Întrebare: Cum pot acțiunile egoiste corporale cum ar fi studiul, de exemplu, să extragă forța spirituală absolut a dăruirii din lumea superioară?

Răspuns: Într-adevăr, dacă lumea noastră nu este în niciun fel conectată la lumea superioară, cum pot face ceva prin acțiunile mele fizice, prin egoismul meu?

Ideea este că nu pot face nimic. Cu toate acestea, ni s-a dat ocazia să ne adunăm în grupul de zece și să încercăm să ne unim între noi în ciuda egoismului nostru, deasupra acestuia. Și, deși nu pot face asta deloc, în măsura în care încerc să mă conectez cu prietenii, invoc lumina superioară. Adică există o așa-numită conexiune ramură-rădăcină și o pot face.

Dacă mă comport într-un anumit fel cu prietenii din grup și studiem împreună sursele cabalistice, creăm legături între noi și imităm imaginile și acțiunile despre care scrie Cabala, atunci chiar dacă mă aflu în egoismul meu, simt totuși o inspirație internă să convoc impactul luminii superioare înconjurătoare către mine.

Această lumină înconjoară ego-ul în mod intenționat și, în măsura în care ego-ul tânjește după ea și pare să vrea să se asemene cu ea, lumina influențează ego-ul și îl schimbă.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.12.2018

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Tora examinează patru relații între oameni. Una dintre acestea spune ; „Ce este al meu este al meu și ceea ce este al tău este al tău” este considerat cea mai rea și se numește „Sodoma”. Iar în lumea noastră este considerată normală.

Răspunsul meu: Nu. Aceasta este o stare anormală, deoarece întrerupe toate conexiunile dintre oameni. Nu am dreptul nici să îți dau ceva, nici să primesc ceva de la tine. Deci toată lumea din societate este absolut izolată unul de altul. În plus, chiar se spionează reciproc pentru a respecta această condiție.

Întrebare: Este împotriva unității, împotriva tendinței naturii de a ne aduce la un întreg comun?

Răspuns: Acest lucru este complet împotriva naturii, deoarece natura este construită pe interconectarea dintre atomi, particule, celule și oameni cel puțin în ceva, cel puțin într-un fel. Și aici, totul se bazează pe izolare.

A doua stare: „Ceea ce este al meu este al tău și ceea ce este al tău este al meu.” Aceasta este esența naturii unei societăți primitive în care totul este proprietate comună: soții, copii, locuințe și animale. Această stare este caracteristică egoismului nedezvoltat, în special, al unui sistem comunitar primitiv.

A treia stare: „Ceea ce este al meu este şi al tău și ceea ce este al tău este al tău.” În Tora, se numește Hesed.

Aceasta este o stare bună, dar incompletă, în care sunt practic blocat să dau altcuiva și să mă gândesc la altcineva.

Acest lucru este bun pentru grupuri mici de oameni, pentru copii, pentru societăți slabe, pentru bolnavi și bătrâni, atunci când le da și le transfer totul. Dar aceasta este o stare defectuoasă în care nu există flux de informații și forțe, nici schimb. Totul merge într-o singură direcție, iar natura nu este construită așa.

Natura se bazează pe faptul că toate părțile sale sunt blocate integral într-un singur sistem comun și între ele există un schimb de energie, informații și forțe vitale pentru a susține întregul sistem împreună în interacțiunea sa integrală și corectă.

A patra stare: „Ce este al meu este al meu, iar ceea ce este al tău este al meu” se numește „păcat” – când obțin de la societate mai mult decât ar trebui.

Practic, toate aceste patru tipuri de interacțiune între oameni există în egoism. Niciunul nu este perfect. Cabala ne ridică deasupra lor.

O stare perfectă este atunci când suntem într-o interacțiune completă unul cu celălalt, în incluziune unul în celălalt. Nu este cazul în niciuna dintre cele patru stări.

Din emisiunea de pe „Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cum putem opri abuzul de substanţe”

În urmă cu aproape cincizeci de ani, în 18 iunie 1971, președintele Richard Nixon a declarat că abuzul de droguri este „inamicul public numărul unu”. Dar o jumătate de secol mai târziu, putem declara că războiul împotriva drogurilor este o cauză pierdută. Drogurile sunt legale aproape peste tot și, în unele locuri sunt permise chiar și drogurile dure, prin lege. Ceea ce a fost cândva de neconceput este acum un dat.

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Nu ar trebui să ne mirăm că este așa. Legalizarea drogurilor, inclusiv a drogurilor dure, a fost un proces continuu de câteva decenii. A fost singura soluție la care s-au putut gândi autoritățile pentru problema tot mai mare a frustrării oamenilor privind lipsa de sens din viața lor. Deci în loc de țigări, care nu amorțesc mintea oamenilor, ci mai degrabă îi ajută să gândească, autoritățile au decis să ne amorțească prin delegitimarea țigărilor și legalizarea drogurilor.

Și, în timp ce se ocupă de asta, autoritățile și-au dat seama că ar putea face o avere din asta, folosind dependenții ca un fel de „public captiv” dacă vreți, pentru a le oferi un venit sigur, și sute de milioane de utilizatori recreativi de la care să facă profituri enorme. Ca formă de autoîndreptăţire, autoritățile ne reamintesc că este alegerea noastră voluntară consumul de droguri.

Dar nu este chiar alegerea noastră. Omenirea folosește droguri din timpuri imemoriale. Viața a fost întotdeauna grea, iar drogurile au fost întotdeauna un mod de a face lucrurile să pară mai ușoare și să ne scape de greutățile zilnice.

Problema este că dificultățile de astăzi sunt mai puțin existențiale și mai mult emoționale. Majoritatea oamenilor, cel puțin în lumea dezvoltată, se pot susține pe plan fizic. Cu toate acestea, ei nu înțeleg de ce anume au nevoie, care este scopul vieții? Majoritatea oamenilor nu își raționalizează și nu își verbalizează frustrarea, dar întrebarea de bază pe care o pun milioane de oameni este ceva de genul: „Deci OK, pot să trec peste asta; am destul de mâncare, un acoperiș deasupra capului, haine de purtat și chiar niște bani de cheltuit pentru divertisment. Dar pentru ce este totul? La sfârșitul zilei mă întreb de ce am trăit de la o zi la alta? Care va fi rezultatul final al vieții mele? Timpul pe care l-am petrecut pe social media? Nenumăratele ore pe care le-am petrecut jucând jocuri online? Care este adevăratul sens al vieții mele? ” Incapabili să răspundă la această întrebare, mulți oameni apelează la diferite forme de evadare, cum ar fi sporturile extreme, călătoriile frenetice, muncă în exces, violența și agresivitatea față de ei înșiși sau față de ceilalți, și foarte adesea, de asemenea, la abuzul de substanțe, legal sau ilegal.

Nici o interdicție nu va funcționa în ceea ce privește abuzul de substanțe, fără sancțiuni și fără război împotriva drogurilor. La urma urmei, nu poți aresta pe toată lumea, pur și simplu este prea scump. Mai rău încă, autoritățile obțin profituri uriașe din dependența oamenilor, așa că nu au niciun interes în limitarea abuzului de droguri, deoarece acest lucru le-ar paraliza afacerea..

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Celulele din corpul nostru nu funcționează ca ființe independente, ci ca elemente ale unui sistem mai mare, care este corpul nostru. Fiecare celulă funcționează oricât are nevoie și atât timp cât are nevoie, dar conștiința întregului corp este cea care determină modul în care funcționează celulele și cât trăiesc. Și noi suntem elemente din sistemul mai larg al naturii sau al realității și, de asemenea, avem un anumit rol de jucat și un anumit interval de timp pentru a-l juca. Dacă suntem conștienți de corpul general, din care suntem părți, nu vom simți propria noastră existență finită, ci existența nesfârșită a întregului corp. Scopul nostru în această viață este de a ne schimba conștiința de la conștientizarea autolimitată a existenței noastre fizice la conștientizarea extinsă a întregii realități.

Dacă vom realiza acest lucru, nu vom avea probleme precum frustrarea față de viață, depresia pentru că nu-i putem găsi sensul și orice altă problemă legată de depresie va dispărea de la sine. De fapt, dacă începem să gândim mai degrabă ca un corp complet decât ca celule separate, toate problemele noastre vor dispărea, nu doar abuzul de substanțe, deoarece ne vom simți ca o singură entitate și vom coopera pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru noi toţi. Când vom realiza acest lucru, vom înceta să ne luptăm unii cu alții, să nu ne mai îmbolnăvim reciproc, să nu mai abuzăm unul de celălalt și de toată natura și vom înceta să mai abuzăm de droguri

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ipocrizia scandalurilor sexuale”

Din când în când, și astăzi mai des decât înainte, un scandal sexual explodează în mass-media și toată lumea este șocată să audă că această celebritate, care obișnuia să fie un model cu care am crescut și pe care l-am admirat cu toții, este cu adevărat un monstru deghizat. Când se întâmplă acest lucru, moraliștii se întrec în dezaprobare și se îndreaptă rapid către rețelele sociale pentru a-și exprima indignarea și neîncrederea că această persoană, idolul tinereții noastre, era de fapt un prădător sexual, un ticălos de tipul cel mai rău.

Când vorbim despre schimbări climatice, pandemii, întreruperi de curent sau chiar un blocaj de trafic, nu ne dăm seama că acestea sunt manifestări ale conexiunii noastre. Singurul motivul pentru care apar aici este că nu suntem conștienți de faptul că atitudinea noastră nepăsătoare și neglijentă unul față de celălalt le provoacă.

Cred că sunt ipocriți. În primul rând, atunci când se lansează un astfel de scandal, veți găsi întotdeauna oameni care știau despre asta dar au tăcut sau ar fi știut despre asta dacă nu ar fi încercat atât de mult să nu vadă ceea ce era evident. În al doilea rând, nu este nimic nou în legătură cu acest fenomen; perversiunile sexuale au fost o parte inseparabilă a perversiunilor umane de-a lungul veacurilor. În culturile antice, cum ar fi Egiptul, Grecia sau Roma, unele perversiuni erau permise și acceptabile, iar altele erau considerate o monstruozitate. În vremurile mai puritane, cum ar fi Evul Mediu, cineva se putea trezi pus la zid pentru că a făcut același lucru pe care alții îl făceau în antichitate, fără ca cineva să facă zarva despre asta. Nu că puritanii care condamnau nu au comis aceleași „infracțiuni” pe care le condamnau la alții; doar că le-au ascuns mai bine și au fost în primul rând mai bine “conectați” cu autoritățile însărcinate cu dezvăluirea unor astfel de comportamente „imorale”.

Adevărul despre aceste scandaluri nu este că astfel de infracțiuni sunt în plină dezvoltare, ci că sunt folosite mai des decât înainte împotriva autorilor lor. Cu alte cuvinte, astăzi acuzațiile de abateri sexuale sunt o armă pe care politicienii o folosesc pentru a-și distruge rivalii. Expunerea infracțiunilor sexuale nu va preveni următoarea infracțiune și nu va face potențialele victime mai sigure. Cu toate acestea va afecta acuzatul, chiar dacă acuzația se dovedește a fi falsă. Prin urmare, data viitoare când va izbucni un scandal sexual verificați cine beneficiază din expunerea sa.

Dacă vrem să prevenim infracțiunile sexuale, nu trebuie să ne concentrăm pe pedepse, ci pe educarea publicului. Nu spun că nu ar trebui să pedepsim infractorii sexuali; doar subliniez că, dacă vrem să prevenim astfel de infracțiuni, modalitatea de a face acest lucru nu este prin intimidare, ci prin educație în considerarea celorlalţi.

Suntem crescuți într-un mediu social care nu ne învață decât să ne concentrăm asupra propriilor dorințe și nevoi și să le ignorăm pe cele ale altora. Cu o astfel de educație narcisistă, oamenii sunt nevoiți să fie nesocotiți și apatici la suferința altor oameni; nu se vor restricţiona la gândul de a răni alți oameni.

Dar adevărul este că astfel de comportamente îl rănesc și pe infractor, nu numai pe victimă. În realitate, suntem conectați și dependenți unul de celălalt, chiar dacă nu suntem conștienți de asta. Am putea deveni conștienți de asta, am putea ști cum să ne comportăm într-un mod care ne satisface pe noi și pe toți cei din jurul nostru, dar trebuie mai întâi să învățăm să ne vedem în imaginea mai largă a umanității.

Când vorbim despre schimbări climatice, pandemii, întreruperi de curent sau chiar un blocaj de trafic, nu ne dăm seama că acestea sunt manifestări ale conexiunii noastre. Singurul motivul pentru care apar aici este că nu suntem conștienți de faptul că atitudinea noastră nepăsătoare și neglijentă unul față de celălalt le provoacă.

Dacă am fi educați despre interconectările noastre, am ști cum să ne comportăm pentru a nu provoca pandemii. Mai mult decât atât, ar exista nenumărate beneficii pentru o astfel de conștientizare: nu ne-am răni unii pe alții, deoarece ne-am simți nu doar din punct de vedere intelectual, ci am simți cu adevărat în inimile noastre că suntem cu toții conectați. Și așa cum nu mi-aș face mie rău, nu aș răni pe nimeni altcineva.

Vă puteți imagina cum s-ar simți traiul într-o astfel de societate? Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la infracțiunile sexuale sau la orice infracțiune de altfel, deoarece oamenii nu ar visa să facă rău altor persoane; s-ar simți conectați!

Rezultă că adevărata cunoaștere de care avem nevoie cu toții nu este următorul dispozitiv tehnologic, ci conștientizarea faptului că suntem cu toții conectați și ne afectăm reciproc în nenumărate feluri. Dacă am ști acest lucru și am trăi după această conștientizare, ne-am trata unul pe celălalt uman, în modul în care ființele umane ar trebui să trateze alte ființe umane și nu ar exista scandaluri de niciun fel.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Viaţă nouă 1296 – Un ambasador al conexiunii
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

În calitate de ambasadori ai conexiunii, învățăm că, dacă vrem să ne atingem obiectivele, trebuie să învățăm să ne conectăm. Chiar și gândurile unei persoane îi influențează pe cei din jur, ca să nu mai vorbim de acțiunile sale. Într-o familie care dorește să se conecteze, de exemplu, toată lumea acționează deschis și există o dorință reciprocă de a ajuta. Discutăm cât de bine se simte să împărtășim o masă împreună și ne gândim la modul în care putem crește sentimentul conexiunii dintre noi. Încercăm să aflăm despre conexiunea pozitivă prin negativitatea care apare între noi. Pentru a influența pe cineva, trebuie mai întâi să ne conectăm la el.

KabTV “Viaţă nouă 1296 – Un ambasador al conexiunii” 1/31/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrez cu cele patru tipuri de dorințe care se manifestă în mine când lucrez în grupul de zece?

Răspuns: Pregătiți calități interdependente, reciproc complementare, aşa încât o forță superioară comună să se manifeste în ele.

Întrebare: Dar ce ar trebui să fac când, să zicem, dorințele „egiptenilor” apar în mine? Simt că vreau doar să fac acțiuni, nu am puterea să mă gândesc nici măcar la intenție. Nu vreau să aud deloc despre asta!

Răspuns: Roagă-te.

Întrebare: Acesta este singurul lucru care se poate face? Să analizăm și apoi să ne rugăm?

Răspuns: Rugați-vă la început, în timpul și după analiză. Principalul lucru este să fii conectat constant cu Creatorul.

Întrebare: Nu există alte acțiuni?

Răspuns:: Există acțiuni, dar ele sunt auxiliare, menite să devii și mai conectat cu Creatorul. Nu este ușor. Ni se pare: „Ei bine, ce ar putea fi mai ușor? Am aprins un fel de bec și asta e, ești atașat de el.” Nu. Egoismul tău va acționa împotriva acestui lucru.

Deci, se dovedește că egoismul vostru este aici, Creatorul este aici și voi sunteți între ei pentru a-i conecta corect între ei, astfel încât Creatorul să corecteze egoismul, iar egoismul să se apropie de Creator.

Comentariu: Da, dar pot apăsa un buton undeva și să încep să mă rog?

Răspunsul meu: Începeți să apăsați. Căutați acest buton.

Comentariu: Acesta nu este un fel de carte în care cineva a scris o rugăciune și eu o citesc. Rugăciunea este o stare. Trebuie să o atingi.

Răspunsul meu: Da, trebuie să o căutați.

Întrebare: Înseamnă că toată munca mea este să caut? Să caut, unde sunt acești „egipteni”, „mulțime mixtă” și „Israel” în mine?

Răspuns: Toate acestea se vor manifesta; principalul lucru este să căutați o conexiune cu Creatorul.

Din emisiunea de pe  KabTV’ – Stări spirituale  – 13.05.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, in Quora: „De ce sunt importante mărcile?”

Mărcile ajută la coordonarea oamenilor către un anumit scop în funcție de o anumită direcție, mișcare, predare, metodologie, teorie sau practică. Mărcile și produsele de marca ajută la descrierea și explicarea tuturor acestora din urmă. Ca ființe sociale, avem nevoie să comunicăm, să învățăm, să creștem și să aducem adunam și alți oameni împreună în anumite direcții și pasiuni. Putem apoi progresa către diferitele obiective comune.

Noi, ca ființe umane, ne-am stabilit întotdeauna obiective, dar ele au fost doar corporale. Cu alte cuvinte, obiectivele către care am progresat au fost toate în sfera dorințelor noastre corporale și a îndeplinirii necesitaților de hrană, sex, familie, adăpost, bani, onoare, control și cunoaștere.

În epoca noastră prezenta, golul trăirii existenței bazata doar pentru scopurile corporale apare tot mai mult în senzațiile noastre, împreună cu apariția dorinței de a descoperi sensul și scopul vieții. Mai mult chiar, astăzi, pe măsură ce înțelepciunea Cabalei se dezvăluie din ce în ce mai mult lumii, avem capacitatea de a înțelege sensul vieții și de a-l prezenta în moduri mai clare și mai tangibile.

De asemenea, progresul către descoperirea sensului și scopului vieții, necesită participarea celor care doresc să le descopere, prin învățare, conectare, gândire comuna cat și prin dăruire. Avem, așadar, nevoie de diverse instituții și organizații sociale, reunite în funcție de diferite tipuri de oameni și de alți parametri, pentru a ne ajuta să progresăm către sensul și scopul vieții.

Prin urmare, cred că umanitatea va avea multe de făcut în această direcție, deoarece este un aspect integrant al dezvoltării umane.

Bazat pe emisiunea „Cabala Express” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Israel Samsonikov din  12 ianuarie 2021.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă din copilărie, încep să ne atragă atenția întrebări precum „Cine este cel mai bun?”. Există multe emisiuni TV în care o celebritate adultă vorbește cu un copil de trei ani care trebuie să arate cât de inteligent este, cât de bine se joacă sau cât de frumos vorbește. Copiii cântă și părinții care stau în spatele scenei plâng cu lacrimi.

Ei subscriu la filosofia de a concura și de a câștiga ceea ce face viața completă, vibrantă și semnificativă; încep de la o vârstă fragedă. Ce părere aveți despre asta?

Răspuns: Sunt puternic împotrivă. La urma urmei, nimic nu ne poate asigura viitorul fericit, cu excepția atitudinii corecte față de conexiunea dintre noi. Numai dacă aceste concursuri s-au desfășurat pentru a arăta cum apropierea unii de alții îi ridică pe oameni, îi face mai buni și mai curați și câtă fericire aduce!

Orice ai putea spune, au existat câteva exemple bune de construire a personajelor în Uniunea Sovietică. Este bine să cultivați ajutor reciproc, conexiune și suport in oameni. Aici trebuie să îndrumăm un copil în mod constant, chiar dacă este complet împotriva ego-ului omului, împotriva naturii noastre.

Deși existau încă bande, violatori, ucigași și așa mai departe, totuși, în propagarea virtuților bunătății, asistenței reciproce, dragostei și altruismului, în acest sens, Rusia era, într-un fel, înaintea întregii planete.

Comentariu: Cu toate acestea, trebuie să spun că viața acestor tinere talente care cântă ca Robertino Loretti, care conduceau multimea la o vârstă fragedă, au avut destine foarte grele, nu numai în Uniunea Sovietică, ci și în întreaga lume.

Răspunsul meu: Ei bine, li s-a promis atât de mult! Ce și-au imaginat a fi viitorul lor! Ei sunt doar copii, nu înțeleg cum se poate totul sfârși și cum va fi după aceea. Când vocile lor dispar și nu mai sunt populare, publicul nu le mai venerează ca pe un fel de idol, asta este!

Comentariu: Doar câțiva au mai mult sau mai puțin o soartă bună. Restul acestor tinere talente ajung să fie consumate în acest foc.

Răspunsul meu: Într-adevăr. Și ce este mai rău, ajungi să crești ego-ul copilului. Nu este vorba dacă poate sau nu să aibă succes mai târziu în viață cu talentul său. Problema este că el nu mai primește răspunsul de la alții pe care obișnuia să-l primească.

El a fost dezvoltat până la punctul de a crede că va primi de milioane de ori mai mult de fiecare dată. Dintr-o dată, totul începe să scadă și bietul copil nu știe unde să se adreseze sau ce să facă.

Comentariu: Mi-ar plăcea să transmit toate acestea părinților care și-au pus copiii pe aceste etape cu atâta bucurie.

Răspunsul meu: Este minunat, dacă nu cunoașteți tragedia care așteaptă pe fiecare dintre acești copii odată ce talentul lor este lăsat fără răspunsul corespunzător, fără aplauze, odată ce el sau ea nu mai este popular/a.

Întrebare: Ce concluzii putem trage din toate acestea? Că aceste spectacole ar trebui înlocuite cu alt gen?

Răspuns: Desigur. Transformă-i în cineva daruitor altora. Numai în daruire putem găsi stări din ce în ce mai înalte, când cineva cere din ce în ce mai mult de la sine, fără nici o întoarcere posibilă.

Comentariu: Ar fi uimitor!

Răspunsul meu: Este posibil să arăt asta. O putem dezvolta în continuare. O putem promova. Ceea ce ar lua cineva din asta este mai puțin important. Cel puțin aceste exemple vor rămâne. Atunci o persoana nu ar rămâne fără nimic.

Întrebare: Deci susțineți o astfel de iluzie cinematografică pentru a continua?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Dar acum există „televiziune de realitate”. Despre viață și adevăr!

Răspunsul meu: Este adevăr egoist. Este încă o minciună. Este finit. Aceasta duce la tragedii. Dar nu aici. Vi se arată adevărul și, cu natura voastră, începeți să înțelegeți că nu puteți implementa acest adevăr. Ceea ce vedeți sunt idealuri. Iar aceste idealuri sunt necesare.

Comentariu: Deci sunteți împotrivă să arătați partea urâtă a adevărului, să lăsați gunoiul sub steagul „reality TV”?

Răspunsul meu: Nu. Acest lucru nu ar viza niciodată o persoană în direcția corectă. La urma urmei, o persoană este egoistă. Dimpotrivă, trebuie să ne jucăm cu el așa cum facem cu copiii noștri.

Întrebare: Ca să crească jucându-se cu aceste exemple frumoase și idealiste?

Răspuns: Da. Este exact ca un joc cu un copil, cum să faci adulți din întreaga umanitate! Toată umanitatea sunt copii! Deci, de ce nu ai acționa cu ei așa cum faci cu proprii copii?

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.07.2021

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

În știri (The Guardian): „O universitate germană oferă „ granturi pentru trândăvie ”s olicitanților care se angajează serios să nu facă nimic.

„Universitatea de Arte Frumoase din Hamburg a promovat trei locuri de burse de 1.600 de euro…. Solicitanții … vor trebui să convingă un juriu că domeniul ales de „inactivitate activă” este deosebit de impresionant sau relevant.

„Formularul de cerere constă doar din patru întrebări: Ce nu doriți să faceți? Cât timp nu vrei să o faci? De ce este important să nu facem acest lucru în special? De ce ești persoana potrivită să nu o faci? …

„Ideea din spatele proiectului a apărut dintr-o discuție despre contradicția aparentă a unei societăți care promovează sustenabilitatea în timp ce valorează simultan succesul, a spus Von Borries. „Acest program de burse nu este o glumă, ci un experiment cu intenții serioase – cum poți transforma o societate structurată în jurul realizărilor și realizărilor?” …

„Toate aplicațiile vor face parte dintr-o expoziție numită Școala inconsecvenței: către o viață mai bună…. Se va structura în jurul întrebării: ‘De ce mă pot abține, astfel încât viața mea să aibă mai puține consecințe negative asupra vieții altora?’ ”

Comentariul meu: A fi leneş nu este ușor. De fapt, nu este o sarcină simplă. O persoană care se poate simți liberă, neimprimată de orice obligații este în primul rând o persoană creativă.

De obicei, astfel de oameni tind să fie creativi. De unde au venit știința, arta, muzica și artele vizuale? Din tipul de oameni care nu au trebuit niciodată să facă nimic în viața lor, aristocrații.

Întrebare: Nu au fost nevoiți să meargă la muncă?

Răspuns: Nu. S-au întâlnit, au călătorit și au vorbit. Au ținut baluri, s-au angajat în tot felul de activități muzicale și așa mai departe. Acest lucru a dat naștere științei, artei și tot ceea ce există, cu excepția muncii fizice.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să aibă atitudinea corectă față de căutările spirituale ale unei persoane, vreau să spun căutarea spirituală din această lume, atunci trebuie să le acordăm timp pentru a face acest lucru, să le oferim astfel încât să nu fie nevoiți să lucreze 15 ore o zi ca acei săraci programatori și mulți, mulți alții o fac.

Dimpotrivă, trebuie să ne asigurăm că au timp liber. Pentru ca ei să călătorească, să discute lucruri, să stea și să vorbească, astfel încât să poată fi ca aristocrații. Nu trebuie să fim aristocrați, cu milioane în spate, dar trebuie să simțim că avem un venit sigur și că ne permitem nu tocmai să fim leneși, dar să nu trebuiască să muncim. Aceasta este singura modalitate de a crea opere de artă, literatură și muzică specială.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea unei persoane față de lume. În caz contrar, nimic nu va ieși din ea. Vedeți ce se întâmplă în vremurile noastre!

Dacă oamenii se leagă de lume în acest fel și se organizează astfel, asigură persoane speciale care pot crea un nivel de viață rezonabil, vom vedea un mare beneficiu din așa-numitul „a nu face nimic”.

Acești oameni creativi ar trebui să fie ca proprietarii de pământ, nobili, care odată aveau un venit garantat.

Întrebare: Lumea are nevoie de ei? Lumea spune: „Sunt tâmpiți”.

Răspuns: Lumea nu se poate lipsi de ei. Ei dau lumii exact atitudinea corectă față de viață, față de creație, față de Creator, față de orice. Se comportă corect. Adică au timp pentru toate. O persoană creativă nu ar trebui să simtă presiunea din exterior, doar din interior, dacă apare.

Întrebare: Și care este atitudinea ta față de lene?

Răspuns: Lenea este cea mai utilă calitate la o persoană. Datorită faptului că cineva nu vrea să fie leneș, el face o mie de lucruri diferite, complet inutile. Prin urmare, este scris în Tora, „Stai și nu face nimic”. Este mai bine decât să alergi și să cauți ceva de făcut. Și acest lucru este adevărat.

Pentru a găsi atitudinea corectă față de viață, trebuie să fii leneș. Să nu faci nimic străin, nimic inutil. Doar când simți cu adevărat: „Trebuie să fac asta”, atunci fă-o. Și veți simți cum vă forțează viața, Creatorul este acolo înăuntru și El vă cere acest lucru.

Comentariu: Ați ridicat cuvântul „lene” aproape la nivelul celei mai harnice persoane.

Răspunsul meu: Da, ar fi mai bine dacă am face acest lucru. De ce avem nevoie de toate lucrurile pe care le-am creat? Uită-te la lumea asta!

Și acum Creatorul trebuie să folosească ajutorul a tot felul de pandemii pentru a curăța această mizerie, pentru a curăța aceste grajduri.

Întrebare: Ce semnificație ați pus doar în cuvântul „lene”?

Răspuns: Opriți-vă în mod imprudent, „gândind” să creați ceva. Oprește toate acestea, așează-te. O sa treaca. E mai bine asa. Lăsați natura, lăsați Creatorul, lăsați totul din jurul vostru să se dezvolte. Dacă este necesar, veți vedea că este necesar și vă veți ridica și o veți face. Dar numai în măsura în care este cu adevărat necesar, nu pentru egoismul vostru interior, ci pentru întreaga societate umană.

Este foarte important. Pentru că trăim în regnul animal, iar animalul face doar ceea ce are nevoie. Acesta este instinctul lor. Și dacă nu, atunci mint, stau, merg, comunica de fapt.

Și alergăm ca furnicile tot timpul. Ei bine, sper că ne vom îmbunătăți!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 26.11.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate fi redusă rata ridicată de divorțuri din SUA? “

Pentru a reduce rata divorțului și pentru a ne asigura că cuplurile căsătorite se ridică deasupra oricărui argument, conflict și criză, trebuie să revizuim modul în care suntem educați și influențați.

Pe măsură ce creștem, trebuie să învățăm ce înseamnă să trăim ca membri ai unei familii fericite, cum să ne conducem viața de familie în mod optim și cum să depășim orice tip de conflicte care apar.

Principiul cheie pentru conducerea cu succes a unei familii poate fi găsit în povestea biblică despre creația noastră – că un om a fost creat inițial și apoi împărțit în doi. Cum, atunci, se pot conecta două ființe separate ca una singură? Răspunsul este în concesie reciprocă.

Fiecare partener ar trebui să știe că fiecare poate realiza mult mai mult în viață dacă este conectat pozitiv și că o viață solitară ar fi mult mai dură.

Concesiunea implică concesiunea ego-ului nostru soților noștri. Ego-urile noastre sunt dorințele noastre de a beneficia personal în detrimentul altora. Prin urmare, prin recunoașterea ego-urilor noastre, suntem supuși corectărilor acestui ego și dobândim în locul său o formă pozitivă de iubire, dăruire și conexiune. Ego-urile noastre devin apoi impulsuri care ne ajută să ne conectăm pozitiv. Adică, atunci când recunoaștem ego-urile noastre respingând tendința de a ne conecta, tocmai în astfel de puncte putem să ne exercităm concesiunile și să dezvoltăm calități mai înalte de iubire și de dăruire ale înclinaţiilor noastre egoiste.

Procedând astfel, avansăm mai repede și mai conștient către scopul vieții noastre: de a deveni o ființă umană în sensul deplin al termenului, adică unde „uman” („Adam”) provine din expresia „similar celui mai înalt” („Adameh le Elyon”) în Cabala sau, cu alte cuvinte, asemănarea cu Creatorul – calitatea iubirii, dăruirii și conexiunii care umple întreaga realitate din afara noastră. Dobândind o astfel de calitate, intrăm în starea de eternitate și perfecțiune.

Prin urmare, pentru ca să funcționeze căsătoria, ar trebui să aplicăm un scop mai înalt căsătoriei: să servească ca un fel de laborator pentru a ne exercita relațiile de iubire, dăruire și conexiune pozitivă mai presus de toate argumentele, conflictele și crizele care ies la suprafaţă.

Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→