Întrebare: Care este beneficiul studiului Cărţii Zohar  în zilele noastre? Este necesar să-l studiem pentru a ajunge la spiritualitate?

Răspuns: Da, acum a sosit momentul să studiem Zoharul. Am așteptat asta de multă vreme pentru că aveam nevoie de pregătire.

Acum am ajuns într-o stare în care o mare masă de oameni din lume sunt deja capabili să urce pe scara spirituală (comentariul asupra Zoharului se numește „Sulam” – Scara).

Prin urmare, începem cu toții să studiem Zoharul împreună. Oricine ni se alătură în studierea lui și se poate anula ca un bebeluș pentru a studia cu noi va putea intra în simțirea a ceea ce se descrie Zoharul.

Nu se poate studia Zoharul cu mintea. Zoharul se adresează inimii unei persoane și îi dezvoltă sentimentele astfel încât aceasta începe să simtă două calități: dăruire  și primire. Nu întâmplător Baal HaSulam a numit comentariul său despre Zohar „Sulam” (Scara).

Este imposibil să studiezi Zoharul singur, ci doar în grup. A fost scris în acest fel de un grup de cabaliști în deplină unitate a zece suflete.

Cei zece cabalişti care au scris Zoharul au format un vas spiritual al celor zece Sefirot principale. Fiecare dintre ei reprezenta o Sefira, o forță specială a unui vas complet (Kli) creat de Creator. Prin urmare, dacă ne propunem să devenim acest vas complet, vom putea primi acest mesaj de la ei și ne va influența.

Dacă încercăm să studiem Zoharul în grup, vom simți rapid cum ne leagă forța ascunsă în Zohar. Numai în măsura conexiunii noastre, vom putea primi mesajul lui și să-l înțelegem, adică să-l simțim, pentru că inima înțelege, ceea ce înseamnă dorințe care sunt organizate pentru a înțelege mesajul spiritual.

Este imposibil să ajungi la Zohar cu o minte uscată. Avem nevoie de un grup care a parcurs un lung drum pregătitor, în care oamenii au disperat deja să ajungă la spiritualitate în alte moduri, s-au eliberat de iluzii, au clarificat multe lucruri pentru ei înșiși și sunt gata să se anuleze și să înțeleagă că singuri, cu propriile forțe, nu pot realiza nimic. Ei sunt gata să înceapă să studieze Zoharul și să se includă în el.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 11/19/09, Scrierile lui Baal Sulam, Scrisoarea 45

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Traducerea bazată pe Inteligență Artificială va aduce oamenii mai aproape împreună, dincolo de limbi?“

Cred că ar merge invers și ar aduce mai mult rău, pentru că trebuie să ne ascultăm inimile unii altora, să comunicăm mai degrabă de la inimă la inimă, decât de la gură la ureche.

Dacă nu ne corectăm, dezvoltând conexiuni pozitive unul cu celălalt, atunci cu cât vorbim mai puțin unul cu celălalt, cu atât mai bine. În plus, dacă ne-am corecta natura și ne-am raporta favorabil unul cu celălalt, atunci nu am avea nevoie de astfel de dispozitive, pentru că atunci am simți inimile celorlalţi.

Cu alte cuvinte, ne-am înțelege reciproc inimile fără a fi nevoie să înțelegem limbile celorlalţi. Nu ar fi nevoie să ridicăm ceea ce simțim în inimile noastre la mintea noastră, transformându-ne sentimentele în cuvinte și sunete pentru a explica ceea ce simțim. Mai degrabă am simți imediat inima noastră comună, existența împreună, așa cum este scris, „ca un singur om cu o singură inimă”.

Bazat pe videoclipul „Traducerea bazată pe Inteligența Artificială va aduce oamenii mai aproape împreună dincolo de limbi?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Mereu cu mine ”

Astăzi, în urmă cu treizeci și unu de ani, profesorul și mentorul meu RABASH a murit. Această postare îi este dedicată pentru că tot ceea ce știu, tot ceea ce înțeleg, tot ceea ce predau și tot ceea ce fac am învățat de la el, iar scopul vieții mele este să-i continui moștenirea cât mai bine.

RABASH a fost ultimul din linia giganților spirituali care a început cu mii de ani în urmă. Din vremea lui încolo, linia nu mai continuă, deoarece acum este vremea ca cunoașterea deţinută de câțiva aleși timp de atâtea secole, să se răspândească în întreaga lume.

RABASH nu semăna cu niciunul dintre predecesorii săi. Ca ultimul din linie, preocuparea lui a fost de a realiza cunoștințele, de a le implementa în viața reală. În consecință, el și-a concentrat învățătura pe un principiu: percepția completă a lumii se realizează numai prin conexiune cu alți oameni. Și cum te conectezi cu alți oameni? Tu îi iubești. Cum ajungi să iubești alți oameni? Aceasta este ceea ce dezvăluie învățăturile lui RABASH, prin scrierile sale și prin miile de lecții orale pe care le-a dat de-a lungul vieții sale.

Până la moartea lui, RABASH a instalat în mine o metodă clară și completă de a dezvolta iubirea față de alți oameni, care nu au legătură cu tine din punct de vedere biologic, cultural sau în orice alt mod. El nu a venit cu metoda din aer, desigur. Este aceeași metodă pe care a implementat-o poporul Israel în rândul lor de la înființarea națiunii cu aproape patruzeci de secole în urmă. Totuși ca și alți lideri spirituali din vremea lui, RABASH a adaptat metoda de dezvoltare a iubirii pentru alții la vremea noastră, la oamenii care trăiesc în secolele XX și XXI, iar în această adaptare se află măreția sa.

Am primit de la RABASH și am învățat de la el, mai mult decât pot exprima în cuvinte. Totuși, dacă ar trebui să aleg cea mai importantă lecție pe care am primit-o de la el, ar fi aceasta: Rămâi lipit de obiectivul tău și nu privi niciodată alături. Chiar dacă obiectivul pare îndepărtat, adesea irealizabil, nu privi niciodată alături. Indiferent dacă îți atingi obiectivul sau nu, este lipsit de importanță. Dacă obiectivul merită să te străduiești, rămâi cu el și nu te uita niciodată în altă parte.

Știu că visele noastre par adesea nerealiste, dar nu avem idee ce ne va aduce ziua de mâine. Prin urmare, îmi sfătuiesc întotdeauna studenții și pe oricine întreabăsă-și urmeze visurile.

În ceea ce mă privește, voi continua să lucrez pentru tot restul vieții pentru a realiza visul profesorului meu: ca toți oamenii din lume săajungă să se iubească unii pe alții ca un singur om cu o singură inimă.

Pentru mai multe dintre numeroasele lucruri pe care le-am învățat de la RABASH, citiți cartea mea, Mereu cu mine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Reflecţii asupra urii de sine ”

Unul dintre lucrurile pe care campaniile electorale din Israel le evidențiază este ura de sine. Unele partide din Parlamentul israelian sunt în mod deschis și explicit antisioniste. Adică se opun însăși existenței statului evreiesc. Faptul că ele chiar există dovedește mai mult decât orice libertatea de exprimare care există în Israel, dar ceea ce este cu adevărat unic este faptul că există destul de mulți evrei printre liderii acestor partide. Ei susțin teroriștii și terorismul, neagă Israelului dreptul de a-și apăra civilii, deplânge pierderea fiecărui terorist și nu deplânge moartea civililor neînarmați în atacuri teroriste.

În orice altă țară ar fi considerați trădători. În Israel, ei continuă să se exprime liber și deschis în numele libertății de exprimare, iar statul Israel nu simte că are dreptul să-i oprească.

Pentru evrei, acest tip de ură de sine nu este nimic nou. În zilele celui de-al treilea Reich, unii evrei erau la fel de pasionați de ideologia nazistă ca și naziștii germani. În zilele Inchiziției spaniole, existau evrei și foști evrei care îi persecutau personal pe evrei. În zilele Marii Revolte, comandantul armatei romane care a distrus Ierusalimul și Templul era evreu, iar lista poate continua.

Ura de sine merge mână în mână cu iudaismul încă de la începuturi, deoarece poporul evreu a fost fondat pentru a corecta lumea. Am inventat termenul Tikkun Olam (corectarea lumii) și până în ziua de azi dezbatem despre semnificația lui. Adică, încă simțim că trebuie să luăm parte la corectarea lumii, dar nu suntem siguri cum ar trebui să procedăm în acest sens sau chiar ce înseamnă corectarea lumii.

Când un evreu îi urăște pe evrei, nu este atât ura față de evrei, cât este negarea responsabilității personale, o încercare de a evita obligația de a lua parte la corectarea lumii.

Totuși, așa cum profetul Iona nu a putut fugi de vocația sa de a salva orașul păcătos Ninive, evreii nu pot scăpa de vocația lor de a salva lumea. Cartea lui Iona a devenit piesa centrală a rugăciunii de încheiere a Zilei ispășirii evreiești tocmai pentru a ne aminti de chemarea noastră.

Națiunile la rândul lor, ne urăsc pentru că se simt dependente de noi. Acesta este motivul pentru care ne învinuiesc pentru necazurile lor. S-ar putea să nu înțeleagă cum suntem meniți să le ușurăm greutățile, dar simt că este responsabilitatea noastră.

Ei au dreptate; necazurile lor sunt responsabilitatea noastră. Tikkun Olam depinde de comportamentul nostru. Totuși, nu depinde de comportamentul nostru față de ei, ci unul față de celălalt. Nu am devenit o națiune până când nu ne-am angajat să ne iubim unii pe alții „ca un singur om cu o singură inimă”. Doar odată ce am reușit acest lucru, am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”.

Cu alte cuvinte, tot ce trebuie să facem este să ne unim între noi ca un singur om cu o singură inimă, iar asta ne va face o lumină pentru națiuni. Responsabilitatea noastră față de lume este să ne unim între noi.

După cum demonstrează istoria noastră a urii de sine, acest lucru este mult mai ușor de spus decât de făcut. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este un alt episod în care evreii măcelăresc evrei, așa cum s-a întâmplat la Ierusalim înainte ca comandantul evreu al armatei romane să mărșăluiască pentru a termina distrugerea orașului.

Cu toate acestea, nu putem scăpa de chemarea noastră. Ura pentru evrei există pentru că evreii se urăsc între ei. Când evreii se îndepărtează de evrei și se întorc către dușmanii lor, nu-i potolesc pe dușmanii noștri; le intensifică și mai mult ura, pentru că urându-ne unii pe alții și iubindu-ne dușmanii, ne îndepărtăm mai mult de unitate și ne adâncim în diviziune. Singura noastră scăpare de antisemitism este unitatea internă. Leacul pentru antisemitism nu constă în altceva decât ca ​​evreii să-și vindece ura unul față de celălalt.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→