Pe 28 Iunie 2012 grupul de Responsabilitate Reciproca din Toronto a organizat cu succes in Toronto prima masa rotunda. Subiectul mesei rotunde a fost „Relatia din

Discutia a inceput la centrul mesei rotunde care a fost sustinuta de:

Ryan Dyment (miscarea Zeitgeist, Toronto), Directorul Executiv al Institutului de Economie Bazata pe Resurse, care distribuie materiale care ajuta persoana sa inteleaga natura dependenta a economiei moderne, o viziune holistica a viitorului umanitatii si a relatiilor sale cu mediul.

Trey Winney, organizator senior al Occupy Toronto;

Barbara Elizabeth Mercer, autor, poet si artist vizual care din 1962 a lucrat printre altele la TV Ontario, CBC, Compania Canadiana de Opera si baletul National al Canadei;

Julian Edwards, membru activ si vorbitor pentru Responsabilitate Reciproca;

Eric Hellman, coach comunicator, scriitor si consultant, ale carui proiecte trecute includ coordonarea Sustenabilitatii Mesei Rotunde la UN- Forumul Mondial de Habitat Urban (Vancouver), co-organizator al primei conferinte Spiritualitatea in Lucru din Toronto, organizator al evenimenyului Ziua Internationala a Pacii la Expozitia Mondiala si co-fondator al primului program de reciclare Cutia Albastra si al Consiliului de Reciclare din Ontario;

Tom Cooper, Director al Hamilton, Directorul Masa Rotunda Hamilton pentru Reducerea Saraciei.

Patrick Legault, reprezentantul Responsabilitatii Reciproce, Toronto.

Dupa ce au fost purtate discutii si au avut loc raspunsuri la intrebarile audientei, toti participantii la masa rotunda au participat la discutii pentru a raspunde la urmatoarele intrebari:

1. Care sunt principalele valori care credeti ca ar trebui sa se afle in fruntea societatii noastre in secolul 21?
2. Ce vreau eu personal sa fac pentru a incepe acesasta tranzitie catre un mediul nou, pozitiv?

Impresiile participantilor de la masa rotunda au vizat:

• A existat un sentiment ca aceia care au fost prezenti nu numai ca erau pregatiti pentru acest eveniment, ci chiar asteptasera acest lucru de mult timp. Participantii la masa rotunda au spus ca este singura platforma globala care da posibilitatea unei persoane de a fi auzita si de a auzi pe altii, de a concentra tot ceea ce avem la aceasta masa rotunda. Oamenii au fost foarte multumiti la sfarsit si au intrebat cand va avea loc urmatoarea intalnire. La masa rotunda, a existat un sentiment foarte precis cu privire la modul in care lumea devine unita si tot ceea ce am auzit si am invatat pana acum devine dintr-o data foarte practic.
• Cum pot explica ce sta si ce se ascunde dincolo de cuvinte? Cum imi pot converti gandurile si sentimentele, care sunt mult mai profunde decat cele mai profunde discutii sociale si subiecte? Este imposibil sa convertim, este necesar sa simtim. Raspunsurile noastre sunt la radacina relatiilor noastre cu ceilalti.
• Multumiri tuturor celor care au depus atat de mult efort in organizarea mesei rotunde de ieri! Totul a fost gandit, incepand de la hartia si instrumentele de scris de pe mese, apa si prajiturile, logistica, clipurile, moderatorii… Ca urmare, toti participantii au simtit intentia unita. A fost frumos sa privim fetele si sa ascultam vocile vorbitorilor care au vrut sa isi exprime sentimentele pe care am dorit sa le transmitem tturor.

tre oameni in lumina crizei globale.”

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, articolul „Shofarul(cornul) lui Mesiah”

Si din aceasta cauza si-a permis Rashbi dezvaluirea intelepciunii ascunse in cartile sale Zohar si Tikunim. Oricum a facut asta cu o mare grija, nedand voie nimanui sa-i scrie vorbele in afara de Rabi Abba care a scris astfel ca numai inteleptii fii  ai Israelului sa poata inteleaga- si inteleptii celorlalte natiuni sa nu poata inteleaga.

Motivul a fost ca: daca oamenii care sant condusi de „egoism” o sa descopere ceva din aceasta intelepciune, ei nu vor putea inainta. In alt loc Baal HaSulam da exemplu de un fruct necopt care poate fi daunator omului.Caci raspunsurile pe care le primim fara efort, fara autoinaintare in programul lor doar le blocheaza drumul .

Toata intelepciunea Cabalei este ascunsa in forma treptata, astfel ca omul sa inteleaga din ce in ce mai mult in functie de inaintarea lui spirituala interioara si in acest fel poate inainta. Si invers daca ar fi primit raspunsuri de la capul locului fara marirea si dezvoltarea „kliului” l-ar fi oprit si nu l-ar fi lasat sa inainteze. Si atunci el nu ar fi simtit ca trebuie sa faca o schimbare, sa acumuleze un nou program, si s-ar fi impiedicat de a descoperii drumul pentru a intra in lumea spirituala.

Acesta este motivul pentru care „hamekubalim”(invatatii) au avut mare grija sa nu se descopere lucruri pe care oamenii nu sunt  inca in  stare sa le inteleaga. Intelepciunea se capata in functie de gradul de pregatire, noi invatam ca sa invitam „hamaor hamahzir lemotav” (lumina care ne intoarce spre bine) si in masura in care ea ne repara, noi incepem sa intelegem si sa simtim ceea ce invatam.

Procesul se face astfel: noi ne legam de grup, de exemplu 10 oameni impreuna si atunci cu ajutorul fortei de unire putem sa inaltam (urcam) „MAN” inspre forta superioara. Ca raspuns, ajunge la noi „hamaor hamahzir lemotav” adica lumina inconjuratoare (haor hamakif) si ea ne schimba, unindu-ne intr-o unire adevarata si in acelasi timp ne repara – datorita acestei reparatii descoperim lumea de sus (superioara) in caracteristicele noastre reparate.

Repetam ordinea actiunilor:

1. Ne unim impreuna

2.Urcam „man” inspre tikun

3.Haor hamekif (lumina inconjuratoare) ne corecteaza

4.Descoperim realitatea superioara

Daca noi nu ne unim si nu ridicam „man”, atunci nu se intampla nimic. De aceea hamekubalim (cabalistii) au scris cartile lor in etape, in functie de inaintarea lor in invatatura. La prima citire descoperim egoismul nostru â, dupa aceea intelegem ca avem doar o singura solutie – urcarea spre unire (alia leihud) si dupa asta descoperim ca nici asta nu este de ajuns si trebuie sa urcam „MAN”. Daca facem asta atunci Lumina Superioara (Haor Haelion)-Lumina Inconjuratoare (Haor Hamekif) termina lucrarea.

Cartile cabalistilor (hamekubalim) ni se dezvaluie noua in functie de aceste etape, si toate acestea cu ajutorul invataturii (limud).

In primul stadiu (etapa) eu descopar raul (haraa), in a doua etapa vad ca nu sint in stare sa fac nimic si trebuie sa fiu legat cu prieteni, iar in a treia etapa inteleg ca nu ne putem descurca fara cerere catre lumina ca sa ne uneasca, pentru ca singuri nu putem face asta. Si atunci vine (ajunge) Lumina si termina treaba.

Prima jumatate a muncii este datoria noastra si a doua jumatate este completata de sus, se numeste „lucrarea Creatorului”(avodat HASEM”

Din lectia despre articolul „Shofarul lui Mesiah” Toronto 20.06.12

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: În Grecia antică – locul de nastere al fundaţiilor psihologiei, au fost distinse patru tipuri de oameni în funcţie de caracteristicile lor individuale: sanguin, flegmatic, melancolic şi coleric.

În psihologia modernă, o ramură care se ocupă cu diagnosticul calităţilor individuale, aceste lucru este foarte larg. O persoană vrea să ştie despre sine şi proprietăţile sale, în scopul de a maximiza potenţialul său.

De ce nu folosim, să zicem, 16 tipuri de proprietăţi individuale în metodologia integrală, ci numai patru?

Răspuns: Pentru că acestea sunt calităţi egoiste care corespund la patru tipuri de egoism. Dar există încă una – a cincea, din care toate celelalte provin şi care nu are formă proprie. Într-adevăr, aceasta corespunde structurii de patru nivele ale percepţiei umane şi a sufletului său. Dar toate acestea sunt legate de egoism.

În timp ce egoismul incă acţionează, într-adevăr am putea împărţi oamenii în aceste tipuri, adaugându-i şi calculându-i in funcţie de semnele lor zodiacale. Până astăzi, multe reviste publică toate tipurile de divinatie.

Dar noi vedem că nu este nimic cu care să putem lucra cu adevărat. De ce ne raportăm la un fapt care a supravieţuit încă? Am devenit persoane diferite si nu mai avem acest lucru. Aparent, fiecare temperament corespunzător se manifestă, desigur, dar nu este nimic ce putem face cu el azi.

Dacă înainte puteai alege o pereche în funcţie de semnul zodiacal, încearcă să selectezi un cuplu în funcţie de astrologie astăzi. Vei scoate căsnicii fericite din asta? Nu. Dacă dai cateva sfaturi pentru sanguin şi alte sfaturi pentru coleric, vor fi fericiti? Nu. Deci, de ce avem nevoie de această clasificare veche?

Aceasta clasificare obişnuia să fie corect[ in legătură cu egoismul activ mai vechi, care era liniar, individual şi orientat spre auto-nevoi.

Dar acum nu mai am nevoile mele personale. Nu vreau nimic. Oamenii au mers până la nivelul următor unde simt nevoia de ceva, dar nu pot spune ce este. Nu văd unde să găsesc sursa satisfacerii nevoilor mele. Intru intr-un fel de perversiune sexuală, petrec timpul cumva, în scopul de a uita de mine insumi. În plus, intru în droguri, teroare, sau altceva pentru că nu văd sursa plăcerii.

Şi poate să vină la mine doar prin intermediul societăţii integrale, când mă implic în ea. Astfel, trebuie să intru intr-o societate integrală şi apoi, acolo, în inima ei, voi găsi sursa împlinirii mele. Dar astăzi omul nu este încă la nivelul la care să realizeze asta.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Un membru al organizatiei noastre, un adult foarte emoţional, a dezvoltat probleme de somn. El a mers să vadă un specialist şi i-a fost prescris un medicament numit Ritalin. Am fost pur şi simplu şocat de acest lucru. Problema lui este că nu se exprimă suficient, în acord cu natura lui, iar medicul i-a limitat auto-exprimarea chiar şi mai mult.

Ar trebui să i se dea încă un loc în organizaţie acestei persoane impulsive, vocale in mod natural, pentru ca ea să se realizeze pe ea insăşi?

Răspuns: Dacă vrei să-l ajuti aşa cum trebuie, directionează-i mintea către munca în grup, el va simţi o astfel de putere de la ea, o astfel de organizaţie caldă, incât nu va avea nicio problema de restricţionare a sa, deci alţi oameni nu vor avea nicio problema participând activ la discuţii. Acest lucru se intampla automat; Sub influenţa câmpului comun, fiecare persoană devine particula sa echilibrată. Astfel, nu este nevoie de nicio presiune sau limitare aici.

Noi înţelegem că specialiştii nu au alte instrumente la dispoziţia lor; ei prescriu în mod automat Ritalin, iar acest lucru este practic esenţa profesiei lor, dacă poate fi numită aşa astăzi.

Oamenii au nevoie să fie puşi împreună într-un cerc, să li se dea o intenţie corectă, o atitudine şi instrucţiuni; este nevoie să-i supravegheaţi pentru a vă asigura că se comportă într-un mod ondulator în relaţie cu grupul, mergând în sus şi în jos. Toată lumea se mişcă similar modului în care se bate smântâna pentru a face unt: deasupra grupului – sub grup, deasupra grupului- sub grup.

Şi deodată un nou organism apare între ei, care are o viaţă absolut nouă. Şi, după cum ei înşişi se simt în el, încep să simt că acest lucru nou este urmatoarea etapă din dezvoltarea mea, eu sunt în ea. În loc să mă asociez cu trupul meu, mă asociez cu acest ceva comun pe care l-am dobândit împreună, iar aici nu mai sunt sangvin, coleric, flegmatic sau melancolic, ci pur şi simplu includ totul în mine. Sunt toate calităţile puse împreună.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea Nr.13:…Si aceasta a ajuns sa va influenteze datorita neglijentei fata de cererea mea de a exercita iubirea fata de prieteni, pentru ca v-am explicat in orice mod posibil ca acest remediu este suficient pentru a compensa orice deficienta a voastra. Si daca nu va puteti ridica la ceruri, v-am dat caile de pe Pamant, de ce nu ati facut deloc aceasta munca?”

Noi suntem aceia care conturam imaginea acestei lumi in proprietatile noastre. De fapt noi distingem doua tipuri de impact pe care dorinta noastra de a primi le simte:

• bine si confortabil
• rau si periculos

„Materia din care suntem alcatuiti este dorinta de a primi ce este divizata in cinci (5) niveluri: de la zeo la patru. Pe toate aceste niveluri, noi avem o multitudine de calitati care in general pot fi reduse la cum sa primim  placere.

Perceptia realitatii noastre ne ingaduie sa diferentiem varfurile Luminii Infinitatii care ne pot aduce ori placere ori ne pot face rau. Tot ceea ce facem este ca le infatisam in perceptia noastra; intreaga imagine a realitatii noastre este tesuta din ele.

Aceasta imagine este foarte mica si limitata; Cabalistii ne-au spus asta de mii de ani. In ultimul timp, de asemenea, cercetatorii au constat ca putem percepe doar o fractiune din realitate.

Este vreo cale de a observa realitatea autentica alta decat cea in care ne-am nascut, trait si murim, in care ne simtim nesemnificativi, nefericiti si incompleti?

Cabalistii spun ca este posibil sa percepem adevarata realitate si sa simtim Lumina Infinitatii in care locuim in mod constant numai cu o conditie: daca reusim sa amplificam instrumentele noastre de perceptie.

De aceea stiinta pe care o studiem se numeste „intelepciunea primirii”. Cu ajutorul acestei metodologii, noi reusim sa ne extindem simturile in afara celor cinci simturi- vaz, auz, gust, miros si tactil- ne ridicam o treapta mai sus catre obtinerea celor cinci simturi aditionale.

Pentru a face asta, noi trebuie sa schimbam dorinta de a primi nu numai de a percepe ce este important pentru noi in sensul pozitiv sau negativ, ci mai degraba sa percepem lucruri care sunt in afara dorintelor noastre si totusi sa le privim in mod pozitiv sau negativ. Cum facem asta?

Trebuie sa fiu altcineva, sa fiu cineva care este exterior mie, sa ma ridic deasupra propriilor mele senzatii, atat pozitive cat si negative, la perceptia a ceea ce este bine sau rau pentru celalalt. Daca reusesc sa prind senzatiile altuia, cel putin perceptia unei persoane, atunci ies din mine si incep sa identific lumea asa cum este in realitate, initial intr-o masura mai mica. Apoi, persoana poate continua sa munceasca sa isi extinda filtrele din afara sa, iar si iar, pana incepe sa simta realitatea in mod independent de sine. Aceasta este numita perceptia de dincolo de ratiune, deasupra dorintei de a primi.”

Noi am fost in proces de dezvoltare a acestei calitati destul de mult timp pana acum. Materia din care este construita dorinta a trecut de la nivelul neanimat la cel vegetal, apoi la animat, si a fost dezvoltarea primirii dorintelor de auto-perceptie. Dorinta de a primi continua sa isi largeasca abilitatea de a simti diferitele impacturi exterioare din interior pana cand epuizeaza aceasta optiune la maxim. Nu exista spatiu pentru alte cresteri in aceasta directie; deci, dorinta de a primi isi recunoaste acum limitele.

Iata prin ce trece astazi generatia de astazi: ne lipseste interesul in viata, indiferenta fata de viitoarea crestere si ceea ce facem in aceasta lume. Nu ne putem controla pe noi si nici lumea din jur ca inainte. Dorinta noastra egoista s-a epuizat pe sine; am completat aceasta faza a evolutiei.

In viitor, dorinta noastra de a primi ne va impinge catre nivelul urmator de dezvoltare. Se spune ca, prin crearea suferintei si a situatiilor neplacute, Faraonul ii forteaza pe fiii lui Israel sa iasa din Egipt. Ca si ei noi simtim ca nu mai avem speranta in aceasta viata. Egoismul care ne guverneaza, demonstreaza ca este incapabil sa ne mai implineasca. Incercam sa cautam motive pentru a trai, sa gasim placeri aditionale si de trai; insa, toate acestea duc la caderi si mai mari; cu cat incercam sa traim mai bine, cu atat se inrautatesc vietile noastre.

Chiar si cei care au totul nu simt nici o bucurie sau fericire. In plus, viata noastra materiala devine in mod constant mai dificila.  Cu siguranta continuam sa scadem.

Este exact ce se presupune ca trebuie sa se intample. In acelasi timp, fiii lui Israel au fugit din Egipt pentru ca au trecut prin o situatie asemanatoare. Ei ar fi vrut sa stea acolo, dar au fost loviti de mari lovituri si suferinte care nu le-au lasat nici o sansa decat sa fuga.

Atunci cand un Cabalist isi incepe propria corectie, el actioneaza ca si cum nazuieste sa intre intr-o lume spirituala plina de lumina, intr-un viitor luminos care ii va deschide toate orizonturile. Insa, pe aceasta cale, descopera o imagine total opusa- viata dura si sarcini intense il apasa imens. Aceasta presiune este cauzata de faptul ca nu se inainteaza in modul uzual egoist. In schimb, prin disperare si circumstante nefericite, trebuie sa treaca prin toate stadiile nasterii spirituale, adica sa iasa din Egipt, sa se ridice deasupra egoismului sau, sa iasa din sine, si sa simta ca este in afara corpului sau; adica, traieste prin a simti dorintele altora.

In aceasta lume, procesul nasterii este de asemenea acompaniat de durerile muncii (Tzirim in Ebraica), cu alte cuvinte prin (Tzarot) probleme, suferinta si presiune. Si in particular, aceste sentimente sunt date acelora care studiaza intelepciunea Cabalei pentru a-i ajuta sa avanseze impingandu-i sa inainteze in acelsi mod cum uterul mamei il obliga pe fat sa se nasca.

Insa, intelepciunea Cabalei nu ne vorbeste doar despre nasterea unei perceptii si dobandirea tranzitiei de la absorbtie la eliberare, de la primire la daruire. Nu este un studiu teoretic al procesului; nu este vorba despre filozofie. Cabala ne ajuta sa realizam asta prin procesul nasterii spirituale.

In fond, asemeni unui fat care se afla in pantecul mamei sale, noi trebuie sa ne simtim inghesuiti, in intuneric, constransi, sufocati si de nevoia de a asista acest proces noi insine. Este o situatie foarte neplacuta. De aceea ni se da intelepciunea Cabalei de a incepe sa realizam si sa intelegem procesul pentru a-l face mai usor si mai rapid.

Multumita Cabalei, noi stim la ce sa ne asteptam; trebuie sa realizam ca trebuie sa iesim din senzatiile noastre interne in lumea exterioara pentru a evita sa vedem realitatea doar prin limitarile celor cinci simturi; noi ar trebui sa vedem lumea care se afla in fara noastra, in afara pantecului. Trebuie sa ajungem la aceasta stare cumva. Cum?

Noi avem nevoie aici de un „obstetrician”; trebuie sa ne nastem nu ca rezultat al contractiilor nasterii dureroase care ne imping din spate, ci mai degraba fortei exterioare care ne impinge sa inaintam. In acest caz, procesul nasterii poate fi relativ usor, cu ‚ape”, cu proprietatea Milei.

De aceea, noi avem nevoie de ajutor exterior care trebuie sa fie furnizat de grup, care actioneaza forta exterioara. Se spune: „Omul trebuie sa isi ajute vecinul.” Grupul ne poate scoate din acest intuneric catre lumina; ne va ajuta sa ne ridicam perceptia realitatii la nivelul urmator astfel incat aceasta sa nu mai fie limitata la cele cinci simturi; ci dimpotriva, noi incepem sa vedem totul din jur in Lumina Reflectata fara a absorbi nimic in interiorul nostru, ci mai degraba externalizand.

Deci, termenii „daruire”, „iubire” si „mila”, toti vorbesc de fapt despre perceptia realitatii intr-un mod total nou, de o calitate noua, schimband dorintele persoanei cu cele ale prietenului sau. Daca persoana reuseste sa transfere prima ingrijorare pentru sine la grupul sau de prieteni, este ca si cum este scos din pantece, din aceasta lume, si merge dincolo de tarmul material in lumea externalitatii. In acest caz, eforturile noastre declanseaza raspunsul fortei superioare, care ne ajuta sa trecem prin acestea si sa ne nastem.

Acesta este primul pas prin care trebuie sa trecem; este foarte dificil. In mod similar, in lumea noastra, in ciuda tuturor eforturilor de a facilita procesul nasterii, de a-l face usor si sigur, el apare a fi un miracol similar cu cel al „iesirii din Egipt”. In acest stadiu de dezvoltare este ceva nou si extraordinar, si chiar mai mult cand este vorba despre nasterea spirituala.

Din Congresul de la Miami 23/06/2012, Lectia 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand primesc de dragul daruirii, abundenta se indreapta spre mine. Pot sa ma bucur de ea?

Raspuns: Tu nu te bucuri de abundenta care trece prin tine. Este un tip total diferit de abundenta, nu ca in implinirea egoista. Tu, ca oaspete, vrei sa incerci un tort delicios pentru a face o favoare gazdei care l-a pregatit. Ar fi de asteptat ca acel tort sa aibe acelasi gust, dar nu este asa.

Intrebare: Insa, atunci cand iubesc mult pe cineva, si uit de mine, acest sentiment apare oricum in mine. Iubirea este directionata catre celalalt, insa eu sunt cel care il simte.

Raspuns: Da, sentimentul apare in tine; insa, el consta din mai multi parametri. In fond, tu primesti placerea dorintei de a darui celui drag.

Imagineaza-ti asta. Exista o dorinta de primire a Creatorului si dorinta de a primi a creatiei, adica tu. Tu trebuie sa simti ca El primeste dorinta, sa simti cum El vrea sa iti daruiasca, sa asimilezi aceasta dorinta in tine si sa Il bucuri pe El.

In principal, experimentati o placere in „cap”, adica in dorinta pe care ati primit-o de la El. Rezulta deci ca aici, in interiorul dorintei Sale, va faceti un calcul, „Cum il pot implini pe el?- cel putin in masura in care veti implica dorinta voastra de a primi. „Cu alte cuvinte, in dorinta voastra voi simtiti gradul in care il impliniti pe El, si acesta este deja vesmantul Luminii Hassadim.

Ca rezultat, noi vorbim despre o placere de alt tip.

Intrebare: Deci cum poate avea loc separarea daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Intentia face vizibila diferenta dintre unul si altul. Cand impulsul catre Creator va stapaneste „capul”, si placerile sunt diferite.

Intrebare: Putem compara asta cu iubirea fata de propriul nostru copil? Ii pot da lui o prajitura fara ca eu sa o gust inainte?

Raspuns: Nu, placerea trece prin voi, insa acum totul este definit de dorinta lui, nu a ta.

Intrebare: Cum gestionez aceasta diferentiere in interior intre mine si el?

Raspuns: In prima faza, ne ridicam desupra propriei noastre dorinte si doar in stadiul urmator suntem capabili sa percepem ceva strain, sa il facem al nostru.

Pentru a face placere Gazdei, eu trebuie sa simt placerea Sa, sa simt cat de mult il bucura pe el daruirea catre mine si ce placere trebuie sa simt de la El. Eu trebuie sa simt ca aceasta placere a ajuns de la El si este un cadou din iubire si nu din ratiune.

Prin intermediul acestei iubiri, El ma obliga sa simt rusinea, care ma ajuta acum sa fac fata situatiei si sa o inteleg pentru a construi o relatie diferita. Eu iau placerile Lui, le primesc de la El, insa nu fac un calcul referitor la „prajitura”, ci in mod specific pentru aceasta daruire. „Prajitura” este cel mai jos nivel, Nefesh de-Nefesh si placerea, pe care o dau Lui, este intregul NRNHY.

Aici trebuie sa fie atent cineva sa nu considere despre sine: „Pentru ca ofer placere Creatorului, Insusi priviti doar cum se bucura El de mine!” Este aici, unde este situat principala estimare, si nu in insasi „prajitura”, care v-a fost data pur si simplu ca mijloc, ingaduindu-va sa construiti conexiunea cu toate lumile. Calculul din capul Partzuf-ului este directionat catre relatia cu Creatorul.

Si de aceea voi trebuie sa stiti cine este Creatorul, cum actioneaza El, si cum sa ii faceti Lui pe plac, deoarece vasele Sale, dorintele sunt infinite. Deci cum sa va protejati in asemenea situatie? In comparatie cu ea, placerile directe nu sunt mai mult decat o scanteie, care a creat dorinta, in timp ce orice altceva este conditionat de maretia Daruitorului.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 27/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In “Introducere la cartea Zohar,” Baal HaSulam spune ca sufletele “devin demne de a primi bunatatea Sa, incantarea si placerea care este in gandul creatiei, iar impreuna cu aceasta va veni si adeziunea. “De ce avem nevoie de bunatate si incantare daca adeziunea cu Creatorul este mai de calitate si mai sublima?

Raspuns: Am vasele, adica dorintele in inima. In vase, primesc pentru a darui si astfel fac actiunea daruirii. Asa cum Creatorul imi daruieste, Ii daruiesc si eu.

Dac cum fac actiunea de a primi pentru a darui? Pentru ca simt o vina, o lipsa intre El si mine. Asta ma face sa daruiesc pentru a darui, iar apoi de asemenea de a primi pentru a darui, pentru a ma asemana Lui. Actionand pentru a semana cu El, imi umplu vasele cu placerea daruirii asupra Lui si in acelasi timp umplu rusinea, diferenta dintre noi, si astfel ating adeziunea.

Doua deficiente sunt parte a acestui proces:

1. Creatorul a creat in mine deficienta de a primi si bucuria. O umplu pentru ca El sa primeasca si sa se bucure.
2. A doua deficienta este rezultatul rusinii. Ma restrictionez pe mine si imi umplu dorinta cu dobandirea esentei Creatorului Insusi. Eu devin egal cu El si dobandesc adeziunea.

Creatorul imi este infatisat ca un Partzuf spiritual care este alcatuit din “corp” si “cap”. Dedesubt noi devenim egali cu El in “corpuri”, in dorinta Sa de a aduce bunatate fiintelor create si in dorinta mea de a primi placere. Deasupra noi devenim egali in “capete”, adica intentii. Astfel adeziunea este de fapt formata deasupra.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 28/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→