Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfere, Partea 1, “Lista Raspunsurilor pentru Semnificatia Cuvintelor,” Intrebarea 48: Cine este “aproape” (Karov)? Cu cat Tzura (forma) (dorinte) ale cuiva sunt mai apropiate de ale altuia, cu atat sunt considerate mai apropiate.

Distanta si apropierea sunt evaluate doar in concordanta cu echivalenta formei, corespondenta proprietatilor. Insa corespondenta proprietatilor nu inseamna ca sunt identic cu El. In fond, eu nu pot schimba nimic in mine insumi. Insa in functie de cum imi folosesc propriile proprietati, dorinte, si cat de similare devin acestea cu felul in care altii le folosesc pe ale lor, noi ne masuram in consecinta apropierea noastra.

Unul poate fi mare, in timp ce altul foarte mic. Insa daca cel care este mic doreste sa dobandeasca aceeasi forma pe care o are cel mare, el este vazut ca cineva care este aproape de acesta din urma, care il separa si il situeaza in mainile sale sau in sine insusi. Toate acestea sunt grade diferite ale conectarii dintre obiectele spirituale (Partzufim).

Unul se poate regasi in celalalt daca se anuleaza pe sine si agreaza sa permita celui de sus sa lucreze asupra sa tot timpul, in timp ce anteriorul are nevoie doar sa gaseasca puterea de a renunta la sine. Aceasta stare este cea mai familiara noua si este considerata “embrion.” Este stadiul initial al ascensiunii la grade spirituale mai inalte.

Odata ce se naste, pare ca se acum se afla in afara: Nu este o legatura atat de puternica, precum aceea care a existat in interior. Insa fiind in afara, el suplimenteaza conexiunea pe care el a avut-o in sine cu egoismul sau care este acum corectat. Si astfel, desi nu mai este un embrion ci doar un mic “copil” (Katan) care se afla in mainile adultulu, el se separa intotdeauna. Aparenta sa existenta separata de cel mare este doar forma exterioara. Insa aceasta diferenta ne arata ego-ul corectat care poate exista chiar si in afara celui de sus, si care ramane totusi atasat de el.

A treia forma este atunci cand el nu se mai afla in starea de “hranire” (Yenika) in mainile celui de sus intr-o stare mica (Katnut), ci in tranzitie catre maturitate (Gadlut) si sta langa adult.  Si atunci are deja propriul sau “corp” si o lume. Intre ele, exista acum o distanta care nu le leaga pe cele doua prin nici un “cordon ombilial” sau de hranire.

Insa, toata aceasta separare este doar in ochii nostrii in timp ce in starea spirituala asta inseamna ca el a ajuns la o si mai mare corectie, o noua forma de adeziune. Chiar daca exista in totalitate separat de cel de sus, el se uneste complet cu acesta. In fond, chiar  toate aceste dorinte care par ca exista in afara fiecaruia sunt incapabile sa le separe.

Acestea sunt stadiile prin care trecem:embrion, hranire, si maturitate. Insa totul incepe cu renuntarea de sine, atunci cand persoana se straduieste sa depaseasca toate obstacolele care separa pe cineva de cel de sus.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 7/7/2011, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa lucram cu tulburarile?

Raspuns: Tulburarile sunt exact acelea care ne ajuta sa ne luminam starea si sa intarim mai mult conexiunea dintre noi. O tulburare arata locul in care munca nu a fost inca terminata. In realitate, va ajuta. O putem numi tulburare, insa de fapt este dezvaluirea unui defect pe care il puteti corecta deoarece a fost dezvaluit.  

Totul se dezvaluie treptat, pas cu pas. Mult mai multe obstacole va vor fi dezvaluite pe cale. Insa pentru moment asta este ce va este dat. Si nu ar trebui sa considerati asta o tulburare sau sa incercati sa va indepartati de ea. Acceptati-o in mod corect.

Nu trebuie sa va afundati in aceasta problema sau sa ramaneti blocati in ea. Ar trebui sa incercati o depasiti imediat. Ridicati-va deasupra ei si absorbiti-o, si in acest fel, continuati sa fiti deasupra sa.

Eu nu sterg aceasta problema si nu pretind ca nu exista. Nu incerc sa folosesc diferite trucuri, incercand sa o ignor. O accept astfel incat fiind deasupra ei, voi intari si mai mult conexiunea mea cu ceilalti si cu Creatorul. 

De exemplu, sa presupunem ca eu dezvalui anumite proprietati neplacute in tine. Pana acum, am fost prieteni, insa acum exista in tine ceva ce nu imi place deloc. Insa trebuie sa accept asta prin credinta deasupra ratiunii, adica sa inteleg ca vad in tine defecte din cauza propriei mele nature defectuoase. Si imi doresc sa fiu conectat cu tine indiferent de orice, ca si cum tu ai fi doar un inger. In fond, toate defectele pe care le vad in alti oameni ma arata pe mine, exact ca intr-o oglinda.

Insa tineti cont ca toate acestea apartin muncii noastre interioare si nu abilitatilor noastre profesionale in diseminare.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/28/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Referitor la forta care ne dezvolta, avem doua stari: cerere si recunostiinta. Cea mai eficienta stare este cea a cererii. Recunostiinta este de asemenea foarte utila deoarece in aceasta stare suntem in adeziune cu cel de sus si, fiind astfel, acumulam putere pentru viitor, pentru momentul in care apare alta cerere.

Insa revelarea faptului ca suntem indivizi independenti care se identifica cu Creatorul are loc exact in timpul cererii. Un minunat exemplu il reprezinta psalmii Regelui David, care exprima pe deplin atitudinea creaturii catre Creator in toate formele sale posibile.

De aceea el este numit “Regele David” (“Malchut”inseamna “regat”). Aceasta este o forta care dezvaluie si ma trage afara (de la cuvantul “Moshech”), motiv pentru care forta care efectueaza corectia finala se numeste Mashiach ben David (Mesia Fiul lui David). Psalmii sunt expresia dorintei depline a creaturii catre cerere si recunostiinta, in amandoua aceste stari. Prin unificarea acestora, noi ne realizam pe noi insine. Apoi dorinta creaturii este dezvaluita in intregime in mod corect: asemeni Creatorului care exista si se imbraca in ea.   

Astfel, toate starile completate ne aduc catre final, si Gandul Creatiei care a facut creatura este acum revelat in aceasta, in constiinta creaturii. Aici se afla singura diferenta dintre punctul de inceput si cel de sfarsit al caii. Din starea in care creatura abia isi simte propia existenta, ca pe un punct separat de Creator, ea isi atinge propria stare interioara si realizeaza ca exista in completa adeziune cu Creatorul, si ca in acelasi timp este complet independenta.  

Nu exista alta realitate in afara Gandului Creatiei. Nu exista nici o alta desfasurare in afara aceleia in care creatura ajunge la starea in care exista de la inceput. Si de fiecare data cererea trebuie dobandita prima. Sunt lacrimile despre care a vorbit profetul: “ Sufletul meu plange in intuneric”, cea mai inalta stare posibila, in care omul cere puterea de a ajunge la adevarata sa stare de intuneric, inainte ca scopul creatiei sa fie realizat in el insusi.

Si doar dupa ce este implinit ajungem la recunostiinta, cantec, si recunostiinta in care dobandim o adeziune partiala cu Creatorul pana cand ajungem la a completa realizarea si adeziunea.  
Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 8/4/2011, Shamati # 18

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În trecut, egoismul ne-a stimulat din spate şi din părţi, lăsând întotdeauna calea inainte libera. Cu toate acestea, astăzi barierele nu mai apar de-a lungul părţilor, ci în faţa noastră. E ca şi cum un zid se ridică în faţa noastră, nelăsându-ne nici un loc pentru a fugi, nimic ce putem face.

Această stare devine din ce în ce mai evidenta: nu vreau cu adevarat nimic, nu simt că pot continua sa cresc în egoismul meu. Este incapabil să-mi dea răspunsuri la întrebările care apar în mine astăzi. Am depăşit fazele anterioare şi am intrat în următorul nivel de întrebări, nivelul maturitatii şi al noilor necesităţi.

Hrana, sex, familie – toate acestea se prabusesc, luând forme ciudate, „mutante”. Nici bogăţia, faima, si cunostintele nu par să-mi promita foarte mult.

Ştiinţa este într-o criză şi nu răspunde întrebărilor mele, chiar dacă cu  50 – 60 de ani în urmă încă părea că ne va oferi răspunsuri la toate.

Puterea a devenit mica în ochii noştri: Vedem că singurul sau obiectiv sunt banii. Şi banii …. Intr-adevăr merită sa-ti pierzi toată viaţa ta pentru ei!? Întrebările mele au depăşit deja orice suma de zero-uri pe care un cont bancar o poate afişa.

Atunci când o persoană îşi pierde necesarul „de combustibil,” vidul apare în interiorul ei şi ea se trezeşte întreband: „Pentru ce merita sa traiesc? Pentru mine? Dar imi lipseste împlinirea. Pentru copiii mei? Dar atunci când vor creste, vor părăsi cuibul. Şi în afară de asta, de ce sa-i cresc? Ce viitor luminos au ei mai departe? Dezintegrarea familiilor şi o societate descompusa? ” O persoană nu se simte ataşata de nimic şi nu are speranţe pentru nimic. Acesta este tipul de impas la care întrebările noastre ne-au condus.

Dar există, de asemenea, un motiv complet diferit pentru starea de sfarsit: Am epuizat resursele naturale. Astăzi este deja clar că progresul uman nu va fi infinit, atât din punct de vedere al cerinţelor noastre, cat şi din punct de vedere al existenţei noastre ca un întreg. Dacă vom continua irosirea resurselor naturale, la ritmul actual, atunci foarte curând nu vom mai avea nici un fel de materii prime, nici macar pentru produsele vitale.

90% din ceea ce producem astăzi consta in petrol, fie că este vorba de energie, materiale plastice, şi aşa mai departe. Cand rezervele de petrol se sfârşesc, vom ramane fara nimic. Dar cu toate acestea, noi încă mai continuam sa le risipim.

Astfel, pe de o parte natura pune o barieră în faţa noastră, în forma ecologiei, climei şi resurselor, şi pe de altă parte, egoismul nu ne mai împinge înainte. Apar întrebări la care nu putem găsi răspunsuri aici, în lumea noastră, în această cameră de copii mici unde ne-am distrat atât de mult jucandu-ne până acum.

Astăzi, situaţia deja seamana cu o sinucidere: Suntem iraţionali folosind până si ultimele resurse rămase.

Noi trebuie să înţelegem că, din cauza aceasta, ne-am găsit în zona de alegere. Aceasta este locul în care liberul arbitru apare, libertatea ca noi sa începem sa înţelegem programul dezvoltarii noastre: „De ce existam? De ce suntem aici? Pentru ce? „Şi impreună cu noi, restul lumii. Acum este exact momentul ca noi sa rezolvam această provocare. În caz contrar, omenirea se va găsi într-un impas cu adevărat fără speranţă.

În realitate, esenţa problemei nu este criza financiară, criza tehnologiei sau criza familiilor. Suntem într-o criză cu noi înşine. Noi trebuie să înţelegem cine suntem şi pentru ce suntem aici, atât din punctul de vedere al naturii, care ne obligă la acest lucru, cat şi din punctul nostru de vedere. Numai atunci vom fi capabili să reglam lucrurile corect în interiorul nostru şi în lume.

Dintr-o conversaţie pentru o noua carte, pe 7/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, scrisă în secolul al doilea CE de către Rabi Shimon şi studenţii săi, este destinata pentru corectarea spirituală a umanităţii. În această carte, autorii au relevat un sistem de control al universului, dar au făcut acest lucru cu o mare precauţie.

Cartea este scrisă într-un anumit stil, aşa incat  ar putea fi înţeleasă numai de către cei care sunt în realizarea spirituală şi care pătrund  sensul interior al cuvintelor. Alţii percep Zohar-ul ca o carte despre diferite miracole sau ca o naraţiune istorică.

Revelaţia iniţială a Cartii Zohar, în secolul 10 CE, a determinat multe consecinte negative, care se fac simţite în această zi. Omenirea nu a înţeles această carte, deoarece nu era pregătita pentru apariţia acesteia. Oamenii au decis că acesta vorbeste despre miracole şi despre misticism, şi au început să o folosească pentru a produce amulete, otrăvuri, antidoturi, şi aşa mai departe.

Pe de altă parte, diseminarea Cartii Zohar a jucat un rol pozitiv prin accelerarea dezvoltării interne a umanităţii. Forţa ascunsa  în această carte a dat un impuls puternic pentru a incepe saltul dezvoltarii tehnologice şi sociale, în cele din urmă aducând generatia noasta la nevoia de a scăpa de egoism.

Astăzi, când interdependenţa globală se descoperă în lume, Cartea Zohar este destinata să ajute omenirea sa se adapteze la noul sistem şi să înţeleagă esenţa existenţei sale. Succesul acestui proces depinde de diseminarea inaltei înţelepciuni maselor.

Acţiunile actuale ale cabalistilor de a se uni au ” împins ” metoda corecţiei în lume. O lumină enormă este emanata din noi, chiar dacă noi nici macar nu simtim inca. Lumea a început sa vada, sa simta şi să înţeleagă in ce fel de stare este. Mulţi oameni de ştiinţă deja au scris despre necesitatea de a schimba natura umană, dar nu ştiu cum să facă acest lucru.

Prin urmare, sarcina noastră este de a disemina metoda de corecţie spirituala in  lume. Articolul lui Baal HaSulam, „Cornul lui Mesia” (adică, un apel la corecţie) vorbeşte despre această misiune. Fără a obţine cunoştinţe de bază despre scopul existenţei sale, omenirea va cădea în disperare şi la riscul de a face multe greşeli grave, chiar la punctul de a lasa un alt razboi mondial sa izbucneasca.

Diseminarea metodei de corecţie a maselor este numita „un corn” (Shofar), deoarece este similara cu sunetul unui corn de berbec, care se extinde la distante foarte mari. Studiul şi adaptarea corecta a Cabalei, modul corect de muncă cu prietenii din grup obtine o lumina speciala, numita „profetul Ilie.”.  Aceasta este o forţă care ne dezvăluie secretele universului .  Sub influenţa sa, lumea superioara începe să vină, să iasă din voalul ascunderii. Este scris: „Ilie va veni şi va rezolva toate întrebările şi problemele”, însemnând, această forţă va deschide ochii la adevărata imagine a existenţei.

Revelaţia Cabalei catre mase este o condiţie prealabilă şi necesară a ascensiunii totale de la nivelul egoist la nivelul de daruire si dragoste. Prin urmare, în vremurile noastre a apărut posibilitatea de a crea un comentariu deplin la Cartea Zoharului, cu ajutorul căruia atragem Lumina superioara şi realizam metoda corecţiei spirituale a omenirii.
Din Lecţia virtuala, din 7/31/11

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Opinie (Dragutin Matanović, consilier principal al Ministrului de Interne al Serbiei, preşedinte al Partidului Socialist al Serbiei, d-pils.lv): „Vorbind despre crizele civilizaţiei, Matanović a subliniat trei factori: sfârşitul erei petrolului , sfârşitul erei alimentatiei ieftine, precum şi creşterea temperaturii Pământului. Acesta aduc la prăbuşirea neoliberalismului şi la sfârşitul capitalismului în general.

„Petrolul este o resursă neregenerabilă: 90 la suta din toate producţiile folosesc petrol, şi nu există nicio alternativă la el … sfârşitul petrolului va duce la conflicte şi războaie …..
„Colapsul neoliberalismului implică distrugerea ideii de unitate europeană. Ca o consecinţă, partidele naţionaliste şi de stânga vin la putere în Europa. …

„Politica UE faţă de alti noi membri ai UE şi ţările din fosta Uniune Sovietică … este de a le distruge industria şi agricultura. Aceasta deoarece capacitatea in Vest este imensa, si au nevoie doar de o piaţă pentru bunurile lor, nu de concurenţi. ”

„Aşa cum Dr. Henry Kissinger a spus:” Cine controleaza aprovizionarea cu alimente, controlează oamenii; cine controlează energia poate controla continente întregi; cine controlează banii, controlează lumea. ”

Comentariul meu: Acestea sunt toate semne ale descompunerii capitalismului, sau, mai degrabă, egoismul la nivel mondial în toate ţările şi guvernele. Acum, trebuie numai să realizăm că o cale de ieşire din colapsul complet este în unitatea totala. Nu există nici o alta cale de ieşire, deoarece aceasta este conditia naturii. Trebuie să cautam împreună cum să realizam acest lucru.

Şi apoi, brusc, se vor deschide ochii, şi o nouă metodă de corecţie a naturii umane, schimbarea aceasta tocmai pentru o conexiune corectă, va fi gasita. Şi recompensa, în afară de atingerea perfecţiunii în această lume şi pe planetă, este revelatia noului nivel de existenţă-  eternă şi perfectă.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Când citim cartea Zohar, mereu ne punem aceaşi întrebare: De ce avem nevoie de această carte? În definitiv, este total de neînţeles şi vorbeşte despre nişte lucruri şi acţiuni magice, nerealiste care par a fi legi pe care le-am învăţat din lumea asta, vorbeşte de oameni, animale sau peisaje precum râuri, dealuri sau munţi.

Trebuie să înţelegem: cartea Zohar trebuie să devină o revelare a lumii superioare pentru noi, iar lumea noastră este doar un imprimeu al celei de sus. Să presupunem că eu construiesc un turn dintr-o bucată de pământ, pun ghips în el, care se întăreşte luând forma turnului. Apoi, ridic această formă şi o să obţin un model şi o matrice, o stampila şi un imprimeu.

Forma superioară este lumea superioară, iar forma ce a rămas pe fond este lumea de jos. Aşadar lumile superioare şi inferioare corespund una cu alta. De aceea,  deşi vorbim despre lumea inferioară şi tot ceea ce se întâmplă în ea: dealurile, marea, rocile, animalele, oamenii, soarele şi luna, trebuie să ne amintim în mod constant că ele arată de fapt spre proiecţia lor: lumea spirituală.

Zoharul descrie lumea superioară, în timp ce lumea inferioară este imprimeul ei. Ceea ce în lumea noastră este considerat ca dorinţă de a primi plăcerea, în lumea superioară este dorinţa de a dărui. În timp ce căutăm să ne mărim dorinţa de a dărui şi să ajungem la spiritualitate, unificându-ne în timpul studiului nostru cu grupul, vom deveni, nu puncte individuale împrăştiate prin lume, ci o formă clară, chiar dacă materială, a lumii de jos. Acesta este grupul nostru în lumea de jos.

Dar, de fapt, există un astfel de grup în lumea superioară, iar noi suntem deja acolo, în dăruire reciprocă şi unitate, într-o stare complet corectată, deoarece starea initială (1) şi cea finală (3) există deja în infinit. Ar trebui să ne gândim numai la cum să atragem forţa, dorinţa şi mijloacele de la starea superioară, unde suntem corectaţi, pentru a o atinge cu adevărat, să o realizăm – să ne înălţăm la acea dimensiune superioară în senzaţiile noastre şi în înţelegere în viaţa noastră.

De aceea, aici în această lume, trebuie să ajungem să simţim unitatea noastră şi să vizualizăm existenţa noastră în grupul superior, fiind complet corectaţi, în unitate şi dăruire reciprocă, în starea noastră superioară. În afară de asta, în timp ce ne dorim asta, de la nivelul cel mai de sus, Lumina se va extinde până la noi, ne va afecta şi ne va trage în sus.

Aşadar, Zoharul vorbeşte despre stările superioare folosind cuvintele lumii acesteia, limbajul ramurilor. Iar eu, în timp ce îl citesc, ar trebui în mod constant să mă gândesc ca fiind în totală uniune cu grupul, în dăruire reciprocă, deoarece acolo găsesc lumea superioară.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/29/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, O poruncă: Eu spun că prima şi singura porunca care garantează obţinerea aspiraţiei de a atinge intenţia altruistă, este de a nu munci pentru propria persoană, în afară de munca necesară pentru a-şi asigura necesităţile. În restul timpului, omul trebuie să muncească pentru public: să îi salveze pe cei oprimaţi şi orice creatură din lume care are nevoie de salvare şi beneficii.

În aceste cuvinte rigide dar precise, Baal HaSulam ne explică cum ar trebui să existe lumea. Am intrat deja pe acest drum: Lumea este interconectată în toate părţile sale şi experimentează o criză globală.

Cu aproape o sută de ani înainte, Baal HaSulam a scris că umanitatea va deveni o singură familie, în care fiecare om depinde de celailţi. Nu am văzut asta atunci, dar astăzi o vedem clar şi, după multe crize şi cu o mare întârziere, devenim conştienţi de situaţie. Ni se vor cere enorme eforturi pentru a corecta greşelile şi în special teribila forma a relaţiilor interumane, care nouă ne par naturale astăzi.

Până acum, citind aceste cuvinte ale lui Baal HaSulam, le-am perceput ca ceva fantastic şi ireal. De ce nu a dezvăluit jumătate,sau un sfert, ca să nu ne apară această imagine de coşmar de neacceptat pentru noi, ca să poată fi digerată adăugând ceva mirodenii? Totşi, o imagine foarte severă, opusă naturii noastre, se dezvăluie înaintea noastră şi ne pune condiţii stricte: Fie că vă place sau nu, aici va fi mormântul vostru sau viaţa voastră eternă. Una sau alta. Alegerea este a voastră.

În lumea noastră, trebuie să implementăm principiul iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Tot ceea ce ne-a fost încredinţat este să ne concetrăm la această acţiune: să obţinem dăruirea perfectă, completă, practică, care să curgă de la fiecare persoană către întreagă lume. Iar pentru propria persoană, omul trebie să primească doar atât cât are nevoie pentru existenţa sa. Conform cu nivel său, alege necesităţile iar restul îl dă celorlalţi.

În timpul nostru, l-am întrebat pe Rabash cum ne putem testa pentru a face acest calcul. Rabsh ne-a dat un sfat minunat: Dacă eşti bucuros să scapi de necesităţi, asta este. Dacă nu doreşti nimic pentru tine, nici apă nici mâncare sau adăpost, dacă vrei doar să dăruieşti, ca un înger, ca o forţă separată de corp şi eşti fericit cu asta, atunci ai ajuns la decizia corectă şi poţi primi necesităţile de la lume.

În acest caz nu vei întrece măsura şi vei primi numai lucrurile vitale, pentru că nu eşti bucuros că le primeşti. Din contra, ai vrea să scapi de ele, dar nu poţi pentru că ai nevoie de ele pentru a face actul de dăruire. Ai nevoie totuşi de hrană, apă, îmbrăcăminte, o casă şi alte lucruri de acest gen.

Este o condiţie foarte dificilă şi, desigur, oamenii vor imediat să o dea la o parte. Nu vedem viaţa în această existenţă: Mai bine murim. Cum pot să execut actul dăruirii către toţi şi să iau numai necesităţile? Unde este atunci viaţa? Cum ne putem satisface ego-ul? Totuşi, el nu dispare.

În realitate, nu eşti obligat să trăieşti ca un animal, păscând pe islaz şi fără nicio altă cerere. Din contra, trebuie să devii om, adică să dai drumul întregului tău ego în beneficiul celorlalţi, să îl pui în slujba celorlalţi.

Ce voi obţine în schimb? Cum pot acţiona în dăruire? Dorinţa mea egoistă este ca o maşină care merge numai pe combustibil. Pot face întreaga lume fericită, dar ce îmi iese mie din asta? Pentru o recompensă bună, pot da oamenilor tot ceea ce am. Dar care este plata?

Trebuie să înţelegem faptul că Cabala este o ştiinţă, fizica lumii spirituale şi nu lucrează cu fantezii. Ne-a fost pregătit combustibilul iar recompensa există şi ne arată că merită să lucrăm pentru dăruire şi pentru satisfacerea întregii lumi.

Recompensa noastră este revelarea Dăruitorului. Nu există nimic mai măreţ în lume şi asta este ceea ce vom primi. Asta înseamnă că trebuie să muncim de dragul obţinerii Lui.

Este cea mai mare recompensă: să fii în adeziune şi perfecţiune cu El, la nivelul Lui. Ca şi cum El ar elibera un loc pentru mine lângă El, iar eu mă uit la ceilalţi de la înălţimea nivelului meu: Ah, cât de mizerabili şi de jos sunt. Desigur, îi ajut, ce pot face?

Această atitudine se numeşte Lo Lishma şi este naturală la început. Cheia este să începi şi să nu devii leneş. Iar ca rezultat, devenim îmibaţi de o dăruire completă, pentru că aceasta este singura lege pe care trebuie să o executăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/29/2011, “O poruncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Shlah Lecha (Trimite o cerere pentru Tine)” Paragraful 17: Si iscoadele trimise de Moise au generat lamentari generatiilor viitoare pentru ca in acea zi Primul si al Doilea Templu au fost distruse, si ele au adus pierderea a mai multor mii si zeci de mii printre cei din Israel. Si ei au devenit motivul pentru plecarea Shechina din tara si de la oamenii lui Israel. Si se zice despre cei care au fost trimisi de Joshua: “El va returna sufletul Domnului sau.”

Sursa distrugerii in toate generatiile, adica pe toate nivelurile coruptiei si corectiei, este decizia unei persoane de a nu urma calea spirituala din cauza fricii, lenei, indiferentei, sau lipsei de dorinta. “Este buna dar nu este pentru mine,” asa cum au spus iscoadele care s–au intors de pe meleagurile Israelului. Asta este sursa tutror durerilor.

Apare o intrebare: Insa ghinioanele s-au intamplat si inainte, in Egipt si inainte ca Moise sa fi trimis “iscoadele in tara lui Israel?” Asa este, insa noi vorbim despre batalia finala pentru tara lui Israel atunci cand iscoadele au spus: “Adevarat, este bine aici, insa nu este pentru noi.”

Acest lucru este foarte important. In esenta persoana se afla aici tot timpul. De fiecare data corectam tocmai aceasta radacina, atunci cand luam decizia ca nu numai ca este bine, dar ca este bine si pentru mine. Insa ce este binele? Este daruire. De acest lucru se temeau iscoadele:”Putem oare ajunge la daruire? Eu sunt opus ei. Imi doresc asta?! De la distanta pot spune ca daruirea este buna. Insa ma pot apropia, pot ajunge la ea? Nu am energia si nici nevoia…” In acest fel noi o respingem pe diferite niveluri.

Acesta este adevaratul loc al corctiei. Asta inseamna ca in orice moment al vietii noastre noi ne aflam in acest punct de rascruce unde trebuie sa corectam “pacatul iscoadelor.”

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 8/9/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este natura si ce inseamna sa fii in echilibru cu ea?

Raspuns: Noi existam in natura. Un urias numar de parametri ne influenteaza, cum e temperatura, presiunea, vibratiile diverse, tot felul de unde, radioactivitate si altele. Noi trebuie sa existam in echilibru cu toate aceste fenomene naturale.

Aceasta este legea fizica: un corp care se afla in stare de echilibru cu mediul sau este in cea mai confortabila stare. Daca temperatura, presiunea sau alti parametri cresc, chiar si numai putin, ma simt rau. Daca scad putin, iar ma simt rau.

Acesta este felul in care sunt creat in aceasta natura: pot exista in natura intre granite clare si intre aceste granite trebuie sa ma aduc in echilibru cu natura inconjuratoare. De aceea, iarna am nevoie de haina calduroasa, ca sa fie in echilibru cu natura si vara, invers si tot asa.

Asta tine de partea pe care o putem vedea, insa exista si o parte a naturii pe care nu o putem vedea. Ea consta in legile dorintelor, legile evolutiei noastre prin dorinte, asta este, legile morale. Omul trebuie sa se conformeze si acestora, sa fie in echilibru cu ele.

Noi nu cunoastem aceste legi. Noi credem ca suntem tare buni in aceasta lume daca facem donatii, ajutam saracii, nu deranjam pe nimeni, platim taxe, ajutam doamne batrane sa traverseze strada, sau orice va mai imaginati. Nu e asta destul?

Nu numai ca nu este suficient, nici nu conteaza pentru ceva, deloc, deoarece fac doar ce cred si ce inteleg cu mintea mea egoista. Ca sa fac ceea ce e nevoie, trebuie sa studiez natura insasi si sa aspir sa fiu similar cu ea.

Aceasta lege a similitudinii este unica lege careia trebuie sa ma supun. Zilnic ma schimb, ma maturizez si devin altcineva. Inseamna ca, zilnic, tot timpul, trebuie sa corectez si sa ajustez echilibrul meu cu natura.

Ca sa se termine asta, trebuie, mai intai, sa invatam cerintele pe care natura, sau Creatorul (nu conteaza cum spunem) ni le prezinta, masura in care ne conformam acestor cerinte si felul in care obtinem echilibrul. Despre asta vorbeste intelepciunea Cabalei: ce este natura inconjuratoare, ce suntem noi, in ce sens nu corespundem cu natura, pe baza caror parametri si cum putem ajunge la echilibrul cu acestia. La asta se refera intreaga intelepciune.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→