Comentariu: Există o legendă conform căreia Arthur Conan Doyle a trimis odată o telegramă în glumă către doisprezece dintre cei mai mari bancheri londonezi și, după cum se pretindea, cei mai onești. El a scris în telegramă: „S-a descoperit totul! Fugi!” Potrivit poveștii, a doua zi dimineață, toți cei doisprezece bancheri au dispărut din Londra. Toți s-au dovedit a fi hoți. Și acest principiu binecunoscut este că toată lumea este un hoț, și cu atât mai mult bancherii.

Răspunsul meu: Sigur.

Întrebare: În ce caz putem spune: „Bancă cinstită, bancher cinstit” și este chiar posibil?

Răspuns: Sistemul bancar este construit pe principiul că nu poate exista onestitate. Deci nu-mi pot imagina cum ar putea fi. La urma urmei, te gândești mereu la cum să câștigi, cum să dai ceva interes și așa mai departe. Adică totul este construit pe câștig, iar câștigul nu poate fi sincer.

Întrebare: În ce caz acest sistem poate fi sincer?

Răspuns: Numai dacă ești banca întregii lumi, și întreaga lume va fi a ta și te vei gândi doar la binele lumii, atunci poate că ceva va funcționa.

Întrebare: Deci sunt oarecum responsabil pentru lume ca bancă și trebuie să presupun că aceștia nu sunt clienții mei, ci copiii mei?

Răspuns: Sigur.

Întrebare: Este posibil acest sistem, în principiu?

Răspuns: În principiu, se poate, desigur. De ce nu?

Comentariu: Dar acesta este un sistem complet idealist, detașat de viață.

Răspunsul meu: Trebuie doar să eliminăm egoismul din umanitate, iar atunci „carnea” normală va rămâne, și nu îi va păsa decât de existența tuturor.

Întrebare: Pe ce principiu se bazează această bancă?

Răspuns: Pentru a face pe toată lumea să se simtă bine, toată lumea are totul.

Întrebare: Și din ce cauza voi trăi ca bancher?

Răspuns: Datorită faptului că vei vedea cum ceea ce faci aduce beneficii tuturor.

Întrebare: Și asta îmi dă vitalitate?

Răspuns: Absolut totul.

Întrebare: Voi avea din ce să trăiesc, din care să susțin banca?

Răspuns: Îți lăsăm ceva.

Întrebare: Și acest „putin” îmi va fi suficient?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică nu voi avea un strigăt interior: „Din ce în ce mai mult!”

Răspunsul meu: Nu. Nu vei avea absolut nimic!

Întrebare: Ce voi avea?

Răspuns: Veți avea o mare, profundă plăcere personală dintr-o viață bine trăită.

Întrebare: Și merită toți banii? Și merită totul?

Răspuns: Vei avea un statut perfect!

Comentariu: Astăzi este clar că întregul sistem este putred pentru că funcționează exclusiv pentru el însuși – pentru a profita.

Răspunsul meu: Dacă va funcționa pentru toată lumea și toată lumea va participa la toate, atunci poate fi aplicat și jucat pentru totdeauna.

Întrebare: Care va fi moneda acestei bănci?

Răspuns: Fericire, pace și liniște sufletească pentru toată lumea. Și cea mai importantă proprietate comună va fi plictiseala. 🙂

Toată lumea se va plictisi. De ce să te muți, să trăiești, să faci ceva? Nimic! Toată lumea merge cu ochii plictisiți, nu văd nimic în fața lor și așa și-au pierdut sensul vieții.

Întrebare: Ce este atunci fericirea? Ce fel de bancă am construit dacă toată lumea se plictisește?

Ai spus: „Fericire. Moneda principală este fericirea tuturor.” Vreau să fie așa. Aceasta este moneda principală a băncii și există pentru aceasta.

Răspuns: Nu știu ce se poate face atunci. Dacă îi îndepărtezi egoismul omului, natura lui, atunci nu va avea fericire.

Întrebare: Atunci cu ce poate fi înlocuit egoismul, astfel încât să avem în continuare fericire și să existe una atât de în creștere? Care este cea mai bună cale pentru noi, pentru umanitate?

Răspuns: Nu, nu vom scăpa de egoism. Și dacă scăpăm de el, atunci vom cădea într-o astfel de stare încât moartea este mai bună.

Întrebare: Cum putem întoarce acest egoism?

Răspuns: Este posibil doar atunci când lucrăm într-o echipă sănătoasă adecvată care va funcționa conform sistemului Cabalei.

Întrebare: Și în ce se va transforma egoismul?

Răspuns: Nu se transformă. Pur și simplu începe să se hrănească cu dăruirea, iubirea și saturația celorlalți, în același mod în care se bucură o mamă când dăruiește copilului ei.

Întrebare: Și aceasta este o opțiune probabilă?

Răspuns: Aceasta este o opțiune posibilă. O femeie care alăptează se bucură de faptul că bebelușul suge la nivel de animal. La fel este și cu animalele.

Dacă în acest fel simți că poți crea o astfel de societate, astfel încât oamenii să se hrănească unii pe alții astfel, din ei înșiși, atunci vei reuși.

Întrebare: Dar totuși, spuneți că această societate se bazează pe egoism, doar inversat?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci îmi face plăcere să-i hrănesc pe alții?

Răspuns: Da. Sau dacă găsești o modalitate, deși acest lucru este și discutabil, de a-i face pe toți să se simtă rude, dar foarte apropiați și dependenți unul de celălalt, atunci este și posibil.

Întrebare: Deci am ajuns la concluzia că o bancă care este fericită pentru că hrănește pe toată lumea, această bancă va exista?

Răspuns: Da.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 24.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există trei tipuri de egoism. Există egoismul obișnuit de zi cu zi care se manifestă în familie, la locul de muncă și în viața noastră atunci când ne folosim constant unul pe celălalt într-un mod nepoliticos. Și există egoism, care se manifestă direct în grupul de zece, într-un grup de oameni care vor să se unească, dar deodată este ură care apare între ei.

Al treilea nivel de egoism este atunci când o persoană îl atinge pe Creator în mod direct și dorește deja să-L folosească pe Însuși Creatorul de dragul său, pentru propriul beneficiu. Trebuie să corectăm toate cele trei niveluri?

Răspuns: Da, toate aceste niveluri trebuie corectate și trebuie să facem ceea ce este doar în beneficiul și binele celorlalți. O persoană ar trebui să se ridice deasupra sa și să acționeze numai de dragul celorlalți.

Comentariu: Dar sintagma „de dragul altora” este folosită de toată lumea, începând cu politicieni.

Răspunsul meu: Înseamnă că vorbele sunt corecte, dar intențiile și acțiunile sunt greșite.

KabTV „ Stări Spirituale” 08.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că nu contează dacă o persoană iubește sau nu, principalul lucru este atitudinea lui specifică, și nu ceva neutru. Că dacă este pro sau împotriva a ceva, atunci are deja o atitudine față de orice obiect sau fenomen.

Răspunsul meu: Fireşte. Principalul lucru este să nu fii indiferent.

Indiferența este sinonimă cu absența simţirii. Să presupunem că nu te observ, asta înseamnă că nu te simt. De îndată ce voi începe să te simt, vei începe imediat să mă influențezi și să apară în unele definiții.

Comentariu: De obicei în viață încercăm să scăpăm de ură pentru ca totul să fie pozitiv.

Răspunsul meu: Acest lucru este incorect. Nu poți scăpa de ură, o poți depăși doar prin sentimente opuse ei, construind una peste alta: ura deasupra iubirii sau iubirea deasupra urii. La fel este și cu alte sentimente.

Nu poți calma o persoană neliniștită și pur și simplu să-i distrugi anxietatea. Trebuie neapărat să-i oferi calitatea opusă, încredere și așa mai departe. Întotdeauna este așa. Prin urmare, nu putem face nimic cu noi înșine. Nu înțelegem exact cum să echilibrăm toate sentimentele, vederile, opiniile, senzațiile și emoțiile noastre cu calitățile lor opuse.

Întrebare: Cum se poate face acest lucru? La urma urmei, spuneţi că toate calitățile existente sunt foarte importante și nu pot fi neutralizate.

Răspuns: Eu spun că nu pot fi distruse, nu trebuie neutralizate, ci echilibrate de calitatea opusă.

KabTV’s “Am primit un apel. Cum să transformi ura în iubire?” 04.02.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Am vizionat un film despre o încercare de a crea un sistem nesfârșit de locuri de muncă prin dezvoltarea consumului. În ea se spune că în 1928 a fost creată o preocupare care a minimizat durata de viață a produselor și chiar a impus amenzi. Datorită acestui fapt, au creat un coș de consum permanent.

Răspunsul meu: Să presupunem că orice produs care ne este vândut va avea o durată de viață utilă de o lună, un an sau maxim cinci ani și apoi se va deteriora. Sau îmi voi cumpăra un computer știind că un an mai târziu, în aceeași zi în care îl conectez, se va aprinde ceva în interior care îl va arde și trebuie să-l arunc.

Poate voi putea chiar să aduc acest computer în magazin și să iau un alt model, mai avansat, pe o perioadă de un an, sau poate pentru 9 luni, la o reducere de 10%.

Să zicem că o facem. Atunci ce? Ce ne va oferi acest mod de a ne oferi constant lucru unul altuia? La urma urmei, dacă ne închidem unii pe alții în acest fel, este ca și cum nu am produce lucruri perisabile.

Este stupid să epuizezi pământul. Este imposibil să scoatem constant tot ce ne dorim din el. La urma urmei, există o perioadă în care petrolul, gazele, metalele, metalele prețioase și așa mai departe se pot epuiza. Există o dată când nu vom avea suficientă apă. Deja se vorbeşte despre vremurile în care nu vom avea suficient aer. Ce vei face atunci, să vinzi aer, să vinzi apă, până vor dispărea complet?

Chiar dacă natura nu a avut sarcina de a ne aduce la recunoașterea unei fundături în procesul dezvoltării noastre, această cale este totuși complet nerealistă și irațională.

KabTV’s “Am primit un apel. Cum să faci o revoluție” 2/10/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți adesea că nu ne distrugem egoismul pentru că este natura noastră, ci îi distrugem intenția egoistă, folosirea lui egoistă. Care este diferența?

Răspuns: Cel mai important lucru este intenţia! Cert este că puteți înjunghia o persoană cu un cuțit cu intenție rea și o puteți ucide sau puteți folosi un cuțit cu bună intenție, așa cum face de obicei un chirurg pentru a vindeca un pacient. În principiu, ambele acțiuni sunt aceleași, dar intențiile sunt diferite.

O persoană care nu înțelege sensul acțiunilor va crede că acestea sunt același lucru, dar de fapt totul depinde de intenție. Prin urmare, trebuie să înțelegem intenția fiecărei persoane și să o judecăm doar după intenția sa.

KabTV „ Stări Spirituale” 08.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Сomentariu: Recent, ați dat următoarea definiție a unui erou: Un erou este acela care își dă toată puterea, dar nu câștigă și totuși este un erou. Acest lucru este complet diferit de ceea ce este acceptat în lumea noastră.

Răspunsul meu: Toate definițiile din lumea noastră sunt opuse celor spirituale. În lumea corporală, ele se bazează pe victoria mea sau pe realizarea mea, și nu pe victoria asupra mea.

Când ne uităm la filme, mai ales americane, le admirăm și chiar plângem de emoție: „În sfârșit se întâlnesc! În sfârșit reușește! In sfarsit s-a intamplat ceva! În cele din urmă a fost achitat!” si asa mai departe.

Totul se rezumă la faptul că un erou își realizează visul. Se realizează în ciuda tuturor celor care îl urăsc și a criticilor răutăcioși care au vrut să-l împiedice. Se îndrepta spre obiectivul său, spre visul său, în ciuda greutăților, iar acum a dqat deoparte spinii spre stele!

În principiu, așa se implantează victoria egoismului: merg pe cont propriu, atingându-mi scopul și ca urmare, sunt un erou.

Dar în spiritualitate nu este deloc așa. Este uimitor cât de diferit este! La urma urmei, spiritualitatea se realizează prin descoperirea că ești în interiorul egoismului tău într-o stare complet greșită, că dorința ta de a te perpetua, de a câștiga și de a-ți dovedi cazul este o dorință pur egoistă, care în principiu este dăunătoare și înșelătoare și că în același timp urmezi conducerea ego-ului tău, ființa ta animală te trage înainte!

Aceasta este o minciună uriașă, că natura noastră se joacă cu noi și ne îndeamnă constant: „Hai! Fă-o! Demonstreaz-o tuturor!” Și ne supunem tot timpul ca niște pisoi orbi. Suntem sclavii acestei naturi!

Un astfel de eroism este lăudat în filmele de la Hollywood. Dar acestea sunt cele mai teribile manifestări ale egoismului, deoarece sunt dăunătoare și în detrimentul celorlalți.

În orbirea lui, un om nu înțelege că natura se joacă pur și simplu cu el ca cu un copil mic: „Hai! Fă-o! Vezi cum poți să o faci! Bine făcut!” Așa suntem cu toții și încă suntem mândri de asta – vanitate, mândrie și aroganță. Pentru ce?!

Unde sunt toți acei bogați și înțelepți, acei supraoameni?!

Toate acestea sunt atât de mărunte și nu depășesc nivelul pisoilor mici orbi, deși în principiu se pare că vorbim despre oameni puternici și inteligenți. Dar ei stau în egoismul lor și realizează instrucțiunile naturii și caută tot timpul cum își pot realiza egoul și mai bine. Prin urmare, Cabala râde de acest „Hollywood”.

KabTV „Am primit un apel. Cine este adevăratul erou?”28.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→