Întreaga noastră muncă este să înțelegem și să simțim, adică să dezvăluim sistemul general al întregii umanități și cât de mult suntem conectați și dependenți unul de celălalt.

Ni se pare că nu suntem afectați de ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a pământului, fie în Australia sau în America. Dar în ceea ce privește sistemul general al lumii, suntem aranjați în așa fel încât să existe o conexiune între toți oamenii, deși nu o vedem.

Lumea este aranjată într-un mod perfect. Doar noi, oamenii, ne ucidem constant și ne luptăm fără a încerca să stabilim relații bune și corecte și să aducem societatea la o formă circulară perfectă, precum planeta Pământ. Prin aceasta ne depărtăm de corectare, de o viață bună în atingerea bunătății absolute a forței superioare a naturii.

Trebuie să ținem cont de legea naturii conform căreia toți suntem conectați, toți suntem dependenți unul de celălalt, iar fiecare este obligat să aibă grijă de toată lumea, să aibă grijă de absolut toți locuitorii acestei lumi. Până când nu vom realiza o astfel de conexiune în practică, vom suferi. Cu cât respingem mai mult o astfel de conexiune, cu atât suferința noastră va crește.

Omenirea se dezvoltă și crede că viața se va îmbunătăți din cauza progresului tehnologic și științific și a culturii. Dar dacă nu stabilim relații bune între noi, nu vom stabili o viață bună; mai degrabă, vom cădea în stări din ce în ce mai neplăcute, până la un al treilea și al patrulea război mondial nuclear despre care scrie Baal HaSulam .

Prin urmare, pentru a nu ajunge la astfel de necazuri, ar trebui să ne grăbim și să explicăm lumii întregi că corectarea constă doar în construirea unei bune conexiuni între noi toți.

Trebuie să ajungem într-o stare în care înțelegem că conexiunea reciprocă corectă este o condiție absolut necesară existenței noastre. Treptat, acest lucru ar trebui să devină mai clar. Lumea se apropie de vremuri foarte grele, critice. Ne confruntăm cu lupte cu dezastre climatice, războaie între națiuni și foamete.

Vedem chiar și acum Plăgile egiptene, că se petrec deja una câte una: „sânge, broaște și păduchi” – toate aceste lovituri care au avut loc în Egiptul antic acum ar trebui să fie dezvăluite peste tot în lume.

Dar ele ne sunt date nu numai pentru suferință, ci pentru ca prin ele să descoperim că singura soluție pentru a ieși din această suferință este conexiunea și sprijinul reciproc. Să sperăm că vom putea să explicăm acest lucru tuturor și să scăpăm în acest fel de pericolul unui al treilea sau al patrulea război mondial.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala, “Conectarea lumii în ultima generație”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Legea echivalenței de formă operează nu numai la nivel spiritual, ci și la nivelul nostru? Toate dispozitivele sunt create conform acestui principiu.

Răspuns: Absolut totul! Aceasta este natura în care existăm.

Întrebare: Înseamnă că trebuie să acordez ceva în interiorul meu la valul pe care îl emană Creatorul ?

Răspuns: Dacă ne putem schimba pe noi înșine, aceasta este deja o corectare a creației. Ne putem schimba pe noi înșine doar prin transformarea ulterioară a creației.

Dacă creația începe să simtă că dorința ei nu este doar să facă ceva în beneficiul ei, ci și în beneficiul Creatorului, atunci aș spune că aceasta este deja o acțiune nefirească, împotriva naturii pentru creație.

Dar creația poate realiza o astfel de acțiune, doar că nu va fi considerată o acțiune, ci mai degrabă o  intenţie. Aici ne confruntăm cu o altă calitate spirituală: o intenție.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 9/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Vârsta nefericirii ”

Un articol recent despre firma globală de analiză și consiliere Gallup a dezvăluit că nefericirea crește în întreaga lume. Potrivit articolului, situația „este îngrijorătoare pentru că nefericirea este acum la un nivel record. … Oamenii simt mai multă furie, tristețe, durere, îngrijorare și stres decât oricând.” Deși admite că pandemia a contribuit la creșterea nefericirii, articolul afirmă, de asemenea, că „De fapt, nefericirea a crescut constant de un deceniu”.

Studiile arată că fericirea depinde de conexiunile sociale. Din punct de vedere statistic, oamenii cu conexiuni sociale mai puternice și mai numeroase se simt mai fericiți, în timp ce introvertiții sunt mai predispuși să declare că se simt nefericiți.

Corelația dintre fericire și conexiunile sociale indică un element fundamental în întreaga creație. În fiecare parte a realității, robustețea, vitalitatea și evoluția depind de conexiunile cu mediul. Fiecare schimbare care are loc oriunde în realitate, are loc din cauza unei anumite interacțiuni cu mediul. Chiar și conexiunile aparent negative, cum ar fi scăparea de prădători, accelerează evoluția.

Ceea ce este adevărat pentru întreaga natură, este la fel de adevărat și pentru propriul nostru corp. Corpul nostru se poate întreține, se poate îngriji, se poate proteja de agenți patogeni și poluanți și se poate menține sănătos și puternic doar prin nenumăratele conexiuni dintre celule și organe. Diversitatea acestor conexiuni și sprijinul lor reciproc îi conferă corpului putere, rezistență și vitalitate.

Singurul loc în care aceste conexiuni sunt rupte și defecte este societatea umană. Toate celelalte comunități și toate celelalte sisteme naturale funcționează armonios, iar părțile lor se completează și se sprijină reciproc. În cazul nostru însă, nu există sprijin reciproc și nici complementaritate. Conexiunile noastre sunt de exploatare și abuz, iar obiectivele noastre nu sunt de a ne îmbunătăți viața, ci de a înrăutăți viața altora.

Prin urmare, toate fenomenele negative pe care le-a raportat sondajul Gallup – furia, tristețea, durerea, îngrijorarea și stresul – provin din conexiunile corupte și destrămate dintre noi. Epoca nefericirii care a început este făcută de noi. Dacă schimbăm modul în care ne raportăm unul la altul, vom ieși dintr-o eră în care tot ceea ce percepem în prezent ca fiind negativ va fi inversat în opusul său pozitiv.

Relațiile negative care predomină în prezent în societate vor deveni substratul unei societăți care insistă pe apropiere și preocupare reciprocă, întrucât cunoaște prețul nepăsării și alienării. Epoca nefericirii poate deveni un declanșator pentru o epocă de adevărată iluminare, de cunoaștere a naturii și de a învăța din ea cum să corectăm natura umană și să facem viața bună pentru întreaga umanitate. Alternativ, dacă alegem inacțiunea, nefericirea larg răspândită poate continua să escaladeze și să devină o epocă fără precedent a nefericirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Înţelepciunea lui Avraam ”

„Cel mai mare dintre uriași”, așa se refereau înțelepții la Avraam. De ce s-au referit la el în acest fel? Ce a descoperit Avraam ce alții nu au descoperit? Această postare este despre biblicul Avraam, care a descifrat codul naturii.

Animalele nu pun întrebări. Ei îşi urmează instinctele. Cu cât omul a evoluat și a ajuns dincolo de regnul animal, cu atât a început să pună întrebări despre esența existenței. „Despre ce este viața mea?” „Ce mă guvernează?” „Suferința este rezultatul pedepsei, iar bucuria rezultatul unei recompense?” Și cel mai important, „Care este sensul vieții?” „Pentru ce trăiesc?”

Aceste întrebări au generat credințe. Oamenii s-au închinat în fața forțelor naturii, s-au rugat vântului, ploii, pământului, soarelui, lunii și stelelor. Ei dădeau ofrande și sacrificii statuilor, purtau ținute ritualice, își tatuau trupurile cu simboluri, dansau în jurul focurilor și împlineau tot felul de rituri și ritualuri. Ei au făcut aceste lucruri pentru a liniști forțele superioare în care credeau, pentru a face ca forțele care le guvernează să le facă viața mai bună, să le binecuvânteze, să le protejeze, să le dea încredere și să diminueze nesiguranța și incertitudinea cu privire la viitor.

Avraam era fiul lui Terah, un făuritor de statui și printre cei mai înalți preoți din Babilonul antic. Oamenii veneau la Terah pentru îndrumare, iar el îi sfătuia și le vindea statui. Avraam urma să preia afacerea profitabilă a familiei, dar i s-a întâmplat ceva.

La un moment dat, după reflecții prelungite, și-a dat seama că nu este nevoie să se plece în fața forțelor naturii. El și-a dat seama că aceste forțe sunt ele însele „statui”, percepții false. Ar trebui să le zdrobim pentru că sunt ireale. Toate imaginile noastre despre natură sunt fundamental greșite. Tot ceea ce există este o singură forță și toate forțele pe care le percepem sunt fețe ale acelei forțe.

Mai mult decât atât, acea forță este opusă naturii noastre egocentrice. Este o forță a creației, a cărei calitate este dăruirea nemărginită. Această forță a creat și guvernează toată realitatea și aceasta este cea la care trebuie să ne raportăm în viața noastră.

Întrucât această forță guvernează totul și fiindcă este dăruire absolută, ea vrea să ne dea propria ei calitate, să ne facă asemănători cu ea însăși. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să ne facă să o descoperim și să-i cunoaștem fiecare fațetă. Acesta este scopul vieții noastre, scopul existenței noastre în această lume.

Avraam a descoperit toate acestea, dar a descoperit și că omul este guvernat de o calitate înnăscută a primirii, opusul dăruirii. El a descoperit că omul se naște un egoist absolut, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21).

Această forță este omniprezentă, dar noi nu o simțim. Ne este ascunsă pentru că atributele noastre sunt opuse celor ale forței. Este fundamentul naturii și cu cât o dezvăluim mai mult, cu atât înțelegem și simțim mai mult ce s-a întâmplat înainte, ce se întâmplă acum, ce se va întâmpla în viitor și de ce.

Avraam a descoperit că dezvăluirea acestei forțe depinde de nivelul conexiunilor calde ale oamenilor și de conexiunile inimii. Din acest motiv, el și-a dat seama că atributul pe care trebuie să îl dezvoltăm în noi este „mila”. De aceea îl numim pe Avraam „omul milostivirii”.

Avraam a explicat ceea ce a descoperit oricui îi plăcea să-l asculte. Oamenii care și-au dat seama că vorbele lui sunt adevărate s-au adunat în jurul lui și au devenit un grup de studenți. Maimonide s-a referit la ei drept „oamenii casei lui Avraam” și aceştia erau numeroşi – multe mii de oameni.

Avraam și-a învățat studenții cum să se conecteze unii cu alții cu calitatea milei mai degrabă decât să formeze conexiuni egoiste, în conformitate cu natura noastră inerentă. După moartea lui Avraam, elevii săi au continuat să-și dezvolte conexiunile, de fiecare dată conduși de diferiți profesori: Isaac, Iacov, Iosif și apoi Moise. În cele din urmă, după ce a depășit multe niveluri de egoism, grupul lui Avraam a devenit o națiune. Așa a ajuns să existe poporul Israel.

Cu toate acestea, poporul Israel fidel moștenirii învăţătorului lor inițial, nu s-a străduit să păstreze cunoștințele pentru sine. Dimpotrivă, ei au dorit să împărtășească norocul lor cu întreaga umanitate, să fie „o lumină pentru națiuni”.

De-a lungul timpului, poporul Israel a căzut din gradul de dăruire în același egoism inerent cu care se naște toată lumea. S-au amestecat cu națiunile și s-au străduit să fie ca ei în loc să aspire să-i ridice pe toți la o viață de dăruire și conexiune cu forța unică existentă.

De când grupul lui Avraam a căzut din gradul lor și a încetat să conducă spre conexiune și milă, omenirea a început să resimtă faptul că este egoistă. Aceasta este esența din spatele a ceea ce interpretăm drept antisemitism.

Omenirea se așteaptă ca descendenții studenților lui Avraam, Isaac, Iacov, Iosif și Moise și anume evreii, să continue să fie dăruitori, să păstreze conexiunea cu forța dăruitoare unică din realitate și să conducă drumul pentru întreaga umanitate de a atinge această forţă, la fel cum a făcut linia învăţătorilor pentru ei. Acesta este motivul pentru care atunci când evreii sunt uniți și își împlinesc rolul așteptat, lumea îi îmbrățișează, iar când sunt divizați, lumea îi mustră.

În aceste zile, când există două mari comunități evreiești în lume, una în Israel și una în SUA, există o oportunitate de a reconstrui conexiunea care a făcut poporul Israel ceea ce este și de a ne împlini misiunea în lume. Dacă reînviem înțelepciunea lui Avraam printre noi, vom conduce lumea la conexiune, la sfârșitul războaielor, exploatării și abuzului, la sfârșitul nefericirii și singurătății.

Într-o lume care este la fel de conectată cum este astăzi a noastră, stabilirea de conexiuni pe baza milei mai degrabă decât pe egoism, este obligatorie pentru menținerea unei societăți durabile. Din acest motiv, cu cât amânăm mai mult construirea unei societăți bazate pe milă, cu atât lumea ne va certa și ne va învinovăți pentru conflictele sale. Nimeni altcineva nu are cheia pentru schimbarea naturii umane, cu excepția descendenților lui Avraam, iar schimbarea naturii umane nu a fost niciodată atât de urgentă ca astăzi.

Pentru mai multe despre Avraam și istoria evreiască, citiți cartea mea Propriul interes vs. Altruism în Era Globală: Cum poate societatea sa transforme interesele personale in beneficiu reciproc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Timpul nostru este plin de dezinformare și minciuni. Se spune că dezinformarea apare în condiții de deziluzie politică, criză economică sau tulburări sociale. Astăzi, toți acești factori sunt evidenti. În plus, există internetul unde minciunile pot fi manipulate. Există companii care îl pot promova și pot modela opinia publică.

Există sentimentul că trăim numai în dezinformare și minciuni. Este corect acest sentiment?

Răspuns: Da. Dar este controlat de Creator.

Întrebare: Nu de către acești scribi?

Răspuns: Creatorul controlează mâinile și mințile oamenilor. Ne-a plasat într-o dezinformare completă și a numit-o „această lume”. Prin urmare, nu lua oamenii în serios.

Lasă-i pe toți acești scribi să scrie. Umanitatea trebuie să existe cumva. Prin urmare, Creatorul a inventat tot felul de poziții.

Întrebare: Ar trebui măcar să încercăm să distingem dezinformarea și minciuna de veridicitate, de adevăr? Sau nu trebuie să le căutăm deloc?

Răspuns: Ele nu există, nici una, nici alta.

Întrebare: Atunci întrebarea este: De ce a făcut El asta?

Răspuns: Pentru ca noi să ne săturam atât de mult de această stare, încât să vrem doar să ieșim din ea prin toate mijloacele posibile. Asta este tot.

Întrebare: O pildă a lui Baal HaSulam vorbește despre un vierme din interiorul unui măr mâncat de vierme care crede: „Aceasta este lumea mea”.

Deodată iese afară și spune: „Se pare că există o altă lume!” Noi suntem cei care suntem în interiorul acestui măr? Cum putem ieși? Cum putem vedea lumea reală?

Răspuns: Este imposibil pentru o persoană simplă („simplă”, adică obișnuită). Este imposibil, Putem iesi numai din miliarde de oameni.

Cu toate acestea, există suflete individuale care s-au maturizat deja din miliardele de suflete și sunt capabile să audă chemarea și la fel ca acest vierme, să se îndrepte spre ieșirea din mărul mâncat de vierme.

Întrebare: Când se mişcă spre ieșirea din mărul mâncat de viermi, deschide calea altor viermi?

Răspuns: Aceasta nu este treaba lui. Nici măcar nu știe că se duce, cum se duce sau unde se duce.

Întrebare: Nu știu unde merg și cum merg?

Răspuns: De ce trebuie să știi asta? Pentru ce?

Comentariu: Spre lumină. După cum se spune de obicei.

Răspunsul meu: Spre ce lumină?! Nu te-ai duce spre lumină.

Comentariu: Sunt obișnuit să exist în interiorul acestui măr.

Răspunsul meu: Într-un loc în care este întuneric și uscat, aici trebuie să fii. Mărul putrezit este dulce.

Întrebare: Înseamnă că dorința de a ieși este dată de sus unei persoane? Nu face totul singur? Nu prin propriile sale eforturi?

Răspuns: Nu. Cum ar putea o persoană să facă asta? Chiar și mai târziu, când înțelege deja cum este controlat, vede că absolut nimic nu este realizat de el.

Întrebare: Tot ceea ce facem în interiorul mărului mâncat de viermi – toate acțiunile noastre, toate programele noastre economice, războaiele noastre, construirea a tot felul de lumi noi și formațiuni de-a lungul acestor secole și în toți acești ani – totul este într-un măr putred.?

Răspuns: Asta pentru a acumula în noi o stare de putrezire suficientă pentru ca mai târziu să-l putem mânca atunci când lăsăm „mărul”. Pe scurt, vom ieși și vom vedea.

Acesta este momentul în care aflăm că, în timp ce suntem în acest „măr viermănos”, cu siguranță nu ne putem ghida după alte principii, ci doar după natura care este în noi. Adică ne ghidăm după puțin egoism, după micile plăceri și continuăm să creștem în asta până când creăm acest compost în jurul nostru.

Întrebare: Așa că le creez pe toate și atunci nici nu depinde de mine că m-am întins măcar puțin să ies, că am mâncat deja destul din toate și aș vrea să ies de acolo? La urma urmei, există o altă lume în afara acestui măr.

Răspuns: Creatorul o face El dacă dorește. El te va îndruma puțin.

Întrebare: Există un fel de cerere care vine de la mine către Creator, să mă îndrume? Răspunde El la această cerere când mă maturizez cu adevărat?

Răspuns: Dacă aceasta este o cerere adevărată într-un grup cu alți „viermi”, atunci da.

Întrebare: Este cel mai important lucru să ajungem cu adevărat la asta? De aceea ne ține El în această cutie?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce există atât de multă dezinformare despre Creator?

Răspuns: Sunt două lucruri: în primul rând pentru că El controlează totul și pe toți. și în al doilea rând pentru că nu știm nimic despre cine este El, ce este și ce face El. Prin urmare, poți face tot ce vrei pe termen nelimitat. Și toată lumea din punctul de vedere al nivelului lor de informare, din punctul lor din inimă, îți va spune orice dorește.

Întrebare: Deci eu, ca om obișnuit, voi alege. În funcție de ce aleg eu, cutare sau cutare cale către Creator?

Răspuns: După ceea ce este mai plăcut pentru egoismul tău. Pentru ca „viermele” să profite.

Acest lucru ne ajută să trecem relativ rapid prin toate stările și să începem să distingem starea în care există ceva nou, proaspăt și complet neașteptat pentru noi, starea pe care o putem selecta dintre toate celelalte stări pentru a face din ea un nou nivel de existență, a ne apropia de ieșirea din acest putregai.

Întrebare: Înseamnă că mai există ceva speranță?

Răspuns: Nu speranță, ci un viitor absolut exact. Dacă ader la asta, atunci iată că este deja aici în fața noastră.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/30/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Există o stare în care toți oamenii ajung treptat la Creatorul unic și pacea și iubirea predomină pe planeta noastră, un fel de lume utopică, idilică, este posibilă în lumea noastră? Sau este imposibil?

Răspuns: Desigur că este posibil. Sunt sigur că se poate întâmpla chiar și în timpul nostru. Totul depinde de noi pentru că situația este coaptă.

Generația noastră este numită în sursele cabaliste ultima generație pentru că s-a maturizat deja suficient pentru a-și realiza starea corectă și a înțelege că nu vom putea niciodată să realizăm nimic bun cu egoismul nostru; vedem că copiii noștri vor fi și mai nefericiți decât noi. Vedem asta în ceea ce se întâmplă în lume.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să descoperim de ce depinde fericirea și scopul real al dezvoltării umanității și să mergem spre ea. Cabala explică acest lucru. Să începem să o implementăm.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Luptă sau zboară ”

Dacă acest incident nu ar fi fost confirmat de compania aeriană, ar putea trece cu ușurință drept știre falsă. Aparent, doi piloți care zboară într-un zbor comercial plin de pasageri s-au confruntat cu întrebarea „luptă sau zbori” în timpul zborului în cabina de pilotaj și au ales „luptă”. Potrivit unui raport AP, „Doi piloți Air France au fost suspendați după ce s-au luptat fizic în cabina de pilotaj pe un zbor Geneva-Paris în iunie, a declarat duminică un oficial Air France”. Mai rău încă, nu s-au putut opri din luptă până când „a intervenit echipajul de cabină și un membru al echipajului și-a petrecut zborul în cabina de pilotaj cu piloții”. Datorită intervenției echipajului, avionul a aterizat în siguranță.

Au fost mai multe incidente la acea companie aeriană. Raportul  AP descrie de asemenea, un incident de „scurgere de combustibil pe un zbor Air France de la Brazzaville în Republica Congo la Paris în decembrie 2020”. Piloții au redirecționat avionul „dar nu au întrerupt puterea motorului și nu au aterizat cât mai curând posibil, așa cum cere procedura în caz de scurgere. Avionul a aterizat în siguranță în Ciad, dar agenția de anchetă aeriană a Franței a avertizat că motorul ar fi putut lua foc”.

Mă întreb ce ne-ar mai trebui să realizăm că ego-urile noastre ne-au preluat viețile, ne manipulează bunul simț și ne conduc la un dezastru. Dacă oamenii care sunt responsabili pentru sute de vieți în fiecare zi nu își pot controla ego-urile mărunte și sunt dispuși să-și irosească nu numai propriile vieți ci și viețile a sute de oameni care sunt responsabilitatea lor, în cine putem avea încredere?

Câte dezastre și războaie vor mai fi necesare până să ne dăm seama că suntem cel mai mare dușman al nostru, că trebuie să ne corectăm ego-ul? O vom face doar când tragedia ne va atinge personal? După toate probabilitățile, până la acel moment va fi prea târziu să ne corectăm, pentru că nu vom mai exista să o facem. Nu ar trebui să începem acum, cât suntem încă aici și ne putem schimba?

Singura modalitate de a corecta antipatia reciprocă tot mai mare este să recunoaștem că inamicul nostru nu este copilotul nostrum sau de altfel orice alt contestator, ci propriul nostru ego. Și singura modalitate de a lupta cu ego-ul este să mă străduiesc să mă conectez exact cu inamicul meu. Cu alte cuvinte, orice lucru pe care ego-ul îl descrie ca fiind rău, îl deturnez spre bine.

Știu că nu este ușor; știu că sună imposibil; dar știu și că sună imposibil pentru că ego-ul vrea să credem că este imposibil. Odată ce începem să lucrăm împreună, vom descoperi că nimic nu este mai ușor și mai plăcut decât să relaționăm cu alți oameni.

Mă întreb ce ar fi crezut pasagerii acelui zbor dacă ar fi știut ce se întâmplă în cabină în timp ce s-au simțit în siguranță și fără griji. Mă întreb ce cred ei acum, că știu despre asta. Dar mai presus de toate, sper că această poveste incredibilă să devină un semnal de alarmă care demonstrează exact unde ne poate duce egoul dacă îl lăsăm să facă alegerea pentru noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Confllictul Armenia-Azerbaijan — O reamintire a vremurilor precare”

Prim-ministrul armean Nikol Pashinyan se adresează parlamentului în urma unei escalade a ostilităților asupra regiunii Nagorno-Karabah de-a lungul graniței Armeniei cu Azerbaidjan, la Erevan, Armenia, 13 septembrie 2022. Tigran Mehrabyan/PAN Photo via REUTERS

La doi ani de la ultima încetare a focului dintre Armenia și Azerbaidjan în conflictul lor lung de decenii asupra regiunii Nagorno-Karabah, ciocniri intense au izbucnit brusc. Potrivit rapoartelor, zeci de oameni au fost uciși în noul bombardament. Nu există niciun motiv aparent pentru erupția bruscă, dar este un indiciu al vremurilor precare în care intrăm, în care oamenii sunt insensibili, intoleranți, intransigenți și cel mai rău dintre toate, combativi.

Ne confruntăm cu o iarnă lungă și rece. Războiul Rusia-Ucraina continuă să se dezvolte și există o lipsă gravă de gaze. Prețul său care crește vertiginos alimentează inflația în creștere, iar alimentele de bază devin inaccesibile sau complet absente.

În plus, este posibil să apară noi viruși sau noi tulpini de viruși existenți, exacerbând tensiunile deja crescute. Aceste condiții explozive determină aprinderea conflictelor, care ar putea duce la ciocniri violente precum cea din Nagorno-Karabah sau mai rău.

Pentru a remedia situația, trebuie să înțelegem și să le explicăm celorlalți că singura modalitate de a dezamorsa situația și de a reduce tensiunile este să creăm energic o atmosferă pozitivă în rândul tuturor. Trebuie să cultivăm în mod intenționat conexiunile pozitive, deoarece conexiunile negative sunt deja existente, iar singura modalitate de a le echilibra este să stabilim ceea ce lipsește în prezent: conexiuni pozitive. Și dacă pare nefiresc (și neplăcut) să faci asta, este doar o dovadă că deja conexiunile negative sunt instalate și ne domină sentimentele.

Trebuie să ne amintim că nu putem face pace decât cu un dușman și doar cu un inamic trebuie să facem pace. Trebuie să se simtă ciudat, deoarece să te împrietenești cu un inamic este cel mai puțin natural lucru de făcut. Lucrul natural de făcut este să lupți împotriva dușmanului tău. Dar am văzut deja unde duce calea naturală. Cred că este timpul să ne aventurăm pe calea nefirească, dar cu siguranță mai constructivă și mai sigură – calea păcii.

Nu trebuie să ne așteptăm să fim de acord unii cu alții. Dezacordurile care ne-au pus unul împotriva celuilalt vor rămâne probabil. Prin urmare, nu ar trebui să încercăm să ne rezolvăm diferențele. Ar trebui, totuși, să fim de acord să nu fim de acord și ca din acest punct de plecare să construim o relație nu un conflict, ci o relație.

Această abordare va trezi o forță pozitivă între noi, care va echilibra forța negativă predominantă în prezent. Acest lucru ne va permite să vedem noi modalități de conexiune, să găsim o nouă apropiere cu oameni care până acum erau dușmani.

Am încercat războiul, am încercat boicotarea, am încercat aproape orice opțiune negativă. Este timpul să încercăm să ne conectăm fără a ne impune punctele de vedere și fără a le încălca, ci pur și simplu să ne conectăm de dragul conexiunii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Sistemul întrebării de aur ”

Prietenul și studentul meu Semion m-a întrebat despre ceva numit „sistemul întrebării de aur”. Mi-a spus că în 1994, Jeff Bezos fondator și președinte executiv al Amazon, a decis să părăsească fondul speculativ unde era vicepreședinte și să înființeze o librărie online. Șeful lui i-a cerut să-și reconsidere demisia și i-a dat 48 de ore să se gândească la asta și că îi va acorda o mărire de salariu dacă alege să rămână. În acele 48 de ore, Bezos s-a gândit mult. Și-a imaginat că are 80 de ani și regretă că nu a luat decizia sa. Și-a dat seama și că dacă nu va reuși, nu ar regreta. Așa că a decis să meargă până la capăt cu demisia și să înființeze librăria online care a devenit în cele din urmă Amazon.

Această serie de întrebări, a spus Semion, se numește „sistemul întrebării de aur”. În esență, încorporează cinci întrebări, care sunt de fapt una: cum mă voi simți în legătură cu decizia mea de mâine, peste o săptămână, peste o lună, peste cinci ani și peste 20 de ani?

Întrebările sunt foarte importante. Când te confrunți cu o răscruce în viață, este important să-ţi pui întrebarea corectă. După părerea mea, în astfel de momente întrebarea de pus este „Ce ​​rezultat îmi doresc la sfârșitul vieții?” sau „La ce fel de concluzie vreau să ajung până la urmă?”

Aceasta nu este o situație simplă. Dacă simți că vei rata dacă nu faci un salt în necunoscut acum, atunci ar trebui să-l urmezi pentru că altfel, s-ar putea să-ți petreci tot restul vieții regretând că nu ai ales să mergi în asta. Pe de altă parte, dacă saltul tău nu reușește, care va fi prețul eșecului?

Prin urmare, nu trebuie să luăm astfel de decizii cu ușurință și nu ne putem schimba viața o dată la două zile. Cu toate acestea, o dată sau de două ori în viață trebuie să facem schimbări radicale. Dacă evităm să luăm orice decizie și rămânem ezitând, nu vom realiza nimic și mereu vom regreta.

Ca toți ceilalți, am avut propriile mele momente critice în viață, care au necesitat decizii radicale. O astfel de decizie a fost să părăsesc Uniunea Sovietică și să mă mut în Israel. O altă decizie și mai radicală, a fost să dau o afacere care făcea milioane pentru literalmente nimic și să rămân cu profesorul meu RABASH. Nu am regretat nicio decizie, nici măcar un minut.

Aveam un scop în viață, exista o oportunitate reală de a-l atinge și aș fi renunțat la orice pentru asta. A dat roade. Acum am ceea ce mi-am dorit cu adevărat în viață și nu am nevoie de aur, bani, mașini sau orice altceva.

Pentru mine, modul de a gestiona punctele de cotitură din viață nu a fost să privesc înapoi, ci să privesc înainte, la ultima zi a vieții mele și să mă întreb: Care va fi concluzia vieții mele, concluzia ei?

Trebuia să știu că indiferent dacă am reușit sau nu, și chiar dacă am făcut greșeli, am depus efort. Aceasta este ceea ce contează – că am făcut efortul, că am încercat tot posibilul să fac asta.

Viața are un scop; trebuie să fim pregătiți pentru asta și când vine ocazia de a-l realiza trebuie să fim pregătiți să sărim în necunoscut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există viață după moarte și poate fi numită cu adevărat viață? Aceasta este o întrebare care îi îngrijorează pe mulți. Aș pune întrebarea într-un mod diferit: putem numi realitatea noastră în care suntem acum viață, exact? Este scris că nu se numește viață.

De unde știm că trăim? Suntem într-un fel de vis și visăm că trăim, ne învârtim, conducem, zburăm, adică realizăm multe acțiuni. De fapt, așa-numita „viață” este doar o formă de existență a materiei proteice. Totul depinde de ceea ce se consideră viață.

Existența noastră este foarte limitată și primitivă. Suferim constant de limitări și schimbări și suntem nemulțumiți de o astfel de viață care nu ne aduce bucurie. Aceasta este viata sau nu? Până nu știm ce este viața reală, nu putem răspunde la această întrebare.

Deci, ce este moartea? Este doar când mă opresc să respir sau când procesele biologice din corpul meu se opresc? Este puțin probabil ca viața să se limiteze doar la asta.

Știința modernă dezvăluie alte forme de viață în alte părți ale universului. Se dovedește că și asta este viață. Și dacă coborâm mai departe în adâncurile oceanului, o duzină de kilometri, vom găsi viață și acolo. Unele forme de viață neobișnuite au fost găsite pe Lună.

Prin urmare, este o mare întrebare: Ce este viața și ce este moartea? Dacă vorbim doar despre forma proteică, care stă la baza corpului nostru, atunci suntem limitați de faptul că viața este o formă de existență a materiei proteice. Se dovedește că dacă nu există proteine, nu există viață. Astfel, ne limităm foarte mult.

Știința Cabala definește viața nu ca o formă de existență a materiei proteice, ci ca o persoană existentă în calitatea dăruirii.. Aceasta înseamnă că el iese din egoismul său și există în afara lui.

Iar moartea este separarea de a exista în dorința cuiva de a se bucura, în egoism. Când un egoist încetează să primească împlinire egoistă, pentru el este moarte.

Dar în lumile spirituale, la toate nivelurile, nu forța de primire acționează ca în lumea noastră, ci forța dăruirii. Atingerea acestei forțe de dăruire se numește viață spirituală, iar atingerea forței de primire se numește viață materială.

Trăim cu forța de primire cu care ne naștem. Cu toate acestea, avem ocazia să trecem de la forța primirii la forța dăruirii. Prin urmare, ni s-a dat știința Cabala, care explică cum să câștigăm a doua forță, forța dăruirii, și să trăim în ea. Atunci vom putea înțelege ciclurile sufletelor pentru că ne vom putea schimba, ne vom transforma de la o stare la alta prin forța dăruirii și, astfel, ne vom apropia de realitatea superioară, adevărată.

KabTV “Lumea” 9/1/22

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→