Category Archives: Coronavirus

“Vaccinul pentru Covid-19 trebuie să atingă inima” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Vaccinul pentru Covid-19 trebuie să atingă inima

Una câte una, țările se străduiesc să semneze contracte de miliarde de dolari pentru a cumpăra vaccinuri inexistente pentru Covid-19. În prezent, dezvoltarea unui vaccin eficient este foarte discutabilă, cel puțin în conformitate cu secretarul general al OMS, António Guterres și cu consilierul coronavirus al Casei Albe, Dr. Anthony Fauci, care amândoi au declarat că în viitorul apropiat este improbabilă găsirea unui vaccin eficient, şi poate niciodată.

Trebuie să înțelegem că acest virus nu este un eveniment singular; este primul dintr-o serie de crize care, în cele din urmă, ne vor îndepărta de mentalitatea noastră centrată pe sine și ne vor obliga să ne reconsiderăm și, în cele din urmă, să fim grijulii unul față de celălalt și faţă de natură.

Dar chiar dacă se va dezvolta un vaccin, acesta nu va pune capăt necazurilor noastre. De fapt, acesta doar le va agrava, și dintr-un motiv întemeiat.

Trebuie să înțelegem că acest virus nu este un eveniment singular; este primul dintr-o serie de crize care, în cele din urmă, ne vor îndepărta de mentalitatea noastră centrată pe sine și ne vor obliga să ne reconsiderăm și, în cele din urmă, să fim grijulii unul față de celălalt și faţă de natură. Cu cât vom folosi mai multe crize pentru a înainta către acea stare, cu atât vor fi mai ușoare crizele care vor urma. Cu alte cuvinte, cu cât depunem mai multe eforturi pentru a ne schimba voluntar, cu atât mai puține eforturi va face natura să ne forțeze să ne schimbăm.

În prezent, umanitatea și restul realității se află pe traiectorii opuse. În timp ce totul în jurul nostru este conectat, noi oamenii ne gândim din ce în ce mai mult doar la noi înșine. Ignorăm sau suntem indiferenți față de păcatele pe care ni le provocăm unii altora și întregii naturi și nu dorim decât să ne satisfacem mofturile cele mai presante.

Dar opt miliarde de oameni nu pot trăi așa; este nesustenabil. Și pentru că natura nu funcționează așa, și suntem supuși dictatelor naturii, oricât ne-ar displăcea ideea, natura ne va obliga să schimbăm cursul și să ne aliniem cu ea. Prin urmare, cu cât ne vom redirecţiona mai repede, cu atât mai puțină durere va trebui să ne aplice natura pentru a ne impulsiona să facem ceea ce își dorește.

Se dovedește că există un remediu eficient pentru Covid-19, dar nu are nicio legătură cu medicamentul, ci cu tot ce are de-a face cu inimile noastre. Când ne schimbăm atitudinile, ne schimbăm inimile: de la înstrăinare la integrare, grijă, compasiune și responsabilitate reciprocă; vom descoperi că am învins virusul, chiar fără să ne luptăm cu acesta.

De fapt, făcând acest lucru, nu ne vom proteja numai împotriva coronavirusului, ci împotriva tuturor loviturilor viitoare pe care natura intenționează să ni le aplice, în măsura în care refuzăm să ne aliniem cu dictatul său: de a deveni atenţi, conectați și grijulii faţă de semenii noștri și faţă de întreaga creație.

“O scânteie de lumină, atunci când viaţa nu mai are sens” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O scânteie de lumină, atunci când viaţa nu mai are sens

Stresul, frica, singurătatea și greutățile economice sunt agravate de Covid-19. Cum vor crește aceste sentimente riscul pentru rate mai mari de sinucidere, este încă un subiect de studiu, dar organizațiile de sănătate mintală văd deja semne ale unei potențiale creșteri a așa-numitelor „morți din disperare”, inclusiv supradozajul de droguri și sinuciderile. Societatea nu mai poate îngropa capul în nisip. Trebuie să se pregătească pentru ceea ce se află în față și să organizeze condițiile pentru a sprijini pe cei aflați în nevoie, prin grijă, căldură și responsabilitate reciprocă.

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută doar de unul singur, dintre noi. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

După șase luni de la debutul pandemiei, am considerat că comportamentul și impactul virusului au fost deja rezolvate. Cu toate acestea, plaga globală continuă să surprindă comunitatea științifică cu noi mutații, cu noi simptome și efecte secundare. Până la descoperirea unor leacuri, incertitudinea va continua să domnească și ne putem aștepta la perioade mai dificile.

Încă 75.000 de americani ar putea fi adăugați la decesele cauzate de pandemie, nu din cauze naturale, ci pentru că au decis să pună capăt propriilor vieți, potrivit unei analize a unui grup național de sănătate publică. Ratele de suicid în Statele Unite au crescut cu 35% în total, începând cu anul 2000, conform datelor oficiale. Istoric, stresul economic – recesiunea, deosebit de profunde, precum cele experimentate în 2008 – aproape au dublat numărul de persoane care și-au luat viața, din lipsă de speranță. Am intrat într-o nouă etapă în umanitate, într-o nouă eră în care trebuie să fim conectați unii cu alții prin legături reciproce pozitive, în care toată lumea din societate acționează față de ceilalți, ca o mamă iubitoare, care îşi îmbrățișează copilul ei drag.

Sinuciderea este cea mai proastă decizie pe care o poate lua o persoană. O persoană disperată ajunge la această rezoluție extremă pentru a scăpa de durere. În mintea celor care comit astfel de acte extreme, viața devine o povară demnă de scăpat, un calvar fără satisfacții. Procedând astfel, ei nu iau în considerare durerea pe care o provoacă familiei și prietenilor și manifestă o totală neacceptare a condițiilor acordate de viață.

Pare că rămân fără puterea de a cere ceea ce consideră că au dreptul să aibă în viață, orice ar fi aceasta. În loc să-i implice pe alții pentru a-l ajuta să găsească soluții împreună, suicidarul se retrage în propriile gânduri absorbite și în vârtejul emoțiilor sale.

În timp ce sinuciderea pare a fi cea mai personală dintre decizii, noi ne asumăm o responsabilitate colectivă ca societate din faptul că am eşuat să creăm condițiile necesare ca oamenii să trăiască vieți sănătoase și fericite. Astfel de condiții ar împiedica oamenii să ajungă la starea finală de disperare, frică și durere, care îi duce la punctul în care simt că viața nu mai are sens.

Trebuie să creăm mecanisme de responsabilitate reciprocă, pentru a garanta că cele mai multe nevoi fundamentale ale fiecăruia sunt satisfăcute, să ne asigurăm că fiecare persoană are necesitatile esenţiale pentru o existență demnă.

Lumina după întuneric

Cineva ar trebui să fie întotdeauna conștient de faptul că orice chinuri apar, ele sunt date pentru avansarea noastră personală, în scopul de a corecta natura noastră egoistă, a mulțumirii de sine, mai presus de orice altă considerație. Astfel de stări joase de depresie trezesc cel mai profund punct ascuns în fiecare dintre noi, o scânteie care vizează un nivel mai înalt al existenței în care golul întunecat este umplut.

Asa cum scrie cel mai remarcabil cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „În fiecare persoană, chiar și laică, există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Dumnezeu. Când uneori se trezește, acesta trezește pe acel cineva să-l cunoască pe Dumnezeu sau să-l nege pe Dumnezeu, care este una și aceeași. Dacă cineva generează satisfacția acestei dorințe în acea persoană, el va fi de acord cu totul.” (Soluția)

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută de oricare dintre noi, singur. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar, unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

Care este abordarea corectă pentru a ajuta pe cineva în disperare? Nu trebuie să-l copleșim cu simpatie exagerată sau să-l conducem. Pur și simplu trebuie să ne exprimăm grija, să ascultăm, să fim alături de ei, să le arătăm că nu sunt singuri și pot conta pe prietenii și familia lor.

Cu cineva în disperare trebuie să împărtășim gândul că există lumină după întuneric. În același mod, fiecare stare înnegurată este pregătirea pentru o realitate mai bună, percepția unei stări noi, pozitive, deoarece nu există umplere fără lipsă. Acea nouă stare de simțire, că suntem înțeleși, protejați și îmbrățișați, ne așteaptă și ne va oferi pasiune reînnoită pentru viață și ne vom extinde orizonturile spre o viață plină de sens, bucurie și abundență.

Virusul – Integratorul

Remarcă: Tu spui căci calea noastră este calea integrării, sentimentul unității universale.

Comentariul meu: Acest lucru este înnăscut în programul naturii și nu este nicio cale de a scapă de el. Cu cât ne opunem mai mult, cu atât mai mult vom fi loviți.

Întrebare: Cine este integratorul în această situație? Trebuie să fie o anumită forță conducătoare.

Răspuns: Virusul în sine. De îndată ce a făcut cercul în jurul lumii, el ne-a arătat că noi toți defapt suntem integrați, interconectați și că reprezentăm o singură societate unificată, care acum se infectează.

Dar virusul nu infectează pur și simplu; ne arată că suntem un întreg. Și nu vom scapă de el niciunde. Se manifestă pe el însuși oriunde, chiar și pe insulele distante ale Oceaniei. Și cum ajunge acolo, nimeni nu știe.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/24/20

Diagnostic pentru umanitate

Întrebare: Știința modernă a dezvoltat mai multe poziții conceptuale referitoare la crize:

  • Criza este considerată o stare naturală de dezvoltare a oricărui sistem.
  • Criza este întotdeauna caracterizată de creșterea egoismului.
  • Criza apare ca o unitate a două procese. Este întotdeauna atât distrugerea, cât și crearea împreună.
  • Criza nu poate fi considerată un fenomen pur negativ.
  • Crizele sunt progresive, chiar dacă sunt dureroase.
  • Se spune că un diagnostic corect este jumătate din succesul tratamentului.

Ce ar trebui să înțeleagă o persoană? Ce diagnostic ar trebui să ne facem fiecare pentru noi înșine?

Răspuns: Pentru început, trebuie să informăm umanitatea că existăm cu toții în natura noastră egoistă și, prin urmare, trebuie să înțelegem că va trebui să o schimbăm.

Toată natura, cu excepția oamenilor, este integrală și chiar altruistă.

În lumea noastră, natura neînsuflețită, vegetativă și animată sunt integrante. Omul, însă, se exclude din aceasta din cauza egoismului său și nu se supune nimănui sau nimic. Pentru om, principalul lucru este ca totul trebuie sa fie bun pentru el, chiar dacă este în detrimentul altora.

Această stare există din partea naturii ca un dar, pentru ca noi să simțim depravarea percepției noastre și punctul mort în dezvoltarea noastră.

Momentan, am ajuns, iar acest lucru este destul de evident prin dezvoltarea noastră, într-o stare în care începem să ne distrugem mica planetă. Nu ne mai poate îndura. Prin urmare, avem probleme foarte grave.

Natura se răzvrătește împotriva noastră și începe să ne preseze cu cruzime, să ne împingă, încercând să ne forțeze să ne schimbăm. Nu înțelegem acțiunile sale, nu le luăm personal și continuăm pe calea noastră de vanitate.

Întrebare: Cine suntem „noi”?

Răspuns: Suntem mamifere foarte limitate cu două picioare. Suntem atât de limitați încât suntem mai răi decât animalele. Până la urmă, chiar și cantitatea mică de cunoștințe și oportunități pe care le avem, le folosim în detrimentul nostru și al naturii înconjurătoare.

Comentariu: Îmi pare că astăzi milioane de persoane au ajuns la diagnostic: Natura egoistă a oamenilor este de vină pentru faptul că distrugem natura înconjurătoare.

Răspunsul meu: Și ce dacă înțeleg? Ei înțeleg și continuă.

Comentariu: Însă mulți sunt deja conștienți de nocivitatea comportamentului lor și luptă împotriva acestuia, nu doar câțiva filozofi, ci milioane de oameni și multe organizații diferite.

Răspunsul meu: Aceste organizații sunt cele mai egoiste. Se luptă până când cineva le cumpără, iar apoi treptat se face liniște. Poate mai târziu vorbesc despre asta undeva sau cumva, dar în același timp înțeleg că trebuie să coexiste cu puternicii acestei lumi și, prin urmare, totul continuă.

Desigur, există și cei care continuă să obiecteze, dar sunt reduși la tăcere, și nu pot fi publicați nicăieri sau nu pot acționa. În acest punct, totul se liniștește. La urma urmei, vedem cum continuăm pe calea egoistică, violând natura prin toate metodele posibile. Acest lucru sugerează că oamenii trebuie să se schimbe.

Din „Post-Coronavirus Era” de la KabTV din 5/7/20

Coronavirusul ne învață garanția reciprocă

Vedeți ce face Creatorul! Noi am crezut că o persoană a putut să primească o minte nouă și sentimente noi doar prin asemenea lovituri neconvenționale ca războiul mondial, dezastrele naturale, exploziile vulcanice, uraganele și tsunamiurile. Dar se pare că asta nu a fost necesar. În tăcere, neanunțat, un virus apare și face toată munca.

Este pur și simplu milă din partea Creatorului pentru a restaura ordinea prin asemenea metode. Virusul ne-a forțat deja să închidem toate afacerile inventate artificial care nu aduc niciun beneficiu și doar poluează globul. Puteți vedea deja cum noi încetăm să facem tot felul de lucruri stupide și care nu sunt necesare. Toate sistemele care au fost construite să se laude unul în fața celuilalt se prăbușesc și nimic nu rămâne.

De la revelația celei mai mici influențe ale Creatorului, în 4 – 5 luni noi ne-am regăsit într-o lume nouă. Noi încă suntem încăpățânați și nu suntem de acord cu această lume și nu suntem dispuși să o recunoaștem. Dar trebuie să înțelegem că intrăm într-o realitate nouă. Viața veche nu se va întoarce; va trebui să trăiți o viață nouă, iar restricțiile doar vor crește.

Lumea este condusă de o singură forță superioară, “nu este nimeni în afară de aceasta”. Dar asta nu înseamnă că noi ar trebui să ne plecăm și să acceptăm o asemenea existență din lipsă de speranță. Trebuie să obținem mintea și sentimentele Creatorului și să trăim pe nivelul deciziilor și acțiunilor Lui pentru ca noi să fim de acord cu tot ce se întâmplă astăzi: cu faptul că locurile de muncă ce nu sunt necesare sunt închise și viață noastră se schimba și cu faptul că noi trebuie să avem mai multă grijă unul față de celălalt.

Până la urmă, dacă infectez astăzi pe cineva cu un virus, atunci mâine el poate să infecteze copiii mei. Noi devenim tot mai conectați și dependenți unii de alții. Coronavirusul arată interdependența noastră. Așadar, nu va funcționa să protestați și să faceți ce vreți, ca aceia care se duc la demonstrații și refuză să poarte măști. Nu este nicio cale de ieșire, trebuie să mă educ pe mine însumi să devin responsabil pentru ceilalți și ei vor fi responsabili pentru mine, pentru familia mea, pentru copiii mei și pentru toată umanitatea în general.

Coronavirusul ne învață de la distanță, puțin câte puțin despre garanția reciprocă. Noi deja începem să vedem o lume legată, conectată unde toată lumea, fie că vrea sau nu, îi afectează pe toți și toți îl afectează pe el. Și toate acestea s-au întâmplat mulțumită unui anumit virus micuț.

Ce milă din partea Creatorului! Noi vedem în virus munca forței superioare, în afară de care nu este nimic. Și ce poate fi făcut împotriva lui, unde să găsim un leac pentru un asemenea virus? Dar noi nu avem nevoie de un leac pentru virus! Noi trebuie să găsim un leac pentru egoismul nostru și apoi nu vom mai simți niciun virus.

Nu este niciun alt rău în lume cu excepția egoismului nostru. Dacă noi ne-am proteja unii pe alții de transmiterea răului la ceilalți, virusul ar dispărea. Creatorul vrea să obținem o intenție de dăruire sau cel puțin să nu facem rău aproapelui nostru. Între timp noi învățăm această lege într-o formă materială, însă în curând noi vom înțelege unde se află în noi într-o formă spirituală și astfel vom avansa spre Creator, spre a-L înțelege, spre faptul că “nu este nimeni în afară de El”. Vom vedea asta în tot.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 8/1/20, “Nu este nimeni în afară de El”

Ne naștem într-o lume nouă

Trăim într-o lume care se schimbă chiar în fața ochilor noștri. Întreaga noastră viață poate fi împărțită în două etape: înainte de coronavirus și după acesta.

Viața curgea după o anumită rutină, iar virusul a făcut brusc o schimbare drastică în ea, aducând întreaga umanitate într-o noua stare, care este încă perceputa ca o criză globală.

Criza crește și se adâncește și nu este clar unde va duce, dar este clar că ne conduce către o lume nouă cu care nu suntem încă familiarizați. Această criză este ca o nouă naștere. Însuși cuvântul „criză” (Mashber) provine de la numele pietrei pe care femeile din cele mai vechi timpuri au născut copii. Cu alte cuvinte, criza este locul unei noi nașteri, iar starea actuală, pe care o numim criză, este nașterea unei noi lumi.

Au existat multe crize diferite în istoria omenirii, dar până în prezent, niciuna dintre ele nu a schimbat lumea atât de dramatic. Au fost doar câteva schimbări în societatea umană, în forma ei. Dar criza de astăzi este prima criza reală, deși nu pare încă foarte gravă, deoarece nu este un război, o cădere de meteorit sau o distrugere în masă.

Și totuși, o putem numi criză tocmai pentru că se naște o lume nouă în fața ochilor noștri. În curând vom vedea cum societatea umană, noi, familiile noastre și atitudinea noastră față de lume s-au schimbat. Lumea interioară a unei persoane, percepția sa asupra realității se va schimba și vom vedea o lume nouă.

Încă nu o vedem, la fel ca un bebeluș care este în interiorul mamei sale și nu vede lumea. Dar chiar și atunci când se naște, nu vede nimic la început. Apoi va dezvolta auzul și viziunea și va începe să răspundă pe măsură ce crește și se familiarizează cu lumea.

Este exact la fel cum noi, adulții, trebuie să ne naștem și să ne schimbăm percepția și viziunea pentru a vedea o lume nouă. Se va întâmpla în curând.

Nașterea este o durere imensă, incomparabilă, un sentiment că întregul corp este gata să explodeze. Pe de o parte, aceasta este o afecțiune foarte gravă, critică, care poate pune viața în pericol. În schimb, vedem că nu există nicio alegere: natura ne obligă să trecem prin asta.

Cu toate acestea, nașterea unui copil se bazează pe dorința naturală a unei femei de a avea copii. În plus, există opinia publică care motivează o femeie să nască un copil și nu numai a ei. Natura i-a oferit femeii multă putere pentru a îndura durerile nasterii; aceasta este o stare dificilă și periculoasă.

Întreaga umanitate este în această criză de coronavirus, atât bărbații, cât și femeile. Femeile le reproșau mereu bărbaților că nu cunosc durerile nasterii. Ei bine, acum femeile pot fi satisfăcute: bărbații vor trece prin dureri reale ale nasterii. Vor simți că criza ii sufocă, nu le oferă posibilitatea de a rezista: sunteți cu toții sfâșiați din interior, dar nu puteți face nimic.

Vom putea fi încă născuți prin rugăciune și eforturi de a ne uni. Dar va fi o naștere foarte dificilă și specială, deoarece ne naștem pe noi înșine într-o lume nouă. Trecem granița către lumea spirituală și ne naștem într-o nouă formă.

Din emisiunea KabTV „Femeile în lumea nouă”, 9/7/20

În etapa de reconstrucție a lumii

Întrebare: Opinia publică a învățat oamenii să trăiască în conformitate cu principiile consumului nesfârșit, spunând că acesta este culmea civilizației. Cum nu putem să greșim acum în timp ce construim noi relații în societate?

Răspuns: Pandemia este doar începutul, prima mică lovitură. Nici măcar o lovitură, ci o ușoară apăsare pentru a ne mișca puțin. Dar, in acelasi fel, coronavirusul ne va modela în cel mai teribil mod.

Vom vedea o lume prăbușită, distrusă, pe care nu o mai putem controla cu pârghiile noastre din trecut. Nici fabricile, nici companiile aeriene, nimic nu va funcționa așa cum trebuie. Totul trebuie să treacă printr-o etapă complet nouă de reconstrucție, schimbare corectă, către noi condiții de desfășurare.

Coronavirusul a făcut oarecum lumea integrala. Cu toate acestea, pornind deja de la aceasta, înțelegem că nu suntem adaptați la această lume. Nici nu înțelegem cum putem reveni la trecut. Și nu te poți întoarce la trecut.

Dar, în acest caz, două miliarde de oameni vor rămâne fără loc de muncă. Cum se vor hrăni? Sau cum le vom furniza ceea ce le trebuie?

Astăzi, țările cheltuiesc sute de miliarde de dolari pentru a calma cumva lucrurile. Acești dolari dispar, nu îi vom putea cere înapoi la trezoreria statului. Prin urmare, vedem că cei puternici ai acestei lumi au doar putere, dar fără cap. Ne confruntăm cu o problemă foarte mare.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era” 30/04/20

Transformarea din embrion în om

De ce natura face procesul nașterii să fie acompaniat de o asemenea agonie teribilă? Adevărul este că după aceea această durere se transformă în forță. Durerea experimentată de o femeie în timpul nașterii copilului o întărește și îi dă mai tărziu în viață putere enormă, care îi permite să aibă grijă de bebeluș și să îndure încercările vieții.

Suferința experimentată în timpul nașterii copilului întărește corpul femeii. Prin urmare, o femeie care a dat naștere este mai puternică decât o femeie care nu a dat naștere și este mai puternică și mai răbdătoare decât un bărbat.

Durerile nașterii sunt foarte benefice pentru sănătate, dau femeii răbdare și rezistență în viață. Prin urmare, suferința prin care trece acum umanitatea în conexiune cu coronavirusul îi va da putere pentru dezvoltare în viitor.

Până la urmă noi va trebui să trecem dintr-o lume în alta, ca un bebeluș care este născut din pântecul unei mame care se transformă dintr-un embrion într-un om. După naștere el începe să se comporte într-un mod complet diferit și să se obișnuiască cu o realitate nouă și o lume nouă în afara pântecului mamei. Corpul unui nou născut începe să acționeze independent: copilul plânge, zâmbește, învață să asculte, să vadă și apoi să vorbească.

Copilul de asemenea trece prin durerile nașterii, deși nu la fel de puternic ca mama. El pierde toate senzațiile pe care le-a avut în interiorul mamei sale. Mama sa îl împinge afară, însă și el face un efort să iasă afară. Desigur, el nu înțelege ce face ci acționează instinctiv la chemarea naturii.

Natura forțează bebelușul să se întoarcă cu capul în jos și îi dă putere să iasă din uter prin canalul îngust al nașterii pentru a fi născut. Bebelușul de asemenea face o treabă grozavă la naștere.

Astăzi fiecare din noi este un asemenea embrion, iar pântecul mamei este mediul nostru. Noi trebuie să fim născuți cu ajutorul mediului și să trăim într-un mediu nou, simțind mediul ca un Partzuf (ebraică – față) al sufletului nostru.

Suntem forțați să renunțăm la viață obișnuită în lumea veche unde am simțit căldură, încredere, protecție. Acum noi plecăm din acest loc și ieșim într-o lume nouă pe care nu o cunoaștem. Cum putem să trecem prin această stare, să depășim această barieră?

Încă nu este vizibil că uterul începe să se deschidă. Totul este închis pentru acum, deși contracțiile au început deja. Însă aceste contracții, presiunea asupra umanității în interiorul pântecului, nu sunt direcționate încă. Embrionul încă nu și-a întors capul în jos și va dura timp ca el să fie născut.

Întoarcerea capului în jos este o schimbare a valorilor, a tot ceea ce a fost important înainte. Capul în sus înseamnă că cel mai important lucru pentru mine este egoismul meu și propria mea existență egoistă. Însă acum vreau să abandonez această abordare, să anulez, să uit de mine însumi și să încep să mă comport într-un mod nou, ceea ce înseamnă că mă întorc cu susul în jos.

Tot ceea ce a fost important pentru mine nu mai este important, dar ce este important acum este ceva complet diferit de ce a fost înainte: dăruirea, unificarea, iubirea pentru aproapele său. Vechile valori ale societății umane, hrană, sex, familie, bani, putere, cunoaștere, toate acestea își pierd valoarea în lumea nouă unde noi toți vom fi născuți împreună. Omul acționează pe principii complet diferite.

Principalul lucru pentru noi este să ne unim și să revelăm o realitate nouă în conexiunea dintre noi, o putere superioară, ne unim cu ea și constant întărim acest contact.

Coroana Super-Egoismului

Conexiunea noastră trebuie să devină zece Sefirot complet al sufletului sau al Treilea Templu. Templul este o structură, o rețea de conexiuni între noi.

Epidemia de coronavirus din ziua de azi ne dezvăluie spargerea, distrugerea Templului, fărădelegea. Acesta arată cât de egoiste sunt relațiile noastre și cât de incapabili să ne conectăm, cât de indiferenți suntem față de ceea ce se întâmplă cu aproapele nostru: indiferent dacă trăiește sau moare.

Aceasta este boala – sunt bolnav pentru că nici măcar nu mă pot apropia de cineva din jur. Coronavirusul ne dezvăluie ura și respingerea unuia față de celălalt. Aceasta este boala. Coroana este plasată pe capul nostru ca super-egoism care ne domină.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 29/07/20, „Tishaa BeAv (Ninth of Av)”

“Purtarea măştii, libertate vs. iubire de ceilalţi?” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Purtarea măştii, libertate vs. iubire de ceilalţi?

Salvatoarea vieții pentru unii și simbolul tiraniei pentru alții – cerința de a purta o mască în public pentru a preveni contaminarea ulterioară cu Covid-19 a împărțit societățile de pe glob. În America, reacțiile rebele și viscerale ale unui număr semnificativ de clienți din magazine și birouri, unde purtarea unei măști este obligatorie, au surprins chiar și experți în sănătate mintală. Indignarea oamenilor s-a manifestat pe străzile SUA și, de asemenea, în orașele mari, precum Berlin și Londra, unde mii de oameni au protestat împotriva măsurii. Dar ne este clar ce înseamnă adevărata libertate? Claritatea poate fi înțeleasă doar atunci când ne avem în vedere unii pe alții.

Natura este ca un părinte iubitor care îi oferă copilului său fragil un medicament amar, în timp ce noi ne comportăm precum copilul care lovește și plânge și refuză să înghită medicamentul. Natura are un scop clar: să aducă întreaga umanitate la unitate. Astfel, nu vom putea scăpa de virus până nu realizăm că suntem într-o singură barcă, întreaga umanitate.

În ciuda sprijinului științific vast pentru eficacitatea purtării de măști în prevenirea răspândirii mai largi a pandemiei coronavirusului, dezbaterea despre eficacitatea lor refuză să înceteze, printre cei care sfidează acoperirea feței și distanțarea social, ca măsuri preventive. Există însă un motiv mai profund pentru refuzul lor: natura umană. Oamenii sunt dispuși să riște viața celorlalți și a lor pentru a păstra ceea ce consideră libertățile lor personale. Ei se întreabă: „De ce ar trebui să se impună un ordin din partea guvernului, care să mă restricționeze? Ce-i asta să-ţi pui un căpăstru pe gură ca un cal? Eu sunt o persoană liberă!”

De Ce Sentimentul Antimască?

Ca cineva care a studiat natura umană de mai bine de patruzeci de ani, îi pot înțelege. Ei simt măștile și limitările pe care le simbolizează ca fiind asupritoare și înjositoare. Vine un virus și, dintr-o dată, sunt obligați să poarte măști, în timp ce guvernele se arată neputincioase să facă față situației. Bineînțeles că vor striga pe străzi. Țările care au crezut că au gestionat criza Covid-19 se află din nou în cădere. Virusul nu se termină niciodată; pur și simplu nu dispare și nimic nu pare să ajute.

Sfidarea oamenilor față de cerința purtării de mască este o dovadă a incapacității noastre, a eșecului și chiar a indiferenței de a ne educa corect societățile. Oamenii nu au fost educați despre cum să aibă grijă de ei înșiși și să se considere unul pe celălalt. Nu există un guvern în lume care să poată da exemplu cuiva în acest sens și, de asemenea, nici printre cei responsabili de sistemul de sănătate – toți își urmează propriile interese specifice și individuale. Asistăm la o prăbușire totală a sistemului uman. Practic, nu există nimic dintre structurile sociale existente pe care le putem prezenta oamenilor ca exemplu de respectat și urmat – totul este corupt.

Virusul însuși a luat educarea noastră în propriile mâini. Natura este legată prin lege să se comporte în toate felurile pentru a-l aduce pe om în aliniere cu sistemul său, la cunoașterea „înclinaţiei sale rele”. Până când omul nu atinge o conștiință superioară, natura trebuie să-i arate că distrugerea din viața sa provine din distrugerea în relația sa cu ceilalți.

Natura este ca un părinte iubitor care îi oferă copilului său fragil un medicament amar, în timp ce noi ne comportăm precum copilul care lovește și plânge și refuză să înghită medicamentul. Natura are un scop clar: să aducă întreaga umanitate la unitate. Astfel, nu vom putea scăpa de virus până nu realizăm că suntem într-o singură barcă, întreaga umanitate.

Ne influențăm și depindem unul de celălalt. Prin urmare, fiecare trebuie să acționeze în consecință, dezvoltând convingerea și intenția de a evita transmiterea virusului și rănirea altora. Când vom vedea situația noastră din această perspectivă, nu vom vedea măsurile obligatorii, cum ar fi purtarea măştii drept constrângere, ci ca un gest de iubire și grijă pentru ceilalți, pusă în aplicare cu o binecuvântare.

Lumea este circulară și funcționează în același mod, ca o unitate. În starea actuală, acel cerc este lovit de crize din toate direcțiile. Deci, ce să facem? Mai întâi trebuie să ne dăm seama că suntem cufundați într-un sistem de conexiuni interrelaționate. Aceasta înseamnă că acțiunea fiecăruia va afecta întregul. Prin urmare, singura modalitate de a depăși starea de criză este să gândim și să ne comportăm ca unul, în responsabilitate reciprocă. Aceasta este adevărata noastră libertate de alegere.