Simbolul conventiei noastre urmatoare este unitate, conexiune, garantie reciproca si unificarea intregii umanitati in jurul Fortei Superioare care se releva intre noi. Ne va aduce egalitate, liniste, pace si eternitate. Prin asta vom anula moartea! Ingerul mortii este nascut din ura care ne separa. Si daca, in locul ei atragem forta spirituala, forta daruirii, meritam viata eterna. Aceasta ura dintre noi ne anuleaza viata si ne conduce la moarte. Ne ucide corpurile si ne da senzatia acestei lumi.

Lumea este o reflectare a conexiunilor egoiste dintre noi. Totusi, fiecare trebuie sa se aduca si sa aduca lumea intreaga la o forma diferita de corectie, atunci cand, in loc de aceasta lume simtim o conexiune spirituala numita Assiya, Beria, Yetzira, Atzilut, Adam Kadmon si Lumea Infinitului. Toate aceste lumi sunt forme ale conexiunii dintre noi; nimic altceva nu se schimba! Vom continua sa traim in corpurile noastre ca si pana acum, numai atitudinea noastra se va schimba si ne va da senzatia unei noi realitati. Ne vom simti ca existand in Lumea Infinitului si vom inceta sa mai simtim corpurile noastre deoarece intreaga noastra lume va urca spre Infinit.

Diferitele relatii si conexiuni dintre oameni (de la cele mai amenintatoare pana la cele mai neutre si binevoitoarea) dau nastere in jurul nostru la un spectru de culori si nuante. Ele se intind de la cel mai adanc negru al luminii continue, pana la culori minunate, cum ar fi cerul albastru si in final albul complet.

Imaginati-va toata umanitatea de astazi, inarmata cu arme si cutite unul impotriva celuilalt, unde fiecare doreste sa se pazeasca de ceilalti printr-o fortareata si vrea sa aiba paharul sau plin, independent de toti. Si acum imaginati-va opusul: O lume complet deschisa, nicio granita, unde eu si cel ca mine suntem un intreg si toti oamenii din lume sunt copiii mei, vecinii mei, prieteni; suntem un singur organism.

Vom incepe sa simtim ca fara ceilalti suntem pierduti. Vom incepe sa invatam asta de la natura, bucata cu bucata in timp ce descoperim faptul ca toti sunt conectati si interdependenti. Pentru moment, ajungem la aceasta concluzie datorita necesitatii. Mai tarziu vom realiza ca a fi conectat cu ceilalti este chiar bine. De fapt, chiar din cauza acestei conexiune (daca realizam una corecta) ne vom ridica deasupra acestei lumi catre perfectiune si eternitate.

Voi fi recunoscator ca aceasta conexiune exista, datorita faptului ca imi permite sa ma schimb si sa-mi schimb perceptia realitatii si sa intru intr-o dimensiune diferita, spirituala si eterna.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Iacob a trait), Paragraful 26: Si si-a numit baiatul Iosif. Iacob l-a intrebat pe fiul sau si i-a spus, Vad multe si mari necazuri venind asupra copiilor tai. Este necesar sa gasesti Rachamim (mila)mai mare.

Tot ceea ce este descris in Torah, Cartea Zohar si toate cartile sfinte (carti scrise de Cabalisti, cei care au obtinut Lumea Superioara pe baza senzatiilor lor asupra acelei lumi) au loc numai in mine. Nimic nu exista in afara de noi!

Intreaga noastra realitate, tot ceea ce simtim acum este numai pentru a ne ajuta sa ne trezim la perceptia unei noi realitati, sau mai precis, sa o formam in interiorul nostru. Trebuie sa ne schimbam calitatile si apoi vom forma lumea care vine, o noua realitate in noi. Nu exista timp sau schimbari externe. Suntem doar treziti cu ajutorul unor stari neplacute pentru a ne schimba si a vedea singura realitate adevarata, Lumea Infinitului.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 16.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Este scris, Vei manca ceea ce a fost strans demult pentru tine. Existam in acelasi loc, in aceeasi stare si nimic nu se schimba. Totul a fost deja creat de Creator in planul Lui initial si planul si actiunile sunt inseparabile de El. A dorit sa creeze creaturi care sunt egale cu El si in adeziune cu El, si dorintele Lui insasi inseamna actiuni.

Atunci, ce este trecutul, prezentul si viitorul? Toate astea exista numai in relatie cu noi, in timp ce in realitate nu exista timp. Este imposibil de spus ce s-a intamplat mai devreme sau mai tarziu sau ce a existat inainte ca acesta dorinta sa apara in Creator.

Suntem incapabili sa vorbim si sa gandim in afara conceptului de timp. De indata ce parasim granitele timpului, toate cuvintele noastre dispar, deoarece intreaga noastra viata se bazeaza pe concepte ca inainte sau dupa, si toate senzatiile noastre sunt conectate la timp. De aceea, numai iesind din noi, din egoism catre daruire, pierdem pulsul nostru, senzatia timpului care traieste in noi, si incepem sa intelegem ce inseamna viata deasupra timpului.

Noi existam intr-o realitate eterna si care nu se schimba. Tot ce facem este sa o percepem in relatie cu noi insine. Asta este ca situatia in care o persoana fara cunostinta, gradual, incepe sa-si recapete cunostinta. Este in aceeasi realitate, dar nu o percepe. Incetul cu incetul, ea isi recapata perceptia. Asta se intampla, de asemenea, si cu noi.

Intreaga intelepciune Cabala este dedicata pentru a ne ajuta sa ne revenim si sa ne aduca la cunostinta. De fapt, asta inseamna corectia completa. Si Cabalistii nu ne spun ce se va intampla mai tarziu. Dezvoltarea dupa corectia noastra va necesita simturi complet noi.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Articolul Invataturile Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Articolul lui Baal HaSulam Invatatura Cabalei si Esenta ei, sectiunea Expresii Spirituale: Spiritualul nu are nicio imagine, deci nu are nicio litera pe care sa o conteplam. Chiar daca declaram, in general, ca este Lumina Simpla, care coboara si se extinde cautatorului, pana cand acesta se imbraca in ea si o dobandeste intr-o cantitate suficienta pentru relevarea Lui, aceasta, de asemenea, este o expresie de imprumut. Asta, deorece tot ce este numit Lumina in lumea spirituala nu este ca lumina soarelului sau a lumanarii.

Pentru o persoana care nu percepe inca spiritualitatea, conceptele spirituale sunt o gramada de cuvinte abstracte. Este ca un copil care nu intelege intelesul cuvintelor si le repeta, pur si simplu, dupa adulti. Si atunci cand ii reprosam, Ce ai facut?, el ne raspunde bucuros, Ce ai facut!

Cu alte cuvinte, nu intelegem fenomenele spirituale pe care cuvintele le reflecta si, ca un copil, repetam cuvintele dupa Cabalisti. Totusi, gradual, trebuie sa le abordam in adevaratul lor inteles si sa simtim ceea ce este ascuns in spatele acestor cuvinte.

Toate conceptele spirituale exprima o dorinta si o senzatie in interiorul dorintei, deoarece nimic altceva nu exista in intreaga realitate. Exista o dorinta (vasul spiritual) si ceva care intra in ea. Impresia dintr-o dorinta se numeste Lumina.

Dorinta este impartita in cinci nivele: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut. In concordanta, descoperim in dorinte cinci tipuri de Lumina: Nefesh, Ruach, Neshama, Haia, si Iechida. Suma acestor cinci Lumini si cinci dorinte defineste numele Creator, adica cineva care ma influenteaza. Creatorul este Cel care a creat dorinta in mine si mi-a dat ecrane pentru ea. El este Cel care a aranjat totul, maniera in care simt impactul Lui, felul in care o fac. El a facut totul. Tot ce fac eu este sa simt consecintele actiunilor lui.

De aceea, tot ceea ce percep se numeste munca pentru Creator. Il chem dupa numele care este format de suma dorintelor mele si Luminile pe care le simt in ele, asta este, din impresia pe care o primesc. Asa sunt formate cuvintele in spiritualitate.

Trebuie doar sa ne intelegem pe noi insine si apoi il vom descoperi pe Creator in noi. De aceea il numim Bo-reh (Vino si Vezi). Numele Creatorului sunt eu simtind proprietatea Lui de daruire care apare in mine. La inceput, noi, ca si copiii, repetam cuvinte vagi dupa Cabalisti: Keter, Hochma, Bina, AB, SAG si asa mai departe. Eventual, totusi, va trebui sa dobandim intelesul lor si sa incepem sa le simtim.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Actiunile unei persoane se bazeaza pe obiceiurile sale; ea percepe si accepta doar pe aceea cu care este deja obisnuit. Tot ce este dincolo de obisnuit, trece ca fiind de nerecunoscut de el. In starea noastra de neconstientizare, noi ignoram tot ce este nou, inainte chiar de a-l simti si a-l percepe. Acesta este motivul pentru care este asa de dificil sa stam fata in fata cu spiritualitatea.

Traim in lumea pe care am ales-o, selectand din Lumea Infinitului care ne inconjoara, doar ceea ce ne este familiar si cu care suntem obisnuiti. Pentru a extinde lumea noastra, in si prin lumea daruirii, noi trebuie sa folosim credinta deasupra ratiunii si sa acceptam starile daruirii, atributele, dorintele, gandurile si actiunile lumii opuse.

Pentru a dobandi asta, trebuie sa reconciliem doua stari spirituale opuse, din noi; trebuie sa recunoastem existenta noastra egoista prezenta (nivelul inferior) ca fiind opusa proprietatii de daruire (nivelul superior). Mai mult, trebuie sa traim intre aceste stari si sa ne bucuram in senzatia de goliciune a starii inferioare, deoarece ne da o oportunitate de a ne ridica deasupra ei, la nivelul superior.

Asemenea forte coboara asupra mea, prin grup, de la Lumina Superioara, si ma mentin deasupra pamantului, ca un magnet. Magnetismul adevarului si al credintei (daruire) care ma ridica, ar trebui sa fie mai puternic decat senzatia egoismului animalic, ce ma impinge in jos, catre pamant.

Totusi, adevarul exista simultan in cele doua stari. Trairea separata, in fiecare dintre acestea este o minciuna; chiar daca ma aflu complet in spiritualitate, este o minciuna. Adevarata existenta este intotdeauna, intre doua stari, in acelasi timp: senzatia perfectiunii si lipsa, recunostinta si rugaciunea.

Ar trebui sa ma bucur de faptul ca pot experimenta ambele stari, simultan, si ca ma aflu intr-o constanta tranzitie. Totusi, sunt constient de obstacole si ma mentin deasupra lor prin vointa, ca un alpinist,care stie ca, indata ce da dovada de slabiciune cade imediat si decedeaza. Aceasta este singura stare adevarata a existentei. Si noi trebuie sa ne antrenam pentru a face din asta stilul nostru de viata si sa ne bucuram in ea.

In consecintanta, exista un test: Suntem capabili sa traim intr-o stare de bucurie, in ciuda intregii stradanii si a nemultumirii, perseverand mereu intre inspiratie si disperare?

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 2.08.10, Articolul Chestiunea Adevarului si Credintei

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar

Noi existam in realitatea care include pe Creator, sistemul de comunicare al Creatorului cu fiintele create, precum si insesi fiintele create. Prin acest sistem Creatorul ne guverneaza cu scopul de a ne aduce la obiectivul creatiei, a face placere creaturilor si pentru a ne face similari cu El Insusi. Creatorul doreste sa imparta cu noi tot ce are.

Prin urmare, inca de la inceput trebuie sa vedem totul din realitate, ca fiind creat de catre un Tata iubitor. Cu toate acestea, El ne va aduce la o dezvoltare independenta, astfel incat vom creste si vom deveni independenti. Pentru a face acest lucru el trebuie sa ne influenteze din doua parti: mila si justitie. Si chiar daca ambele Ii apartin, inimii Lui iubitoare, acestea sunt impartite in doua forte opuse, pe care le percepem ca manifestari ale binelui si raului, mila si judecare, lumina si intuneric.

Cand percepem toate circumstantele vietii noastre josnice, in aceasta lume, nu trebuie sa uitam de faptul ca le primim de la Tatal iubitor, ba chiar si cele mai rele si mai dure, apartinand metodelor Sale de influenta provin din dorinta Sa de a ne delecta. Cat timp nu uitam asta si conectam totul la El, Nu este nimeni in afara de El, si El este bun si binefacator, noi recombinam aceste doua linii, intr-una, care este aceeasi sursa. Si, pentru ca noi le combinam in inima si mintea noastra, facand astfel, vom realiza adeziunea cu Creatorul .

Rezulta ca toata lucrarea noastra consta in incercarile constante de a relationa la El, tot ce se intampla.

Filed under: Carti, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Realitatea continuta in Intelepciunea Cabalei

Cabala utilizeza doar nume si apelative care sunt concrete (realizate de simturile noastre si apoi examinate de mintea noastra) si reale (revelate noua pe masura corectiei noastre). Este o regula ferma (absoluta) pentru totii Cabalistii ca, Cea ce nu realizam (in mod clar, prin proprietatile noastre corectate), noi nu (este imposibil sa) definim prin nume sau cuvinte. (Deoarece un nume explica proprietatea obiectului realizat, si acea calitate este realizata in functie de similaritatea cu calitatile obiectului, in conformitate cu legea echivalentei formei: Doar similaritatea este atinsa).

Aici ar fi de spus ca, cuvantul ‘realizare’ (ebr:Hasaga) implica ultimul grad de intelegere. El deriva din fraza,’ ca mana sa va atinge’ (ebr: Ki Tasig Yadcha). Aceasta inseamna ca inainte ca ceva sa devina extrem de clar, ca si cuprins in mana cuiva, Cabalistii nu il considera atins, ci subinteles, presupus, etc.

-Baal HaSulam, Esenta Intelepciunii Cabalei

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot cateva persoane care creeaza un grup si se conecteaza unii cu altii, sa raspandeasca aceasta senzatie de conectare in lumea intreaga?

Raspuns: Este de ajuns pentru mine sa ajung la proprietatea de conectare, daruire si iubire prin micul meu grup. Cand ma indrept catre lumea intreaga, dupa ce am obtinut aceasta proprietate, vad lumea ca fiind unificata. In fond, daca pot pasi in afara mea, in fata unei perosane, pot face acest lucru in fata tuturor si a Creatorului. Apare in mine un organ senzorial pentru lumea externa (ecranul si Or Hozer). Ca rezultat lumea se incadreaza in gama viziunii mele.

Fara acesta, voi detecta doar lucruri care corespund cu ego-ul meu. Eu, pur si simplu nu vad nimic din ce egoismului meu nu ii place sau nu il intereseaza. In lume sunt o multime de lucruri pe care nu sunt capabil sa le percep. Exista un univers formidabil si extraordinar, lumea spirituala, dar eu sunt orb fata de acesta. Pur si simplu nu am organele de perceptie necesare. Eu nu simt lumea spirituala. Ea pur si simplu se scurge pe langa mine. Este aici si acum, dar mie imi scapa cu totul!

Trebuie sa dobandesc un nou organ senzorial: un sentiment de iubire si daruire. Atunci, voi simti daruirea si iubirea care impregneaza aceasta lume. Este ceea ce noi numim Creator. Cand primesc asemenea senzatii, chiar si cele mai mici, in acest grad, ma voi simti ca parte a realitatii spirituale. Acest lucru va insemna ca eu m-am ridicat la primul nivel spiritual. Apoi, voi extinde perceptia mea, si voi obtine mai mult din abilitatea de daruire si iubire, si voi simti mai mult.

Cu cat este mai mare vasul meu spiritual, instrumentul meu de perceptie, cu atat mai mult voi simti lumea spirituala. In acest fel, voi urca cele 125 de grade spirituale si voi dobandi succesiv intreaga senzatie a atributului daruirii. Astfel, ating completa corectare a vasului meu spiritual, si acum percep intreaga realitate, pe Creator, si toate fortele daruirii si iubirii care sunt acolo. Simt aceasta forta, si ea ma umple. Creatorul si eu suntem acum impreuna. Actionez acum prin noua mea proprietate, noul organ de simt.

Prin urmare, neavand proprietatea daruirii si iubirii, nu ma pot plange ca nu simt realitatea spirituala care exista aici si acum. Ea nu este ascunsa undeva departe intr-un loc diferit. Pur si simplu nu simt, nu descopar, sau nu il vad. Este ca si cum imi dau jos ochelarii si imi pierd abilitatea de a discerne obiectele: Intreaga lume dispare si nu exista pentru mine.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Realitatea continuta in Intelepciunea Cabalei

Am scris deja in cateva locuri ca nu exista o singura lume a inteleptilor nostri, nici chiar in profetica intelepciune a Cabalei, care sa se bazeze (exclusiv) pe teorie (sunt bazate pe reflectia detasata de materie). Aceasta, deoarece …(totul vine doar din realizarea practic personala a cuiva, bazata pe senzatii si investigatii).

-Baal HaSulam

Nevoia de Cabala este mare (pentru a atinge scopul creatiei, pe care noi trebuie sa o realizam de buna voie sau nu, asa cum a fost predeterminat in Gandul Creatiei) si deci, trebuie sa o constientizam (penru a alege calea preferabila de corectare a egoismului nostrum, nu prin suferinta ci prin Lumina) dupa cum este spus: Sa stii astazi si sa patrunda in inima ta ca Domnul este Creatorul a Tot).

(Adica sa pui Creatorul, proprietatea de a darui si a de a iubi, in inima ta, in dorintele tale).

Adica, ar trebui sa stim(sa realizam prin noi insine in mod practic) nu doar prin credinta (in mod speculativ, theoretic), ci prin toate ideile aliniate cu inima(dorintele).

-Ramchal, Cartea, Razboiul lui Moise, pag.1, Paragraful 1

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Este adevarat ca de fiecare data cand citim Zohar-ul, el imi descrie cu precizie starea mea spirituala?

Raspuns: Starile spirituale includ totul, ca o imagine holografica. Intr-adevar, fiecare stare spirituala este formata din zece Sfirot. Si in orice fel te-ai uita la ele, in fiecare stare te vezi pe tine.

Cum este posibil? Este posibil pentru ca toate astea reprezinta o singura si universala stare; si numai in ea noi discernem o gradare a calitatilor. Nu exista stari multiple, ci numai o singura stare: prima si ultima stare de adeziune. Totusi, pentru noi este revelata in perspective diferite, chiar daca ne uitam la aceeasi imagine din unghiuri vizuale diferite. De aceea, ma pot vedea si ma pot recunoaste pe mine insumi in fiecare stare.

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→