Category Archives: Munca spirituala

Pentru scopul final

Întrebare: Trebuie să muncim în grup cu intenţia de a ne uni cu prietenii sau trebuie să ne conectăm graţie rugăciunii celor mulţi pentru binele tuturor?

Răspuns: Nu este munca ce ne conectează, ci dorinţa de a ne conecta şi a ne întâlni în interiorul Creatorului. Deoarece legătura dintre noi (când suntem la vârful piramidei umanităţii) încântă Creatorul.

Dar, această piramidă nu se poate ridica la Creator, decât dacă adunăm toate părţile creaţiei: natura mineral, vegetal, animal şii vorbitor. Aceasta ar trebui să fie intenţia noastră şi imaginea pe care ar trebui să o păstrăm în minte. Aceasta înseamnă că, Creatorul trebuie să fie obiectivul nostru, atenţia noastră şi împreună ne conectăm în El. Toate celelalte părţi care sunt deja corectate, cabaliştii generaţiilor precedente, de asemenea, ni se alătură.

Intenţia noastră ar trebui să fie de a aduce plăcere Creatorului. Este scopul nostru final şi motivul tuturor acţiunilor pe care le efectuăm acum. Scopul vieţii noastre este de a atinge acest obiectiv şi de a ne consacra întreaga viaţă pentru asta.

Pentru a atinge acest obiectiv, utilizăm toate mijloacele necesare: public şi diseminare. Graţie lor, sperăm să atingem obiectivul şi suntem pregătiţi să facem totul: să-i iubim pe ceilalţi, să aducem împreună şi să corectăm sufletele sparte.

Dar, acesta este deja rezultatul. Dacă avem un scop, rezultatul va fi comunism, socialism precum în Rusia, sau naţional-socialism ca în Germania. Deci, în primul rând trebuie să ne concentrăm pe Creator, deoarece fără El, nu avem nevoie de nimic; detestăm pe toată lumea şi suntem respinşi de toată lumea. Nu trebuie să ne amăgim, nu suntem suflete frumoase sau altruiste, ci mari egoişti cărora nu le pasă de nimic. Doar scopul de a încânta Creatorul ne obligă să ne întoarcem spre public şi să ne pese.

Nu trebuie să ne ascundem. Nu este necesar, desigur, să facem public acest lucru, deoarece oamenii nu vor înţelege, dar nu este necesar să o ascundem, deoarece nu suntem altruişti sau suflete blânde şi nu oferim îmbunătăţirea vieţii oamenilor pentru că această dorinţă ne-a fost dată, această aspiraţie.

Ei trebuie să ştie că nu ne pasă de ei aşa cum nici lor nu le pasă de noi şi de oricine altcineva. Dar nu există alegere, sistemul general, natura ne obligă. Trebuie să ne bazăm pe o bază raţională şi nu pe vagi fantezii nobile.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Cine vrea un măr?

Sarcina noastră este să purtăm Lumina pentru a împlinii dorinţele, să o purtăm prin intenţii.

Intenţiile noastre sunt adresate Creatorului, iar acţiunile sunt adresate audienţei largi, nevoilor ei. Aceste cereri întotdeauna fierb pentru a primi ceva şi astfel ele vor rămâne pe tot parcursul ascensiunii spirituale. Oamenii vor cer mai mult, din nou şi din nou, pentru că asta este sarcina AHP. Creşte în dorinţe, iar noi creştem în intenţiile de dăruire.

Întrebare: Dar cum pot eu asigura împlinirea dorinţelor lor?

Răspuns: Sunt într-un mediu, într-o comunitate de oameni. Iar pe lângă asta, am o conexiune prin grup cu Creatorul, cu lumea infinitului. De acolo, Lumina Superioară trece prin mine şi intră în comunitate. Între timp, eu nu sunt doar ca un conductor de fibră optică. De fapt, pentru a aduce dăruirea oamenilor, trebuie să fac anumite calcule pe drum:

  1. Mai întâi, le absorb dorinţele;
  2. După aceea, ridic MAN, cererea pentru corecţie, către grup. În alte cuvinte, mă unesc cu grupul;
  3. În continuare, ridică MAN către Creator. Cererea trebuie să vină din cercul nostru comun şi astfel eu o transfer prin grup, pentru ca ea să se potrivească Creatorului;
  4. Întregul grup primeşte de sus un răspuns la cerere – MAD;
  5. De la grup, eu trebuie să îl transfer în jos, făcând o Zivug (interacţiune) cu Lumina. Şi la fel şi aici, trebuie să trec de la starea de micime (Katnut) la cea de maturitate (Gadlut), pentru a trece noua lor stare către oameni.
  6. Apoi, aduc Lumina la comunitate.

Întrebare: Să presupunem, de exemplu, că o comunitate îmi cere să îi aduc un măr. Aşadar, conform secvenţei pe care mi-ai spus-o, la punctul 6, acea comunitate va primi un măr?

Răspuns: Da, îşi va primi „mărul” prin mine.

Înregistrăm cererile participanţilor în minute şi procedăm la construirea unor relaţii corecte între ei. Iar ca rezultat, împlinirea vine de la mine către ei, iar apoi verificăm dacă toată lumea a primit cea ce a dorit.

Întrebare: Dar nu va fi un măr?

Răspuns: Vor primi o împlinire care le va satisface toate nevoile, inclusiv pe cele pe care nu le-au spus şi care nu sunt înregistrate, adăugate în timpul perioadei de aşteptare. De fapt, împlinirea spirituală vine lipsită de formă şi devine îmbrăcată în om, umplându-l ca pe un vas, ca pe o dorinţă.

Întrebare: Ce mi se cere mie, la fiecare etapă a acestui proces?

Răspuns: Munca conform principiului: „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”. Eu servesc ca un conductor, „care se întinde” de la Creator la comunitate şi sălăşluieşte în toată lumea: în Creator, în grup şi în publicul general. Sunt un mijloc de legătură şi, ca gelatina, umplu totul cu munca mea, cu eforturile mele neîncetate.

Şi atunci când decid să am grijă de o anumită parte a umanităţii, trebuie să transfer în mod constant Lumina către ea, să îmi fac griji legate de ea, să o iubesc, să o conectez la grup şi să combin forţele, făcând posibilă conexiunea cu oamenii şi forţa, furnizând conexiunea cu Creatorul.

Grupul stă alături de mine tot timpul, sprijinindu-mă şi ghidându-mă în mod corect către Creator şi către „dependenţi”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/11/13, “ Pacea”

Dorinţe minunate şi incontrolabile

Baal Hasulam, “Pacea”: Deşi am demonstrat că trebuie să muncim pentru beneficiul oamenilor, unde este dovada că aceasta trebuie să se facă pentru Creator? De fapt, istoria a avut grijă de asta pentru noi şi ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o evaluare completă şi o concluzie fără echivoc.

Este suficient să ne facem griji cu privire la lume, când ne apropiem de public?  Este suficient să construim o societate fericită, integrală, globală în care toată lumea munceşte împreună, în colaborare şi cooperare, unul cu celălalt? Sau toate acţiunile noastre ar trebui să aibă ca scop a încânta Creatorul, astfel că, fără aceasta, nu am putea ridica un deget şi nu am putea traversa nicio dificultate pentru această omenire suferindă, sau acorda vreo atenţie la ceea ce se întâmplă?

Dacă este imposibil să aducem plăcere Creatorului, atunci să lăsăm lumea întreagă să ardă.

Prezint acest lucru în mod sec şi intenţionat, deşi unii nu vor înţelege. La urma urmei, este nivelul superior care determină totul în ceea ce priveşte nivelul inferior. Dacă aspirăm şi ne concentrăm pe scopul creaţiei, înseamnă că avem o dorinţă care i se potriveşte, un punct în inimă care este conectat la scopul creaţiei şi nu la dorinţele sociale universale. Munca noastră pe drumul spre finalul corecţiei se bazează pe principiul “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Aceasta înseamnă că, dacă Creatorul nu face parte din planurile noastre, nu vom avea niciun succes în ceea ce facem şi toate iniţiativele frumoase se transformă în încercări zadarnice de a stabili comunismul sau kibbutz, nimic decât asta.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea”

Creatorul, in fiecare obiect din aceasta lume

Intrebare: Cum este posibil sa am sentimentul ca, in cooperarea cu o alta pesoana, dau satisfactie Creatorului?

Raspuns: Pentru aceasta, noi trebuie sa ne imaginam ca in spatele fiecarui prieten, fiecarui grup, il gasim pe Creator  si ”nu este nimeni in afara Lui”. De fapt, toate relationarile noastre sunt cu El si nu cu altcineva, si doar imaginea lumii ma insala.

Oamenii stau acum asezati in fata mea. Am nevoie sa simt ca daca sunt conectat cu ei, sunt conectat cu Creatorul. Cu cat ma comport cu ei intr-o forma mai curata si directa, cu atat ma anulez mai puternic pe mine in raport cu ei, respectiv ma anulez mai puternic in raport cu Creatorul.

Pe de alta parte, cu cat incerc sa le daruiesc intr-o maniera mai corecta, sa-i aduc la acea stare, cu atat mai mult sunt similar Creatorului. Asta inseamna ca, am nevoie sa ma identific cu ei, fie intr-o stare mai inalta decat a mea (superioara) fie mai joasa (inferioara) , iar eu ma ma gasesc tot timpul in mijloc, intre cele doua.

La sfarsit, atat una cat si celalata, asta este relatia mea cu Creatorul. Si asta este ceea ce imi este dat astfel incat sa pot vedea relationarea Lui cu ajutorul celorlalti; lucrurile sunt contruite asa, pentru a ne putea adapta si lucra cu ei.

Totul depinde de motivatia noastra.

Din  Congresul de la Stockholm “Joy In Unity” Prima zi 8/30/13, Lectia 2

Fără profit în detrimentul altora

Tora, Exodul (Mishpatim), 22:24: Dacă împrumuţi bani poporului meu, săracii poporului tău, să nu fii ca un creditor, să nu ceri de la el dobândă.

O persoană nu are nevoie să profite în detrimentul altora. Totul trebuie să fie măsurat şi cântărit cu precizie, în funcţie de suma pe care fiecare este pregătit să o dea cuiva şi să ia de la el, pentru că totul trebuie să ajungă absolut la conexiunea mutuală şi plenitudine.

Prin urmare, toate legile care vorbesc despre relaţiile dintre oameni, sunt bazate pe conexiunea la o materie spirituală completă, adică un ansamblu armonios mutual. Să presupunem că munceşti pentru mine, ca un grădinar şi eu lucrez pentru tine, ca un tâmplar, este nevoie, absolut, de o remuneraţie egală. Şi s-a spus în mod precis: „Mergeţi şi obţineţi viaţa voastră, unul cu altul”, este reciproc. Prin urmare, am fost toţi creaţi cu caracteristici diferite.

Astfel, nu pot să profit de voi şi voi nu puteţi profita de mine. Mai degrabă, putem schimba producţia noastră. De aici derivă toate celelalte legi principale pe care le vom avea în viitor, noi şi întreaga umanitate. Sunt legi de egalitate absolută, distribuţie egală şi salarii, un nivel egal de viaţă, în care nu există diferenţe între oameni bogaţi şi săraci, norocoşi si ghinionişti şi aşa mai departe.

Întrebare: Cu toate acestea, fraza: „Dacă împrumuţi bani poporului meu” este de natură a produce o atitudine negativă faţă de evrei.

Răspuns: Ea vorbeşte de concepte spirituale, de legi spirituale. Tora nu vorbeşte de relaţiile dintre oameni în lumea noastră, ci numai de modul în care oamenii aspiră la echivalenţa de formă cu Creatorul prin legătura dintre ei, realizănd astfel o caracteristică mutuală generală similară caracteristicii de dăruire a Creatorului şi descoperirea Lui în interiorul acestei caracteristici. Prin urmare, a spus: „poporul meu”, adică toţi oamenii care aspiră la acest scop, fără nicio legătură cu originea sa.

Din kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 27.05.2013

 

Fiecare are propria lui lumea

Tora , “Exodul ” ( Mishpatim ) , 22:17 : Nu vei lasa sa traiasca vrajitoarea”.

O persoana este o lume intreaga, este ca si cum lumea se gaseste in ea. Daca vorbim despre lumea interioara a unei persoane, atunci o „vrajitoare” nu este nimic altceva decat propriul atribut. Fiecare dintre noi doreste sa creada in ceva, tragem ceva din urma noastra, din timpul copilariei noastre, chiar si ceva tendinte sumbre, concepte si credinte din vremurile indepartate..

Asta de fapt nu are niciun loc in lume. Potrivit Cabalei, lumea este absolut corporala, chiar si spiritualitatea lumii este corporala, ca toata lumea intreaga. Noi trebuie sa consideram aceasta intr-o maniera in intregime realista. Tot ceea ce vom realiza sunt chestiuni cu care putem lucra. Deci, trebuie sa luam in calcul numai legile si atributele pe care le descoperim.

Cabalistii au descoperit atribute chiar mai profunde decat cele descoperite de oamenii de stiinta. Ei lucreaza cu aceste atribute si realizeaza experiente, incercari si contra-incercari, analize si sinteze. Toate aceste cunostinte sunt acumulate dintr-o generatie in alta, fiecare generatie progreseaza si descopera natura mai profund.

Deci, nu este loc pentru religii sau erori, pentru ca atitudinea fata de lume trebuie sa fie in functie de aceasta lege important, care este ”un judecator nu are decat ceea ce ochii sai pot vedea” ceea ce inseamna ca nu exista alte mijloace de realizare. Din aceasta cauza nu trebuie sa discutam despre diferite religii sau convingeri.

Dupa Cabala „a crede” se refera la atributul daruirii, atunci cand o persoana face un efort si se ridica deasupra atributului sau de a primi si a ajuns la daruire. De asemnea, o ”vrajitoare” inseamna o persoana care crede in fenomene naturale ce sunt total irealiste. Vorbim despre o realitate care se repeta si poate fi studiata de persoane diferite, la momente diferite, ceea ce este un fenomen stiintific ce poate fi probat, insemnad astfel ca este un fapt concret. Noi nu ne bazam decat pe fapte!

IntrebareCe se intampla daca cineva iti cere sa-i probezi si sa-i arati?

Raspuns: Este imposibil de probat sau aratat ceva. Dace eu nu vad bine si nu am ochelarii si tu-mi spui ca acolo este un dulap, eu te pot crede? Dupa toate, eu nu pot proba asta.

Asta inseamna ca eu trebuie sa dobandesc cateva atribute prin care pot proba sau contrazice ce spui tu. In acest caz, eu astept lucruri care in realitate nu exista pentru mine. Astfel, pentru ficare persoana, lumea exista doar in masura in care aceasta il afecteaza.

IntrebareCe inseamna cand spuneti si explicati unei persoane ca ea trebuie sa verifice totul si sa nu va creada?

Raspuns: Nu, eu nu-i impun aceasta imagine. Nu spune unei persoane ca ea trebuie sa astepte, pentru ca acum, acesta nu este capabil sa vada oricum, pentru ca nu stie ce este un dulap, atata timp cat nu a vazut unul inca. Am explicat cum sa reuseasca sa-si impinga limitele sale pentru a reusi.

Doar aceia care strudiaza Cabala, nume care vine de la verbul „a primi”, vor primi din ce in ce mai multe cunostinte. Este vorba numai despre a dezvolta noi modalitati de realizare intr-o persoana, prin care ea de fapt atinge totul de una singura.

Din KabTV “Secrets of the Eternal Book” 5/27/13

Modul de a simţi sufletul colectiv

Întrebare: Starea grupului meu este similară cu ceea ce dobândim cu „ecranul”? Starea grupului este „ecran”?

Răspuns: Când resping ego-ul meu, „eul” meu, departe de mine şi când vreau să particip la grup cu toată intenţia mea, atunci ating starea mea corectă. Dacă fiecare dintre noi face acelaşi lucru, atunci începem să realizăm ceea ce numim „grup”.

Această intenţie comună care este suma intenţiilor noastre (Kavana), este numită Neshama (suflet). Vă aparţine în totalitate.Cu diseminarea metodei integrale, 99% din umanitate va începe să simtă acest suflet prin voi. Tot ceea ce se găseşte deasupra voastră este grupul, inclusiv cabaliştii din generaţiile anterioare şi toţi cei care sunt mai mari decât voi. Şi tot ceea ce se găseşte sub voi sunt 99% din umanitate. Şi voi deveniţi conducta, pilotul, între nivelul superior şi cel inferior.

 

Întrebare: Este posibil să spunem că, în momentul în care încep să simt că informaţia trece prin mine, spre ei, grupul începe să fie creat? Este ca şi cum am fost responsabil de aceşti oameni cărora le diseminez şi ei intră automat în starea de grup?

Răspuns: Ei sunt conectaţi la voi, devin parte integrantă a sistemului mondial general, dar nu în mod conştient, ca nişte copii mici. Şi încet, conform gradului implicării lor în acest domeniu, ei ajung la conştiinţă, sentimentul de suflet colectiv.

De la congresul Stockholm, „Bucuria în unitate” – Ziua a doua, 30.08.2013, Lecţia 2

Noi dorim să avansăm sau să ne mişcăm într-o viaţă mizerabilă ?

Atitudinea noastră faţă de realitate este definită de nivelul nostru de avansare. Trebuie să examinăm şi să menţinem abordarea noastră faţă de realitate, deoarece altfel, vom rămâne la nivelul animal şi nu vom atinge starea „vorbitor”. Începem să formăm nivelul punându-ne întrebarea: Cum putem să ne raportăm la acest domeniu?

Fie percepem ceea ce vedem în jurul nostru, natura fizică, fie ne dăm seama că natura are o voinţă, o dorinţă proprie de a aduce bunăvoinţă creaţiei, are un program şi un scop. Noi realizăm că natura ne influenţează metodic şi intenţionat ? În acest caz, suntem obligaţi să acţionăm în conformitate cu legile naturii şi să „ne conformăm”. Devenim responsabili de destinul nostru, de viitorul nostru care depind, în mod direct, de condiţiile şi stările pe care noi le organizăm.

De acolo, munca noastră în această lume începe: Mă voi târî într-o existenţă mizerabilă, încercând să evit suferinţele până ce voi muri ? Sau vreau să învăţ programul, obiectivul, procesul şi să devin capabil să particip la evenimente într-un mod chibzuit, raţional şi astfel să devin o persoană care poate avea un impact ? Pot să influenţez mediul şi să primesc reacţii corespunzătoare ? Astfel, pot să încep, în mod voluntar, să lucrez cu natura, forţa care este chiar în faţa mea.

Aceasta este problema. Cel care doreşte să cunoască această forţă este numit fiinţă umană (Adam), asemănător Lui. La urma urmei, aceste persoane, în funcţie de misiunea lor, se construiesc în asemănarea cu acestă forţă superioară care a creat şi stabilit toate legile. Noi dorim să cunoaştem aceste legi şi să acţionăm conform lor, în tandem cu ele. Este obiectivul nostru şi devenim parteneri pe drumul spre ele.

În schimb, cei care nu o dezvăluie, indiferent de punctul lor de vedere asupra naturii şi stadiul cel mai înalt, rămân la nivelul „animal”.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013, „Pacea”

 

Ieşirea din mina neagră a egoismului

Începem, deja, să ne familiarizăm cu stările muncii spirituale, dar este dificil să fim de acord cu ele şi să ne obişnuim. De fiecare dată, găsim dificil să le justificăm, deoarece stările spirituale vin ca şi cum o persoană renaşte.

Deodaă, ceva i se întâmplă şi ea nu se mai recunoaşte, nu mai este familiarizat cu lumea în care trăieşte, nu înţelege reacţiile sale, influenţele care o împiedică sau care o ajută, duşmani şi prieteni. Persoana este confuză. Ea vrea să înţeleagă această nouă realitate interioară în care se găseşte, dar nu poate. Ca şi cum a obţinut un nou program intern şi nu este familiarizat cu el şi cu lumea. Toate reacţiile sunt noi şi total necunoscute. După se s-a găsit într-o nouă lume, ea îşi pierde convingerile anterioare, vechea atitudine vis-a-vis de tot.

Trebuie să ne obişnuim cu asta! Totuşi este imposibil să te obişnuieşti, deoarece de fiecare dată, intri într-o stare complet nouă. Şi, cu cât o persoană avansează, cu atât mai diferite sunt stările, alternativ una după alta. În ciuda creşterii ritmului schimbării, stările în sine sunt din ce în ce mai opuse şi separate, una faţă de alta.

Starea care durează numai o zi sau două poate fi foarte diferită de cea de astăzi şi persoana se simte dezorientată şi pierde stabilitatea în lume, ca şi cum ar dispărea complet. Stările sale devin din ce în ce mai opuse şi viteza cu care se schimbă este în plină creştere. La fiecare schimbare de stare, există un moment în care persoana nu înţelege ce se întâmplă, chiar dacă are o mare experienţă precedentă.

Când o nouă stare vine, este total diferită de precedenta care şterge tot ceea ce era în trecut. O persoană în starea următoare nu este familiarizată cu nimic şi deci, nu înţelege ceea ce i se întâmplă, ca şi cum asta s-ar produce pentru prima oară. De fapt, această stare se produce pentru prima dată ca o nouă genă de informaţie (Reshimo), o nouă realitate se dezvăluie.

Este imposibil să explici acest lucru străinilor, deoarece ei nu înţeleg. Ei nu înţeleg cum această persoană nu poate, brusc, să ştie nimic şi să fie confuză. Cum este posibil ca un mare cabalist, dintr-o dată, să nu mai înţeleagă şi să simtă încă, aceste lucruri simple care sunt de înţeles pentru o persoană obişnuită ? Dar, este viaţa noastră şi noi avansăm grad după grad pe scara spirituală.

Esenţial este să iubeşti aceste stări şi să fii conştient că ele ne aduc şi mai mult, la o înţelegere a Creatorului, asemănarea Lui. Nu există stări mai bune, decât atunci când o persoană se simte confuză, simte întunericul, neputinţa, ştiind că, în vasele cu care va fi în măsură să lucreze curând, ea va găsi calitatea dăruirii, sens, o atitudine mai corectă a stării este revelată.

De fapt, în acest mod disimularea îi este eliminată. Cândva, în copilăria mea, am citit o poveste despre caii care transportau cărucioare subterane în mine de cărbune. Ei nu au ieşit niciodată afară şi deci, nu au văzut soarele. Când au îmbătrânit şi nu au mai fost în măsură să lucreze, înainte de a ieşi din mină, saci au fost puşi pe capul lor. În aer liber, sacii au fost, progresiv, înlăturaţi; primul, apoi celălalt, unul după altul, astfel încât calul să se obişnuiască treptat cu lumina.

Aici, noi suntem în aceeaşi situaţie. De fiecare dată când stările noastre se schimbă este ca şi cum un alt sac a fost eliminat. Şi asta va continua până ce noi ne vom obişnui cu adevărata Lumină.

Dacă o persoană înţelege că munca îi este dată pentru ca ea să se obişnuiască cu Lumina şi să poată vedea Creatorul şi acţiunile Sale în lumea ei, atunci ea acceptă această muncă cu recunoştinţă. Ea înţelege că această muncă, în amurg, în întuneric este foarte valoroasă deoarece realizează noi instrumente de percepţie în ea, pentru descoperirea lumii spirituale. Toată această muncă este numită realizarea unei porunci şi, dacă persoana este fericită, aceasta se numeşte bucuria poruncii.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Unitate completă

Întrebare: Cum putem uni grupurile noastre de zece în timpul pregătirii pentru Congres?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să ne împărţim în grupuri de zece în cursul pregătirii pentru Congres. Trebuie să ne unim şi să uităm grupurile de zece în pregătire. Aceasta înseamnă că trebuie să muncim în grupurile de zece când avem ateliere, dar nu în restul timpului.

Când citesc această întrebare, mă tem că o conexiune puternică în grupuri de zece persoane vă divizează în grupuri de zece şi nu vă lasă să vedeţi pe ceilalţi ca fiind cei mai buni şi apropiaţi prieteni. Ne-am împărţit în grupuri de zece doar pentru că este uşor să se comunice în aceste grupuri şi să se simtă ceilalţi mai personal. Dar, în general,noi trebuie să fim aproape de toții prietenii şi de prietenii noştri din toată lumea.

Dacă am putea include pe toţi prietenii din lumea întreagă în aceste grupuri de zece, am face acest lucru. Eu stau cu germanii, cu francezii şi sud-americanii astazi şi cu australienii şi nord-americanii, mâine. Nu cred că ar trebui să ne unim mai strâns în grupul de zece şi, dacă este cazul, ar trebui să ne schimbăm, constant. Altfel, rezultatul este unitatea egoistă. „Eu sunt obişnuit cu ei, noi ne înţelegem bine.” Ce facem cu asta? Avansarea se bazează pe depăşirea lipsei generale de înţelegere de care încercaţi să scăpaţi.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Pagina 284 din 304« Prima...282283284285286...Ultima »