Noul meu articol pe Linkedin “Imaginând o lume mai bună, aceasta poate deveni realitate”

John Lennon, care a fost ucis în urmă cu patruzeci de ani, și-a imaginat o lume comună fără granițe, fără lăcomie și fără foamete, o singură lume, care toată este iubire – iar mesajul său a vorbit inimilor maselor de oameni. Ideea unei lumi mai tolerantă, mai egalitară și mai apropiatărăsună și astăzi.

Un vis al iubirii globale trăiește în toată lumea, încât chiar și în acest moment în care totul este exploatat în scopuri comerciale într-o lume dură și înstrăinată, preferăm totuși să vedem filme în care predomină iubirea și să ascultăm mai mult cântece de dragoste. Toată cultura din întreaga lume se învârte în jurul temei iubirii și, dacă ocazional apare ura, vine ca un contrapunct urât pentru a contrasta cu frumusețea iubirii. Este natural. Orice persoană nu are altădorință interioară decât un legământ de iubire. Ne determină să aspirăm la el, printre toate straturile materialiste ale timpului și mediului în care trăim.

Așadar, lumea pe care Lennon și-a imaginat-o nu este utopică. O lume plină de iubire este un scop frumos și bun și ar trebui să-și găsească locul printre noi, dacă însă mai întâi ne propunem. Nu vorbim despre iubirea cu flori țesute în păr și ciripit de păsărele. Nu este nimic în neregulă cu aceasta, dar o experiență mai profundă și realistă a iubirii este construită cu materialul de bază al oamenilor. Acesta se numește ură. Așa a fost creată lumea, cu două fețe ale aceleiași monede, iubire și ură, interacționând tot timpul până când ajung la echilibru.

Iubirea începe cu o situație în care doi oameni se resping și chiar se urăsc reciproc și, fără a șterge diferențele și a ignora distanţa, ei construiesc un acord reciproc, pe lângă divergențele lor. Aceasta este o tehnică care există în natură, numită „Iubirea va acoperi toate crimele”. Cel care reușește să iubească așa, fără să aștepte ceva în schimb, la fel ca și natura, va avea întotdeauna o inimă arzătoare plină de bucurie de viață.

Nu trebuie să așteptăm ca ceilalți să înceapă să ne iubească într-o zi, totul depinde în totalitate de noi înşine. Dacă vrem să fim în iubire necondiționată, dacă învățăm cum să ieșim din noi înspre ceilalți, atunci dincolo de orice imaginație vom descoperi pentru noi înșine o lume fără limite, o lume fără lăcomie și fără foamete. O astfel de persoană va găsi puterea interioară, care susține lumea și conectează totul într-unul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala | Add Comment →