Trebuie să ne ridicăm de la nivelul pământesc, egoist, la nivelul spiritual – de la calitatea de a primi la calitatea de a dărui, de la intenția de a primi la intenția de a dărui, de la respingerea prietenilor la conexiunea cu ei, și astfel să organizăm un mediu care să ne ajute să mergem înainte.

Este imposibil să atingem calitatea de Bina, calitatea de dăruire, calitatea Creatorului, dacă nu ne ajutăm unii pe alții. Prin urmare, cel mai important lucru este că, odată ce ne determinăm direcția principală, care este de a atinge calitatea de Bina, calitatea dăruirii, calitatea credinței deasupra cunoașterii, deasupra lui Malchut, noi trebuie să punem Bina mai presus de Malchut, credința mai presus de cunoaștere, și să ne străduim să iubim și să dăruim, în ciuda dorinței noastre inițiale de a primi și de a ne îngriji doar de noi înșine.

Numai în acest fel vom putea să ne ridicăm la gradul următor și să continuăm să trecem de fiecare dată de la un grad la altul.

Iar îndeplinirea condiției de adeziune cu calitatea de dăruire în credință deasupra rațiunii, adică de a te trage pe tine însuți în sus spre lumea superioară, este posibilă doar cu exemplul și ajutorul mediului. La urma urmei, dacă am un mediu adecvat care apreciază corect unificarea și tânjește să se ridice deasupra egoismului personal și colectiv, atunci eu pot, în acest mediu, la fel ca într-o barcă, să mă îndrept spre calitatea de dăruire, calitatea Creatorului.

Cel mai important lucru este să înțelegem că o singură persoană nu poate face nimic aici. Este imposibil să îndeplinești condiția de „credință mai presus de cunoaștere”, adică să urci de la Malchut la Bina, de la primire la dăruire, fără sprijinul și exemplul grupului.

Nu pot să am grijă de mine din punct de vedere spiritual pentru că sunt un egoist. Dar îmi pot ajuta prietenii, transmițându-le importanța dăruirii, măreția Creatorului și măreția unității. Mai mult, îmi este mai ușor să fac acest lucru în ceea ce-i privește pe prietenii mei decât în ceea ce mă privește pe mine însumi, deoarece, atunci când vorbesc despre calitatea de dăruire, o îndrept, ca să spun așa, nu spre mine însumi, nu spre egoismul meu.

Noi existăm într-un vas spart, în dorințe sparte, dar suntem mulți și, prin urmare, ne putem ajuta unii pe alții. Chiar și în mod egoist putem să le arătăm prietenilor noștri diverse exemple altruiste și astfel să ne convingem treptat unii pe alții că dăruirea și unitatea sunt bune.

Există un factor foarte interesant aici. Deși aud o mulțime de noțiuni contrastante și nedorite de la mediu, faptul că mediul este mare îmi permite să mă impregnez treptat de măreția lor, de corectitudinea lor. Ei acționează asupra mea pentru că aceasta este legea dorinței noastre colective (Kli, vas).

Dacă mă aflu în el, mediul acționează asupra mea. Orice ar fi, mă umple cu noțiunile sale. Le voi accepta treptat, pentru că sunt un produs al acestui mediu.

Îmi pot încuraja prietenii, îi pot ajuta să se ridice deasupra lor înșiși, iar ei pot face același lucru. Aceasta este legea garanției reciproce; chiar dacă suntem cu toții egoiști și nu există în noi niciun indiciu pentru acțiuni spirituale, dacă lucrăm corect împreună, dacă ne încurajăm reciproc, dacă aparent arătăm un exemplu despre cât de bine este să fim uniți și dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm în credință mai presus de cunoaștere, atunci acest lucru ne va influența cu siguranță pe fiecare dintre noi.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este anularea mea completă?

Răspuns: Anularea completă este atunci când îmi anulez grijile, gândurile și intențiile legate de mine însumi și îmi îndrept toate calitățile, sentimentele și forțele spre conexiunea cu prietenii mei. În acest fel, ne aduc pe toți mai aproape de starea în care forța superioară poate fi revelată.

Întrebare: Ce nu ar trebui să anulăm?

Răspuns: Nu trebuie să ne anulăm egoismul. Trebuie doar să lucrez la el și să nu-l urăsc niciodată atât de mult încât să vreau să-l distrug. Trebuie să urăsc egoul ca să mă ridic deasupra lui, dar în același timp trebuie să-l apreciez pentru că mă pot ridica datorită acestuia.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mă face să-mi păstrez uniunea cu Creatorul? Să presupunem că am ajuns în contact cu El, dar la nivelul următor apare un nou strat de egoism care mi se adaugă. Cum pot să mă conformez acestui acord?

Răspuns: Respecți acești termeni încercând să te ridici și mai sus. Este imposibil să te oprești în loc. Acesta nu este un contract pe care îl încheiem la nivel pământesc.

De îndată ce îți corectezi o parte din egoism, apare un egoism și mai mare, pe care trebuie să-l corectezi din nou pentru a obține dăruire, conexiune și iubire. Prin urmare, noi proprietăți, dorințe, gânduri și calități egoiste apar constant în tine. Și trebuie să le transformi în folosință pentru dăruire, iubire și conexiune.

Întrebare: În principiu, sunt obligat să respect acest acord doar la nivelul la care l-am încheiat?

Răspuns: Bineînțeles. La fiecare nivel, îți dovedești că ai îndeplinit condițiile de asemănare cu Creatorul și treci la nivelul următor, la un egoism mai mare, pentru a obține o mai mare asemănare cu El. Și apoi la nivelul următor, și așa mai departe. Toate contractele sunt incluse în asta. Așa trebuie să te înalți.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 12/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Articolul 17”: Este însă imposibil să primească influența societății dacă nu este atașat la societate, adică dacă nu o apreciază. În măsura în care el face asta, el poate primi de la ei influența fără să muncească, pur și simplu prin aderarea la societate.

Asta înseamnă fără niciun efort. Nu-i nevoie să fac un efort pe care nu sunt în stare să-l fac. Trebuie să depun eforturile de care depinde atitudinea mea față de grup. Ascensiunea noastră are loc doar în măsura în care ne conectăm în grup. Iar conexiunea depinde de măreția grupului.

În măsura în care îi apreciez și mă supun prietenilor, în măsura în care mă conectez cu ei, intru în lumea spirituală, în calitățile spirituale. Pe cât de mult îmi anulez egoismul și alipesc prietenii de mine, devin similar cu Creatorul și totul mi se deschide. Așa este la fiecare grad.

Acesta este modul în care trebuie să lucrăm cu noi înșine: conexiunea cu grupul, conexiunea cu Creatorul. Deoarece conexiunea cu grupul este construirea unui Kli (vas), iar conexiunea cu Creatorul este umplerea acestui Kli cu lumină. Și mergem mai departe! La gradul următor, se întâmplă același lucru: conexiune cu grupul, conexiune cu Creatorul și mergem mai departe! Și așa avansăm tot timpul.

Întrebare: Măsura în care ne vedem prietenii mai mari decât noi înșine este necesară pentru a ne face ego-ul să sufere? Este nevoie să continuăm din ce în ce mai mult, astfel încât această durere să se intensifice până când îl dezvăluim pe Creator?

Răspuns: Trebuie să te obișnuiești cu ideea că acest lucru nu ar trebui să-ți provoace suferință, ci, dimpotrivă, recunoștință față de Creator pentru că ți-a făcut asta și Îi poți cere Lui, pentru faptul că ai un grad direct aici, prin care te poți ridica.

În măsura în care te apropii de grup, te apropii mai mult de Creator. În măsura în care te cobori pe tine însuți, te poți apropia de ei. Aici trebuie să te rogi și să-i ceri Creatorului să ridice importanța lor în ochii tăi și atunci nu-ți va mai fi greu.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Ne alipim de prieteni” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Respectă veninul” 

Multe evenimente toxice s-au petrecut recent în lume: evenimente meteorologice extreme, tensiuni politice intensificate, inflație în creștere, revoluții și lovituri de stat, ca să nu mai vorbim de apariţia de noi tulpini ale virusului din două în două zile. Pe măsură ce țările se destramă și națiunile implodează, relațiile care au stat la baza societății nu mai rezistă de asemenea, deoarece chiar și structura familiei este ștearsă. Se pare că oamenii se tratează unii pe alții cu ciudă și venin.

Cu toate acestea, veninul nu trebuie să fie dăunător. Există un motiv întemeiat pentru care simbolul medicinei prezintă doi șerpi încolăciți în jurul unui toiag. Când este folosit cu înțelepciune, veninul însuși devine remediul, antidotul pentru otravă.

Putem transforma veninul în medicament procesându-l corect. Trebuie să ajustăm cantitatea și să administrăm doar ceea ce corpul poate tolera și ca rezultat, devenim mai puternici.

Prin urmare, atunci când veninul apare între oameni, nu ar trebui să ne alarmăm. Ar trebui să ȋl procesăm corect și să ȋl transformăm într-un remediu. Dacă nu ar fi veninul dintre oameni, nu am ști că societatea noastră este bolnavă și are nevoie de atenția noastră. Acum, că suntem conștienți de asta, putem începe să luăm veninul câte o picătură și să-l folosim pentru a ne vindeca pe noi înșine și societatea noastră.

Fiecare picătură de venin este o picătură de ură pe care o simțim unul pentru celălalt. Când o recunoaștem și recunoaștem toxicitatea sa pentru societate, ne putem ridica deasupra ei prin întărirea conexiunilor de preocupare reciprocă dintre noi. În acest fel, veninul ne face mai puternici decât să ne facă mai bolnavi.

Egoul uman este șarpele din noi. Este în continuă creștere, devenind din ce în ce mai viclean și insidios. Gândurile rele despre ceilalți pe care ni le insuflă sunt veninul pe care trebuie să-l transformăm într-un medicament. Luăm doze mici din el și construim apropiere cu ceilalți, pe lângă aversiunea noastră.

Prin urmare, vedem că scopul veninului este de a construi iubire între noi. Fără ostilitate, nu ar fi nevoie să ne întărim relațiile, să le adâncim și să le adunăm până când vor deveni iubire.

Iubirea unei mame pentru copilul ei este firească, dar noi nu simțim acest lucru față de oamenii care nu fac parte din familie. Prin urmare, modalitatea de a dezvolta acest sentiment este să simțim nevoia de el, să creăm un imbold care să ne facă să lucrăm la construirea apropierii și a afecțiunii. Singurul stimulent care ne va face să lucrăm la dezvoltarea iubirii este revelarea antipatiei noastre reciproce. De aceea veninul este esențial pentru construirea iubirii, iată de ce este remediul.

Într-adevăr, trebuie să respectăm veninul egoismului nostru și al urii față de ceilalți. Dar în timp ce ȋl respectăm, trebuie să ȋl folosim pentru a construi un strat de iubire peste fiecare picătură de ego care apare între noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Concepția greșită a lumii despre evrei și concepția greșită a evreilor despre antisemitism”

Nu cu mult timp în urmă, The Jerusalem Post a publicat un articol de opinie al lui Conrad Myrland, CEO al unui grup pro-Israel din Norvegia. În articol, Myrland a făcut referire la un sondaj realizat de Centrul Norvegian pentru Holocaust și Minorități, care a afirmat că „32% dintre norvegieni cred că este corect sau oarecum corect că Israelul îi tratează pe palestinieni la fel de rău precum au fost tratați evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”. Pentru israelieni, acest lucru sună îngrozitor. Noi, cei care trăim aici, știm cât de departe este această viziune de adevăr. Dar pentru mulți oameni din întreaga lume, nu numai pentru norvegieni, li se pare perfect rezonabil. Nu-i pot învinovăți că au gândit asta. Antisemitismul nu va trece până când nu îl vom depăşi prin îndeplinirea obligației noastre de a aduce unitatea și fraternitatea lumii.

Norvegienii, ca mulți alții din întreaga lume, nu pot simți și cu atât mai puțin simpatiza cu ceea ce naziștii le-au făcut evreilor. Fiind antisemiți, ei exploatează orice ocazie pentru a calomnia Israelul.

Trebuie să înțelegem că antisemitismul este departe de a se termina. Concepțiile greșite insuflate în tineretul Norvegiei de astăzi îi vor crea pe naziștii de mâine, cel puțin în ceea ce privește modul în care aceștia îi vor trata pe evrei.

Lupta împotriva antisemitismului nu se încheie. Trebuie abordat de fiecare generație.

Cu toate acestea, este important să realizăm că combaterea antisemitismului înseamnă mult mai mult decât interzicerea afișărilor antisemite. Cenzura este ca aspirina pentru cancer; poate ameliora durerea pentru o vreme, dar nu o va vindeca. Concentrarea luptei doar pe stoparea afișărilor antisemite este o greșeală strategică și o cauză pierdută, indiferent de bugetele pe care le vom turna în ea.

Singura modalitate prin care putem atenua și chiar dizolva antisemitismul este dacă începem să luăm în serios obligația noastră față de lume. Trebuie să realizăm că singurul motiv pentru care existăm este să fim o societate model.

Am fost creați ca o națiune care este ținută de unitate și a cărei identitate naționalădepinde de nivelul unității sale. Toate celelalte națiuni au apartenență naturală între membrii lor, dar constructorii națiunii noastre au venit din diferite triburi, în momente diferite și singurul lucru care i-a ținut împreună a fost ideea că unitatea și iubirea față de ceilalți ar trebui să transcendă orice diviziune și ură, chiar și între națiuni rivale. Acesta este motivul pentru care am fost însărcinați să fim o națiune model, să arătăm omenirii cum să creeze unitate chiar și în absența afinității naturale, biologice.

În consecință, atunci când ne tratăm rău unii pe alții, lumea ne învinovățește că îi maltratăm pe alții, nu pentru că îi tratăm pe alții așa cum ne-au tratat naziștii pe noi, ci pentru că le negăm exemplul pe care li-l datorăm. Poate fi contraintuitiv, dar când suntem buni unii cu alții, lumea este bună cu noi, iar când suntem cruzi unii cu alții, lumea este crudă cu noi.

Cifrele vorbesc de la sine: dacă te uiți la condamnările pe care Adunarea Generală a Națiunilor Unite (UNGA) le-a emis, este evident că cele mai tiranice regimuri ale lumii scapă cu foarte puține critici, în timp ce Israelul este mustrat constant. Între 2015-2021 de exemplu, AGNU a emis 121 de rezoluții critice împotriva Israelului, comparativ cu 45 de astfel de rezoluții împotriva tuturor celorlalte țări la un loc. În mod clar, norvegienii nu sunt singuri în poziția lor critică față de Israel. Lumea este de acord cu ei.

Dacă suntem serioși să „combatem” antisemitismul, trebuie să combatem diviziunea din interiorul nostru. Dacă nu începem să ne străduim să ne unim mai presus de ura și disprețul pe care le simțim unul față de celălalt, nu va reuși niciun efort de a diminua ura lumii față de noi. Viitorul Israelului nu depinde de politica sa față de alte națiuni sau de eforturile sale de a explica lumii poziția sa. Depinde doar de modul în care se tratează israelienii unii pe alții, pentru că atunci când ne batem joc unii de alţii, lumea ne disprețuiește. Când ne susținem unii pe alții, lumea ne aprobă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→