Întrebare: A rămas puţin timp până la congresul din Moscova, pentru absolvenţii Academiei de Cabala din Moscova. Cum putem ajuta prietenii care studiază, să recunoască marele avantaj al contactului fizic în timpul congresului?

Răspuns: Dacă o persoană locuieşte într-un loc izolat şi nu întâlneşte fizic prietenii de drum, ea nu are nici o şansă de a descoperi lumea spirituală. La urma urmei, lumea superioară este revelată în legătura dintre noi.

Conexiunea virtuală nu este suficientă. Acest tip de conexiune nu este suficient, chiar şi pentru oamenii din această lume. Chiar şi cu mijloacele minunate de comunicare de astăzi, oamenii de ştiinţă merg la convenţii de mai multe ori pe an. De ce nu este suficient să comunici prin videoconferinţă ? De ce este atât de important să se întâlnească şi să vorbească în persoană, cel puţin o dată la câteva luni ?

Lucrul principal în aceste colocvii este, de fapt, interviul personal, comunicarea în direct. Nu sunt prelegerile care sunt date de la un stadiu care contează, ci, mai degrabă, contactul personal interpersonal care transmite spiritul evenimentului. Nu este vorba despre informaţie, ci de spirit, de atmosferă. Este motivul pentru care ei se întâlnesc în convenţii: un cuvânt aici, mai multe comentarii acolo, discuţii faţă în faţă şi chiar mondenităţile sunt importante.

Mai ales atunci când este vorba despre convenţiile noastre. Dacă nu ne vom conecta atunci când toată lumea este acolo fizic, atunci este inutil să ne pierdem timpul cu studiul în faţa ecranelor, nu va duce la nimic. Trebuie să existe un contact personal, deoarece, prin acest tip de contact, nevoia de spiritual este transmisă.

Deci, noi toţi trebuie să ne întâlnim la Moscova la 13 decembrie. Toţi prietenii noştri din lumea întreagă se conectează la congres şi unii vor veni efectiv. Asta îmi place foarte mult. Ne conectăm mai puternic şi aderăm la celălalt în acest fel. Să sperăm că, Creatorul se va revela în această conexiune reciprocă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Conexiunea este starea în care nimic nu se referă la mine sau la tine, ci este mai degrabă, “noi”. În acest context, este imposibil să distingi ceva ce aparţine uneia din părţi. Ea nu mai există. Ca şi cum ele ar împrăştia colorant în apă şi s-ar amesteca.

Şi nu este un exemplu specific, deoarece rămân, mereu, molecule de apă şi de colorant. De fapt, se pare că există ceva fără nici o amintire a componentelor şi a împărţirilor precedente. Ceva complet nou este creat.

Chiar şi într-un copil, distingem diferite caracteristici faciale moştenite de la tată sau de la mamă. Acelaşi lucru se produce în momentul coborârii lumilor de sus în jos. O parte ajunge la Zeir ANPIN de la Aba şi o parte de la Ima.

Dar, după aceasta, când încep să urce de jos în sus, totul se uneşte în Creator. Este vorba despre o acţiune sau o stare intermediară prin care noi ajungem la unificare. Şi, unificarea indică faptul că nu există decât unul singur, celelalte două părţi dispar. În lumea noastră, o astfel de uniune nu există, astăzi un cuplu este conectat şi mâine el poate divorţa.

A doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Unitate | Add Comment/Ask Question→

De fapt, există o opinie comună că, scopul principal al religiei şi Torei este doar purificarea acţiunilor şi că, tot ceea ce este dorit, depinde de respectarea Mitzvot fizice (porunci), fără a adăuga nimic sau ceva care să rezulte din asta. Dacă a fost astfel, este sigur că, cei care spun că doar studiul acţiunilor revelate şi practice este suficient, ar fi corect.

Totuşi, nu este cazul. Înţelepţii noştri au spus deja: “Domnului nu-I pasă dacă sunt sacrificate la gât sau partea din spate a gâtului, la urma urmei, Mitzvot au fost date pentru a purifica creaturile”. Astfel, există un obiectiv în spatele respectării acţiunilor, acţiunea este, pur şi simplu, o pregătire pentru acest obiectiv. Prin urmare, este evident că, dacă acţiunile nu sunt organizate în vederea scopului dorit, este ca şi cum nimic nu a fost constatat.

Şi, este scris în Zohar:  “ O Mitzva (poruncă) fără scop este ca un corp fără suflet “. De aceea, intenţia trebuie să însoţească acţiunea.

Baal HaSulam, “Înţelepciunea Cabala şi esenţa ei”

Dacă cineva doreşte corectarea dorinţei sale egoiste de primire şi o transformă într-o dorinţă de dăruire, există un singur remediu la dispoziţia sa – Lumina – cu condiţia de a se angaja în studiul Tora, cu intenţia de a corecta dorinţa sa.

Rabash, Shlavey HaSoulam (etapele scării), “Ce este Tora şi munca pe drumul spre Creator

Acesta este motivul pentru care, Creatorul ne-a dat Tora şi Mitzvot, El ne-a poruncit să le efectuăm, cu singura condiţie, de a-I aduce Lui mulţumire. Dacă nu exista angajamentul în Tora şi Mitzvot Lishma (în Numele Său), pentru a mulţumi numai Creatorul şi nu în beneficiul personal, nici o tactică din lume nu ar putea să ne ajute să inversăm natura noastră.

De acolo, puteţi înţelege întreaga rigoare a angajamentului în Tora şi Mitzvot Lishma. Deoarece, dacă intenţia sa în Tora şi Mitzvot nu este pentru Creator, ci pentru el însuşi, nu doar natura dorinţei de a primi în el nu este inversată, ci, dorinţa de a primi în el va fi superioară celei care i-a fost dată prin natura creaţiei sale.

Baal HaSulam, “Un discurs la încheierea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Tora, “Exodul”, 26:32-26:35 : “Şi tu îl pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm acoperit cu aur, cârligele lor (vor fi din aur), pe patru picioare de argint. Şi tu vei fixa cortina de separare sub cleme. Tu vei aduce de partea interioară a perdelei de separare Chivotul Mărturiei şi perdeaua de separare va separa pentru voi Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Şi vei pune capacul ispăşirii pe Chivotul Mărturiei în Sfânta Sfintelor. Şi vei pune masa pe partea exterioară a perdelei de separare şi Menora în faţa mesei pe partea de sud a Mishkan, şi tu vei aşeza masa pe partea de nord.”

Toate elementele Cortului sunt simbolul ego-ului nostru care este format din patru niveluri. A fi pregătit pentru a fi ars, asta înseamnă să semene cu Lumina în totalitate, ca şi cum aţi plasa o masă, o Menora, într-o anumită direcţie şi o anumită parte.

Putem spune că, Tabernacolul, cortul cu toate caracteristicile sale, seamănă complet cu lumea corectată, dar la o scară mică. Dacă studiem doar asta, este suficient pentru a înţelege ce ar trebui să fie starea corectată a sufletului nostru, în aceeaşi stare, în relaţiile noastre, în tot. Asta înseamnă că, toate elementele Tabernacolului ne învaţă despre finalul corecţiei pe care trebuie să o atingem.

Tora, “Exodul”, 27:1, 27:9 : “Şi tu vei face altarul de lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi, altarul va fi pătrat, şi înălţimea sa (va fi) de trei coţi. Şi tu vei face curtea lui Mishkan în sud (vor fi) draperii de in subţire răsucit, de o sută de coţi lungime pe o parte.”

Este vorba de a descoperi esenţa egoistă completă a sufletului nostru deasupra căreia punem, în final, cortul, adică, noi construim un Masach (ecran) şi intenţia în scopul de a dărui.

Întreaga muncă spirituală începe de la prima poruncă a Torei, care se extinde la toate componentele creaţiei, la masa totală a dorinţei care a fost creată de către Creator.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Ateliere, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→