Category Archives: Munca spirituala

Un profesor care este mereu cu tine

Întrebare: Trebuie să luăm asupra noastră o muncă străină ego-ului şi care este complet peste puterile sale şi să forţăm grupul să o facă cât mai bine. Apoi, neatingând rezultatul, cerem să aducă problema ca o cerere şi ca un lucrător al Creatorului şi doar atunci vom obţine rezultatul. Cum putem să facem diferenţa, de la început, între nebunie şi prostie şi curaj şi consideraţie? Unde este limita?

Răspuns: Aici, este nevoie de a avea pe cineva care să gestioneze procesul de “aici şi acolo” pentru a aproba şi respinge fiecare detaliu pe care operatorii trebuie să ştie să-l folosească. Deci, ei trebuie să fie la maxim conectaţi între ei, din ce în ce mai mult, astfel încât, cu toate acestea, să se întoarcă la El.

Lumea nu se poate realiza fără un “rege”, fără reprezentanţii săi, fără cei care-i sunt loiali. Omul are nevoie de cineva lângă el, care să ştie mai mult ca el, care vede viitorul şi care evidenţiază direcţia corectă. “Nu este pentru noi, dar vom merge acolo, vom face ceea ce crezi că este drept în aceste limite”.

Această ierarhie trebuie să fie constantă. Printre grupurile noastre nu poate exista un grup care să facă tot ceea ce crede a fi important în alegerea sa şi, în final, să reuşească. Asta deoarece, în mod constant, ego-ul îl însoţeşte şi grupul are nevoie de noi discernăminte, de noi etape de clarificare tot timpul.

Din păcate, nu cred că această mare dependenţă se va diminua cu timpul. Dimpotrivă, va creşte. O ştiu, din relaţia mea mutuală cu Rabash, profesorul meu: cu cât avansam mai mult, cu atât aveam nevoie de el, de fapt, mă apropiam mai mult de el.

În lumea noastră, este exact opusul: cu cât creşte un copil, cu atât devine mai independent, până ce părăseşte casa părinţilor.

În timp ce aici, vă alăturaţi, din ce în ce mai mult, celor care sunt mai mari, în esenţă, ei vă conectează la Creator, pur şi simplu nu eşti gata să mergi fără El. Deci, învăţ acum mai multe de la profesorul meu, decât am învăţat acum treizeci de ani…

 Din a treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.09.2013, Lecţia pe tema: Sukkot

Compania nu a remarcat pierderea unui soldat…

Întrebare: Uneori, o persoană îşi pierde toate forţele în timpul unei coborâri şi încearcă să scape de munca în grup. Cum putem accelera tranziţia între coborâri?

Răspuns: Nu ar trebui să fugă de grup. Oricine care nu mai vine în grup, în timpul unei coborâri, dăunează întregului grup. Ceilalţi, pur şi simplu, trebuie să-i aducă pe o targă. Prietenii trebuie să fie foarte sensibili la ceea ce se întâmplă în grup. Dacă nu sunt atenţi la prietenii lor care sunt în cădere, care nu mai vin la lecţii, acesta este un semn că nu sunt suficient de serioşi şi că le lipseşte spiritul potrivit pentru a ataca.

Dacă nu credem că fiecare zi este o zi de atac, ca pe front, atunci nu vom înţelege că nu putem câştiga dacă pierdem chiar şi un prieten. Un prieten care cade în luptă, perturbă integritatea armatei şi distruge liniile, dar noi nu suntem conştienţi de asta şi, chiar şi prietenii care cad, nu sunt conştienţi de pagubele pe care le cauzează celorlalţi prieteni. Aceasta înseamnă că, nu muncim la conexiunea dintre noi şi că încetinim progresul nostru.

Noi efectuăm numeroase acţiuni, dar ele ar trebui să fie concentrate pe sentimentul de unitate dintre noi, care este în centrul tuturor eforturilor noastre şi a recompensei noastre. Centrul, locul dezvăluirii Creatorului şi al finalului corecţiei, este în întregime concentrat în punctul conexiunii noastre.

Descoperim ura reciprocă, respingerea şi separarea şi apoi, conexiunea, unitatea şi revelarea Creatorului, doar dacă privim în interiorul acestui punct central de conexiune în grup. Este acelaşi punct pe care trebuie, în mod constant, să-l atingem şi spre care ar trebui să fim atraşi şi singurul punct pe care ar trebui să ne concentrăm.

Dar, în loc de asta, fiecare priveşte în interiorul propriului buzunar.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati 33, Sorţii de Yom Kipur şi Haman

Intenţia: o pictură în ulei

Întrebare: Care este intenţia corectă? Cum se manifestă ea: în sentimente sau în minte?

Răspuns: Intenţia corectă este imaginea unei stări dorite, pictura în care mă regăsesc, lumea şi Creatorul, toate împreună. Pictura descrie aspiraţiile mele. Vreau să realizez această imagine în realitate, este starea viitoare pe care o fixez ca obiectiv.

Intenţia nu este o mantra, o fantezie goală, ci imaginea lumii viitoare pe care vreau să o realizez în viaţă. Se schimbă tot timpul dar cel mai important, ea integrează întreaga lume. Nu trebuie să şterg sau să ascund ceva, nu sunt stăpânul acestei grandioase panorame, vreau numai ca toate părţile să fie aliniate exact în acest mod.

Privind realitatea viitoare, doresc să trăiesc în adeziune cu Creatorul. Este idilă, armonie, pânza perfectă a unităţii universale. Toată lumea o atinge, toată lumea este unită cu El şi pentru aceasta, ei sunt uniţi, unul cu celălalt. Toată lumea este ca un singur om cu o singură inimă şi cu Creatorul – Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul. Este intenţia mea şi vreau să înţeleg şi să simt realitatea, vreau să trăiesc în această lume. Acesta este visul meu.

Când vorbesc cu cineva în timpul diseminării, am mai mult sau mai puţin un program clar privind modul de a-l aduce la această imagine a intenţiei mele. El se va integra cu această imagine, va fi, mai mult sau mai puţin, activ în ea, depinde dacă punctul din inimă a fost trezit în el. Oricum, vreau ca el să fie implicat în proces, este scopul diseminării mele. La urma urmei, ştiu că, doar în acest caz, va fi bine. De aceea, vreau să îl implic în această imagine.

Desigur, de-a lungul drumului, îi aduc dovezi pentru a-i arăta că este singura cale adevărată; îi explic cum să acţioneze şi îi arăt că această tehnică nu este plină de pericole ci îi aduce numai lucruri bune, copiilor, prietenilor…

Este un drum lung, dar la final, vreau ca el să devină unul cu mine, pentru a atinge obiectivul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Fizica şi cuvintele lumii spirituale

Folosim limbajul emoţiilor sentimentelor în dorinţa noastră de primire, relativ la creaţie. Dar, dacă am putea utiliza limbajul forţelor, precum înţelepciunea Cabala: în ceea ce priveşte Masachim (ecrane), Aviut (grosime) şi forţele de atracţie şi respingere, aşa cum funcţionează natura şi nu cum simţim, ca urmare a acestor forţe ce lucrează asupra noastră, atunci am vorbi mai concret.

Ce este “importanţa Regelui”, de exemplu ? Este o forţă care permite unei persoane să efectueze acţiuni într-un anumit sens, este forţa de atracţie a Creatorului, măreţia Lui, importanţa, puterea credinţei, forţa dăruirii sau forţa primirii. Şi, dacă am putea utiliza acest limbaj specific, nu am filozofa şi nu ne-am înşela.

Cabaliştii explică faptul că, este posibil să se vorbească despre realitate în patru limbi, care sunt corelate cu cele patru niveluri ale materiei noastre, pentru că totul este doar în ceea ce priveşte cabaliştii şi revelaţia lor. Condiţiile precum, a adăuga sau a scădea în muncă şi credinţa în măreţia şi importanţa Creatorului, se traduc în limbajul vectorilor de forţe, relaţiile dintre forţe şi modul în care ele interacţionează. Prin conectarea în diferite forme, ele generează fenomene diferite.

Dar, dacă ne referim la atingerea noastră, la a pătrunde mai adânc şi a folosi aceste forţe şi nu la studiul nostru extern, atunci nu avem de ales. Nu putem folosi aceste concepte în mod automat, ca în lumea noastră, unde suntem la acelaşi nivel de acţiune aşa cum sunt. În lumea spirituală, întâi trebuie să începem să utilizăm aceste forţe şi deci, avem nevoie de un alt limbaj, limbajul sentimentelor, limbajul pentru a lucra cu ele.

Trebuie să ne ridicăm la nivelul în care forţele spirituale operează în sentimentele noastre, pentru a şti cum să le folosim. Această înţelepciune este numită înţelepciunea Cabala, primirea. Când începem să studiem adevărata realitate ca un ansamblu de forţe de operare, descoperim că, în spatele celor două forţe: forţa de dăruire şi forţa de primire, nu există decât o singură forţă, forţa Creatorului şi că nu este nimeni în afară de El.

Creatorul foloseşte aceste două forţe pentru a conduce creaţia şi, dacă noi dorim să ajungem la Cel care este deasupra acestei naturi de primire şi dăruire, trebuie să dezvoltăm aceste două forţe în combinaţia corectă, într-un real echilibru şi astfel să ajungem la El. Apoi, fizica lumii de Sus, înţelepciunea Cabala, care vorbeşte despre aceste forţe şi noi, care atingem aceste forţe în limbajul lucrării Creatorului, adică limbajul emoţiilor, sunt conectate în noi. Prin aceste două limbaje, extindem vasele noastre de percepţie şi suntem capabili de a simţi adevărata realitate.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013

Regulile sunt aceleaşi pentru toţi

Întrebare: Regulile atelierelor noastre sunt potrivite pentru atelierele pe care le facem pentru 99% din umanitate?

Răspuns: Absolut. Regulile tuturor nivelurilor sunt aceleaşi, numai expresiile ar trebui să fie selectate, astfel încât să nu îndepărteze oamenii. Legea este aceeaşi în toate lumile, inclusiv lumea noastră. Şi totul, legăturile dintre noi sunt aceleaşi. Doar că nu vorbim de Lumină, Kli (vas), MAN, MAD, etc. Noi vorbim în termeni obişnuiţi: conexiune, iubire, înstrăinare, convergenţă.

Înţelepciunea Cabala a fost considerată secretă şi nu a fost dezvăluită până ce oamenii nu au început să aibă nevoie de ea. Şi, de îndată ce a apărut necesitatea şi lumea s-a arătat ca un întreg dezasamblat şi rupt, înţelepciunea Cabala a fost dezvăluită imediat şi acum trebuie să vorbim tuturor, dar numai în termeni obişnuiţi ai lumii noastre.

De la Congresul Stockholm, “Bucuria în unitate”, 31.08.2013, Lecţia 4

Munca este vastă, dar recompensa este mare

Din articolul lui Rabash: „Credinţă”: „Rabbi Tarfon obişnuia să spună: Ziua este scurtă, munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Dacă cineva crede că nu există capital fără un Conducător şi este confident că Stăpânul există, acela se simte constrâns.

Nu putem să ne trezim noi singuri, decât dacă ne trezeşte Creatorul, pentru că suntem făcuţi din material care nu are spirit al spiritului vieţii. De aceea, ne numim creaţii; adică suntem conduşi de sus. Numai după ce ne trezeşte Creatorul, vedem că munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Apoi, începem să muncim.

În acest moment, apare liberul nostru arbitru. Creatorul ne ia de mână şi ne îndreaptă spre o soartă bună şi spune: „Luaţi-o”. În alte cuvinte, acţiunea Creatorului este prima; apoi este rândul nostru să continuăm munca, adică să luăm ceea ce ne dă Creatorul. Trebuie să ne organizăm mediul şi să studiem astfel încât fiecare zi să fie structurată astfel încât să ne permită să facem eforturi ambii.

În ciuda încărcării obişnuite cu sarcinii pentru grup şi cu responsabilităţi privind diseminare, nu trebuie niciodată să întrerupem conexiunea cu sursele originale. Numai dacă suntem constant în conexiune cu sursele, vom ajunge la rezultatul dorit şi anticipat. Munca este vastă, dar recompensa este mare, deci trebuie să ne pregătim vasele pentru a o primi.

Toate astea ne obligă pe noi să ne împărţim timpul în câteva segmente: viaţa normală, studiul şi diseminarea. Trebuie să participăm consistent la toate trei şi niciodată să nu evităm sau să trecem peste vreuna dintre ele. Dacă neglijăm chiar numai una, nu vom ţine linia de mijloc. Chiar dacă nu alocăm timp egal între ele, tot trebuie să avem grijă de toate cele trei părţi.

Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită acestor probleme. Chiar dacă cineva are o foarte importantă angajare în diseminare, nu ar trebui să uite de studiu. Nu există nicio scuză să lipsească de la lecţii, doar pentru că este ocupat cu diseminarea. Este cu adevărat foarte rău, deoarece este spus: „Dacă Mă abandonezi pentru o zi, Eu te voi părăsi pentru două”. Este periculos. Dacă studiaţi cu întreruperi din cauza diseminării, câştigurile noastre se vor transforma în pierderi.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 9/10/13

Misiunea Combat: vă agăţaţi şi nu-i mai daţi drumul

Întrebare: Textul din Cartea Zohar pe care-l citim în clasă, descrie numeroase stări. Cum le putem sorta?

Răspuns: Nu este nevoie să le sortaţi, nu este necesar să memoraţi nimic. Dacă în timpul lecturii, sunteţi un pic conectaţi, acordaţi pe frecvenţa corectă, este suficient. Gândiţi-vă numai la Lumina care Reformează care vine din centrul grupului, astfel încât să aduceţi plăcere Creatorului. Asta-i tot ceea ce trebuie să faceţi.

Întrebare: Totuşi, cum apar stările pe drum? Sunt generate de dorinţa mea, un vas?

Răspuns: Nu, eu nu fac nimic, văd că, în fiecare secundă, ca un invitat, am cea mai bună oportunitate de a mulţumi gazda. Aspir mereu la acest lucru, „păstrez nasul în vânt” şi caut această oportunitate. Cum pot pune în aplicare în intenţie, gând şi acţiune ?

În acest caz sunt doar şansele pe care le folosesc. Eu însumi nu înţeleg toate opţiunile, pentru că, de fiecare dată, văd o lume nouă în faţa mea, cu noi condiţii. Nimic nu se repetă şi nu ştim nimic în avans. Drumul nostru este plin de schimbări, de surprize în curs de desfăşurare. Cele zece Sefirot sunt aceleaşi dar, de fiecare dată, ele vin cu noi Reshimot.

Se pare că nu am ales nimic şi accept cu bucurie fiecare stare ca o oportunitate pentru a realiza dăruirea. Totul este util, urcări şi coborâri, linia dreaptă şi linia stângă, interacţiuni şi conexiuni pe acest drum deluros. Nu contează ce schimbări sunt pregătite pentru mine, este bine deoarece ele îmi permit să înţeleg dacă intenţiile mele sunt reale, dacă pot să menţin şi să consolidez ataşarea, pe orice vârf sau vale, în orice cotitură.

Munca mea este, de fapt, foarte simplă: să prind ca un „buldog” şi să nu dau drumul. Menţineţi intenţia de a fi „concentrat” pe gazdă, adaptând în permanenţă mediul vostru, stările voastre la asta. Şi, chiar dacă trăiesc suişuri şi coborâşuri, mă folosesc de aceste „umflături” pentru a mă agăţa şi mai puternic.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 17.09.2013, Zohar

Un sfat în care Lumina este ascunsă

Baal HaSulam (O poruncă): Nu este pentru a servi Creatorul sau pentru a păstra Mitzvot (porunci) cu excepţia cazului în Lishma (în numele Lui), aducând astfel mulţumire Creatorului.

“A servi Creatorul” este dăruire pură şi “a păstra Mitzvot (porunci)” este auto-corectarea pentru dăruire prin Lumina care Reformează sau “Tora”.

Voi acţiona în scopul de a dărui, fără niciun interes personal. De aceea, am nevoie de Lumina Superioară, graţie ei, voi putea efectua acţiuni nu asupra “combustibilului” meu egoist sau pe baza unui interes personal. Am nevoie de forţa superioară care-mi va da posibilitatea de a dărui fără niciun motiv, fără o justificare în ceea ce priveşte natura mea, logica mea. Apoi, pot să dăruiesc pentru a aduce plăcere Creatorului.

“Creatorul” este ceva în afara mea, fie că este o persoană, umanitatea sau Creatorul. Nu-mi pasă cine anume.  Tot ceea ce ţine de “corpul” meu aparent dispare şi nu mai există în ochii mei. Asta-i ceea ce simt. Se pare că “a aduce plăcere Creatorului” este ca a arunca ceva, a pierde ceva pentru totdeauna.

Totuşi, înţelepţii noştri au introdus deja practica de a se angaja în Tora şi Mitzvot chiar şi în Lo Lishma (nu pentru numele Lui), deoarece “de la Lo Lishma va veni la Lishma”…

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt incapabil să dăruiesc acum, trebuie să acţionez cât pot de bine, să fac tot ce pot în grup, în clasă, etc. Şi atunci, după ce au trecut o serie de stări, voi ajunga la dăruire. De ce? Deoarece acţiunile pe care înţelepţii mi le recomandă, chiar şi fără intenţia mea corectă, atrag la mine Lumina care Reformează.

Cum este posibil? De ce, aplicând sfaturile înţelepţilor, pot atrage Lumina? De fapt, citesc într-o carte şi aud de la profesor că am nevoie să fac asta şi asta. Cum poate această forţă să mă schimbe? Cum funcţionează, mai exact, acest mecanism?

Faptul este că, urmând sfaturile marilor înţelepţi, stabilesc o legătură cu ei şi apoi, obţin realizarea spirituală din partea lor. Simt acest lucru ca Lumina Înconjurătoare deoarece, eu nu o pot tolera, încă, în dorinţele mele. De fapt, ea mă umple, este cu mine, dar nu o pot “procesa” în vasele clare pentru a munci, cu adevărat, cu ele. Totuşi, ele mă corectează şi mă “formatează”.

Astfel, urmând sfaturile profesorilor, mă conectez prin intermediul lor la Malchut a lumii Infinitului.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Sub o umbră temporară

Sukkot simbolizează bucurie. Este o sărbătoare minunată, agreabilă, luminoasă, simplă şi pe care oamenii o iubesc mult. Adevărul este că ea necesită o pregătire în avans, totuşi este veselă. De ce ?

În primul rând, după toate clarificările după primirea Torei în Shavout, după 9 Av, când am văzut cum am fost rupţi – deoarece simbolizează ruperea tablelor celor zece Porunci – simbolizează în mod egal separarea tablelor. Apoi, ajungem la recunoaşterea răului în Noul An evreiesc (Rosh Hashanah, începutul noului an) şi luăm o decizie care trebuie să ne corecteze. Şi apoi vine Ziua Ispăşirii (Yom Kippur), care, în termeni cabalistici, este descrisă ca îmbrăţişarea dreptei şi a stângii, ca dezvăluirea proprietăţilor curţii Dinim (judecăţi) şi Hassadim (milă), blândeţe.

Apoi, vine sărbătoarea de Sukkot, care înseamnă corecţiile speciale, când pot deja să dezvălui toate dorinţele mele de dăruire. Sukkah simbolozează tot acest proces. Este foarte simplu. Utilizez dorinţele mele simple sub formă de ramuri şi frunze pentru a construi o casă temporară. Ele nu valorează nimic, dar, cu ajutorul lor, construiesc casa mea temporară, o Sukkah, care oferă o umbră deasupra capului meu. Schach (acoperişul Sukkah) este făcut din materiale fără valoare care pot fi găsite peste tot.

După ce am stabilit această stare temporară, mă bucur de ea. Astfel, simbolizează vasul spiritual în care primesc Lumina. Schach simbolizează Masach (ecran) deoarece nu vreau să primesc direct Lumina şi umbra trebuie să fie mult mai mare decât Lumina, “Umbra este mai mare decât Lumina Lui”.

Sunt mulţumit deoarece am reuşit să construiesc un Masach deasupra mea care îmi permite să ascund abundenţa superioară şi să rămână în umbră. Eu, pe de altă parte, cu ajutorul Luminii care Reformează, desigur, pot ascunde plăcerile în vasul spiritual. Acest proces continuă şi eu mă corectez tot mai mult în vasele mele atunci când ele se dezvoltă. Rămân în Sukkah cu ele, adică pot să le deschid şi să le folosesc graţie Schach.

Apoi, ajung la Simchat Torah (Bucuria Torei). Tora este Lumina care Reformează pe care am primit-o în ziua de Shavuot. Utilizez această forţă pentru a corecta vasele mele şi acum, ies din Sukkah. Cu alte cuvinte, am deja un Masach nelimitat şi nu am nevoie să-mi fac griji cu privire la Schach (acoperiş).

Ieşirea din Sukkah (“colibă” – “adăpost”) simbolizează faptul că acum, sunt liber să rătăcesc în întreaga realitate a lumii întregi. Nu mai este necesar să plasez un Masach deasupra capului meu, deoarece acum este în interiorul meu. Mă găsesc, acum, în vasul meu corectat.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 18.09.2013, Lecţia privind Sukkot

Un loc pentru revelarea Creatorului

Întrebare: (Tora, “Exodul”, Truma, 25:10): “Ei au făcut o arcă de lemn de salcâm ; de doi coţi şi jumătate lungime…” Cum pot fi astfel de desene atât de precise? Ce este aurul din care a fost făcută coroana din aur în afara templului?

Răspuns: Este vorba despre cele zece Sefirot principale, fiecare cu propriile sale zece Sefirot şi apoi încă zece Sefirot în fiecare şi aşa mai departe. Este modul în care sunt împărţite în anumite atribute şi discernăminte şi conexiunea dintre ele.

Există în natura vegetală şi animală şi om, părţi care participă pentru a fi asemenea Creatorului. Fiecare parte trebuie să fie realizată din principalele sale atribute. Un preot, de exemplu, trebuie să se căsătorească. Anumite tipuri de animale trebuie să fie cuşer, adică trebuie să aibă copite despicate şi să rumege.

De ce arca din lemn de salcâm sau cedru din Liban şi de ce este acoperita cu aur, argint sau cupru ? Pentru că aceste materiale speciale există în natură în forma lor naturală în natură, nu este nevoie să fie făcute în mod artificial.

Sunt utilizate într-o anumită combinaţie, realizând o formă sau alta. Aceasta deoarece nu luaţi un anumit atribut ci, mai degrabă, îl schimbaţi şi îi daţi o anumită formă prin acţiunea voastră. O persoană iritabilă şi lacomă, de exemplu, devine generoasă şi amabilă. Asta înseamnă că trebuie să ne unim toate atributele în mod corect, deoarece fiecare trebuie să fie asociat, într-un anumit fel, cu alte atribute. Astfel, se construieşte locul dezvăluirii Creatorului.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 29.07.2013