Aventurile lui Avraam

După ce Avraam a obținut toate acestea, a început să lucreze cu oamenii. El a explicat adevărata bunăstare și cum să se trăiască pe principiul unei singure familii mai degrabă decât pe principiul „asigurării naționale”. Dar Avraam a descoperit că doar un număr mic de oameni l-au înțeles. Oamenii fuseseră loviți de egoismul aprins în ei deodată; ei au fost incapabili să înțeleagă că acest egoism nu era deloc al lor, că era de fapt o forță străină în om.

Ei au început să simtă asta ca fiind natura lor, la fel cum fac și azi. Dacă eu cred că cineva este rău, atunci el e rău și eu sunt bun; asta e. Eu nu simt că ceva mă controlerază din interiorul meu făcându-mă să gândesc rău despre cineva. Nu sunt capabil să mă văd din afară și să înțeleg cum mă mișcă această forță „străină”. Nu am un punct de vedere obiectiv. Nu pot să mă detașez de gândurile și sentimentele mele, să fac un pas în lături și să mă uit din afară la comportamentul meu, la caracterul și natura mea, la mine însumi.

Oamenii sunt incapabili să se vadă din afară obiectiv, așa cum facem cu ceilalți. Omul trebuie să se analizeze critic, să devină propriul lui judecător. Avraam le-a explicat astfel oamenilor această abordare „independentă”: ieșiți din voi înșivă și priviți la ce ni se întâmplă. Această înclinație rea, care devine din ce în ce mai evidentă, îmi arată că sunt rupt de ceilalți. Așa că, de ce să nu mă separ de mine însumi în același fel și să mă reconectez cu ceilalți? În prezent, aceste tehnici sunt adoptate de psihologia modernă.

Când el a început să-i învețe pe babilonieni ceea ce este în esență psihologia materialistă aplicată, Avraam a găsit numai câteva mii de oameni care au fost gata să-l asculte. Oamenii nu au găsit nimic rău în dezvoltarea egoului din ei; ei nu au simțit încă răul. Au văzut doar că își pot folosi egoul ca să facă bani, să aibă succes și să prospere construind o societate mai bună, mai de succes și mai progresivă, care va permite fiecăruia să aibă succes, să aibă propriul „turn Babel” până la cer.

Atunci, Avraam și discipolii lui care au împrăștiat ideea de garantare reciprocă au ieșit din Babilon și au plecat. Josefus menționează asta în marele Midraș. Maimonides (sec. Xll) spune că mii de oameni au plecat cu Avraam. Astfel au ajuns ei în Canaan, actualul Israel.

În grupul lui, Avraam a continuat să construiască garantarea mutuală. Și cu toate că egoismul lor continua să crească, ei au făcut efortul să stea conectați peste el. Ei au învățat pe copiii lor garantarea mutuală de la o vârstă fragedă. În acest fel au susținut unitatea dintre ei și echilibrul cu natura.

Acest lucru a continuat până când egoismul a crescut în ei încă o dată și asta a fost atât de brusc, că ei nu au mai putut să evite să cadă sub autoritatea lui. Acest lucru s-a numit coborârea în Egipt. Ei au coborât în Egipt fiindcă nu s-au mai putut hrăni în Canaan, nici pământul nici vitele nu le-au mai dat mâncare din cauza separării lor. Fără garantarea mutuală ei nu au mai putut să ajungă la reciprocitatea care permitea înainte dezvoltarea societății și foamea i-a condus în Egipt.

În Egipt ei au trăit o creștere în plus a egoului până la punctul în care au fost aproape să renunțe la reciprocitatea dintre ei. Cu cât s-au rupt mai mult de garantarea mutuală și s-au îndepărtat unul de altul, cu atât au simțit mai tare presiune și din partea egiptenilor și din interior. Fiecare om a simțit atât ura față de ceilalți, cât și nenorocul, fiindcă fiecare s-a simțit mai mult singur decât parte din neam și acest lucru a fost greu pentru toți fiindcă în loc de un mediu iubitor, fiecare s-a regăsit înconjurat de oameni care îl urăsc. În plus de această separare în rândurile neamului, egiptenii i-au înrobit și le-au umplut viețile cu amărăciune. Asta i-a făcut să simtă o sclavie dublă, separarea lor chinuitoare și sclavia față de egipteni.

În final, suferințele lor au devenit atât de mari, că au fost gata să plătească orice preț doar să scape de ea, să se întoarcă la garantarea mutuală, fiindcă aceasta a fost singura cale pentru ei să se simtă din nou ca o familie. Ei au știut că dacă se conectează, vor avea destulă forță ca să iasă din Egipt. Au luat această hotărâre să iasă fiindcă viața lor acolo a devenit întuneric egiptean.

Conducătorul lor a fost Moise. El a fost un om cu calitatea milei, ca și Avraam, și i-a învățat această calitate. Odată, Moise a cărat pe umeri un miel pierdut de turmă în cealaltă parte a deșertului și i-a salvat viața. Aceasta este exact calitatea pe care ar trebui să o aibă un conducător de neam.

Moise a fost crescut în casa Faraonului până la vârsta de 40 de ani și după aceea în casa lui Ietro, preot în Midian, până la vârsta de 80 de ani. El nu a avut niciun fel de motive religioase sau naționale ca să devină lider; a fost doar datorită calității milei din el. Putem vedea că această calitate a milei este de ajuns pentru a urma calea cea dreaptă și pentru a conduce poporul.

Moise a luat neamul la Muntele Sinai, adică la „Muntele de Ură”, ca să facă un legământ, o garanție reciprocă. Ei ar fi murit fiindcă erau opuși legii naturii care le cerea să-i fie egali. Ei au trebuit să creeze o „umbrelă” (ecran) pe care au avut-o la acel moment pentru a se ridica peste ura reciprocă, numai atunci viața a putut continua.

Semnând legământul, nația a început cultivarea de sine. Au făcut un angajament că devin ca un om cu o singură inimă, să asculte de legea „iubește aproapele ca pe tine însuți” în garantare reciprocă. Între timp, egoismul lor a continuat să crească. În timpul perioadei numită „40 de ani de exil”, ei au trebuit să lucreze constant la egoul lor, să se ridice peste el, să-l „acopere”.

Înclinația rea fierbe în orice om, izbucnesc dezacorduri, dar oamenii se susțin reciproc unii pe alții. În garantarea mutuală, eu trebuie să te susțin indiferent de ce se întâmplă, astfel, tu nu uiți că amândoi suntem conduși de egoul nostru și că trebuie să ne ridicăm peste el. Și tu ai grijă de mine, ca nici eu să nu uit. Așa ne ajutăm unii pe alții, fiecare face efort, dar cel mai important lucru este societatea, mediul pe care îl construim constant trebuie să aplice în noi ideea fundamentală a garanției mutuale, a preocupării pentru toți și a te gândi la toți.

Aceasta este umbrela pe care o deschidem deasupra noastră. Aceasta este singura noastră alegere liberă: să continuăm pe cale deasupra egoului sau să rămânem sclavii lui. Construirea unui mediu este singurul lucru cerut; aceasta este garantare mutuală.

Împreună formăm o forță generală care îi afectează pe toți, nu lăsăm pe niciunul din noi să piardă acest scop, acest mesaj, această metodă. Un om care rămâne în unitate cu ceilalți este ca un organ din corp care funcționează în interacțiune completă cu celelalte. Între timp, corpul crește, se dezvoltă în el noi părți și organe și fiecare trebuie să se includă în sistemul general. Sistemul trebuie să aibă grijă de fiecare om, să nu permită nimănui să se sustragă sau să cadă.

Cu toate că egoul continuă să fiarbă sub această umbrelă, nivelul nostru uman, conștiința noastră de sine și înțelegerea, există peste el. De aceea noi stăm permanent deasupra nivelului rezistenței egoului nostru și această forță este numită „ecran” (Masah).

La această fază, esența metodei este să nu ne facem rău unul altuia și să păstrăm unitatea deasupra egoului nostru în creștere. „ce ție nu-ți place, nu face aproapelui tău”. Nu te îngrijora că va trebui să faci bine fiindcă nu ești încă în stare de asta dar, cel puțin nu faci rău nimănui într-un fel pe care l-ai urî. Această corectare generală este numită „pribegie/exil de 40 de ani în deșert”.

Acum ne apropiem de țara lui Israel, următoarea fază în istoria noastră. Suntem gata să devenim o națiune. De aceea, trebuie să formăm între noi o conexiune în funcție de noul principiu. Condiția de a nu face rău celorlalți a fost obținută. Tot egoul nostru a fost corectat prin garantarea reciprocă, prin interconectarea care ne ține împreună pe toți. Fără îndoială, noi nu ne vom face rău unii altora. În pasul următor vom ajunge la țara lui Israel și o vom cuceri. Spus altfel, vom începe să lucrăm cu egoul, să-l schimbăm în bun astfel încât să putem „iubi aproapele ca pe mine însumi”.

Vom construi „Templul”, casa Sfințeniei, fiindcă obținerea calității dăruirii, a garantării mutuale, crește mulțumită acestui fapt. „Sfințenia” este dăruirea, iubirea reciprocă. În timpul unei perioade specifice în istoria noastră am obținut cu adevărat acea stare, am fost conectați unii cu alții ca un singur om, ca un singur întreg. În acea stare ne-am simțit conectați cu natura, cu eternitatea și perfecțiunea ei.

Dar programul naturii este să aducă întreaga umanitate la unitate și garantare reciprocă, la o comunitate generală. Avraam a putut să facă asta numai cu câteva mii de babilonieni, dar ceilalți babilonieni, întreaga omenire, vor fi îngrijite de națiunea care a obținut inițial garantarea mutuală.

Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, ei trebuie să fie în același condiții în care a fost Avraam în Babilon. Asta înseamnă că ei trebuie să cadă de la gradul lor deplin corectat la gradul anterior, de la „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” la egoism. Dar chiar și în această coborâre, ei dețin scânteia lor de calitate a milei și a garantării mutuale.

Astfel, neamul trece prin distrugerea Primului Templu, prin exil, căderea de la „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți” la nivelul de „ce ție nu-ți place nu face aproapelui tău” și, în această calitate, au construit Al Doilea Templu în ei înșiși.

Rabi Akiva, marele înțelept al perioadei celui de Al Doilea Templu, a chemat poporul să se ridice încă o dată la nivelul „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar el a știut că făcând asta va accelera căderea celui de Al Doilea Templu dar, și acest lucru era necesar. Egoul crescut a fost ceea ce a cauzat distrugerea Celui de Al Doilea Templu; nemul a căzut în egoism și a pierdut conexiunea dintre oameni lui. Asta este ceea ce a fost numit exil, nu un exil geografic sau istoric, ci unul interior, exilul din garantarea mutuală, de la calitatea care a conectat cândva neamul, după ce Avraam i-a construit într-un întreg.

Și, de atunci, neamul a fost în exil. Acest exil a fost să fie lung și dificil fiindcă întreaga lume trerbuie să ajungă la aceeași stare pe care a obținut-o Avraam în Babilon. Iar acum, în generația noastră, noi suntem exact în aceeași stare. Trăim în Israel, dar nu suntem încă o națiune. Acum trebuie să ne unim pentru a obține aceeași calitate ca și Avraam atunci când a adunat un neam dintre babilonieni.

Am primit toate condițiile necesare pentru obținerea garantării reciproce în conformitate cu rădăcinile noastre, să devenim din nou o națiune în locul unor străini, să devenim ca un om cu o singură inimă, să ne iubim unii pe alții ca pe noi înșine, în garanție reciprocă fiindcă acesta este exact mijlocul prin care obținem iubirea dintre noi. Garanție mutuală înseamnă că trebuie să păstrăm construirea influenței mediului astfel încât acesta să țină fiecare om deasupra egoului său. Și atunci, prin obținerea acestei calități, vom fi în stare să ne îngrijim de restul de babilonieni care s-au împrăștiat în lume și nu i s-au alăturat lui Avraam.

Nu există niciun dubiu că putem să facem asta fiindcă toate celelalate popoare se găsesc în stare de ruină și neajutorare, neștiind ce să facă. În aceste zile și ei încep să înțeleagă că drumul dezvoltării nu i-a luat departe de Babilon. Nimic nu s-a schimbat, ci doar se manifestă în adevărata formă din ce în ce mai distinct și mai clar.

Dezastre mari se apropie rapid de noi. Egoismul nostru ne omoară la propriu și noi trebuie să-l corectăm. Altfel, nu vom mai exista fiindcă omenirea se mănâncă pe sine însăși din interior în timp ce Natura presează din exterior, noi fiind ca un organ străin în corpul său. De aceea continuăm să primim zi de zi mai multe lovituri.

Nu mai este deci, niciun drum de ieșire. Trebuie să înțelegem că trebuie să realizăm între noi garantarea reciprocă. Avem mijloacele, energia și metoda transmisă nouă din timpurile lui Avraam. Să sperăm că vom fi în stare să ne îndeplinim misiunea și că lumea va înțelege care este scopul nostru și de ce suntem diferiți.

Dacă suntem urâți de alte nații, este numai fiindcă până acum nu am fost în stare să transmitem tuturor metoda de corectare. Întâi, ei trebuie să devină conștienți de rău și atunci vor avea capacitatea de a fi de acord cu asta, neavând altă alegere. De aceea a trebuit să așteptăm până în vremurile noastre ca să dezvăluim metoda garantării reciproce și să înțelegem cum să o relizăm, cum să aducem întreaga omenire la armonie cu natura sa interioară. Făcând asta, ne ridicăm cu toții peste egoul nostru general și vom obține un grad mai înalt decât cel anterior fiindcă acum, întreaga omenire va fi ca un întreg.

Ca organele unui singur corp, vom obține nivelul „uman” de existență, nivelul „om” (Adam). Vom înțelege scopul naturii, întregul proces și modul în care să ajungem dincolo de orizont, la starea perfectă. Până la urmă, ne apropiem de o viață perfectă, de simțirea eternității inerentă în natura însăși. În fața noastră e un scop frumos care dă fiecărui om oportunitatea de a se realiza perfect investind în alții, conectându-se cu ei și implementând toate calitățile și abilitățile lor naturale. Nu există nicio suprimare sau limitare ci există o singură condiție: să dăruiești totul celorlalți ca celula din corp și atunci, vei fi răsplătit cu viață în tot corpul.

Filed under: Garantia reciproca, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă oamenii au atins nivelul Templului, cum poate dispărea dintr-o dată amintirea unei conexiuni atât de înalte?

Răspuns:  Dragostea trece și ura îi ia locul. Forța luminii care susține această stare altruistă, această conexiune, dispare.

Starea aceasta a fost dobândită cu ajutorul Luminii și, în momentul în care aceasta încetează să mai lumineze, urmează imediat căderea și noi nu ne mai aducem aminte de nimic, ca și cum nici n-ar fi existat.

Acestea sunt coborârea și căderea care au urmat după distrugerea Primului Templu. Începe exilul babilonian, Nabucodonosor sosește și ia zece triburi, lăsând în urmă două triburi.

Întrebare: De ce le-a luat Nabucodonosor pe cele zece și din ce motiv au dispărut acestea?

Răspuns: Vom descoperi în viitor toate acestea dar important este faptul că aceste triburi s-au dizolvat total în umanitate. Ele poartă principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți” fără să știe și urmează să se întoarcă. În aceste scântei au fost sădite semințele dragostei, care au fost plantate în întreaga umanitate și se vor împrăștia pe toată suprafața pământului, în toți babilonienii.

Întrebare: Deci va avea loc o nouă întâlnire între Abraham și Nimrod, în Babilon.

Răspuns: Da, dar nu este același Abraham. El a căzut la nivelul Babilonului și poate astfel să se conecteze la el. În această conectare constă potențialul spiritual din el, care conduce la dezvoltarea treptată a oamenilor și a națiunilor, la acest nivel corporeal.

Acest proces nu este doar unul tehnic, ci și unul științific, artistic, pedagogic și literar. Pe scurt, el influențează toate procesele prezente în societate. Cele zece triburi pun în mișcare acest proces, pentru că, după căderea de la nivelul spiritual atins, ele au încă imboldul de a avansa și de a se dezvolta. Și astfel dezvoltă întreaga umanitate.

Dezvoltarea lor are loc însă într-un mod extrem de interesant. Îi putem descoperi printre marii inchizitori, lideri religioși și printre marii oameni de știință care par să nu aibă nici o legătură cu evreimea. Trebuie doar să săpăm puțin mai adânc.

Babilonienii trăiesc încă după principiul simplu, lasă-mă în pace să-mi văd de viața mea. Lasă-mă să-mi pornesc televizorul în apartamentul meu, dă-mi ceva să mănânc și asta este, nu-mi mai trebuie nimic.

Acesta este Babilonul. Stimulii evocatori care nu-i permit omului să se scalde în nepăsare sunt rezultatul răspândirii celor zece triburi în întreaga lume.

Nu poate fi altfel. De unde poate izvorî progresul, dacă nu dintr-o nevoie care este direcționată spre înalturi? Înclinația spre știință, literatură, artă și auto-exprimare este și ea înrădăcinată în dorința de a-L dobândi pe Creator, dar printr-o dorință egoistă și nu una concentrată pe dragoste și dăruirea dincolo de sine, exprimându-se prin dragostea de sine.

După distrugerea Primului Templu, cele zece triburi au început să-și îndeplinească sarcina la nivelul general acceptat și cele două triburi rămase, care simbolizează națiunea Israelului, au continuat să avanseze pe calea ridicării lor mai presus de egoism

Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

După ce a trecut prin toate etapele vieții în Egipt și exodul din Egipt, poporul Israel a atins o stare numită Muntele Sinai. El a început să înțeleagă că se confruntă cu un enorm munte de ură, cuvântul ”Sinai” vine din cuvântul ”ură” (ură reciprocă) în ebraică, repulsia profundă pe care oamenii o resimt între ei, care este mult mai mare decât ceea ce au simțit în Egipt.

În timp ce în Egipt sau în Babilonul antic nu înțelegeau și nu erau pe deplin conștienți, acum răul lor este revelat în toată măreția lui. Prin urmare, oamenii se simt neajutorați, neputincioși, și nici nu-și pot imagina ce ar trebui să facă. Dar Moise îi va ajuta, promițându-le să organizeze și să refacă conexiunea dintre ei și Creator. Acesta este rolul său, deoarece el este legătura între poporul Israel și forța superioară. Oamenii nu erau în măsură să facă ceva fără ajutorul și sfatul său, fără conexiunea lui la Creator.

El urcă Muntele Sinai în timp ce oamenii nu simt această conexiune și sunt pregătiți să se întoarcă în Egipt. Important pentru ei este să simtă că au ceva, ceva de care să se agațe! Ura sperie oamenii obișnuiți.

Imaginați-vă că locuiți într-o clădire în care toată lumea vă urăște profund. Vă este teamă să ieșiți din apartamentul vostru, să deschideți o fereastră, simțiți curenți de mare ură din toate părțile, nu puteți dormi, și vă pierdeți pofta de mâncare. Această situație este teribilă! Este exact ce au simțit oamenii la poalele Muntelui Sinai. Adevărata natură a ego-ului lor se dezvăluie în ei și văd că nu o pot depăși deoarece conexiunea cu Creatorul care i-a ajutat a dispărut de mult.

Dar Moise le promite că-i va ridica la acest nivel de conexiune, că va stabili uniunea dintre ei și îi va scoate din această ură. Ei nu pot urca deasupra muntelui de ego, deoarece există doar un mic atribut în noi.

În momentul în care el se detașează de oameni, ei își pierd speranța de a se conecta la Creator și singura speranță este în realizarea vițelului de aur, crezând că el poate să îi unească. Nu au nimic altceva de care să se agațe.

Ei sunt gata să își ia bijuteriile lor în aur și să le dăruiască pentru a se uni. În raport cu ura profundă pe care o resimt, micul ego care este încorporat în vițelul de aur îi conectează egoist, cel puțin într-o anumită măsură.

Atunci când coboară Muntele Sinai, Moise se apropie de oamenii care vor să se unească la Creator prin el și stabilește uniunea între ei, dar el vede că, din nou, s-au supus ego-ului lor (vițelul de aur). Atunci, el sparge cele două table ale legământului pe Muntele Sinai, care sunt acum necorespunzătoare, deoarece ei au căzut la un nivel diferit.

Moise urcă muntele, ceea ce înseamnă ego din nou și, când se conectează la starea superioară de iubire și dăruire, primește a doua îndrumare de la Creator. Atunci când coboară de la acest nivel spiritual, aduce oamenilor planul unității: dezvăluirea Creatorului, apropiindu-se în unitatea inerioară dintre ei. Planul include toate marile legi ale Tora și cea mai importantă este ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și oamenii sunt pregătiți să o respecte și să se unească.

Ziua în care Moise coboară a doua oară Muntele Sinai este numită Yom Kippur (Ziua Ispășirii). El aduce poporului cele două table, ceea ce semnifică cele zece condiții opuse celor zece plăgi din Egipt. Îndeplinind aceste condiții pe plan spiritual, ei ating un nivel de unitate între ei, în care Creatorul se dezvăluie și se contopesc în unitate cu El. Acesta este scopul corectării lor.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După ce grupul lui Avraam a muncit la unitate, a început să descopere un nou nivel de ego și a început să se separe, la fel cum au făcut în Babilon.

A fost dominat de forța Faraonului, un ego uriaș care prin presiuni, relațiile dintre ei, a devenit ”sclavie în Egipt”. În acel moment, următorul lider al națiunii, Moise, a apărut. Moise a fost crescut în casa lui Faraon de la o vârstă foarte fragedă dar, cu toate acestea, o mare dorință de a se ridica deasupra educației sale s-a trezit în el. El a fugit de Faraon și s-a întors spre poporul său, cerându-le să părăsească Egiptul.

Totuși, oamenii erau slăbiți. Pe de o parte, ei au înțeles că era nevoie să părăsească sclavia egoistă, altfel nu aveau nici o șansă să se conecteze și să se unească pentru a reproduce ideea lui Avraam care îi va ajuta să progreseze în conexiunea dintre ei, să dezvăluie Creatorul.

Pe de altă parte, Creatorul este ascuns în sentimentele lor. Deci, sclavia în Egipt este ca noaptea pentru ei, deoarece ei nu simt viața spirituală. Dar, au gustat deja și au simțit ce înseamnă o stare spirituală, viața fără nici o limitare, un sentiment de spațiu, o altă dimensiune.

Prin urmare, au fost mai degrabă pasivi la început, și Moise a trebuie să crească Faraon (ego-ul) în punctul în care oamenii să simtă dominația sa rigidă. Doar atunci vor vedea suferințele, că ego-ul este motivul, și atunci vor fi pregătiți să părăsească Egiptul, deoarece ei nu au mai vrut să se identifice cu ego-ul lor. Ei nu au avut puterea de a scăpa de asta, dar brusc, au simțit dorința să o facă.

Arătându-le cruzimea și viclenia ego-ului, Moise a ridicat oamenii și i-a făcut să iasă din starea egoistă. Acum, ei sunt pregătiți să depășească toate luptele, disputele și conflictele și să se ridice deasupra lor în funcție de condiția ”iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Apoi, ei se detașează de sclavia în Egipt, se ridică deasupra și părăsesc Egiptul.

Fiecare nivel spiritual este constituit din zece sub-niveluri. Fiecare sub-nivel trebuie să fie considerat ca o sursă de pierdere, de durere, suferințe și boli teribile. Suferințe care se acumulează treptat prin recunoașterea sclaviei egoiste și convingerea oamenilor să se detașeze de ego (chiar noaptea, în întuneric, atunci când nu înțelegem și nu vedem nimic); lucrul principal este de a menține legătura dintre ei.

Situația înainte de exodul din Egipt și după aceea este similară trecerii unei frontiere. În Egipt, depindem unii de ceilalți, urându-ne dar, din momentul în care trezim asupra noastră legea milei, a dăruirii altruiste, a încorporării reciproce, putem depăși frontiera și să ne detașăm de Egipt.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 10/22/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Restricția corectă a ego-ului care duce la echilibru între atributul lui Avraam Hesed (milă) și atributul lui Isaac Gevura (putere) este necesară pentru avansarea spirituală și a lua ceea ce au în comun.

Ceea ce au în comun este următoarea etapă în dezvoltarea grupului Avraam numit Iacov, deoarece conexiunea dintre linia dreaptă (Avraam) și linia stângă (Isaac) reprezintă, treptat, linia mediană (Iacov).

De fapt, în acest moment putem vorbi despre începutul realizării reale a metodei Cabala pentru că acum, ea cuprinde cele două linii, dreapta și stânga, atributul Hesed (dăruire) și atributul Din (primire), care a creat o a treia forță care le unește corect. A treia forță este numită Iacov.

Formarea liniei mediane (atributul Iacov) în grupul cabalistic care a ieșit din Babilon este baza dezvoltării înțelepciunii Cabala. Fiecare mișcare în dezvoltarea spirituală se umple, treptat, și nu este posibil să urci la nivelul următor decât dacă adăugăm linia stângă la linia dreaptă.

Dacă sunt la un anumit nivel, trebuie să adaug linia stângă și diferite soiuri de dorințe egoiste și probleme și să le depășesc pentru a urca la nivelul următor. Cu alte cuvinte, zonele plate ale treptelor scării sunt atributele de bunătate și ascensiunea de la un nivel la altul sunt atributele de dominație, respect și putere, deasupra cărora mă ridic.

Iată cum scara ascensiunii spirituale numită scara lui Iacov este construită. Iacov cuprinde forțe atât bune, cât și rele și le unește, realizând intrinsec metoda urcării în mod corect și treptat pe scară. Iacov este, de fapt, începutul dezvoltării spirituale, care este utilă și corectă. Asta explică existența liniei stângi în lumea noastră. Ea provine de la Creator, care ne-a dat-o pentru ca să ne ridicăm mai sus, deasupra noastră, până ce vom atinge nivelul Său.

Combinarea corectă între liniile dreapta și stânga, atributele Avraam și Isaac, se includ în atributul Iacov care este, de asemenea, numit Israel. Dacă luăm aceste două forțe din natură și le conectăm corect și urcăm scara lui Iacov, devenim astfel Israel (Yashar – El), adică direct la Creator. Atunci când folosim aceste două forțe, putem să ne concentrăm asupra obiectivului și, în mod constant, să ne dorim, să fim și să ne conducem exact pe linia mediană.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Israel - Niciun comentariu→

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

Filed under: Antisemitism, Israel - Niciun comentariu→

Avraam, care a fost un preot în Babilonul antic și unul din adepții și urmașii învățăturilor lui Noe, a fost primul care a realizat că tot ceea ce s-a întâmplat cu națiunea a fost intenționat.

Este greu de realizat că rezultatele negative, ceea ce poate distruge o societate ideală, poate să provină de la forța superioară bună.

Dacă oamenii care trăiesc împreună în pace și au relații de prietenie simt, brusc, că nu se înțeleg și simt că se separă tot mai mult și chiar se urăsc, se pot întreba dacă forța care conduce lumea este, de fapt, bună și binevoitoare.

Aceste întrebări preocupă, în general, pe cabaliști și nu pe oamenii obișnuiți.

Separarea care a fost brusc simțită în Babilonul antic a condus pe preoți și înțelepți să creadă în existența a doi dumnezei: unul bun și unul rău care sunt în conflict și asta se reflectă în viața noastră, în această lume. ”Probabil forța negativă va predomina asupra forței pozitive. Și poate că ea nu există, ci o serie de divinități de toate tipurile”.

În final, oamenii au început să fie politeiști, negând astfel providența unei forțe în această lume. Avraam a considerat asta ca păgânism. A fost în total dezacord cu asta, pentru că el a descoperit că nu exista decât o singură forță și o providență în această lume, și nu mai multe forțe în care babilonienii credeau, când au văzut binele și răul în toate manifestările sale în lumea noastră, care se contraziceau și distrugeau totul.

Avraam a afirmat că totul provine de la o forță, dar omenirea a demonstrat dezechilibrul său cu întregul sistem, la fel ca într-un experiment, astfel încât ea va începe să studieze și să înțeleagă acest lucru. Noi trebuie să înțelegem, să simțim, să-l aducem mai aproape de noi sau să ne apropiem de el. Trebuie să ne conectăm cu atributele sale bune și atributele sale rele care ne sunt revelate și acesta este motivul pentru care lumea pare un loc teribil.

Există o singură conducere a creației care funcționează prin aceste două forțe opuse: bune și rele. Trebuie să controlâm aceste două forțe și să le unim pentru ca să avem o forță pozitivă care să învingă forța negativă și forța negativă ar trebui să crească forța pozitivă.

Astfel, revelarea forței răului continuă la o persoană, obligând forța pozitivă să atingă un nivel numit Creatorul. Asta este, de fapt, ceea ce Avraam a descoperit și a început să explice și să disemineze atitudinea sa față de natură, misiunea omului, scopul vieții.

Totuși, foarte puțini au fost de acord cu el, de fapt, au fost doar câteva mii de persoane în vechiul Babilon.  El i-a separat de toți ceilalți oameni care aveau propriile lor  și înclinații, și a început să-i învețe. Astfel, fiecare grup a urmat propria sa cale.

Din ”scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-a petrecut exilul celor două triburi? Erau “în contact” cu “Babilonul” dar fără să se “dizolve” total în acesta?

Răspuns: Da. Această stare de fapt a continuat două mii de ani. Dacă ele ar fi existat complet separate, izolate de restul omenirii, nimeni nu s-ar fi “luat” de ele niciodată. Din motive spirituale însă, acest lucru este imposibil. Ele trebuiau să se conecteze cu celelalte națiuni, conducând astfel umanitatea înainte, spre ascensiunea viitoare, spre “iluminarea” viitoare.

Din acest motiv puterea superioară a“aranjat” lucrurile în așa fel încât ele au fost forțate, independent de voința lor, să trăiască printre celelalte națiuni și să-și transmită cumva întelepciunea către acestea. Evreii au fost dintotdeauna medici, savanți, etc. Ei au pus bazele sistemului bancar și diverselor tehnologii. Totul a început cu ei.

Întrebare: Atâta vreme cât erau într-o stare de unitate, ei nu se găseau în exil?

Răspuns: Corect. Ei intrau într-una sau într-alta dintre țări săraci, zdrențăroși, îngrămădiți împreună, fiind acceptați în acea “formă.” Pe moment totul mergea bine, ei ducând o viață liniștită și pașnică.

Pe măsură însă ce se statorniceau acolo, deveneau bogați și distanța dintre ei creștea, pe când nivelul frăției și egalității dintre ei se diminua. Existau evrei bogați și evrei săraci. “Bisturiul” care i-a separat unul de celălalt, s-a înfipt tot mai adânc în rana dintre ei. Atunci au apărut și problemele, au început să fie urâți și ulterior, au fost goniți din țările în care trăiau.

Putem trasa o parelelă cu exilul din Egipt. Mai întâi, evreilor li s-a alocat zona Goșen, un teren fertil, pe care ei au început să-l dezvolte. Această perioadă este descrisă ca fiind cei “șapte ani de sațietate.”

Dar de ce au venit apoi cei “șapte ani de foamete”? De ce noul conducător al Egiptului i-a intimidat pe evrei? De ce egiptenii îi urau pe evrei, silindu-i să plece?

Toate acestea s-au întâmplat pentru că evreii au devenit “grași.” A fost rezultatul “înțelegerii” lor cu egoismul, în timpul celor “șapte ani de sațietate,” atunci când influența evreiască era foarte puternică în Egipt. Ei s-au “vândut” egoismului. De îndată ce au atins nivelul maxim de egoism, a început perioada de autoritară, de supunere, numită “șapte ani de foamete.”

În esență și în alte țări au avut loc aceleași procese. Ultimul exemplu, cel mai pregnant, este Germania. Acolo evreii s-au străduit cu adevărat să se comporte exact ca germanii. Ei erau juriști, doctori, politicieni, unul dintre ei încercând cu toată seriozitatea să devină Cancelar. Cunoaștem cu toții rezultatul.

Întrebare: Cum trăiau în Babilon cele două triburi supraviețuitoare? Antisemitismul care îi însoțește pe evrei până în ziua de astăzi, nu s-a născut oare în acel timp?

Răspuns: Vorbind la modul general, antisemitismul își are originea în anticul Babilon, pentru că grupul lui Abraham trebuia obligat să plece, să părăsească acel loc. Apoi situația s-a repetat în Egipt și din nou în timpul exilului babilonian. Este vorba despre aceeași stare de echilibru dintre Lumină și dorință, sau de absența acestui echilibru.

Cu toate acestea, prima manifestare deschisă a antisemitismului s-a petrecut în timpul lui Nabucodonosor, după pierderea Templului. Adevărul este că evreii nu au fost alungați de acolo; mai degrabă, termenul dedicat exilului expirase. După ce Haman a făcut o încercare nereușită de a-i extermina pe toți evreii din țară, un rege nou, Cirus, fiul Esterei și patron al evreilor, a venit la putere. De fapt, în timpul exilului babilonian, regina Babilonului era o evreică. Așadar, Cirus i-a ajutat pe evrei să se întoarcă în Israel, dându-le toate cele trebuincioase pentru reconstrucția Templului.

Acela a fost timpul profeților, care au petrecut exilul alături de poporul lor și au ieșit din exil tot împreună cu acesta. În acea vreme, poporul se afla la un oarecare nivel spiritual și nu în puterea întunericului absolut, așa cum s-a petrecut ulterior.

[144274]
Din emisiunea KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→