Nu exista nimic nou in lume, noi doar dezvaluim totul in relatie cu noi asa cum suntem la cel mai jos grad. Daca am fi fost la un grad mai inalt, atunci fenomenul nu ar fi trebuit sa fie realizat in aceasta lume materiala pentru ca am fi perceput-o de la nivel spiritual. Odata ce am inteles ce este la nivel de informatie genetica (Reshimo), nu este nevoie de realizare nici macar la nivel spiritual.

Cand omul atinge cea mai mareata materializare, totusi vorbeste de la cel mai de jos nivel. Asta este, realizarea unei actiuni vorbeste despre lipsa perfectiunii.

In realitate nu exista noi descoperiri. Ce se intampla este ca noi atingem nivelele superioare, treptat dezvaluind cele mai inalte radacini ale fenomenului pe care l-am descoperit astazi. Este ca atunci cand spui „uite” cand urci scara si te uiti pe geam. Cu fiecare pas spui „uite” continuand sa te uiti pe geam in timp ce urci mai sus si mai sus. Aceasta este revelatia!

Cu alte cuvinte, nu exista revelatie care sa se intample in afara ta. Tu te dezvolti, si apoi ceva ti se dezvaluie. Nu-i de mirare ca Einstein spunea ca se simte ca un copil la cutia cu nisip sau cu pietricele pe plaja.
Din lectia zilnica de Cabala 10/8/10, “Din carnea mea il voi cunoaste pe Dumnezeu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intelepciunea Cabalei vorbeste despre corectarea relatiilor intre sufletele sparte, egoiste si noi, avand nevoia de a restabili conectarea intre ele si ridicarea sufletelor din ruina. Evident, toate acestea au loc in interiorul persoanei, pentru ca „fiecare masoara lumea conform spargerii lui”.

Dar doar noi, fiind necorectati, vedem ruina. Este asemanator fizicienilor moderni care declara ca privind universul schimbam procesele care au loc. Fizicienii incep sa descopere ca influentam realitatea prin ceea ce vedem sau gandim.

Am putea gandi: „Cum este posibil sa schimbi doar uitandu-te la el”? Este un raspuns tipic, asemanator celui folosit cand spargem ceva si spunem „eu nu am facut nimic, dar uite ce s-a intamplat”. Esential este ca fizicienii confirma ca „fiecare masoara lumea conform spargerii lui”, la fel ca si intelepciunea Cabalei care spune ca nu vedem lumea ca fiind perfecta din cauza ca noi suntem sparti.

De la gradul de spargere, vedem doar ruine in jurul nostru, dar de la gradul in care devenim perfecti, vedem perfectiunea. Totusi, toate ascunderile au loc in noi, in interiorul sparturii care ascunde Lumea Infinitului de noi. Intelepciunea Cabalei explica starea avansata: cum sa ne corectam si sa vedem lumea din ce in ce mai perfecta.

Cu cat te corectezi pe tine, cu atat mai perfecta va deveni lumea din fata ta.
Din partea a 3a Lectia zilnica de Cabala 10/13/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Este adevarat ca cineva poate sa iubeasca pe altcineva doar in relatie cu dorinta pentru spiritualitate, pentru ca, in acest caz, eu nu sunt obligat sa implinesc dorintele corporale ale altei persoane? De altfel, vad clar ca acum eu nu simt dorinta nici macar sa impart o bucata de carne la masa.

Raspuns: Pentru moment, este suficient pentru noi sa ne unim in dorinta noastra de a ajunge la Creator, insa, mai tarziu, vei avea impresia ca stai langa fiul tau cel mic la masa. Ai fi in stare sa-I insfaci bucata lui de carne si s-o mananci? Asa te vei purta cu intreaga lume.

Insa, de ce este necesar, sau ce vei primi la sfarsit? De obicei, uitam raspunsul la aceasta intrebare, asta este, scopul daruirii si, de aceea, aceasta actiune ne pare atat de artificiala: Tu vei avea impresia ca esti similar cu Creatorul si si-I vei darui Lui placer, dupa ce ajungi la o corectie atat de mareata.

Momentan, nu simti deloc nevoia pentru asta si de aceea un act de daruire ne pare fortat si nerezonabil. Exista un singur scop: similaritatea cu Creatorul. Doar ti se pare ca lumea sufera, ca exista oameni saraci si nefericiti. Insa, de indata ce te corectezi, vei vedea ca toti sunt bogati si fericiti, inteligenti si sanatosi (vezi articolul lui Baal HaSulam “Dezvaluirea si tainuirea Creatorului”).

Noi nu putem intelege cat de iluzorie este toata suferinta din lume. Fiecare persoana isi proiecteaza intentionat o lume urata, asa incat poate sa simta cat de multa nevoie are de corectie ca sa poata vedea perfectiunea. Vedem cu fiecare gandeste diferit si are propria opinie, dared unde vine asta? Este rezultatul faptului ca fiecare vede o imagine diferita a lumii, pentru ca nu exista nici imagine, nici forma: Totul este revelat in proprietatile persoanei.

Cand incep sa dezvelesc adevarul, imi dau seama ca dincolo de toate imaginile lumii, care imi apar in fata ochilor ca si mirajele in desert, exista un singur Gand care proiecteaza realitatea pe care o vad in mod obisnuit. Si aceasta forma este atat de vaga, ca si Fata Morgana care pluteste in aer si se modifica mereu.

Imi pot pilota drumul printre toate aceste fantasme si necunoscutul poate fi invatat doar in grup, caci imi corecteaza in mod continuu  concentrarea mea spre adevar. Adevarul este obtinerea unei singure forte care guverneaza toate Fata Morgana. Obtinand aceasta forta, putem intelege cum creaza toate aceste forme si de ce devenim una cu ea si lucram impreuna ca sa revelam adevarata imagine a lumii.

Este scris ”Omul va da orice ca sa afle adevarul.”
Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala 10/3/10, “Iubirea pentru Creator si iubirea pentru fiintele create”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul, VaYechi (Si Jacob a trait), paragraful 170: Pana la plecarea sufletului cuiva, toate rudele si prietenii din lumea adevarului ii plimba sufletul si ii arata locul din Eden si locul pedepsei.

Intrebare: Oamenii care au suferit o moarte clinica vorbesc despre viziuni pe care le experimenteaza, care, sub multe aspecte sunt similare celor descrise in Cartea Zohar. Totusi, acesti oameni nu stiu nimic despre Cabala.

Raspuns: Intelegerea Cabalei nu ajuta o persoana sa vada lumea spirituala. Lumea Superioara poate fi simtita numai intr-un suflet corectat. Daca o persoana studiaza, sau nu, carti Cabaliste este irelevant. Cel mai important lucru este daca doreste sa se corecteze.

Putem privi experienta mortii clinice din doua perspective. Pe de o parte, cand o persoana cade intr-o stare critica, este o lovitura grea pentru corpul fiziologic, care nu este altceva decat o dorinta de placere. Corpul nostru ne apare numai ca ceva corporal, care ocupa spatiu, dar in realitate este doar o dorinta de placere, de un anumit tip de implinire.

Daca aceasta dorinta simte gol sau suferinta, in mod natural nu vrea sa simta locul (dorinta) in care simte durere. Vrea sa reduca si sa restrictioneze acest loc, sa traiasca mai putin, sa-si deconecteze simturile, sa ia droguri, etc. Orice persoana care simte suferinte materiale si emotionale vrea sa le restrictioneze, asta insemnand sa restrictioneze perceptia sa asupra lumii, chiar pana la dorinta de a stopa viata.

Dar simtind suferinta si dorind sa urce, pentru a scapa din acest loc, plin de intuneric, durere, lovituri, razboaie si boli, adica sa se ridice din teribila suferinta, deasupra acestei lumi, o persoana face de fapt, o actiune spirituala. Nu o faci de dragul daruirii, sau pentru ca esti atras de spiritualitate, ci pentru ca suferinta te preseaza asa de mult, incat te forteaza sa iesi in afara, ca un sambure azvarlit in sus, cand strivesti o cireasa.

Aceasta este calea suferintei, dar nu este avansare, pentru ca in acest fel nu te apropie de scop. De fapt, tu nici nu stii ca exista un scop; pur si simplu alergi ca un animal manat prin lovituri de bat. Oricum, te ridici deasupra ego-ului, a dorintei de placere. Vrei sa il anulezi, gandind: Nu vreau nimic, doar lasa-ma in pace!

Sa presupunem ca furi un milliard de dolari si esti prins si inchis pe viata. In acel moment iti doresti doar paine si apa si sa te intorci acasa. Asta este! Totusi, inainte de asta ai vrut un miliard de dolari! Dorinta se reduce pe sine astfel, prin cresterea credintei deasupra ratiunii. Este gata sa fie in daruire, sa respinga si sa se restrictioneze astfel incat sa nu simta suferinta pe care o aduce pedeapsa.

Si asta se intampla atunci cand oamenii incep sa simta adevarul; devine revelata o conexiune cu Creatorul, cel putin intr-o anumita masura. Totusi, ea trece foarte repede si oamenii sunt incapabili sa ia sau sa retina in intregime aceasta stare, pentru ca le lipsesc propriile Kelim, vasele spirituale permanente. Si astfel senzatia trece.

In 99,9 % din cazuri, senzatia a ceva din alta lume se refera numai la oamenii cu experiente psihosomatice. Deoarece ei traiesc in suferinta, confuzie, intuneric emotional si sisteme interne defecte, aceasta este doar imaginatia lor.

Scopul creatiei nu este ca o persoana sa simta lumea spirituala, in starea mortii clinice. Trebuie sa simtim spiritualitatea intr-o stare de totala siguranta si functionare in ea, ca si cercetatorii care au cunoastere, intelegere, senzatie si putere. Trebuie sa ajungem sa devenim ca si Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 4: Oamenii ar trebui sa observe munca Creatorului. De fapt, toti oamenii nu stiu si nu iau in considerare pe ce se sprijina lumea si pe ce se sprijina ei insisi.

Pe ce se reazema lumea? Se reazama pe dorinta. In ce sunt ingropati oamenii? Sunt ingropati in dorinta. Zohar-ul vorbeste despre tipuri de dorinta pe care noi si lumea ne sprijinim si cum putem schimba aceste dorinte. De fapt, tot ceea ce se intampla in dorinta ne arata realitatea pe care o experimentam.

Perceptia noastra despre lume atarna de felul in care ne schimbam dorintele noastre. In articolul sau,  Tainuirea si dezvelirea fetei Creatorului, Baal HaSulam scrie ca nimic nu se schimba in afara noastra. Si este numai responsabilitatea noastra sa inlocuim perceptia acestei lumi cu perceptia Lumii Infinitului.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 104: Cand Ruach iese din aceasta lume si intra in pestera lui Adam ha Rishon si a patriarhilor, ei ii dau o litera ca un semn, si el merge in Gradina Edenului. Cand se apropie, intalneste acolo Heruvimii si acea sabie in flacari care se intoarce in fiecare parte. Daca este recompensat, ei vad litera care este semnul, deschid poarta pentru si el intra. Daca nu, ei il resping.

Cand citim Zohar-ul, trebuie sa ne imaginam o dorinta mai mare sau mai mica de a darui sau numai dorinta de a primi, asta este, trebuie sa  ne inchipuim schimbari in daruire. Aceasta este intreaga lume spirituala. Totusi, aceste variatii contin toate nuantele de culori si toate gradatiile calitatilor. Tot ceea ce citim in Zohar este despre schimbarea in calitatea de daruire care se manifesta in acest fel in perceptia noastra.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar-ul ne povesteste despre Lumea Superioara, pe care o descoperim in interiorul nostru. Tot ceea ce este descris in aceasta carte se petrece in interiorul nostru. De fapt, noi percepem lumea noastra in acelasi fel. Diferenta intre lumi sau perceptii este ca noi percepem aceasta lume in mod individual, in egoismul nostru, in timp ce Lumea Superioara este perceputa in mod colectiv, in relatiile si conexiunile dintre noi.

Conexiunea prin daruire reciproca si dragoste se numeste suflet si ceea ce percepem in acest suflet se numeste lume spirituala. Realizand corectiile in noi, noi corectam ruperea initiala a conexiunilor (Kli) si, astfel, relevam diferite calitati ale conexiunii despre care vorbeste Zohar-ul. Conexiunea comuna a tuturor partilor sufletului creatiei se numeste Creator. Intrega lume spirituala este compusa din diferite tipuri de conexiuni, care sunt numite Abraham, Isac, Iacob, diferiti ingeri, la fel ca si minerale, vegetale, animale si obiecte spirituale. Toate acestea sunt relevate in conexiuni.

Astazi percepem lumea nostra si ne gandim ca ea exista pe cont propriu. Totusi, este o iluzie. Adevarul este ca noi percepem un tip de conexiune intre noi pe care il numim cu acest nume. Ultimul sau cel mai de jos nivel al conexiunii dintre partile sufletului (sufletele particulare) furnizeaza o senzatie de conexiune rea care este numita aceasta lume. Cand obtinem conexiunea absoluta a tuturor partilor din univers, aceasta conexiune se numeste Lumea Infinitului pentru ca este o conexiune nerestrictiva, fara limite finite. Este, intr-adevar, dincolo de spatiu si timp.

Intre conexiunea totala din Lumea Infinitului si completa absenta a conexiunii in aceasta lume, sunt cinci nivele ale conexiunii sau cinci lumi numite Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya. Noi existam de fapt intr-o singura realitate, care este Lumea Infinitului, dar perceptia noastra depinde de atitudinea fata de conexiune. Aceasta implica 1) egoism sau primire si 2) daruire sau iubire. Viata nostra este o senzatie de calitati ale conexiunii intre partile realitatii.

Daca dorim sa revelam adevarata lume si sa o intelegem, sa o obtinem si sa ne bucuram de ea, trebuie sa incercam sa ne vedem cat mai conectati in timp ce citim Cartea Zohar. Apoi vom incepe sa descoperim o mai mare conexiune si Lumea Superioara. Aceasta metoda de a revela Lumea Superioara se numeste Vom face si vom auzi (Naase ve Nishma).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca puterea Luminii spirituale adusa de catre intelepciunea Kabbalah este mai mare decat o explozie atomica?

Raspuns: Stim ca cele mai puternice forte din lumea noastra sunt ascunse si obscure. Puterea muschilor, un bat intr-un pumn strans sau un cutit intr-o mana sunt depasite de arme de foc si de explozibil. Totusi, principiul ramane le fel: sa induca o lovitura.

Un impact si mai puternic exista atunci cand nu simtim lovitura insasi ci, mai degraba, consecintele ei, cum ar fi radioactivitatea. In zilele noastre, au fost inventate armele psihotronice; ele nu au impact asupra corpului uman ci asupra psihicului. Omenirea, pe masura ce se dezvolta, foloseste nivele din ce in ce mai inalte ale energiei. Nu le simtim, nici nu le percepem prin cele cinci simturi. Numai suferim consecintele, atunci cand ele ne produc rau.

Puterea spirituala este mai mare decat toate celelalte energii. Nu exista in materie, unde sau ganduri. Aceasta forta nu poate fi detectata de niciun instrument pamantesc.  Este imposibil sa folosesti aceasta forta cu intentie rea. Legea Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph) interzice o asemnea folosirea a acestei energii. Poate fi folosita numai de dragul daruirii, asta este, pentru binele aproapelui nostru.

Mii de ani de dezvoltare i-au trebuit umanitatii pentru a ajunge la concluzia ca nu trebuie sa foloseasca puterea raului. Trebuie sa ne restrictionam egoismul nostru folosind-ul numai de dragul daruirii, pentru beneficiul altor persoane.

Armele spiritualitatii sunt armele iubirii. Sunt extrem de puternice si sunt menite sa arate unei persoane ca trebuie sa comute la o alta, diferita perceptie a realitatii, a lumii si a vietii sale. Nu este vorba de un alt bat imbunatatit, in mana cuiva ci, mai degraba este… o floare. Poseda o putere neobisnuita daca stim cum sa o folosim.

Cand incepem sa folosim aceasta putere spirituala, atunci Forta Superioara care conduce intregul univers, incepe sa actioneze de partea noastra si incepe sa implineasca munca impreuna cu noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa atragem aceasta putere, in loc sa o cautam in noi. Trebuie sa atragem Creatorul astfel incat el sa actioneze pentru noi. Totul in aceasta lume depinde de persoana care atrage Lumina Superioara si arma sa este diseminarea intelepciunii Kabbalah.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Cine este El, Creatorul? Creatorul este senzatia mea interna a urmatoarei stari personale de exaltare pana la limita imaginatiei mele. De fiecare data cand are loc o schimbare in mine, vad Creatorul intr-o noua forma. De aceea El este numit Bo-re (vino si vezi).

Trebuie sa intelegem ca aici nu este nimic absolut si de neschimbat. Totul depinde de capacitatile personale de intelegere, perceptie si cunoastere. In realitate nu exista un adevar etern sau de neschimbat. Trebuie sa fim pregatiti pentru aceste perceptii schimbatoare. Ce a fost negru va deveni alb si viceversa. Intreaga atitudine, evaluare si felul de a vedea lucrurile se vor schimba.

Noua ni se poate parea ca acesta este un sistem precar, care nu are o baza solida. Insa pe alta parte ne ofera o noua fundatie, complet unica, ce poarta numele de credinta deasupra ratiunii. In alte cuvinte, prin dorintele egoiste ne este imposibil sa primim vreo cunoastere inradacinata in piatra care nu se va schimba vreodata.

Scopul acestui adevar fluctuant este acela de a impinge o persoana inspre cautarea unui fundament solid. Astfel aceasta cautare conduce la realizarea faptului ca singurul adevar de neclintit este revelat in Lumea Spirituala. Fundamentul solid este descoperit ca fiind situat in credinta, in forta daruirii, nicidecum in forta primirii. Revelarea se face prin certitudini ce se afla dincolo de mintea si senzatia mea – la primul nivel al daruirii, Bina.

Dintr-odata devine clar faptul ca nu exista lucruri ce se neaga reciproc sau care se afla in opozitie unul fata de altul. In schimb, se reveleaza faptul ca prin conectarea si complementarea unora cu altele, toate devin parti ale unui singur si perfect intreg. Se intelege ca Faraonul, Creatorul, persoana insasi precum si Sarpele sunt parti ale unui intreg singular. Aceasta perfectiune se reveleaza unei persoane ca fiind baza rigida si neschimbatoare a tuturor actiunilor sale.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Care ar trebui sa fie intentia celui care citeste Cartea Zohar: sa dezvaluie Lumina dintre prieteni, sa descopere insemnatatea textului in interiorul sau, sau ambele? Care este cea mai importanta?

Raspunsul meu: Eu nu le consider pe cele doua ca fiind separate. Aici vorbim despre cum intreaga lume este in interiorul omului iar intreaga realitate perceputa exista in interiorul meu. Cu toate ca acum traiesc intr-o iluzie, gandindu-ma ca vad prietenii in jurul meu, lumea inconjuratoare, dusmanii, casele, stelele si toate celelate, de fapt, toate acestea sunt dorinta mea. Asa o percep eu.

Dorinta mea contine sfere. Unele dintre ele sunt sferele mele interioare, numite radacina (Shoresh), sufletul (Neshama) si trupul (Guf). Exista o sfera mai exterioara numita imbracaminte (Levush), precum si una mai externa chiar – palatele (Eihal).

Din acest motiv ma percep pe mine insumi in sferele interioare (radacina, suflet, trup) iar in sferele externe (imbracamintea si palatele) percep lumea, care pare a fi in exteriorul meu. Lucrurile sunt astfel deoarece in timpul celei de-a Doua Restrictii (Tzimtzum Bet), cele doua sfere externe s-au separat de mine si au devenit o inconjurare relativa la mine. De aceea ele ma inconjoara. Insa in realitate ele sunt ale mele. Ele exista in interiorul meu, doar eu le percep ca fiind externe.

Din moment ce dorintele mele sunt Keter, Hochma si Bina sau radacina, suflet si trup, in interiorul lor percep Lumina Interioara – NaRaN. In dorintele ce ma inconjoara (imbracamintea si palatele) e prezenta o licarire slaba, de aceea nu le consider ca fiind prea importante. Depind de ele intr-o oarecare masura. De exemplu, stelele si soarele stralucesc pentru mine si lumea ma inconjoara, dar cel mai important lucru sunt eu.

Nici prin gand nu-mi trece ca cele mai importante dorinte sunt chiar cele din afara mea. Si toate sunt ale mele. Problema e ca traiesc intr-o iluzie, unde ele imi par straine.

Deci unde imi sunt grupul, Creatorul, Cartea Zohar, intreaga lume, sotia si copiii? Ei toti se afla in dorintele mele. Cu cine m-am casatorit? Cu dorinta mea. La cine am zbierat azi? De cine am ras azi? Toate au fost propriile mele dorinte. Toate sunt ale mele.

S-ar putea zice – Tu spui ca eu sunt in interiorul tau, dar eu spun ca tu esti in interiorul meu. Cine are dreptate? Raspunsul este ca ambii au dreptate. Atata vreme cat nu urcam din lumea asta in spiritualitate, nu ne vom putea elibera de aceasta iluzie. Cu toate acestea, daca vad lumea ca fiind propria mea dorinta, atunci imi va fi mult mai usor sa trec din aceasta perceptie iluzorie a realitatii in adevarata senzatie a realitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→