copacii absorb carbonul din atmosferă ca parte a procesului de fotosinteză și împart o parte din acesta cu ciupercile care cresc pe rădăcinile lor. În schimb, ciupercile le oferă nutrienți și minerale precum azotul și fosforul, pe care copacii nu le pot absorbi din sol, dar ciupercile le pot absorbi.

Acum, un nou studiu al Societății Israeliene de Ecologie și Științe de Mediu a descoperit că ciupercile nu folosesc tot carbonul pentru ele însele. În schimb, ele „fură” carbonul din copacii mai puternici și îl transmit celor mai slabi. Într-un fel, sunt un fel de Robin Hood al copacilor, care fură de la bogați și dăruiesc săracilor.

Încă o dată, constatăm că acolo unde vedem „supraviețuirea celui mai în formă” există de fapt „supraviețuirea celui mai prietenos”. Ego-ul ne ascunde adevărul și ne împiedică să ne construim vieți pașnice și abundente pentru noi înșine.

Conexiunile dintre oameni sunt mult mai complexe și mai complicate decât cele dintre copaci. Dacă le-am folosi corect, ne-ar putea susține pe toți din abundență, chiar dacă ar fi mult mai mulți oameni în lume decât populația mondială actuală. Dar nu le folosim corect. Le folosim pentru a abuza și a-i domina pe ceilalți. Făcând acest lucru ne condamnăm la războaie eterne și la distrugeri inevitabile.

Ego-urile noastre ne orbesc. Ne fac să simțim că dacă ne împărțim averea vom rămâne lipsiți. Într-adevăr, dovezile empirice arată că cei care împărtășesc ajung să aibă o abundență mai mare decât cei care nu o fac, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere emoțional, în timp ce cei cu pumnul strâns ajung la capătul pierzător al vieții.

Criza actuală a cipurilor de computer, de exemplu, ar fi putut fi prevenită dacă ne-am coordona nevoile în loc ca fiecare companie să-și facă provizii și să „golească rafturile”. Criza de transport maritim, în care navele așteaptă în afara portului timp de săptămâni înainte de a-și putea descărca încărcătura, este, de asemenea, un rezultat inutil al lipsei noastre de cooperare, de a lua în considerare și nevoile altora.

Dacă dorim să folosim interconexiunile din societatea noastră în beneficiul nostru, trebuie să începem să ne gândim la modul în care le folosim pentru binele comun, nu doar pentru beneficiul celor de la putere. În caz contrar, deficitul de aprovizionare se va agrava până la punctul în care vom avea dificultăți în a ne asigura cele mai elementare și necesare produse de bază.

Poate că nu este firesc să împărtășim, așa cum este și pentru natură, dar nu avem de ales. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat inteligență, astfel încât să ne putem folosi intelectul pentru a afla de ce împărtășirea răsplătește.

Natura îi are pe Robin Hood ai ei; nu avem altceva decât un film. Așa că, dacă vrem un mâine pașnic și abundent, trebuie să îngrijim pe Robin Hood-ul ascuns din noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Cum ne putem schimba intenţia egoistă, care ne-a fost dată de natură și există întotdeauna în noi, fără îndoieli sau clarificări? Se numește ȋnclinaţia rea, care s-a născut prima. Și acum trebuie să dăm naștere unei înclinații bune.

Și de aceea lucrăm împreună la înclinația noastră rea pentru a construi o înclinație bună în fiecare dintre noi prin garanţie reciprocă. Ne îndreptăm către Creator. ca la o bancă și spunem că vrem să construim o clădire de dăruire.

Fiecare dintre noi nu are nici un ban pe numele său, dar semnăm garanția reciprocă. Sunt nouă prieteni care mă susțin, gata să semneze o garanție că voi fi în dăruire pentru că mă vor sprijini. Din moment ce sunt în puterea lor deplină indiferent dacă vreau sau nu, cu siguranță voi fi în dăruire.

Așa ajungem la Creator și fiecare semnează o garanție pentru prietenii lor. Nimeni nu poate fi un garant pentru sine pentru că nu are astfel de puteri; de unde vor veni acestea? Dar el poate fi un garant pentru un prieten, iar în felul acesta ajungem la garanție reciprocă. Atunci Creatorul începe să investească forța Sa superioară în această garanție reciprocă pe care am semnat-o.

Ce am investit în această garanție reciprocă? La urma urmei, nimeni nu are nimic, așa că nimeni nu poate plăti nimic pentru celălalt. Dar din moment ce vrem să ne ajutăm reciproc, tocmai această garanție ne ajută să începem să construim o clădire comună.

Nici unul dintre noi nu poate fi fundația acestei clădiri comune și nici nu este proprietarul acesteia. Doar datorită faptului că fiecare se sprijină pe celălalt, datorită sprijinului nostru reciproc, toată această clădire rămâne în poziție verticală.

Așa construim clădirea spirituală. Nu există nimic în ea; aceasta se menţine numai prin garanţia noastră reciprocă şi prin apelul nostru la forţa superioară. De aceea această clădire este spirituală.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/30/22, “Credinţă deasupra raţiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce situație putem cere puterea credinței?

Răspuns: Putem cere forța credinței în orice situație și să o generăm între noi în fiecare moment.

Pentru a face acest lucru, trebuie să ne imaginăm că Creatorul umple întregul univers și vom acționa la fel între noi în grup. Dar numai în grup, pentru că ceilalţi nu te vor înțelege. Dacă lucrăm în acest fel în relațiile dintre noi, putem începe să simțim cum Creatorul umple cu adevărat tot spațiul, întreaga lume.

Dar atunci va trebui să lucrăm cu  credinţă deasupra raţiunii; adică să ne restrângem egoismul și să ne întoarcem la Creator numai cu calitatea dăruirii. Acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l facem – să ne schimbăm pe noi înșine, sau atitudinea noastră față de Creator în credință mai presus de rațiune.

Și vom începe să simțim ce înseamnă aceste cuvinte. Sună ca o mantră: „Credința mai presus de rațiune”. Ce este asta? Acum nu ne este clar. Dar vom începe treptat să simțim sensul interior al acestor cuvinte.

Întrebare: Cum putem primi credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Imaginează-ți că vrei să trăiești în acest basm. Că de fapt nu există credință mai presus de rațiune, dar vrei să ți-o imaginezi. Încercă. Fă un efort ca și cum ai simți că Creatorul umple întreaga lume și o guvernează ca binele care face bine. Și procedați așa în grup.

Grupul este platforma în care poți rezolva totul și ȋl poți implementa.

Întrebare: Fiecare prieten trebuie să-l imagineze sau îl împărtășim unul cu celălalt?

Răspuns: Puteți discuta între voi despre acest subiect. Dar cel mai important lucru este că toţi ar trebui să fie preocupaţi ca o astfel de atitudine față de ceilalți prieteni să apară în el. După cum Creatorul este binele care face bine, la fel fiecare dintre prieteni ar trebui să-i trateze pe ceilalți ca binele care face bine.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Mergȃnd in credinţă deasupra raţiunii” Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→