Intrebare: In articolul sau, Rabash face referire la o fabula despre o persoana care a imprumutat o mare suma de bani prietenului sau, cu toate ca nu era asa de sigur ca o sa-i primeasca inapoi. Totusi, atunci cand prietenul i-a adus o scrisoare de garantie prin care banca garanta imprumutul, s-a intristat pentru ca a pierdut ocazia sa ramana in credinta deasupra ratiunii si, astfel, nu a putut avansa spiritual.

Raspuns: Sa-ti fie teama de relevarea Creatorului. Nu vreau ca El sa se dezvaluie, pentru ca daca ar face-o i-as deveni supus complet si m-as transforma intr-un animal; punctul independentei (fiinta umana) ar disparea din mine. O fiinta umana apare in mine atunci cand inca nu simt Creatorul ci, mai degraba, atunci cand caut imaginea Lui pentru a stabili un exemplu de daruire in mine. Pentru a face asta, trebuie sa iau un model si sa obtin puterea de a forma aceasta proprietate, fara presiune din partea Lui.

Este la fel ca modul in care actioneaza un copil atunci cand ii dau lui o jucarie dar nu il ajut, permitandu-i astfel sa-si faca munc sa. Mai mult, ii creez dificultati astfel incat el sa incerce sa se descurce pe cont propriu si sa invete. Ne bucuram sa-l vedem depunand efort si progresand pentru ca in acest fel avanseaza un copil.

Nu il lasam pe copil sa vada ca pentru noi este usor sa facem munca. Din contra, pretindem ca nu stim cum sa o facem si ca suntem sovaielnici in a o face. Ne jucam si gasim solutii impreuna cu copilul. Facem asta pentru a-i furniza un spatiu de lucru, pentru a-i da o sansa sa-si dea efortul si sa descopere realitatea din afara intunericului. Nu gasim noi solutii pentru el; el trebuie sa le gaseasca pe cont propriu.

Chiar daca suntem dispusi sa-l ajutam si sa-i furniza, explicatiile de care are nevoie, nu ar trebui sa o facem inainte ca el sa-si exploreze toate oportunitatile proprii in a gasi raspunsul corect. Daca cauta ajutorul nostru, inseamna ca au o intrebare durereoasa, tangibila si esentiala. A incercat deja tot ce a putut dar nu s-a intamplat nimic. Numai in acest caz il ajutam si umplem ce nu a putut el obtine, din cauza naturii lui.

Daca depune un efort mare si intelege ca nu este capabil sa faca asta pe cont propriu, el isi pregateste dorinta sa si mintea pentru clarificari si asistenta, asta este, intrari de la un nivel care este mai mare decat al lui. Acest supliment il face o fiinta umana. Totusi, daca eu ii arat totul inainte de a-si depune el propriul efort, atunci explicatiile mele nu vor crea nimic merituos sau nou pentru el, nici in dorinta, nici in minte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand Lumina paraseste Partzuf-ul, numai o scanteie minima de Lumina ramane in el, care se numeste Kista de Haiuta (un mic pachet al fortei vietii). Este similar cu o persoana adormita, a carei putere a parasit-o, dar noi nu o consideram moarta pentru ca a ramas putina viata in ea, atata cat sa reuseasca sa se intoarca la starea normala. Aceasta inregistrare (Reshimo), Kista de Haiuta, primeste Lumina Reflectata, care vine de la Cel de Sus.

Kista de Haiuta este un punct care separa doua stari diferite. Este ca o persoana flamanda, care a uitat complet starea anterioara in care era satisfacuta si este gata pentru a primi o noua satisfactie. Aici, de asemenea, cineva se elibereaza complet de cele zece Sfirot anterioare si este gata sa primeasca alte zece noi. Deci, acest punct care nu mai are nimic din starea anterioara si inca nu a obtinut nimic din starea viitoare, se numeste o scanteiei minima de viata.

Eu insumi imi restrictionez dorintele si vreau sa pun capat la tot trecutul, pentru a incepe un nou grad, un nou nivel al daruirii. Nu pot face nimic cu vechiul Kli. De fapt, am incercat deja sa fac tot ce pot, in el. Am descoperit insa ca sunt incapabil sa fac ceva si, astfel, am dezvelit un nou spatiu gol in mine.

Din acest motiv, vad starea veche ca pe o greseala fata de cea noua. O indepartez si merg mai departe. Deoarece planuiesc ca la urmatorul nivel sa daruiesc, trebuie sa incep de la zero. Nu am nimic. Nu vreau sa car vechile bagaje cu mine. Vreau doar sa daruiesc si in daruire nu exista posesii vechi. Incep calatoria cu mainile goale, exact ca cineva care pleaca in exil.

Mai demult, primii Hasizi (Hasizi, care erau si Cabalisti), aveau un obicei ca acesta. Cineva trebuia sa-si paraseasca locuinta, fara sa-si ia nimic cu el. Isi lua doar hainele de pe el, lucrurile din mana si nimic altceva. Nu iti luai nici macar o bucata de paine, pentru orice eventualitate. Doar plecai si asta era tot. Nu stii ce se va intampla. Te vei intoarce numai dupa sase luni sau un an.

Esti gata sa incepi o noua cale, astazi?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe drumul spiritual, sufletele care doresc sa se uneasca trebuie sa munceasca incontinuu la construirea conexiunii dintre ele. In acest fel, ele influenteaza Malchut a Lumii Atzilut (mireasa) si trezesc o conexiune in Zeir Anpin,mai degraba la nivelul credintei decat la nivelul primirii placerii.

Apoi, legamantul exista, pentru ca noi semnam un pact care ne tine unul de celalalt numai pentru importnta  scopului spiritual, fara sa se tina cont cine si cat plateste. De exemplu, daca prietena ta este frumoasa, atunci cand primesti placere de la ea este ca si cum te-ai vandut ei. Daca traiesti cu o femeie pentru ca este frumoasa, atunci esti vandut, pentru ca primesti placere din frumusetea ei, care este ca o plata pentru tine.

De aceea semnam un legamant, spunand ca avansam prin credinta deasupra ratiunii, sau ca, pentru noi daruirea este mai importanta decat primirea. De aceea noi cautam, in mod constant, cai de a ne intari conexiunea prin daruire reciproca.

In  masura in care ma alatur conexiunii prin daruire reciproca, incep sa observ cat de urata este mireasa mea (adica grupul si lumea spirituala) si faptul ca partenerul meu (Creatorul) este un mincinos. Atunci cu cine am semnat un legamant, cui m-am obligat eu? Deci, atunci ai oportunitatea sa mergi prin credinta deasupra ratiunii, cand preferi daruirea deasupra calcului primirii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori, adica pana cand egoismul tau moare. Cum pot fi atunci sigur ca voi atinge scopul si nu voi pierde calea?

Raspuns: Am scopul spiritual si am mijloacele pentru a-l obtine si trebuie sa ma tin de ele. Nu pot fi sigur de ce se va intampla maine, de aceea trebuie sa fac un legamant cu grupul si cu Creatorul, pentru a garanta ca voi obtine Scopul Superior!

Daca nu reusesc sa raman pe drum atunci voi cobori la o existenta animala si voi vedea viata de la acel nivel. Atunci, Creatorul nu ma va lua in consideratie deloc.

Altfel, ma pot lega de grup si ma pot darui lui complet, pentru ca ei sa ma apere. In acest fel sunt legat de grup si nu pot sa mai cad, asa cum pe o corabie prinsa de furtuna, marinarii se leaga unul de celalalt de punte, ca sa nu fie aruncati in apa, de valuri. Fiecare persoana ar trebui sa se vada intr-o asemenea situatie.

Trebuie sa organizez acest legamant dintre noi inca de cand sunt plin de energie si de inspiratie, adica atunci cand sunt in ascensiune. Atunci semnez legamantul, pentru ca realizez ca mai tarziu va veni o vreme cand poate nu voi mai justifica scopul spiritual. Totul imi va parea fara speranta, rau, si nu voi avea nicio indoiala ca am dreptate in legatura cu asta.

De aceea, este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori. Daca o persoana nu se daruie grupului, pentru a fi guvernata de grup, atunci ea va fi guvernata de propriul egoism si nu va avea nicio sansa sa iasa din el. Este inutil sa piarda vremea. Fie face legamantul, fie merge acasa, sa stea pe canapea.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→