Întrebare: Înainte de a merge la paraşutism, sa spunem, o persoană are nevoie sa-si pregăteasca mintea pentru a sari, şi există un instructor care-l ajuta cu asta. Sunt tocmai profesorii cei care-i imping de multe ori pe elevii lor in faţa unui pas decisiv. Atat cat am înţeles, constrângerea este interzisa în metoda integrala, iar un profesor, o persoana care deja există în cadrul senzaţiei integrale, nu are dreptul sa faca astfel de lucruri.

Răspuns: Cum pot împinge un student? Trebuie să exercite un efort el însuşi, sa închida ochii şi să sară din avion.

El are nevoie să facă un efort intern, sa se adune în aşa fel încât să recunoască nevoia de unire cu ceilalţi. Şi numai în această unitate, când sare din el însuşi, nu dintr-un avion, în comuniune şi integralitate, dincolo de el însuşi şi în altii, de la recepţie la daruire, atunci când face această inversiune, acest salt, dar în acelaşi timp, se intoarce  pe el însuşi invers, doar atunci poate s-o experimenteze.

Mai mult decât atât, există o forţă în natură care nu ne împinge, ci ne ajută sa facem această schimbare, această fază de tranziţie. Ea funcţionează numai cu condiţia ca noi sa cerem influenţa şi ajutor. Aceasta este aşa-numita MAN (rugăciune), care trebuie să fie formata într-o persoană, adica, o nevoie urgentă a cuiva de a se schimba de la primire, de la a fi egoista ca o celula canceroasa, la daruire, la a fi plina de compasiune, degajand umpland pe oricine altcineva .

Această forţă este capabila sa ne schimbe şi ea există în natură. Dar nu există în fiecare dintre noi separat; ea apare numai atunci când ne adunăm împreună şi în cercul nostru cream comuniunea între noi, efortul nostru comun îndreptat spre schimbare. Şi apoi fiecare dintre noi şi noi toţi împreună ne supunem acestei schimbări: Am devenit un întreg comun. Şi apoi, după ce ne indepartam de ea, devenim egoisti inca o dată.

Deci, această forţă ne cladeste într-un singur intreg, schimbandu-ne nu pe fiecare dintre noi separat, ci tocmai acest întreg grup de oameni care se susţin reciproc şi eleveaza acest scop, creând o astfel de cerere comună care atrage cu adevărat catre ei forta naturii care ii schimbă. Dar, pentru ca aceasta să ne influenţeze, trebuie să avem acumulat un anumit potenţial pentru ea. Şi apoi, forţa ne susţine. Aceasta este a doua, forţa de daruire a naturii.

Două forţe există în natură: primirea şi dăruirea. Noi nu am folosit niciodata forţa daruirii. Dorind să ne împlinim pe noi insine, am folosit întotdeauna numai forţa egoista şi am avut de-a face numai cu ea. Iar acum, ne vom pierde treptat dorinţa de a lucra cu ea şi, în acest mod, vom ajunge la revelaţia forţei următoare.

În metoda noastră, acest lucru este cunoscut sub numele de cele două linii, unde linia stânga este cea a primirii, iar dreapta, cea a daruirii. Cu ajutorul acestor două linii, vom începe să lucram la legătura reciprocă şi să ne ridicam într-o nouă dimensiune, de-a lungul treptelor scării realizarii, senzaţiei şi împlinirii.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În învăţământul clasic există o tranziţie de la o clasă la alta, iar apoi, în instituţiile de învăţămînt superior, există o tranziţie de la un curs la altul. Cu alte cuvinte, o persoană are o anumită structură precisa. O dată ce o persoană merge la colegiu sau iese absolventa din ea, înţelege că există etape, anumiti pasi înaintea ei. Dar, o dată ce ne vom uni şi vom trece la nivelul de „Om”, vor exista, de asemenea, anumite etape si trepte şi va continua dezvoltarea umană?

Raspuns: Dezvoltarea umană începe acolo, deoarece numai acolo începe obtinerea naturii. Astăzi ne gândim doar la cum sa ne fie mai confortabil: Voi lua orice există. Legile pe care le-am obtinut sunt legi foarte limitate, cum ar fi studiile lui Einstein, Hugh Everett, şi ale altor oameni de stiinta. Acestea sunt legi foarte mici, limitate, ale naturii, care literalmente se scurg în egoismul nostru şi ilumineaza uşor in constiinta noastra egoista; acesta este singurul lucru pe care-l simtim, singurul lucru pe care-l examinam. Iar restul naturii este destul de mult ascuns de noi.

Lumile, gradele pe care le urcam după obtinerea nivelului de „Om” sunt starile noastre, grade strict măsurate ale realizarii. Egoismul nostru, de asemenea, operează acolo, nu tipul animalic de egoism, ci unul îndreptat spre realizarea partii ascunse a naturii.

Dintr-o „discutie despre cresterea integrala” # 33, 25/5/12

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

În urma tuturor pregătirilor de sus, a spargerilor și a coborârilor, dorința de a primi plăcere este împărțită în trei părți: partea interioară, potrivită pentru corecție și cele două părți exterioare, care pot fi corectate dacă încetăm să le mai folosim. Aceste două părți se numesc ”carcasa lui Noga” și ”pielea de șarpe”. Dar partea interioară se numește ”corpul interior”.

Întreaga corecție pe care trebuie să o îndeplinească o persoană, are loc în gândire. Dacă cineva se concentrează la asta, este în afara corpului său, ceea ce înseamnă că aspiră să dăruiască altora – prietenilor, grupului și lumii întregi, așa după cum este scris, ”De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator; de la dragostea pentru creaturi, la dragostea pentru Creator”, – atunci nu își mai hrănește ego-ul său și, ca urmare, dorințele sale egoiste mor. În fond, acestea nu poate exista fără mâncare, așa încât dispar!

Cu toate acestea, omul trebuie să se păzească tot timpul, căci tentațiile care vin dinspre ”pielea șarpelui” și dinspre ”carcasa lui Noga” îl atrag mereu, încercând să se prindă de el, să se agațe de gândurile de invidie, ambiție și dominare. Ele fac asta cu viclenie și, din această cauză, omul poate decide, în fiecare clipă, că nu vrea să aibă asemenea gânduri, ci dorește să lucreze în afara propriului său interes, fără nici un beneficiu personal, ci  doar în scopul de a dărui.

Daca își clarifică suficient aceste lucruri, după un număr de astfel de acțiuni, el își separă corpul interior, sufletul sfințeniei, de corpul exterior, în care nu se poate îmbrăca nici o intenție de a dărui. Dacă încetează să se mai gândească la ele, atunci sufletul sfințeniei se îmbracă în corpul interior, despre care este scris: ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că o persoană începe să descopere Lumina, pe Creator, Divinitatea și revelația Creatorului, în carnea sa, în corpul său, în pielea sa.

Totul se datorează faptului că persoana a reușit să se mențină în gânduri și clarificări exterioare corpului său, ceea ce înseamnă în afara propriului său beneficiu. El s-a prins de Creator, pentru a fi sigur că totul vine de la El și că nu există nimeni în afară de El. Creatorul a aranjat totul astfel încât omul să poate fi capabil să-și clarifice aceste trewi corpuri după păcatul Arborelui Cunoașterii.

Rezultatul acestor clarificări insistente este acela că persoana își lipsește, treptat, cele două corpuri externe, carcasa lui Noga și pielea de șarpe, de hrana lor, iar acestea pleacă de la el și dispar. Atunci când diferența dintre corpul corpul interior și cele două corpuri exterioare devine evidentă, Lumina celui dintâi nivel se poate îmbrăca în corpul său interior, iar asta înseamnă să te naști, în lumea spirituală.

Dacă o persoană aspiră constant la dăruirea către ceilalți – prieteni, grup și Creator, adică dorește să se afle ”în afara pielii sale”, în afara dorinței sale de a se delecta – atunci Lumina Superioară se îmbracă în această dorință, așa după cum este scris, ”Din interiorul cărnii mele Îl voi vedea pe Dumnezeu”.

From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/29/12, Shamati #36

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Tranziția de la gândirea liniară, egoistă, consumistă, la una integrală, ar trebui să aibă loc într-un salt, o respingere brutală a vechilor moduri de gândire? Sau este un proces gradual, pas cu pas?

Răspuns: Aceasta nu este, în nici un caz, o schimbare artificială!

Avem nevoie să implicăm oamenii în sistemul de educație și de creștere. Acestea sunt cele două cursuri paralele, de scurtă durată; pot fi chiar cursuri de o lună, în care studenții vor începe să simtă schimbările necesare. Dacă aceste schimbări au loc în înțelegerea și senzațiile lor, atunci studenții vor vedea o lume complet diferită, o perspectivă grandioasă care îi va atrage subit.

Ei vor căpăta un sens în viață, forța vieții, precum și aspirații. Ei vor descoperi dintr-o dată sursa împlinirii și vor vedea că aceasta este tot egoismul, dar unul integral, închis, care lucrează după alte calculații, alte reguli. Acesta nu mai ia în calcul împlinirea sa individuală, care ne-a adus astăzi la goliciune, depresie și apatie, ci se simte un întreg cu toată natura umanității, cu toate nivelurile sale: neanimat, vegetal și animal. Și, datorită faptului că egoismul ajunge la această concluzie în mod conștient, dezvoltându-se singur, el începe să simtă în natură forța sa interioară; ajunge la nivelul interacțiunii cu ea și, astfel, simte că este eterm și perfect.

Aici, trecem prin toate tranzițiile lui Einstein până la starea în care persoana se ridică la nivelul naturii, ascuns de noi, dar care există, cu certitudine. Acesta este nivelul care controlează informația, la care există toate forțele care conduc material noastră: neanimat, vegetal și animal. Astfel noi devenim ”Ființe omenești”.

O ființă omenească este parte a informației care există în natură, în care nu există trecut, prezent sau viitor. În fond, oamenii ca Wolf Messing, care simt trecutul și viitorul, trăiesc lângă noi. De unde își iau ei aceste cunoștințe absolute precise? Ele există în natură. Tot ceea ce există în natură este mai presus de timp. Iar noi ajungem la acest nivel

În principiu, acesta este starea noastră, acest component este numit o ”ființă umană”. Iar tot ceea ce facem noi, în afară de asta, reprezintă doar grija pentru nivelul nostru animal, corpul fizic.
Din “Discutie asupra educatiei integrale” 5/25/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pana in prezent, am primit o reactie destul de negativa de la natura, prin presiunea sa spre unificarea integrală, dar omenirea nu recunoaşte încă acest lucru. Provocarea noastra este de a prezenta omenirii această ocazie şi de a preveni nihilismul, alienarea şi pustiirea care deja au fost resimţite în toata mass-media.

Pe de o parte, a devenit nu doar la modă, dar si amenintator. Mai devreme, s-ar fi putut să fii contribuit la ameliorarea unui anumit tip de tensiune în societate, cu cererea de consum mai mic şi sa fii redus treptat nevoile noastre nesăţioase (utilizarea nelimitată a resurselor noastre naturale, şi aşa mai departe). În prezent, începe să devină periculos, pentru că societatea în sine a devenit obiectul unor influenţe interne foarte rele. Este similar modului in care Hitler a venit la putere, ca si toate tipurile de despoţi şi tirani uzurpatori de tron şi aşa mai departe.

Pe de altă parte, dacă noi nu aratăm următoarea stare umanităţii, în special partii sale dezvoltate, atunci chiar şi în scopul de a reveni la starea anterioară este posibil ca războiul sa ne bata la usa. Pana la urma, dacă oamenii cu avere mare isi vor vedea averea alunecandu-le din mâini, din moment ce totul se devalorizaeaza, ei vor dezlănţui un război. În final, în ciuda distrugerii imense şi a miliardelor de pierderi umane şi tehnologice, o nouă piaţă va apărea şi bogatii pot continua să profite, ca o persoană care tocmai a avut doar o masă copioasa şi aşteaptă până când i se va face din nou foame, pentru a se satura inca o data.

Vedem că există două posibilitati. Dacă nu vom da omenirii o nouă paradigmă de dezvoltare, aceasta se va indrepta inevitabil spre război, ca singura soluţie posibilă. Există o mulţime de cercetari in legatura cu acest subiect. Acest lucru este planificat de natura însăşi, care ne împinge să găsim o soluţie, sub influenţa diferitelor dezastre.

Sau, alternativ o putem aranja, astfel incat societatea umană sa înceapa să se dezvolte spre o nouă stare, o nouă dimensiune, iar atunci vom trece lin catre ea. Dar pentru aceasta este necesar să se iniţieze educaţia integrală.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Munca noastră majoră este persistenta. Nu neglija nici un moment sau mică oportunitate pe care principiul „am muncit şi am găsit” se bazează.

O persoană, de obicei, începe să cântărească lucrurile şi sa faca calcule egoiste, la fel ca şi în viaţa de zi cu zi: Merită să te ridici şi să mergi la lucru acum? Şi ea decide că pentru 200 de dolari este gata să se ridice, dar pentru 50 de dolari nu are nici un sens sa se scoale şi sa faca un efort.

Poate că din perspectiva ego-ului acesta este un calcul corect, dar dacă vorbim despre munca în scopul de a darui, atunci trebuie să luăm în considerare faptul că profitul nostru este în cât de mult vom darui, în cât de mult avansam spre Creator! Şi aici, chiar si un penny poate valora, nu un penny, ci miliarde de dolari. Totul depinde de cât de mare este cel caruia ii daruim.

Astfel, contul ar trebui să fie un cont al daruirii, şi nu un cont al primirii. În contul daruirii, cu cat mai nesemnificativ şi neimportant poate părea un lucru, cu atat mai plin de satisfacţii poate fi. Acest lucru se datorează faptului că efortul nostru şi depăşirea lipsei de respect face aceasta munca minora cu mult mai importanta.

Ceea ce pare ca minor şi lipsit de importanţă din perspectiva mea egoista devine o mare oportunitate pe care am primit-o în schimb pentru un pic de efort, dar asta dacă am transformat totul in daruire. Pana la urma,  totul va fi clarificat în gândire. Trebuie să fac un mic efort, în scopul de a depăşi îndoielile mele; ar trebui să ma ocup cu ceva care pare lipsit de importanţă? Dar dacă fac acest lucru şi încep să lucrez la ceea ce pare ochilor mei fizici ca neimportant, efectuez deja o acţiune spirituală.

Astfel, deşi la nivel egoist, pare că am făcut ceva mic şi neimportant, la nivel spiritual are o mare valoare. Dacă aş începe să gândesc cui daruiesc, as fi capabil să-mi pretuiesc profitul. Principalul lucru este măreţia Creatorului. Dorinta mea nu este să-L obtin pe El, ci mai degrabă măreţia Lui. Acest lucru Il dezvăluie şi-mi permite să obtin revelatia.

Diferenţa dintre ascunderea Creatorului şi revelaţia Lui este determinată doar de un singur lucru: Il dezapreciem sau încercam să simtim măreţia Lui. Acesta este singurul lucru care schimbă vasul nostru şi ne aduce la revelatie.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 03/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce nivel nou de conectare ar trebui să obțină grupul nostru, în congresul de unitate care are loc în acest weekend în nordul Israelului, astfel încât unitatea internă, forța internă, Lumina, va locui între noi și astfel, după congres, toate activitățile noastre de diseminare vor fi deja la un nou nivel, la un nivel spiritual?

Răspuns: Trebuie să ajungem la o asemenea conexiune între noi care să se asemene Luminii, în forma ei minimală. Vasul (Kli) ar trebui să ia forma aceluiași atribut, ca Lumina. Cum este posibil? Ce înseamnă asta? Trebuie să ne conectăm în așa fel, prin Galgalta ve Eynaim și AHP, încât să ne influențăm unul pe altul ca Lumina și vom fi gata să dăruim asupra lor. De fapt, nu este nimic de dăruit, dar fiecare trebui să fie gata pentru asta, și astfel este conectat cu alții. Formăm diferite conexiuni între noi iar când acestea lucrează corect, Lumina este revelată. Dacă cineva nu este conectat corect, simțim asta prin faptul că nu reușim, dar totuși identificăm unde încă nu există echivalență cu Lumina.

Asta înseamnă ca există un anumit număr de suflete care fac tot ce le stă în puteri să se conecteze și încearcă să găsească modalitățile să facă asta, iar Lumina îi ajută prin diferite suferințe și tensiuni. În momentul în care primesc o formă care este similară Luminii, încercând să se conecteze corect în orice mod posibil, atunic când atributele unui om se conectează cu cele ale altuia, atunci când dorința cuiva de dăruire se conectează cu dorința altcuiva de primire, și așa mai departe, Lumina este revelată în conexiunea lor. Acum nu știm cum să ne conectăm în mod direct dar, mai târziu, în nivelurile următoare, va trebui să clarificăm toate dorințele și atributele noastre: cum trebuie să ne conectăm, în ce măsură, prin care atribute. Aici se află viața.

Aici, între timp, suntem ca niște copii căutând un ”pacifist”, și asta este tot. Dar asta este suficient pe de o parte; o vom primi deja. În momentul în care în noi apare o mică dorință, mama ne va da ”sfârcurile”, adică Masach (ecranul) deasupra dorinței. Între timp, dăruitorul are Masach și nu noi. Mai târziu va trebui să primim acest Masach. Apoi vom evalua și cântării noi înșine ceea ce primim.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 7/3/12, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: 99% dintre oameni vor să știe ce trebui de fapt să facă, astfel încât să apară schimbări în societate. Cum putem să le asigurăm sentimentul de securitate, unitate și conexiune, prin diseminare?

Răspuns: Mi se pare că fac ceva în această lume – stăpânesc bănci, fabrici, schimburi internaționale și tehnologie militară – astfel conduc tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, totul trece prin fața mea, iar eu dau instrucțiuni și activez întreaga mașinărie. Singurul lucru pe care nu îl înțeleg este că eu sunt activat.

Există un video clip în care un copil se joacă cu mașina lui de jucărie într-un supermarket și ca să o facă să meargă, el face un zgomot ca de motor.

La fel și noi, nu înțelegem că suntem de fapt activați și că executăm voința celui superior, la nivelul cel mai de jos.

Acum începem o nouă eră, în care forța superioară nu ne mai dictează în mod direct ce trebuie să facem și se retrage în departare față de noi, ca și cum ne-ar acoperi, astfel dorind să o atragem noi. Îndepărtându-se de noi, ea stârnește un sentiment de confuzie în noi, o lipsă de înțelegere a ceea ce se întâmplă și cum să ne descurcăm în această lume. Dintr-odată, nu mai îmi doresc o familie, nu mai doresc copii. Nu mai știu ce să fac în viață. Există droguri și înstrăinare iar asta conduce la o mare criză. Atunci când forța superioară se retrage și nu mă mai stăpânește, simt deodată că nu mai știu unde să merg și ce să fac; nu mai știu nimic și nu mai vreau nimic. Criza este o chemare pentru noi, astfel încât să avansăm noi înșine către această forță. ”Către” înseamnă să devenim mai similari cu ea.

Oameni, totuși, cred că pot înainta la fel ca înainte: ”Voi reuși în tot!” Ce pot face guvernele? Astăzi ele nu pot face nimic. Singurul lucru pe care îl pot face este să printeze mai mulți bani, dar nici asta nu duce la nimic. Ei activează doar mașina de imprimat și se pare că avem mai mulți bani, dar de fapt este același lucru. Puterea specifică de cumpărare nu se schimbă: ei le dau oamenilor doar hârtie, asta este tot.

Astfel, politicienii, economiștii, sociologii, psihologii, oamenii de știință, educatorii și părinții, niciunul, nu au niciun efect asupra a ceva; nimeni nu poate face nimic!

Oamenii nu au fost dezamăgiți în așa măsură, astfel încât să simtă totul, dar lumea avansează în această direcție. Vedem că mulți oameni de știință descoperă asta în căutările lor.

Există o problemă în lume, vor trebui să accepte asta pentru că este o lege fizică, care se manifestă prin faptul că forța care ne conduce intern și ne dictează toate dorințele noastre, atât în minte cât și în inimă, sunt acum ușor extrase. Vrea ca tu să iei acest rol asupra ta, să înveți din el să te conduci tu singur. Aceasta este problema. Va trebui să învățăm asta și să o implementăm.

Dacă toți învățați încă spun: ”Ar trebui cu adevărat să facem ceva…”; atunci, ce se întâmplă cu adevărat? Pur și simplu ei nu simt cum îi stăpânește forța superioară.

Din  “Discuție din timpul mesei din Toronto” 6/19/12

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel este diferit congresul din Nord de cel care a avut loc in desertul Arava?

Raspuns: Noi am vorbit deja despre asta in workshop-ul de ieri, atunci cand am discutat despre cum se schimba sentimentele noastre ca rezultat al workshop-urilor si cand am discutat despre atitudinea noastra fata de ele. Noi am vazut ca de fiecare data inceputul este mai dificil- este mai greu sa vii la workshop- insa intrarea si conexiunea vin mult mai repede si impresiile noastre cresc si devin mai clare si mai stabile.

La fel se intampla la congrese, deoarece un congres este un fel de workshop, insa mult mai complex deoarece este facut din mai multe parti si noi trebuie sa ne acordam cu acesta.

Desigur, este mai greu sa ne pregatim pentru congresul care urmeaza si impresiei pe care ar trebui sa o primim de la acesta in comparatie cu congresul de la Arava, la care ne-am simtit ca si cum paraseam Egiptul si ne apropiam de muntele Sinai. Exista o legenda aici, un fel de aventura. Astazi ne aflam in fata unei munci de rutina: ajungem la un alt loc, constatam ce este necesar, avem lecturile….prima impresie lipseste, a fost schimbata cu o „procedura standard”, cu rutina.

Si asta este bine pentru ca este modul in care natura ne da o atitudine mai matura astfel incat sa incercam sa penetram sentimentele noastre si sa fim impresionati de lucruri mai profunde.

Noi spunem ca in Arava am ajuns la nivelul Shoresh (nivelul radacina) al vaselor noastre. Focul a ars in noi si noi ne-am simtit ca niste eroi cautand aventura. Acum ne-am mutat la nivelul unu sau doi, dorinta este de asemenea mai „densa” si atitudinea noastra ar trebui sa fie mai serioasa. Nu exista spatiu aici pentru euforia aeriana, pentru impresiile copilaresti; ar trebui sa cautam toate acestea in interiorul nostru, in adancimea sentimentelor si intelegerii noastre. Asta este important.

Astazi noi trebuie sa atingem conexiunea in conditii dificile,  fara prima impresie,  cu o dorinta care este mai densa. Noi trebuie sa fim recunoscatori pentru ca am primit o dorinta mai densa. Aparent am reusit sa facem ceva in trecut si acum trebuie sa ajungem la o impresie mult mai puternica decat inainte si care nu mai este copilareasca ci mult mai matura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/07/2012, “Intrebari despre Congresul de Consolidare din Nordul Israelului”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: La workshop-ul de ieri m-am simtit inspirat de sperantele tuturor prietenilor care au venit la congresul care va avea loc in cateva zile in partea de nord a Israelului. In urmatoarele cateva zile, vom incerca sa pastram motto-ul „insistati in mod repetat!” Astazi, insa, simt ca ma aflu intr-o stare complet opusa, si nu mai cer ca ieri. Ma simt ca si cum mi-ar fi fost tras presul de sub picioare.

Raspuns: Cred ca asemenea schimbari ar trebui sa aiba loc de la un moment la altul nu de la o zi la alta. Acum cateva clipe am simtit adeziunea cu scopul si mi-am dorit asta cu multa intensitate si energie pentru ca un moment mai tarziu sa ma simt in stare total opusa, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata.

Ce se intampla? Ce inseamna asta? De ce se schimba dorintele noastre? Nu este nici o problema; asta este creatia. Suntem asemeni unui ecran TV unde ni se arata ce vedem si nu vedem ce nu ni se arata. Nu eu sunt cel care proiecteaza filmul, si oricare ar fi proiectul acesta nu depinde de mine.

Intrebarea este cum pot deveni cel care proiecteaza filmul daca vreau sa vad si nu cel caruia i se arata? Nu vreau ca in viata obisnuita sa fiu cel pe care il vad in film. Vreau alt film!

Intrebare: Insa pot proiecta eu acest film, cum ma pot pregati in mod corect de acum incolo?

Raspuns: Problema este ca imi pot schimba sentimentele fata de filmul care mi se arata doar daca ajung la forma sa reala. Mi se trimit in mod constant noi Reshimot-uri (reminiscente), semnale, noi imagini, care vin in mod constant la mine din Ein Sof (Inifinitatea). Este o cale foarte lunga si intre timp eu reactionez ca un animal tanjind dupa sentimente bune si scapand de cele rele.

Daca nu vreau sa avansez ca un animal, ca in imaginile si sentimentele care vin spre mine in care ma aflu in acest spatiu tri-dimensional care determina viata mea, daca vreau sa avansez repede si usor, trebuie sa ma identific cu Cel care imi proiecteaza filmul. Trebuie sa ma conectez cu El, cu planul Sau, sa fiu alaturi de procesul care se desfasoara, sa fiu de acord cu ce imi trimite El si sa inteleg ca ceea ce imi trimite si ce vad sunt doua lucruri opuse.

Exista de exemplu o imagine pe care o puteti vedea alb pe negru sau negru pe alb, negativ si pozitiv. Si aici trebuie sa imi schimb perceptia, insa pentru noi nu este doar alb si negru, ci forme care sunt opuse in multe si diferite proprietati ale perceptiei. Trebuie sa vreau sa percep imaginea in modul in care Cel care o trimite o vede. Imaginea vine de la ecranul tridimensional in care ma aflu, si pe care il pot simti asa cum El mi-l descrie, de modul in care El mi-l trimite. El imi trimite o imagine care este plina de bunatate si incantare, pentru ca El este bun si binevoitor, in timp ce eu vad totul absolut opus in perceptia mea, in dorintele mele si in gandurile mele.

Pentru a vedea forma reala, trebuie sa imi schimb perceptia, atributele si dorintele mele in sens opus. Acest lucru este posibil. Am o alta conexiune cu El in afara de aceasta imagine si prin imagine ma pot conecta cu El.

Daca iau aceasta imagine, ca intreg, tot ce se afla in fata mea si vreau sa ma conectez cu aceasta si sa ii atribui acest lucru Unicului, celui care proiecteaza acest film, ma conectez cu El si ii pot cere sa imi schimbe atributele.

Astfel, cu ajutorul lumii, aranjand-o in corecta concordanta cu aceasta metoda, ma conectez cu Creatorul si El face aceasta schimbare in mine. Apoi vad ca aceasta imagine se schimba si inteleg ce am de facut. Principalul lucru este sa accept pentru prima data aceasta schimbare. De acum stiti deja cum sa procedati, aveti o cale; aveti abordarea potrivita. Sa speram ca vom fi capabili sa implinim aceasta prima actiune.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/07/2012, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→