După ce a trecut prin perioada „explorării Pământului lui Israel”, grupul lui Avraam a atins o stare în care, din dorința manifestată între ei, au putut să creeze o singură dorință comună de dăruire și iubire reciprocă, în care au dezvăluit forța superioară — Creatorul.

Cu alte cuvinte, s-au ridicat la nivelul Său și au ajuns la o stare ideală. Dar, de îndată ce au ajuns la el, a început să se manifeste un egoism și mai mare, pentru că au luat cu ei din Babilon tot egoismul uriaș care era deasupra lor și nu se referea nici măcar de ei, ci la calitatea dăruirii și a iubirii.

Așadar, a început să se manifeste egoismul universal al următorului nivel și mai mare, care este inerent întregii umanități, întregii mase, nu doar acestui grup mic, deși creșteau și se întăreau tot timpul.

Potrivit lui Rambam, 5.000 de oameni au părăsit Babilonul, iar când au ajuns la nivelul pământului lui Israel, erau 3.000.000 ei. Asta a fost acum 2.700 de ani.

KabTV „Am primit un apel. Istoria poporului evreu”04.05.2014

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Profesorul dvs. era deja o persoană în vârstă când l-aţi cunoscut. Știaţi că, în orice caz, va muri. V-aţi pregătit pentru moartea lui?

Răspuns: Mi-a fost absolut clar că nu voi putea trăi nici măcar o zi în împrejurimile în care se afla odată ce va fi plecat. Am stat în acel loc și cu acei oameni doar din cauza lui. Numai din cauza lui! În momentul în care el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi acolo.

Rabash a plecat. A murit în brațele mele în spital. Nu era nimeni în jurul lui în afară de mine. Era vineri. I-am sunat și le-am spus băieților că profesorul nostru nu mai este aici. Oamenii au început să vină la spital. În aceeași zi, înmormântarea a avut loc la ora 11 dimineața. Ne-am dus la Ierusalim. Îmi amintesc toate acestea ca într-un vis.

Încă mă gândeam că nu ar trebui să mă despart atât de ușor de ceilalți și ei de mine și că ar trebui să ne spargem în multe părți. Am înțeles că până la urmă va trebui să fac asta. Mă gândeam că va trebui să ne reorganizăm cumva în același sistem, în aceeași societate. Până la urmă, în Cabala se scrie despre societate, despre grup, deci înseamnă că trebuie să fac ceva. Și am încercat.

În cele din urmă, am simțit o respingere din partea celorlalți, iar ei au simțit același lucru față de mine și totul s-a rupt în multe bucăți. Un grup a rămas în Bnei Barak, altul în Ierusalim, al treilea în altă parte. S-a întâmplat așa cum mă așteptam.

Întrebare: Înseamnă că aţi jucat pentru dvs. „filmul” a ceea ce s-ar întâmpla după moartea lui Rabash?

Răspuns: Absolut. Fără îndoială. Chiar am vorbit folosind indicii despre asta cu Rabash. De ce nu?

La fel și astăzi pot vorbi despre ce se va întâmpla când voi fi plecat; trebuie să existe un grup la fel ca acum. Nucleul grupului sunt oamenii pe care mă bazez și astăzi. Pot chiar să le spun numele. Ei pot conduce grupul corect împreună și în niciun fel nu vor fi influențați de alte opinii care răsar pe ici pe colo.

La fel s-a întâmplat după ce Rabash a plecat. Imediat au apărut parveniți. Cu profesorul stăteau liniștiți în colț, dar acum aveau sentimentul că toți sunt egali. În nici un caz! Nu există egali.

Sunt oameni care nu sunt capabili, nu înțeleg și sunt încă nedezvoltați intern pentru a fi în interiorul sistemului de guvernare, în nucleu. Și sunt cei care, în funcție de pregătirea lor interioară, de conexiunea lor cu mine sunt înainte. Ei posedă autodisciplina interioară; pot continua să ducă la îndeplinire această misiune. Prin urmare, cred că se vor organiza astfel.

KabTV “Secretele Cărții Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea modernă, relațiile intime rapide sunt foarte frecvente, când oamenii literalmente fără nicio condiție prealabilă se pot reuni rapid și apoi se pot separa. Ce câștigă și ce pierd?

Răspuns: Aceasta este calea necesară căderii noastre. Nu putem spune ce câștigă sau pierd oamenii în acest caz și, deoarece acest lucru va deveni clar abia la sfârșitul căderii noastre, vom vedea că nu câștigăm nimic prin aceasta, că este necesară o paradigmă complet diferită de atitudine față de căsătorie și familie, că pierdem, și pierdem multe din asta.

Dar o astfel de atmosferă provine din cultura modernă. Literatură, muzică, cinema; uite ce se face! Și copiii cresc cu asta, sunt complet diferiți. Au o viziune diferită asupra lumii.

Astăzi, o mamă își duce fiica de 12 – 13 ani la un ginecolog, care îi prescrie pilule contraceptive și atât. Mama nu se mai gândește la ce se întâmplă cu fiica ei pentru că știe că nu există altă cale. Iar fiica cu ușurință, fără rezerve, poate vorbi cu ea despre problemele ei. Ea crede că este în regulă și normal. Adică tinerii au o abordare complet diferită a vieții, este o altă cultură.

Așa este perioada de tranziție, când am părăsit trecutul, tradiționalul matriarhat-patriarhat și nu am ajuns nicăieri până la urmă; am tăiat legăturile vechi, dar nu există altele noi. Acest haos general ne va bântui până când vom începe să simțim că fără a corecta natura omului, nu vom ajunge nicăieri.

Între timp, vom pătrunde din ce în ce mai adânc în haos în toate domeniile activității umane: politice, sociale etc. Ne aşteapță schimbări foarte serioase în societate.

KabTV “Am primit un apel. Sex rapid”12.12.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala & Femeile

O perspectivă asupra căutării interioare și a dezvoltării spirituale a femeilor

Adam și Eva sunt două forțe ale naturii care au fost păcălite de Creator pentru a face păcatul.

În cartea Genezei, Eva este înfățișată ca perfidă, seducătoare și vicleană, ca încălcând legile. Iar Adam este un fel de martir care este condus și ispitit de o femeie. Putem învăța ceva din asta despre un bărbat și o femeie în lumea noastră?

Oricât de tentant este să spui „da”, Adam și Eva nu descriu un bărbat și o femeie din lumea noastră. Ele se referă la forțele spirituale care dăruiesc (bărbatul) și primesc (femeia), adică două forțe ale naturii. Acesta este de fapt Creatorul și ființa creată. Biblia vorbește despre conexiunea dintre ele, despre modul în care ființa creată obține plăcere de la Creator, este umplută cu ea și apoi devine egoistă. Acesta este păcatul, căderea sufletelor în această lume și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, povestea lui Adam și a Evei vorbește despre rădăcinile noastre spirituale cele mai înalte și nu despre un bărbat și o femeie. Suntem descendenți ai lui Adam și Eva, dar aceștia sunt forțele spirituale care s-au materializat treptat și au ajuns în această lume după mii de pași.

În Eden, partea feminină numită Eva a vrut să devină și mai venerată și să se ridice și mai mult. Prin urmare, a dorit să copuleze cu partea masculină și să urce la nivelul Creatorului. Aceasta este ceea ce este scris și asta au înțeles aceste forțe – aceste suflete. În acest fel, ei devin apropiaţi de Creator, de dăruire.

Eva nu a făcut nimic rău. Ea a adus totul spre dezvoltare. Adam însuși nu a fost capabil să facă acest păcat, dar cu ajutorul ei păcatul s-a împlinit.Prin ea, ei au fost păcăliți de către Creator, astfel încât să păcătuiască, pentru că întregul lanț de evenimente trebuie să coboare în această lume materială.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate stările descrise în Tora nu vorbesc despre geografie, nici despre felul în care grupul lui Avraam a părăsit Egiptul, cum s-a apropiat de Muntele Sinai, a traversat deșertul și a intrat în Țara lui Israel, ci despre stările interioare ale oamenilor. Au început să simtă o mare dezvoltare a egoismului. Le-a fost greu, dar treptat au ajuns la punctul în care urcau și coborau în mod constant unul față de celălalt și încercau să rămână la nivelul iubirii, al prieteniei și al stării de „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”.

Uneori asta mergea, iar alteori nu, dar a continuat așa până când și-au dat seama că trebuie să se desprindă de egoism pentru că a devenit atât de uriaș încât era imposibil să-i facă faţă.

Nu poți depăşi imediat acest munte, ci doar dezvăluind treptat ego-ul, în măsura în care îl poți folosi, să te ridici deasupra lui și astfel ridicându-te pe tine, chiar dacă în tine se dezvăluie constant calități negative. Dar nu ți-e frică de ele. Înțelegi că datorită lor te ridici deasupra lor folosindu-le corect, iar aceasta este înălţarea ta spirituală.

În acest fel, grupul lui Avraam în conexiune unul cu celălalt s-a desprins de egoismul numit „Egipt”, a crescut și a început să lucreze asupra lui însuși. În primul rând, au început să stabilească o relație de ajutor reciproc, a nu face rău unul altuia, deoarece înainte de asta erau gata să-și ia capul unul altuia. Muntele Sinai reprezintă muntele urii dintre ei.

Starea lor poate fi numită „deșert” pentru că nu au simțit niciun gust în ea, deoarece munca pentru dăruire nu aduce nicio împlinire egoismului. Deci, au lucrat asupra lor înșiși timp de 40 de ani, până s-au ridicat pe deplin la nivelul Bina.

Apoi au trecut prin așa-zișii 40 de ani de rătăcire în deșert. Rătăcirea simbolizează o căutare constantă: unde pot găsi în acest egoism, pe care îl ridic constant din mine, calitatea Bina, calitatea dăruirii?

KabTV “Am primit un apel. Istoria poporului evreu” 05.04.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Cum ați găsit puterea de a învăța de la Rabash Peh el Peh (gura la gură)?

Răspuns: Nu cred că am fost cel mai norocos sau cel mai puternic, așa cum a fost cazul cu Ioşua în raport cu Moise sau cu alți cabalişti. Am avut căderi foarte mari.

Adică vii și mergi împreună cu profesorul și brusc cazi. Și nu poți face nimic; există o contradicție: „Păi, cum poate fi asta? Nu așa face el! Nu așa crede el! Nu așa procedează! Trebuie să o fac altfel! eu… eu… eu…”

Nu se poate repara. Probabil că era necesar să mergi pe acest drum. La ceea ce s-a întâmplat, trebuie să spunem: „Așa trebuia să se întâmple”.

Dar este necesar desigur, să încercăm ca toate acestea să se întâmple într-o fuziune internă absolută. Acesta se numește Peh el Peh – spirit la spirit.

Cert este că acum vorbim despre o relație care astăzi nu există între un elev și un profesor. În primul rând, nu văd că acest lucru este posibil între mine și vreunul dintre elevi.

În al doilea rând, valul global care se ridică astăzi nu are ca scop contopirea cu profesorul și astfel, primirea Peh el Peh spiritual de la el, ci găsirea unor lucruri spirituale între ei, urmând cu scrupulozitate toate instrucțiunile profesorului.

Atunci profesorul devine nu un Învățător cu majusculă, nu un părinte spiritual, ci un conducător, un instructor pe drum; adică însoţeşte un grup de studenţi, fiindu-le alături.

Suntem într-o stare în care suntem pionieri. Deci este greu de spus cum ar trebui să fie de fapt. După mine, elevii mei vor descoperi mai departe în interiorul lor ceea ce le este inerent și vor vedea cum să se comporte mai departe. Dar totuși, ceea ce se întâmplă acum le va vorbi și îi va emoționa.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→