Întrebare: Cum pot indeplini dorința  prietenilor, dacă eu nu înțeleg ceea ce doresc ei?

Raspuns: Tu  înțelegi ce vor ei, deoarece ei doresc același lucru pe care si tu îl doresti. Ei doresc să ajungă la corectare, pentru a descoperi forța care operează în natură. Această forță are caracter general, și toată creația îi aparține.

Deci, vrei ceea ce vrea si prietenul tău. În plus, toată lumea are diferite dorinte corporale care ne pot fi cunoscute, toată lumea are propriile sale dorinte personale lumești, care nu au nimic de-a face cu spiritualitatea. Dar, în ceea ce privește dorințele sublime, spirituale și obiective, ar trebui să iti fie clar ce se întâmplă cu prietenul tau, așa că încearcă să-l sprijini.

Sprijinul consta in a ridica spiritul prietenului și a-i da speranță și putere și un sentiment de euforie pentru atingerea scopului. Ajuta-l in orice mod posibil. Trezeste în el sentimentul maretiei  scopului.

Arată-i cum poți sa te smerești înaintea grupului, deoarece doar asa se poate primi de la grup, și astfel toată lumea trebuie să se reducă în fața grupului, în scopul de a primi ceva de la el.

Există o forță spirituală în cadrul grupului. Grupul nu a fost fondat de către noi. Doar ni se pare ca ne-am adunat noi înșine și am format acest grup. Desigur, nu este adevărat! Forța superioară organizează grupul pentru noi, așa că nu ne-am găsit unul pe altul doar prin șansă. Totul se face prin acțiunea forței generale care ne aduce împreună.

De aceea, trebuie să înțelegem că, pe de o parte, există o forță ascunsă, care funcționează printre noi, dar pe de altă parte, trebuie să acționam în conformitate cu aceasta, în scopul de a o apropia treptat și a înceape să o simțim. Apoi, putem începe lucrarea reciprocă între noi.

Astfel, prin modificările din noi, vom începe treptat să ne apropiem de revelația forței superioare, prin preluarea putin cate putin din atributele sale. Apoi, vom descoperi aceste atribute în noi și acest lucru înseamnă că descoperim forta superioara.

Din prima parte a lecțiai zilnice de Cabala 10/12/12, Scrierile lui Rabash\

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Reține că, dacă urmezi drumul de unul singur, nu vei avea niciodată forțele necesare sa il parcurgi. Același drum care se poate parcurge într-un an va dura pentru tine cincisprezece ani, și, în final, nu vei ajunge la nici un rezultat, cu excepția recunoasterii faptului că ai nevoie de grup.

Cu toate acestea, în cazul în care lucrez corect cu grupul, întotdeauna in timpul unei ăderi, grupul mă va trezi. Și nu se va intampla prin metode fizice evidente, ci va veni de sus ca o trezire interioară, după ce m-am alăturat grupului. În momentul în care voi fi capabil, am sa ma gandesc constant: Cum pot atinge conexiunea aflandu-mă exact pe locul meu pe care sunt situat si inclus, ca intr-un „puzzle”? Vreau să imi simt locul în acest puzzle și în mod constant ma gândesc la asta, doar la conexiune. La urma urmei, acesta este locul cu care voi asocia revelația Creatorului, care ne va conecta.

Dacă aș investi în mod constant eforturile mele în acest sens, atunci nu poate exista situatia in care voi cădea și voi rămane fără forțe. Prietenii mei mă vor ajuta.

Imaginați-vă că, la fel ca un element al unui mecanism, eu sunt o parte care este inclusă într-un sistem. Am inserat în mod constant această forță în cadrul acestui sistem, dorința de a mă conecta, prin trezirea celorlalți. Și, la un moment dat, mor ; în acest element, ego-ul a crescut brusc, iar elementul nu mai poate face nimic, încă în picioare dar cu grija unei pane de cauciuc. Și, apoi imediat, pe măsura cu care eu i-am „umflat” pe ceilalți, ei încep acum să lucreze pe mine.

În corpul nostru sunt aceleași procese, tot timpul există urcări și coborâri, contractii si extinderi, absorbție și emisie de diferite substanțe în diferite sisteme. Deci, organismul funcționează în mod constant, ceea ce se numește ca este viu.

A trăi înseamnă că există un timp pentru a da și un timp pentru a primi. Acesta este modul în care funcționează fiecare celulă din organism, mare sau mică. Și, dacă nu este asa, atunci nu va fi nici viață. Pot primi trezirea de sus, dar numai în scopul de a mă trezi și a ma intoarce din nou la lucrul cu mediul înconjurător. Mediul este ca o baterie pentru eforturile mele, le stocheaza pentru ca apoi acestea să se întoarcă la mine.

În primul rând, trebuie să fac tot ce tine de puterea mea. Eu nu pot spune că acum sunt într-o faza de coborâre și aștept până când grupul imi va da putere. În orice caz, am nevoie să investeasc eforturi în funcție de cât de mult m-am părăsit puterea, și apoi încep să primeasc forțe de la prieteni. Eu nu pot doar sa cad în brațele lor în prealabil.

Vei fi convins din experienta ta, ca aceasta modalitate funcționează în mod special, și acumulări uriașe de putere iti vor fi dezvăluite. Ia din acestea cat doresti de mult. E ca și cum pe termen lung atunci când puterea ta a dispărut, vei continua să rulezi oricum, si  treci de punctul critic atunci când vei primi un al doilea val de putere.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/7/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Scrisoarea 19″: O persoană nu va fi gata dintr-o dată pentru o relație sublimă, numită cuplu ideal. Cu toate acestea ” doar bunătatea și harul mă vor urma.” Prin urmare, El intervine, ceea ce înseamnă inceputul cuplării, si reprezintă „o suferintă indreptățită ….

Creatorul trezește o persoană, ceea ce înseamnă că El nu-l împinge înainte, dar organizează multe trucuri, ca și cum ar flirta cu persoana. Vedem că, chiar și în natură, în lumea animală, sunt jocuri de imperechere înainte de cuplare. Este un întreg proces în care fiecare parte trebuie să arate celuilalt ca este pregătit pentru conectare și este responsabil pentru aceasta, în măsură să aibă grijă de generația următoare.

E același lucru cu o persoană care este respinsa de către Creator pentru că  nu are o dorinta suficient de puternica. O persoană crede că Creatorul nu vrea să se conecteze cu el, astfel încât suferă pentru că doreste atât de mult să se conecteze, și este atât de pregătit pentru aceasta, a făcut tot ce a putut pentru a obtine aceasta. Deci, de ce Creatorul nu se descopera pe Sine?

Unei persoane i se pare ca este gata de a dărui, dar noi  ne dam seama că defapt se gândește doar la modul în care poate folosi revelarea Creatorului pentru propria sa plăcere. Acestea nu sunt incă vase ale daruirii. Dacă ar fi avut o dorinta de a dărui, durerea lui ar fi fost diferită. Suferințele s-ar fi transformat imediat in bunătate, plăcere.

Dar, „timpul va face ceea ce mintea nu face” … Dacă o persoană urmează această cale persistent: lucrează în grup, studiază, face tot ce poate, succesele si esecurile sale sunt deja în mâinile Providenței superioare și unicul scop al persoanei este de a continua. El ar trebui să profite cat mai mult de fiecare stare in care se află.

Nu este suficient ca o persoană să se mute dintr-o fază in alta. Multumita tuturor trezirilor, tuturor incercărilor dureroase provenite de la Creator, și deoarece persoana ca rezultat  al acestora se simte rau, trebuie să dorească să mearga mai departe, pentru a sparge toate barierele de-a lungul drumului, și acest lucru este în mod clar imposibilă fără garanția reciprocă.

O persoană crede că a făcut eforturi mari și nu a primit incă nici o recompensă! Marea lui pasiune este fără răspuns, ceea ce înseamnă că Creatorul nu răspunde. Ca urmare, este nemultumit: Cât de mult poate sa alerge dupa Creator, fără nici un rezultat? Există o limită in aceasta, sau nu?

Persoana începe să se întrebe: Unde s-au dus toate eforturile sale ,cum a plecat dorința? Și ramane cu un dor mare. De fapt, trebuie sa conectăm toate succesele noastre, eșecurile, și dezamăgirile. Pe de o parte, ar trebui să simtim o mare dezamăgire, dar pe de altă parte, ar trebui să ne ridiceam deasupra ei, în „credinta mai presus de ratiune.”

Vremurilor în care puterea ego-ul m-a împins în față sunt depăsite. Acum trebuie să străpung toate barierele ostile aflate de-a lungul drumului, acum trebuie să simt cât de multe astfel de bariere sunt în mine și cum să ma ridic deasupra lor în „credinta mai presus de ratiune.”

Trebuie să simt adâncimea profunda a  ego-ului meu, să mă simt total dezamăgit de puterile mele. Apoi, brusc, înțeleg că nu pot face față acestor obstacole potrivnice, doar pentru că am încercat să le inving cu puterile mele obișnuite egoiste (mintea trupeascal și sentimentul), prin forță brută. Dintr-o dată din această dezamăgire văd soluția și înțeleg că acesta nu a fost un mod potrivit pentru a avansa: Trebuie să ma ridic mai presus de ratiune si apoi totul, brusc, va funcționa. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe un sentiment de dezamăgire, în care se naște soluția, noua abordare. Dar, în scopul de a obtine aceasta, trebuie să ajungem la o profundă dezamăgire.

Și cel ce cunoaște misterele știe cât de mult dorește o persoană să se aproapie de Creator, dar este o dorință ce ar putea, insa, înceta. Și astfel Creatorul crește intervențiile Sale, ceea ce înseamnă începuturile cuplarii. Acest lucru este facut în măsura în care o persoană poate suporta.

Aceasta depinde de mediul înconjurător. În cazul în care mediul este puternic, susține pe plan intern o persoană și evocă persoana  în mod constant, se poate trece prin acest proces foarte rapid și se încheie toate etapele de pregătire pentru cuplare.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/712, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scopul societăţii (grupului) este este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil doar prin măreţia Creatorului, pe care noi, în întunericul nostru, nu-l vedem. Dar în întuneric putem stabili între noi, valori noi care nu au fundamente egoiste.

Noi ştim că aceste valori sunt total nejustificate, fiindcă altfel, ele izvărăsc din egoul nostru. Dar fundamentul spiritual este peste ego, ca Sfira de Yesod care este peste Sfira de Malhut. Astfel, totul depinde de fundamentul pe care îl alegem: este doar praf, care este complet fără viaţă, sau praf de pamânt (Adama) care deja uneşte mineralul (Dome) cu superiorul ca om (Adam), asemănător Creatorului?

Totul depinde de priorităţile noastre şi de ceea ce considerăm noi important. Începem să ne jucăm cu importanţa Creatorului, a profesorului, a grupului, a studiului şi a scopului şi jocul devine cel mai important şi serios joc în grup. Este aşa, fiindcă în egoul nostru, în dorinţa noastră, vedem doar întuneric. Egoul creşte constant şi asta produce întuneric. Dar dacă deasupra acestui întuneric dezvoltăm măreţia scopului nostru comun, fiecare din grup primeşte combustibil şi energie pentru a avansa prin întuneric.

Asta înseamnă că, în loc să avansăm prin băţul cu care suntem mânaţi de la spate, noi alegem ca prin noi înşine să fim traşi mai departe de măreţia de Sus, de măreţia calităţii de dăruire, de ajutorul reciproc, de conexiune, iubire şi de toate valorile supreme specifice naturii Creatorului.

Pe acest scop este bazat grupul cabalistic şi, ca atare, trebuie să păstreze din ce în ce mai exact, constant, scopul său, baza lui. Membrii grupului cabalistic sunt eroi în calitate şi nu în  cantitate. Numai oamenii care pot înainta în acest fel ar trebui să i se alăture. Aici se află puterea noastră, pentru că dorim să obţinem cât mai mult posibil similitudinea cu Lumina, să creştem în înâlţime şi nu în lăţime.

Şi de aceea ne-am adunat aici – ca să stabilim o societate în care fiecare din noi urmează spiritul dăruirii către Creator. Şi pentru a oţine dăruirea către Creator, trebuie să începem să dăruim către om, ceea ce se numeşte „iubire pentru ceilalţi”. (Din  „Scopul societăţii” – Rabash)

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne ajută această lume să avem intenţia de dăruire? Cum putem lega preocupările zilnice, munca, familia, de munca spirituală?

Răspuns: Mai întâi, omul trebuie să-şi stabilească relaţiile corecte în grup, în familie, pentru a-şi asigura un spate de încredere, şi abea după aceea iese în lume.

Aici el trebuie să se gândească spre care cerc de oameni să se îndrepte, cu ce mesaj, când, şi care este starea societăţii. Azi, lucrurile se schimbă drastic de la zi la zi şi omul trebuie să se decidă în consecinţă şi nu doar să acţioneze necugetat.

Dar mai întâi, trebuie să ne facem griji pentru solidaritatea grupului. Uneori, pentru a forma soldaritatea în grup este mai bine să ieşi în lume şi să faci unitatea prin acţiuni colective externe care vor conecta membrii. Dar întâi, trebuie să avem grijă de acţiunile interne, care sunt cele mai importante.

Se spune că Israel (aceia care aspiră Iaşar – Kel – direct la El) sunt cei mai puţini în toate naţiunile. Noi trebuie să înţelegem că Israel este un fel de cerc. Dacă cineva este inclus în acest cerc, el este numit, evreu, sau Israel – toate aceste nume poartă mesaj spiritual. Dacă omul nu aparţine mesajului spiritual, el nu este numit Israel, este un simplu om din Babel.

Este foarte important să înţelegem asta. Dacă un om îşi ia această misiune asupra lui, el devine Israel, şi dacă nu şi-o ia, nu este Israel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 09/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul nostru este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil numai datorită maretiei Creatorului, pe care noi nu o vedem in intunericul in care ne aflăm. Dar chiar aflandu–ne in cadrul nostru intunecat putem stabili noi valori ce nu au nici un fundament egoist.

Noi considerăm că aceste valori sunt total nejustificate , de vreme ce nu pornesc din ego-ul nostru. Dar fundamentul spiritual este deasupra ego-ului, ca si Sefira de Yesod care este mai presus de Sefira de Malchut. Deci totul depinde de fundamentul pe care il alegem:este doar praful inanimat sau praful din pamant (Adamah) in care deja se insamantează (Domeh) partea superioara, precum omul(Adam), in analogie cu Creatorul?

Totul depinde de prioritatile noastre, de ce consideram noi că este important. Incepem prin a ne juca cu importanta Creatorului, a profesorului, a grupului,s scopului, si devine cel mai important si mai serios joc in cadrul grupului. Daca ne raportăm numai la ego-ul nostru, la dorinta noastra, vedem numai intunericul. Ego-ul creste contant, incluzand si intunericul din el. Dar daca in cadrul intunericului dezvoltăm măretia scopului comun, toata lumea primeste combustibil si energie pentru a avansa prin intuneric.

Aceasta inseamnă că in locul avansarii manati de bătul de la spate, alegem singuri să fim dusi mai departe către maretia superioară, măretia atributului dăruirii, a ajutorului reciproc, a conexiunii, a iubirii, si a tuturor valorilor supreme ce sunt specifice naturii Creatorului.

Acesta este scopul pe care este bazat grupul Kabalistic , in asa fel incat să isi pastreze scopul, baza, cu din ce in ce mai multă acuratete. Numai oamenii care pot avansa in acest mod ar trebui să se alature. In aceasta consta puterea noastra, caci noi dorim să obtinem similaritate cat se poate de mult cu Lumina, să crestem in inaltime , nu in latime.

De aceea ne-am adunat aici – să stabilim o societate unde fiecare dintre noi urmează spitul dăruirii catre Creator . Pentru a obtine dăruirea către Creator trebuie să incepem cu daruirea către om, care este numită „ iubirea pentru ceilalti”. ( Din „Scopul Societatii”, Rabash)

Din prima parte a Leccției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

După spargere, sub influența genelor informaționale (Reshimot), dorințele sparte trec prin diferite stări, desprinse de spiritualitate, la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale. Și astfel, ele înțeleg treptat starea lor până când ajung în cele din urmă la nivelul uman.

Apoi, încep să înțeleagă că ceva le-a adus în lumea noastră, într-o stare în care se simt doar pe ele însele într-o dorință specială numită „corp”. Este ca și cum o particulă din lumea superioară a fost aruncată jos și scufundată într-un lichid în care a rămas.

Acum, o persoană se confruntă cu o dilemă: Ar trebui să lucreze pentru această lume, de dragul adăugării, pentru beneficiul corpului, sau ar trebui să lucreze pentru beneficiul sufletului? Trebuie să aleagă una dintre opțiuni.

Desigur, alegerea nu depinde de o persoană, ci mai degrabă provine din reincarnările prin care a trecut la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale, unde și-a examinat starea. Un suflet care a ajuns mai aproape de împlinirea sa se numește un „suflet mare”, și cu el o persoană poate decide deja să acționeze în beneficiul sufletului, și nu a corpului.

În scopul de a acționa în beneficiul sufletului, o persoană are nevoie de această întreagă lume care să-l ajute să ajungă la venerația Creatorului. Frica este un vas spiritual, o dorință care vizează dăruirea. Iluminarea de sus numită „Lumina sufletului” este îmbrăcată în această dorință, sau mai exact în intenția care este construită în topul acesteia.

Această intenție este construită din profunzimea dorinței (grosimea), un Masach (ecran), și Lumina care se reîntoarce- care alcătuiesc vasul spiritual al unei persoane. Desigur, este posibil să-l dezvolți numai din această lume, atunci când urcăm de la ea până la înălțimea celor 125 de grade.

Oamenii care au atins această împlinire în funcție de Reshimot-urile lor, vin împreună. Lumina superioară operează asupra tuturor în mod egal, dar dacă genele informaționale sunt descoperite, Reshimot-urile care sunt gata pentru această corecție vin foarte aproape unul de altul, aspirând să se conecteze. Ca urmare, o persoană vine la un grup în lumea noastră.

Dar, după ce vine la un grup, o altă lege începe să acționeze asupra sa, care îi permite libera voința. Până la urmă, Reshimot-urile trebuie să fie împlinite în dorința unei persoane.

Chiar dacă se spune „Eu sunt primul și ultimul” și „nu este altul în afara de El”, pregătirea pentru această revelație, pentru recunoașterea măreției scopului spiritual din întunericul exilului, este în totalitate în mâinile unei persoane.

Aici nimic nu se poate face. Dacă această sarcină pare grea sau ușoară unei persoane, depinde de înălțimea scopului și de cât de mult o persoană prețuiește pe care pe care Îl slujește.

Dacă nu respectă profesorul, grupul și Creatorul, atunci nimic n-o poate ajuta. La urma urmei, aceste trei componente sunt inseparabile și supreme pentru o persoană. Dacă nu le prețuiește, ea va devia în cele de la cale și va părăsi dezvoltarea spirituală.

Dacă lucrează asupra ei, făcând toate eforturile posibile, astfel încât asta s-o salveze, o va ajuta să-și diminueze ego-ul său, mintea sa corporală și experiența sa de viață, care pare a avea o anumită valoare. Aceasta este revelată ca total inutilă în fața noilor stări prin care trebuie să treacă, dar îi va da, de asemenea, putere și combustibil pentru a avansa pe această cale.

Acest lucru este posibil numai dacă măreția scopului, grupul, profesorul și Creatorul sunt mai importante pentru o persoană decât egoismul său.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi dorim să creăm chiar și o mai mare unitate între noi. Perioada de pregătire, care a durat câțiva ani, s-a încheiat. În trecut, nu am luat în serios această provocare. Astăzi, condițiile exterioare din lume, condițiile interne din Israel, condițiile interioare din cadrul grupului, precum și condițiile interioare din toată lumea, mai mult sau mai puțin sunt potrivite pentru a „a comuta la o viteză mai mare.” Timpul a venit.

Întrebare: Am început deja această accelerare?

Răspuns: Unii oameni sunt încă „neutri”, în timp ce alții avansează împreună cu noi. Fiecare determină singur viteza cu care înaintează.

Întrebare: Poate o persoană să măsoare asta?

Răspuns: Nu poate măsura; cu toate acestea, totul este în mâinile sale. Cât de mult este ea unită cu grupul, cu profesorul, cu acțiunile noastre comune? Unii oameni încă dorm, în timp ce alții pun mai departe toate eforturile pentru a intra în acest proces, și de la o zi la alta simt „extrasul”. Totul depinde de gradul de acord cu acest proces împotriva dorinței cuiva. Astfel, nu te uita după lacune în tine, ci mai degrabă ar trebui să acționezi.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala, 10.10.12, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este destul de dificil de a introduce formula „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” în teoriile existente și de a o explica în limbaj științific.

Raspuns: De ce? Spune, dacă nu ne referim la criza actuală, care ne distrage de la continuarea dezvoltarii, în cazul în care am fi continuat să dezvoltam comerțul internațional și economia, am fi ajuns la sistemul complet interconectat integral. Într-un loc producem ceva, într-un alt loc consumam, un lucru este conectat la altul-tot pământul este încurcată în rețeaua de diverse conexiuni reciproce.

În acest caz, cum aș putea prezice sau planifica ceva, și, în general, face ceva cu succes? Să presupunem că suntem doi oameni de afaceri și dorim să semnăm un contract. Putem să-l compunem, dacă nu luăm în considerare întreaga rețea de conexiuni internaționale?

Intrebare: Daca am o retea structurată si am stabilit  legile sale de dezvoltare, pot anticipa această evoluție. Aici apar contracte și orice altceva doriți.

Răspuns: Nu, pentru că încă mai depinde de milioane de oameni ca tine, dacă veti coopera toti unul cu celalalt. Stai ca într-o retea!

Apoi, legile integrale, care sunt complet diferite, funcționează, iar noi nu le putem controla. Noi nu le putem controla. Mintea noastra egoista ne permite să lucram numai între noi, e singura cale: al treilea individ este inutil. Noi nu putem înțelege sistemul integral, deoarece este un sistem analogic în cazul în care totul este conectat reciproc, iar noi nu putem lucra în aceste tipuri de sisteme.

Se pare că, daca semnez un contract cu tine, nu știu cât de mult va fi pus în aplicare, deoarece, în același timp toti ceilalti vor semna, de asemenea, contractele lor, și toată lumea va deveni antagonică. Deci, ce ar trebui făcut?

Numai dacă ne ridicăm deasupra intereselor noastre personale catre un interes comun și începem să il simtim ca fiind personal (imaginați-vă ce nivel trebuie să atingem), numai atunci putem lucra împreună ca niște furnici în societatea lor. Ele operează pe instinct pur, forța generală le direcționează.

Dacă vom ajunge cu intelectul nostru la acest tip de societate, ar fi ideal!

Dintr-un program TV: „Lumea Integrala: Formula de societate Integrala” 7/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi încercăm să facem acţiuni reciproce de dăruire şi vorbim despre iubirea dintre noi deşi ea nu este acolo. Mai vorbim despre dăruire, despre iubirea pentru Creator, despre adeziunea la El, despre adeziunea dintre noi, despre conexiune şi unitate, pe scurt, despre vasul corectat. După spargerea vasului general, noi vorbim despre corecţie. Cândva, a fost un singur suflet, şi noi vorbim despre reconectarea sufletelor individuale în unul.

Aceste discuţii ne permit să ne impresionăm unii pe alţii atât calitativ cât şi cantitativ şi, treptat, toate eforturile noastre se adună într-un tot. Până la urmă, vom crea o stare de la care vom fi capabili să strigăm, ceea ce înseamnă să ridicăm o rugăciune colectivă. Când oamenii se adună împreună, chiar daca sunt câţiva, ei au multe vase şi judecăţi şi astfel, ei înalţă „rugăciunea celor mulţi”.

Dar această rugăciune ar trebui să vizeze o singură Sursă, un singur scop, să fim unu. Ei vor să primească atributul dăruirii reciproce pe care ei şi-o închipuie ca fiind valoarea supremă, ca parte din mediul lor. Această calitate, forţa care dă naştere şi reînvie totul, este numită Creator, şi ei vor ca ea să fie revelată printre ei pe măsura eforturilor pe care le-au făcut.

Calitatea dăruirii nu este undeva în afară. Aşa că dacă membrii grupului încearcă, ea se va dezvălui înăuntru, printre ei. Este ca şi cum ar veni către noi din două direcţii: pe de o parte nu există niciun vas, şi pe de altă parte nu există niciun fel de Lumină, dar când membrii încearcă să fie împreună cât pot de mult, la un moment dat, atât vasul cât şi Lumina sunt create simultan. Ele nu pot exista separat.

Noi lucrăm prin cerere, printr-o rugăciune comună, şi astfel ne apropiem de această revelaţie, revelarea în interiorul nostru a calităţilor iubirii şi dăruirii, care sunt Creatorul.

Aici este important de amintit că în timpul fazei de preparare, noi nu descoperim calitatea reală, ci nevoia de ea (lipsa ei). Noi nu ştim în prealabil ce este această calitate. Acest lucru este aşa: dacă noi vrem să obţinem această calitate şi apoi ea este revelată, se dovedeşte a fi o surpriză reală şi departe de ceea ce am crezut noi că va fi. Asta fiindcă este vorba despre ceva care nu face parte din natura noastră.

Noi avem nevoie doar de sentimentul de necesitate, şi, astfel, noi vom anticipa şi vom avea o premoniţie a ei. Chiar dacă ea nu reflectă viitoarea realitate, omul trebuie totuşi să-şi imagineze prin acest joc, starea următoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/ 2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→