Category Archives: Munca spirituala

Nu avem nevoie decât de iubire

Întrebare: Ai spus că nu ar trebui să ne punem speranţele în congres, că nu ar trebui să aşteptam vreo plăcere, ci ca ar trebui numai să lucrăm deasupra lui şi să fim un exemplu pentru alţii.

Răspuns: Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create! De aceea, ar trebui să aşteptăm să primim plăcere, dar plăcere din acţiunea de a dărui prietenilor şi, prin ei, Creatorului.

Scopul creaţiei este plăcerea, trebuie să mă bucur. Dacă nu mă bucur şi plâng, sunt în opoziţie cu scopul creaţiei şi departe de Creator.

Cu cât mă apropii mai mult de Creator, cu atât mă bucur mai mult. Toate nivelurile scării spirituale reprezintă ascensiunea către o senzaţie a unor plăceri din ce în ce mai minunate! Ţi se pare că ajungi în vârf şi apoi simţi brusc alte senzaţii, încât îţi vine pur şi simplu să înnebuneşti. Dar nu poţi înnebuni deoarece ai un Masach (ecran). Dacă nu ai avea un Masach, chiar şi cea mai mică plăcere spirituală ţi-ar arde toate siguranţele.

Plăcerea pe care o simţi este plăcerea dăruirii, plăcerea iubirii şi satisfacerii iubitului tău prieten.

Văd ca ai o faţă tristă. Nu poţi să îţi imaginezi că satisfaci pe cineva pe care îl iubeşti? Iubeşti pe cineva în lumea asta, măcar pe copilul tău? Poţi să îţi imaginezi că îi dărui un cadou şi asta îţi aduce ţie plăcere atunci când vezi plăcerea lui şi simţi de fapt bucuria din el? Simţi plăcerea pe care o simte el atunci când gustă ceva bun sau îi place un anumit joc, o simţi ca şi cum ai fi acolo, înăuntrul lui?

Avem asemenea exemple corporale pe care le poţi folosi şi în spiritualitate. Dar în spiritualitate această iubire nu apare în mod natural, deoarece trebuie să ceri ajutor, să o construieşti înăuntrul tău, prin Lumina care Reformează. Dar ar trebui să înţelegi deja că te poţi bucura de faptul că cel pe care îl iubeşti se bucură.

Asta înseamnă că nu ai nevoie decât de iubirea Creatorului! Atunci când El se bucură de acţiunile tale, tu te vei bucura în aceeaşi măsură de plăcerile Lui, plăceri care provin de la tine. Aducându-i creatorului o mică bună dispoziţie pe care o simţi, o multiplici de 620 de ori, pentru că Creatorul este un pic mai mare decât tine şi include tot ce există.

Îţi multiplici eforturile şi plăcerea transferându-le Lui, deoarece El te bucură de 620 de ori mai mult şi primeşti de la El o plăcere care este de 620 de ori mai mare. Astfel, avansăm pe scara spirituală şi în asta constă toată munca noastră: să umplem Lumina cu 613 dorinţe şi alte 7 adiţionale, Malchut însăşi, în total 620 de dorinţe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/03/13, Scrierile lui Rabash

Cine poate fi considerat un prieten adevărat ?

Întrebare: Cine poate fi considerat un prieten adevărat?

Răspuns: “Prieten ( Chaver)” vine de la cuvântul “conexiune” (chibur). Nu vorbesc despre prietenii care se conectează pentru a ieşi să petreacă împreună într-un club sportiv sau bar. În grupul cabalistic, cineva este numit “prieten” dacă este o persoană cu care mă conectez în scopul de a realiza o lipsă comună, pentru dăruire reciprocă între noi. De aici, voi învăţa care sunt caracteristicile de dăruire.

După ce am aflat despre caracteristica dăruirii, putem extinde Kli-ul nostru comun, vasul nostru şi să-l aprofundăm, să căutăm puterea superioară în interiorul caracteristicii de dăruire pe care am descoperit-o. Acest progres ne leagă unul de altul, sufletele între ele! Descoperim că aparţinem unui sistem unic şi că sufletele noastre sunt apropiate, unele de altele. Este vorba despre conexiunea părţilor unui singur suflet şi astfel, ne regăsim împreună, acesta este motivul pentru care Lumina ne-a reunit într-un grup.

Eu nu privesc chipurile, cine îmi place şi cine nu, în raport cu care mă voi apropia sau depărta. Accept pe toată lumea! Dacă a venit, el este, aparent, o parte a puzzle-ului care este cea mai aproape de noi. Fără el, noi nu putem termina puzzle-ul. Şi, cu fiecare prieten care vine, asamblăm mai mult acest puzzle, structura sufletului colectiv.

Este ceea ce numim un prieten, cineva cu care ne conectăm sufletele noastre şi completăm sufletul colectiv între noi. După anularea ego-ului nostru, care ne separă şi ne perturbă, pentru a lipi împreună piesele puzzle-ului nostru, putem adera unii la alţii. Este ceea ce noi numim un adevărat prieten.

Cu siguranţă, trecem prin urcări şi coborâri, ajutându-ne reciproc. Eu înţeleg prietenul, simt când cade şi când are nevoie de ajutor şi la fel, când cad, am nevoie de ajutorul  său şi susţinere. Totul este permis, cu excepţia cinismului faţă de grup şi drumul spiritual. Dacă un soi de umor sau de cinism cade asupra lui, este deja o problemă. Dar, dificultăţile pe drum sunt inevitabile şi le depăşim împreună, de aceea suntem numiţi prieteni.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Un mic vas într-o mare furtunoasă

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm starea următoare, în grup, astfel încât să ne putem apropia de ea?

Răspuns: Starea următoare este plenitudinea. Imaginaţi-o cât de mult puteţi. Fiecare are propria idee despre nivelul spiritual şi şi-o desenează diferit. Puteţi să vă gândiţi că, atunci când atingeţi nivelul spiritual, veţi sta precum un rege pe tron şi veţi avea toţi îngerii pentru a vă servi: unul vă va aduce o ţigară, un altul o aprinde, un al treilea vă aduce un pahar cu bere şi aranjează pernele pe care vă aşezaţi.  Dar sper că nu vă imaginaţi lumea superioară în acest mod.

Este important să aveţi o bună idee despre lumea de sus, păstrând constant intenţia corectă, deoarece fără ea, sunteţi ca un vas de navigaţie pe o mare furtunoasă, care este aruncat de o parte şi alta de valuri mari. Pur şi simplu, nu pierzi drumul, dar eşti, cu adevărat, într-o situaţie periculoasă.

Trebuie să vedeţi în permanenţă în faţa voastră scopul. Dacă îl vedeţi, identificaţi imediat diferite întreruperi ce vin, contra acestuia. Apoi, aveţi timp să le atrageţi şi să le învingeţi, folosindu-le astfel pentru a vă sprijini.

Dar, dacă nu vedeţi obiectivul, pierdeţi direcţia şi nu mai este nimic cu ce să comparaţi şi examinaţi. Prin urmare, nu înţelegeţi că aceste întreruperi vă îndepărtează de scop: diferite dorinţe, gânduri şi imagini în care dispăreţi. Ele vă absorb, în loc de să le înghiţiţi voi.

Este foarte important să vă imaginaţi obiectivul clar în faţa voastră şi, de aceea pregătirea este atât de importantă. Pregătirea creionează starea corectată pe care dorim să o atingem, doar asta şi nimic mai mult şi fără îndoieli! Altfel, prefer să mor dacă nu realizez ceea ce doresc!

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Principalele două semne de orientare pentru ascensiunea noastră

Întrebare: Dacă am înţeles bine, suntem corectaţi văzând mai întâi ceva „în credinţa deasupra raţiunii”, apoi prin Lumina care reformează care o face parte din raţiunea noastră.

Răspuns: Atingerea stării reale de percepţie corectată este numită realizare „în raţiune”. Mai întâi, văd nivelul care este deasupra şi pe care nu pot să-l ating şi să-l împlinesc în interiorul meu, dar pot să ader la el printr-un mijloc numit „credinţă deasupra raţiunii”, să-l primesc deasupra raţiunii mele, a atributelor mele.

Eu mă aflu la un anumit nivel şi vreau să urc la starea următoare, la eul meu viitor, aşa cum mi-l imaginez eu, şi mă rog pentru asta şi cer asta. Dar în această stare viitoare, superioară, am nevoie să-mi imaginez grupul, învăţătorul, scopul, pe toată lumea la un nivel superior, iar pe mine aici jos.

Când ader la ei în felul acesta, tânjesc în totalitate să fiu acolo ca un copil care visează să fie adult. Deci, pornind de la nivelul superior, prima iluminare, numită Lumina reformatoare, ajunge la mine. Este ceea ce se întâmplă pentru că sunt întotdeuna două Reshimot (gene spirituale) în noi: Reshimo de Hitlabshut (de la Lumina viitoare) şi Reshimo de Aviut (grosime) (pornind de la dorinţa actuală). Determinarea Luminii este mereu la un nivel superior, de exemplu, patru/trei.

Reshimo de Aviut este numit „raţiune” şi Reshimo de Hitlabshut este numit „deasupra raţiunii”. Astfel sunt organizate treptele scării. Noi ne aflăm în sistem şi legile lui operează atunci când studiem înţelepciunea Cabalei. Aşteptând, nu putem să simţim influenţa lor asupra noastră, dar trăim în el. Din momentul în care o persoană începe să studieze, ea operează deja în sistemul superior şi are nevoie să simtă sensul din spatele fiecărui cuvânt.

Urcarea pe scară este ridicare „deasupra raţiunii” şi intrare „în raţiune”, apoi din nou ridicare deasupra raţiunii, etc. Avem nevoie de două lucruri ca să avansăm astfel şi să nu ne împotmolim pe drum: anularea de sine şi devotamentul faţă de superior. Nu există nimic în afară de asta. Acestea sunt principalele două semne de orientare; eu pot să urc numai dacă vreau să mă anulez şi să ridic partea superioară.

Dar nu există nicio frânghie care să mă lege de partea superioară. Creez această conexiune eu însumi anulându-mă şi aderând la El. Am impresia că superiorul acţionează într-un fel total iraţional şi că Îi reproşez multe păcate. Diferite stări ne sunt înfăţişate de sus, deoarece suntem atât de opuşi spiritualităţii şi nu putem să vedem adevărul, dar trebuie să-mi anulez părerea şi să ader la superior necondiţionat.

Este foarte dificil şi putem să ne bazăm doar pe întâmplare sau noroc aici, şi nu pe raţiune. În momentul în care hotărâţi că trebuie să vă urmaţi raţiunea, rămâneţi la nivelul vostru şi nu vă mai mişcaţi. Aţi rupt deja conexiunea, aţi scăpat frânghia care vă trăgea în sus, aţi pierdut sensul şi capacitatea de a avansa. Raţiunea voastră vă aruncă imediat în afară, la nivelul corporal, şi nu mai sunteţi o fiinţă umană în plină dezvoltare, căci aţi căzut din sistem.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.06.2013, Scrierile lui Rabash

Te sfătuiesc să priveşti mai puţin în tine!

Totul depinde de eforturile noastre. Am atins un asemenea nivel, că suntem în măsură să ne pregătim, prin calea Luminii, cu timpul de accelerare şi ajutându-ne reciproc, aşa cum este spus: „Ajutaţi un partener”. Dar, acest lucru necesită unitate, demonstraţie mutuală interioară, inspiraţie totală şi pasiune. Toată lumea ar trebui să încerce să fie impresionată de alţii, chiar artificial. Priviţi o lecţie şi astăzi nu vă impresionează.

Dar, faceţi chiar şi tentative artificiale să vă agăţaţi de ceea ce se spune şi se va întâmpla. Astfel, obţinem o dorinţă comună. Drumul Luminii înseamnă că am primit dorinţa pregătită de la prieteni, deoarece sufletul meu este în ei, iar restul este egoism. Nu trebuie să o utilizez pe toată, ci trebuie să fiu constant, deasupra.

Este ceea ce numim, dorinţa deasupra raţiunii, atunci când sunt în grup, în loc să fiu în mintea mea şi în egoism, atunci când absorb toate dorinţele lor şi le satisfac. Putem vorbi astăzi despre aceste lucruri profunde, deoarece aţi avut parte de o pregătire corectă, timp de o săptămână. Există dorinţa de a atinge vasul spiritual, chiar dacă nu este clarificat, dar simt că eforturile voastre îmi dau ocazia de a descoperi anumite detalii ale pregătirii, conexiunea. Astfel, vom avansa, avem încă timp, înainte de congres.

Aceste zile rămase sunt cele mai importante, nu congresul în sine. Atunci, veţi înţelege ce înseamnă „mănânci ceea ce a fost păstrat o lungă perioadă de timp”, adică, a fi hrănit de ceea ce ai descoperit de-a lungul pregătirii. Ca egoişti, noi gândim acum, că vom atinge lumea spirituală şi obţinem tot acolo. Dar, ajungem la dezvăluirea sentimentului în care eram într-o stare perfectă înainte, chiar dacă ni se pare cu lipsuri.

La fel cum Cartea Zohar descrie „Sfântul Zohar a vorbit, spunând că, acela care este recompensat cu pocăinţă, Sfânta Divinitate îi apare ca o mamă cu inimă tandră, care nu şi-a văzut fiul de multe zile, în timp ce ei au făcut mari eforturi şi încercări dureroase pentru a se vedea şi, din cauza asta, au fost amândoi în mare pericol” (Baal HaSulam, Scrisoarea 25). Apoi, timpul dispare şi toate stările intră în una singură, deoarece, ceea ce ne arată este ceea ce eram, iniţial, în starea cea mai perfectă.

Deci, nu uitaţi că dorinţa voastră este în altcineva, în vasul colectiv. Acum, toată lumea se pregăteşte pentru congres şi, dacă sunteţi integraţi în ei şi, dacă doriţi să primiţi o dorinţă, speranţă şi inspiraţie de la ei, atunci acesta este modul în care veţi descoperi adevăratul vas spiritual. Aveţi nevoie să priviţi mai puţin în interiorul vostru, dacă este posibil să nu priviţi deloc acolo şi să luaţi golul acela ca un  aperitiv sărat sau condimentat şi să devină inclus în prieten, imediat. El conţine toate felurile principale, realizările, ambele vase şi Lumina. Şi am doar completări care-mi alimentează apetitul din golul meu interior.

Prima parte a Cursului zilnid de Cabala, 28.06.2013, Shamati N°117

 

Cum să nu adormi la curs?

Întrebare: Aţi spus că puteţi vorbi zece ore şi nu sunteţi obosit. Cum putem să ne asigurăm că nu obosim şi că nu adormim la curs?

Răspuns: Asta depinde de importanţă! Dacă asta este important pentru mine, atunci eu nu voi adormi. Deci, trebuie constant, să vă motivaţi. Importanţa este evaluată intenţionat de Sus, sau mai degrabă, egoismul este ridicat şi, de aceea, este blocat. Şi trebuie să-l ridicăm în ochii noştri.

Nu este o problemă de a rămâne treaz în clasă, după o odihnă bună. Problema este de a te trezi, în ciuda oboselii. Asta este important! Avem nevoie să muncim la asta.

Prietenii din jurul vostru trebuie, de asemenea, să alimenteze atmosfera. Acum, spun cuvinte familiare, pe care le-aţi auzit de multe ori, înainte. Vedeţi ceva nou în ele? Dacă nu, atunci este o problemă. O persoană nu trebuie să rămână indiferentă la faptul că nu simte noutatea. Asta depinde doar de ea. Iar cuvintele sunt toate la fel. Trebuie să fim  supăraţi pe noi înşine!

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

O privire asupra scopului creaţiei fără iluzii

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013


Un punct care include întregul univers

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Un program zilnic este un colac de salvare

Întrebare: Dacă nu ştim starea următoare, cum ne putem pregăti pentru asta?

Răspuns: Nu vom ştii niciodată starea următoare chiar dacă suntem deja pe gradele spirituale . Să spunem că eşti pe treapta 80 a scării. Acesta este un nivel superb, crede-mă. Dar înainte de a te trezi pe acest nivel, pe nivelul anterior te afli într-o stare de un milion de ori mai dificilă.

Nu ai nici o dorinţă, nici un interes, nu auzi nici un cuvânt din ceea ce vorbim noi la lecţie, stai ca o bucată de lemn, chiar şi mai rău, ca o piatră impenetrabilă. Nu te poţi gândi deloc la spiritualitate, nici măcar nu îţi poţi aduce aminte când ţi s-a întâmplat, unde şi cum. În orice caz, ce este spiritualitatea? Nu poţi să îţi reaminteşti nici o senzaţie, nici un cuvânt de acolo.

Iar în locul acestora este copleşit de cele mai primitive gânduri. Ce am în stomac, în contul bancar, în frigider. Te transformi într-un adevărat animal. Cum poţi să te ridici din această stare la cel de al 81-lea nivel? Numai prin mişcări graduale şi dificile.

Nimeni de deasupra nu îţi va da energie, importanţa scopului, pentru ca ochii tăi să se deschidă larg şi să strălucească. Din contră, eşti complet lipsit de spiritul vieţii. Vei cădea în egoism, vei urî prietenii. Acum, vei ieşi din această stare interioară chiar şi numai dacă îţi aminteşti despre ce este vorba. Ei vorbesc şi tu nici măcar nu auzi. Nu eşti „contra” sau „pentru” ci nu reacţionezi sub nici un fel, e ca şi cum eşti făcut din piatră.

Este scris despre asta: „Tot ce este în puterea ta, fă”. Cu cât persoana este mai măreaţă cu atâta egoisul este mai mare. Aşadar, experimentează o ingreunare teribilă a inimii ceea ce îl lasă fără oportunitatea de a face ceva. Acum nu mai depinzi de cineva. Nu ai nici conexiuni rele nici bune cu prietenii. Iar atunci veţi cădea împreună datorită conexiunii, iar căderea va fi globală, a grupului.

Ce poţi face? Să profiţi de pe urma minţii? Dar nu există minte, te-ai transformat într-o piatră. Jucând artificial un rol nu mai funcţionează. Să te apleci în faţa mediului? Dar nu ai la ce să te apleci, deja ai căzut atât de jos încât nu mai poţi să cazi. Să te întorci la grup? Dar nu îl vezi în faţa ta. Ce te poate ajuta? Doar o pregătire anterioară! Dacă ai abordat o stare spirituală fără pregătirile necesare, nu ai nici o şansă să avansezi.

Şi dacă nu ai putut să te pregăteşti, singurul lucru care te ajută în situaţia aceasta este un program zilnic. Dacă eşti obişnuit cu o anumită rutină, obişnuinţa devine o a doua natură. Trebuie să o foloseşti, fă o rutină din asta cât mai mult posibil, pentru că rutina intră în natura ta şi dacă te simţi chiar mort, rutinele te vor învia. Trebuie să te trezeşti la lecţia de dimineaţă deoarece corpul tău este obişnuit să se trezească la ora asta. Trebuie să execuţi câteva acţiuni de rutină. Asta nu se referă la suflet, corpul se obişnuieşte cu activităţile fizice pe care le face la aceasi oră şi sub aceleaşi condiţii.

Aşadar, este foarte important să te obişnuieşti cu un program zilnic. Nimic nu va ajuta decât obişnuinţele. Atâta timp cât am inclus în mine obişnuinţele spirituale, acuma când fac aceste obişnuinţe fizice, îmi aduc aminte de spiritualitate. Le dezvolt în mine datorită scopului spiritual iar acum când sunt lăsat de acestea în formă fizică, mă vor aduce înapoi la starea spirituală.

Din Discuţia despre pregătirea pentru Congresul din St. Petersburg 6/26/13

 

Un potop de întrebări legate de congresul de la Sankt Petersburg

Întrebare: Ce trebuie să facă grupurile de 10 în contextul pregătirii pentru congres?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să dispună de materialul congresului ca să poată crea o legătură, cu toate forţele, cu ceea ce se întâmplă acolo.

Întrebare: Ce fel de mediu, ce atmosferă, trebuie să creăm în Kil-ul mondial pentru a-l ajuta pe fiecare prieten să fie pregătit pentru congres, pentru a ne ridica împreună, cu toţii, la un nou nivel?

Răspuns: Amintiţi-vă cum v-aţi pregătit pentru naşterea copilului vostru sau pentru căsătorie, în exterior şi în interior. Evident, principalul lucru aici este pregătirea interioară: „Spre ce ne îndreptăm? Spre conexiune. Ce putem face pentru a reuşi să ne conectăm şi, în acest sens, să descoperim Lumina, caracteristica dăruirii, care este descoperită în măsura în care noi devenim egali cu ea?”

În cele din urrmă, trebuie să vin la congres complet pregătit, fără să mă aştept la nicio surpriză, cu excepţia uneia, conexiunea dintre noi, şi nimic mai mult. Nu am nevoie de mai multă înţelepciune, vreau conexiunea. Şi cu ajutorul ei, voi simţi textul cu o nouă profunzime şi, în general, totul îmi va părea nou, sclipitor şi luminos.

Dacă, dimpotrivă, nu există conexiune, trebuie să simt că nu mai rămâne nimic. Altfel spus, trebuie să vedem şi să înţelegem că totul depinde de conexiune şi conexiunea depinde de pregătire.

Întrebare: Legat de care conexiune ar trebui să fiu cel mai preocupat: pregătirea mea sau a prietenilor meu din grupul de 10?

Răspuns: De cea a prietenilor. Dacă vorbim de spiritualitate, trebuie să fiu preocupat în primul rând de nevoile spirituale ale prietenilor. Este ceea ce numim „rugăciunea celor mulţi”, rugăciunea pentru prieteni. Este spus: „Cel care se roagă pentru ca prietenul său să primească primul un răspuns.”

Întrebare: De ce avem nevoie la congres pentru trecerea la un strigăt interior complet?

Răspuns: De pregătire. Mai exact, noi nu strigăm pentru că nu suntem pregătiţi, nu adăugăm „ban cu ban”, astfel încât să-i adunăm într-un strigăt puternic. În schimb, noi aşteptăm: „Atunci, când va veni această schimbare?” Nu va veni niciodată fără pregătire.

Întrebare: Cum putem să evităm căderea într-o lipsă de participare la congres?

Răspuns: Asta depinde din nou de atmosferă şi de pregătire. Dacă o persoană este pregătită, atunci ea se afundă aparent într-un câmp de forţă care nu o lasă să plece cu uşurinţă.

Întrebare:  Trebuie să vedem traversarea „mării Roşii” cu prilejul congresului de la Sankt Petersburg?

Răspuns: Şi chiar Arvut stând în faţa „muntelui Sinai”.

Din a patra parte a lecţiei zilnice de Cabala, 25.06.2013

Scrierile lui Baal Hasulam „Pacea în lume”

Pagina 284 din 295« Prima...282283284285286...Ultima »