Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cine suntem noi fără istoria noastră ”

1 septembrie este începutul anului școlar în Israel. Începând cu acest an, studenții evrei israelieni nu vor învăța despre istoria poporului evreu în perioada celui de-al Doilea Templu, despre distrugerea acestuia, Marea Revoltă a Iudeei, Declarația Cirus, Revolta Hasmoneană și alte evenimente cheie din istoria poporului nostru. Pentru a vă oferi o perspectivă, este ca și cum copiii americani nu ar învăța despre Războiul Civil, despre ce a însemnat războiul și cum s-a terminat. Cum ar înțelege ei ce se întâmplă astăzi în America fără a afla despre Războiul Civil? Ce fel de cetățeni americani ar fi?

De zeci de ani, lecțiilor de istorie le-a fost acordat din ce în ce mai puțin timp în programa elevilor. La începutul anilor 2000, studenții israelieni încă mai aveau 9 ore de lecții de istorie săptămânal. Începând cu septembrie, vor avea 5 ore.

O persoană fără trecut, fără istorie, nu este o persoană, la fel cum o națiune fără istorie nu este o națiune. Istoria noastră este o parte esențială a ceea ce suntem. Ne definește principiile și personalitatea; este totul! Nu pot înțelege cum putem determina cine suntem dacă nu știm despre istoria poporului nostru.

Istoria nu este doar arborele meu genealogic, sau istoria națiunii mele, sau crezul meu. Începe cu crearea universului, apariția sistemului nostru solar și a planetei Pământ în cadrul acestuia, începutul vieții pe Pământ, evoluția speciei, apariția oamenilor și evoluția civilizației umane până în zilele noastre. Cum ne putem determina direcția pentru viitor dacă nu ne cunoaștem trecutul? Mi se pare că oricine dorește să anuleze istoria noastră trebuie să plănuiască un fel de revoluție. Nu văd altă motivație.

Istoria lumii antice, inclusiv ceea ce s-a întâmplat în perioada celui de-al Doilea Templu, Imperiul Roman, Imperiul Grec și alte procese și evenimente cheie din istoria umanității și istoria evreilor, este fundamentul civilizației noastre și temelia poporului nostru. Știu că am învățat-o pentru că am vrut să știu despre omul de pe Pământ și m-a învățat foarte multe. De exemplu, cum vom corecta greșelile trecute dacă nu știm despre ele? Pentru a ne cunoaște locul în lume, trebuie să știm de unde venim, de ce și ce se așteaptă de la noi în viitor.

Pe lângă istoria generală care începe după cum am spus, cu crearea universului și se termină cu civilizația de astăzi, trebuie să cunoaștem și istoria propriului popor. Dacă învățătura despre distrugerea celui de-al Doilea Templu și întreaga perioadă a fost deja eliminată, mâine, învățătura despre exodul din Egipt ar putea fi de asemenea eliminată. Și dacă acestea sunt șterse, atunci ce rămâne din moștenirea noastră?

Cred că aceasta este o greșeală teribilă. Dacă ștergi trecutul cuiva, i-ai șters prezentul și i-ai refuzat cuiva capacitatea de a planifica viitorul corect. Fără continuitate, fără o perspectivă istorică, este imposibil să construim un viitor. Nu văd nicio țară dezvoltată care să facă asta.

Poate că metodele de predare ar trebui să se schimbe; poate ar trebui să fie mai captivante, mai modernizate, dar într-un fel sau altul fără trecutul nostru nu ne putem înțelege prezentul şi nici nu știm cum să mergem spre viitor.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Am depășit punctul fără de întoarcere privind daunele aduse planetei?“

Nu există un astfel de punct. Trebuie să avem încredere că gândul nostru, care este cea mai mare calitate a noastră, poate schimba natura. Trebuie doar să înțelegem direcția spre care ar trebui să ne îndreptăm gândurile. La ce ar trebui să ne gândim? La ce condiție sau stare ar trebui să aspirăm și pentru care să cerem?

Pentru a ne salva planeta, ar trebui să ne gândim la conexiunile umane pozitive. Adică, în ce mod putem noi în conexiunile noastre, să păstrăm natura în siguranță? Cum ne putem proteja lumea toți împreună? Dacă dorim cu adevărat să ne îmbunătățim planeta, atunci ar trebui să vedem oameni preocupați de cum să ne conectăm pozitiv oriunde ne uităm.

Nu are nimic de-a face cu reciclarea sau cu alte activități pe care le asociem în mod obișnuit ca fiind sustenabile. Dacă ne apropiem și ne gândim unul de celălalt, dacă vom ajunge la o stare complet organică, perfect conectată și rotundă, atunci forțele negative vor dispărea din lume.

Trebuie să înțelegem că, dacă începem să ne gândim mai bine unul la celălalt, atunci planeta se va recupera de la orice rău, deoarece gândurile noastre sunt cea mai puternică forță din natură. De asemenea, gândurile noastre negative unul despre celălalt sunt în întregime vinovate pentru deteriorarea planetei. De aceea, cu cât reciclăm și investim mai mult în energii și activități pe care le considerăm de obicei durabile, cu atât starea planetei noastre devine mai rea. Nimic nu va funcționa în beneficiul nostru până când nu vom ajunge într-o stare în care atitudinea noastră se schimbă unul față de celălalt pentru a ne proteja și îmbunătăți planeta.

Bazat pe videoclipul „Am depășit punctul fără întoarcere în ceea ce privește distrugerea planetei?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este aparent uimitor, pentru că vorbește despre timpul dinainte ca lumile să fie create. Astfel, care realitate există aici, pe care lumina superioară ar trebui să o umple?

Problema este că toate lumile și sufletele care există și care sunt destinate să fie create, cu toate incidentele lor până la sfârșitul corectării lor, sunt toate incluse în Ein Sof în deplina lor măsură și glorie. (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, capitolul 1, partea 1, Restricţie şi Linie)

Este vorba despre faptul că lumina superioară, care umple întreaga realitate, poartă absolut toate informațiile despre tot ceea ce a fost, este și va fi. Acest lucru se manifestă treptat în fața noastră și o numim lumea noastră.

La începutul creației, totul a fost inundat de o singură lumină simplă, adică emanația iubirii complete a Creatorului pentru creațiile viitoare.

Cu alte cuvinte, din partea Creatorului există un gând de creație și absolut totul este inclus în el până la starea finală a fiecărei persoane.

Din KabTV Stdiul celor Zece Sefirot (TES) 8/14/22

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Renunțarea tăcută — un pas către un echilibru mai bun ”

Semnele sunt acolo de mult timp, dar blocajele le-au dat un impuls major. Acum, „renunţarea tăcută” este o problemă majoră pentru angajatori, mai ales că mulți oameni încă lucrează de acasă, estompând granița dintre timpul de lucru și timpul liber. Deși nu există o definiție clară a termenului „renunțare tăcută”, practic înseamnă că oamenii se străduiesc să facă mai puțin, să lucreze mai puține ore și să uite de muncă odată ce ies din birou. Pe scurt, înseamnă să lucrezi cât mai puțin fără să fii concediat.

Unii experți dau vina pe angajați pentru acest fenomen, argumentând că oamenii devin leneși. Alții o pun pe șefi și susțin că directorii trebuie să învețe cum să lucreze cu millennials dacă doresc să profite mai mult de ei.

Cred că pur și simplu oamenii vor să găsească un echilibru. Un echilibru sănătos între muncă și timp liber este cheia pentru a duce o viață bună. Nu este o linie rigidă, ci ceva pe care fiecare persoană trebuie să-l determine singur pe baza unui singur principiu: munciți doar atât cât este necesar. Orice lucru dincolo de ceea ce este necesar este redundant și prin urmare epuizant, neplăcut și dăunător.

Această abordare se referă la mult mai mult decât la muncă. Este singura modalitate prin care putem atinge niveluri durabile de consum, singura modalitate prin care putem salva pământul, aerul și apa de la epuizare și poluare.

Dacă ne echilibrăm timpul și efortul între muncă și timp liber, asta ne va oferi timp și energie pentru activități mai pline de satisfacții emoționale. Pe scurt, cu toții vom beneficia de găsirea echilibrului potrivit între timpul de lucru și timpul liber.

În ceea ce privește preocupările legate de cerințele de producție și de creșterea economică, cred că deja producem mult prea mult. Majoritatea produselor pe care le facem și le cumpărăm nu adaugă valoare vieții noastre. Ele nu ne fac mai fericiți și nu ne ușurează viața. Singurii care beneficiază de ele sunt acționarii producătorilor, în timp ce noi ceilalți suferim consecințe din cauza poluării, a congestionării traficului și a nenumăratelor ore petrecute construind lucruri redundante.

Economiștii și cei ale căror mijloace de existență depind de menținerea mașinii economice în funcțiune, ar putea să tragă un semnal de alarmă la vederea renunțării tăcute, dar pentru noi ceilalți cred că este o veste bună. Este timpul să începem să trăim sănătos. Va fi mai bine pentru noi, mai bine pentru copiii noștri și mai bine pentru Planeta Pământ.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este adevărat că încăpățânarea este o calitate caracteristică poporului evreu? “

Max Nordau, unul dintre fondatorii mișcării sioniste, a fost citat că i-a spus lui Ze’ev Jabotinsky că „logica este o artă greacă și evreii nu o pot tolera. Evreul învață nu prin rațiune, ci din catastrofe. Nu va cumpăra o umbrelă doar pentru că vede nori pe cer. Așteaptă până se udă și face pneumonie.”

Este adevarat. Evreii în general, nu cred în semne ale evenimentelor viitoare, ci ne schimbăm după ce primim lovituri puternice. Tora scrie de asemenea, despre încăpățânarea evreilor, că suntem un „popor cu gâtul înțepenit” (Exodul 33:3; Deuteronom 9:13; Neemia 9:16; Fapte 7:51). Se datorează marelui ego care locuiește în noi. Nu putem face nimic în privința asta, deoarece este una dintre trăsăturile noastre inerente.

Deși are dezavantajele sale, chestiunea are și avantaje. Avantajele încăpățânării noastre și ale marelui nostru ego în general sunt că, dacă aplicăm metoda pe care am primit-o cândva pentru a ne ridica deasupra egoului nostru, atunci vom putea echilibra și gestiona împreună două mari forțe pozitive și negative, așa cum este scris, „Iubirea va acoperi toate crimele”. Vom avea „crimele” noastre, egoismul nostru dedesubt – minusul – iar deasupra, putem descoperi calitatea iubirii, dăruirii și conexiunii – plusul. Vom deveni atunci demni să arătăm omenirii un exemplu pozitiv despre cum să depășim ego-ul separator care sfâșie societatea umană și cum să acoperim acel ego cu o umbrelă de iubire, dăruire și conexiune pozitivă, ridicând efectiv conștiința umană la noi culmi ale armoniei și păcii.

Bazat pe videoclipul „Este încăpățânarea o calitate caracteristică evreilor?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Când să spui adevărul și când să minţi?“

Am primit recent următoarea scrisoare: „Bună ziua, Dr. Laitman, mă numesc Avi și aș dori să vă împărtășesc o problemă cu care m-am confruntat încă de la o vârstă fragedă. Din moment ce îmi amintesc de mine, uram să mint, chiar și atunci când știam că va trebui să plătesc prețul pentru a spune adevărul. De multe ori, să spun adevărul în fața oamenilor m-a costat scump și, de-a lungul anilor, mi-am pierdut mulți prieteni. Chiar și atunci când știam că nu le-ar plăcea să audă ce aveam de spus, nu puteam minți. Și întrebarea mea, dr. Laitman, este de ce oamenilor nu le place să audă adevărul? Adevărul este cea mai mare valoare”.

Așa că i-am spus că are dreptate, dar că i-am recomandat să mai facă un lucru: ca atunci când spune cel mai adevărat și cel mai corect lucru, unde nu are nicio îndoială că este sută la sută exact, să ia în considerare cât de mult cealaltă persoană vrea să audă, iar dacă cealaltă persoană nu ar dori să o audă, atunci de ce să spună el ceva în detrimentul celeilalte persoane?

Trebuie să fim atenți la ceilalți oameni. Chiar și în cazuri special,  în care este o chestiune de viață sau de moarte, și acolo avem capacitatea de a examina amănunțit situația și abia apoi de a spune ceea ce avem de spus.

Atunci, ce înseamnă de fapt să spui adevărul? A spune adevărul înseamnă că facem tot ceea ce este complet în beneficiul celeilalte persoane, conform regulii „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Bazat pe videoclipul „Când ar trebui să spui adevărul și când ar trebui să minți?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum putem dezvolta în noi o asemenea sensibilitate încât să înțelegem că, dacă sperăm să ne construim sufletul fără ajutorul Creatorului, atunci mergem pe o cale lungă și întortocheată?

Vom simți că apucăm o cale lungă de fiecare dată, iar acest lucru ne va împinge să căutăm constant modalități de a o scurta și de a o îndrepta direct către Creator. Această cale lungă este cea care ne îndreaptă către Creator pentru că încercăm mereu să o scurtăm.

Totul depinde de direcţionarea inimii, fie că este îndreptată direct prin prieteni către Creator sau nu. Aceasta determină dacă va fi lungă calea sau scurtă. Imaginați-vă cum ne răsucim și ne întoarcem în inimile și mințile noastre pentru a evita legătura cu prietenii și pentru a nu ne apropia de ei, precum și de Creator, în mod deschis și direct. Aceasta înseamnă că nu apucăm calea dreaptă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/30/22, “Dacă Domnul nu zidește o casă, în zadar lucrează în ea constructorii ei”

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Inima de piatră nu ne lasă să ne conectăm cu prietenii. Dar există o gaură în interiorul pietrei prin care mă pot conecta cu toată lumea.

Este inima de piatră care ne deschide calea către Creator. Până la urmă, dacă nu ar fi, nici nu aș ști că în fața mea este un obstacol.

Acum văd că există o barieră și că este în inima mea. Inima mea este închisă strâns și nu pot muta această piatră de la gura fântânii. Aceasta înseamnă că nu mă pot descurca fără ajutorul Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/30/22 “Dacă Domnul nu zidește o casă, în zadar lucrează în ea constructorii ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Răul pe care îl vedem în lume este o proiecție a propriilor noastre calități. Prin urmare, dacă sunt puternic impresionat de acest rău este și benefic, pentru că în aceeași măsură voi avea mai multă disponibilitate să scap de el.

Singurul lucru care mi se cere este să recunosc că tot răul provine din dorința mea de a primi, din egoismul meu. Dacă dezrădăcinăm acest egoism cu ajutorul luminii superioare, atunci desigur, toată viața se va îmbunătăți.

Vedem că lumea este sfâșiată de probleme externe: război, pandemii, inflație… Putem corecta acest lucru dacă facem schimbări interne în noi înșine, nu în fiecare dintre noi, ci mai degrabă în relația dintre noi. Nimeni nu trebuie să corecteze nimic în interiorul său, trebuie doar să ne corectăm conexiunea.

Un drept este cel care iubește pe ceilalți, se conectează cu ei, și nu cel care stă și se chinuiește, aceasta este o prostie. De îndată ce corectăm legătura dintre noi, întreaga realitate se va schimba: lumea, războiul, noi, totul va deveni diferit.

Conexiunea dintre noi poate fi corectată doar cu ajutorul luminii reformatoare, și nu prin propriile noastre eforturi. Din partea noastră, a ne corecta înseamnă a recunoaște că atitudinea mea față de ceilalți are nevoie de corectare și că nu sunt în stare să o corectez eu pentru că Creatorul a corupt-o inițial, așa cum se spune: „Am creat înclinația rea”.

Prin urmare, singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne întoarcem către Creator: El a corupt-o și El o va corecta, aceasta se numește lucrarea Creatorului. Doar învățăm din asta cum ar trebui să fie și descoperim decalajul dintre starea dorită și starea prezentă. Acesta este câștigul nostru.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/24/22, “Întărindu-ne cu Nu există altul în afară de El”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Singur nu este întotdeauna însingurat”

Se pare că rețelele sociale, pandemiile și viața modernă ne-au făcut oameni izolați, mai înstrăinați decât oricând unii de ceilalți și bucurându-ne în principal de propria noastră companie. Timpul de conversație al oamenilor a scăzut de aproape treizeci de ani și chiar și apelurile video nu pot inversa tendința. Se pare că pentru tot mai mulți oameni, comunicarea cu alți oameni pur și simplu nu mai este atrăgătoare. Dar ținând cont de faptul că suntem din ce în ce mai narcisiști, această tendință nu ar trebui să ne surprindă. În viitor, ne putem aștepta ca această tendinţă să continue și chiar să se accelereze.

Și eu simt că prefer să stau în camera mea și să-mi petrec timpul așa cum îmi place, decât să socializez cu oameni care în mare parte nu mă interesează. Am cărțile mele; am noutăţi despre știință și alte știri pe care le urmăresc; și am diverse alte interese.

Pot simpatiza cu oamenii care simt că nu au nevoie de alți oameni pentru a-și satisface nevoile sociale, deoarece toți suntem din ce în ce mai concentrați pe noi înșine. Pentru mulți oameni nevoia de reciprocitate, de aprobare din partea societății se diminuează.

Cu toate acestea, nu este că oamenii devin din ce în ce mai antisociali. Ei devin din ce în ce mai pretențioși și nu vor să-și piardă timpul sau energia pe conexiuni inutile care nu le aduc niciun beneficiu real.

Oamenii sunt indiferenți față de ceilalți oameni pentru că devin din ce în ce mai orientați spre scopurile lor. Ei își aleg obiectivele în viață și se străduiesc să le atingă. Aceasta este o dezvoltare pozitivă care îi va conduce pe oameni să-și urmărească scopul vieții.

În ceea ce mă privește, în ciuda naturii mele izolate, scopul vieții mele cere să mă conectez cu cât mai mulți oameni posibil și la cel mai profund nivel posibil: în inima mea. Pentru a-mi atinge scopul, sunt dispus să mă conectez cu orice persoană și să îmbrățișez orice persoană. Dar dacă nu ar fi scopul meu, aș fi în continuare fericit, izolat în camera mea, așa cum eram înainte de a începe să răspândesc înțelepciunea Cabala în întreaga lume, care este scopul vieții mele și pentru care voi face cu bucurie orice sacrificiu.

Și așa cum sunt eu, la fel și mulți alți oameni devin din ce în ce mai orientați spre obiective. Este o evoluție în umanitate și nu regresie. În viitor vom vedea din ce în ce mai mulți oameni care se conectează în jurul unor obiective comune, evitând interacțiunile ocazionale care li se vor părea inutile. Ei vor trăi pe două niveluri: la nivel superficial vor apărea depărtați sau rezervați, dar la un nivel mai profund vor fi profund conectați cu cei care le împărtășesc obiectivele.

Filed under: Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→