Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este o realizare integrală și ce este o atitudine integrală?

Raspuns : Discutăm despre o fiintă umană , despre munca sa internă. Atributul nostru este ego-ul, dorinta de a fi umplut. O dorintă ! Prin urmare vorbim despre sentimente. Acestea nu sunt emotii lirice asa cum ne-am obisnuit să credem. Vorbim despre esenta noastră.

Cand lucrez pentru o industrie, pentru o bancă sau orice altceva , vreau să mă simt implinit, să castig ceva, sa ajung să fiu recunoscut, să impresionez, toate acestea sunt sentimente.

Ce altceva poate motiva o persoană dacă nu sentimentele?

Dupa ce a simtit aceasta, el incepe să isi inteleagă sentimentele. Mintea se dezvolta numai in acord cu dezvoltarea sentimentelor si nu invers. Mintea trebuie sa se dezvolte pentru a recepta ce simte o persoană si ce nu simte, ce incă ii lipseste. Mintea opereaza cand simt că am nevoie de ceva ; in ce masură sunt implinit si in ce masura nu. Aici functioneaza uneltele mintii noastre- pentru a obtine ce ne dorim.

Patrunzand adanc in emotiile mele, incep să imi dezvolt mintea si incep să imi simt sistemul de conectare reciprocă cu ceilalti precum si opozitia mea fată de altii. Aici am sansa de a cota aceste sentimente si de a le evalua atat calitativ cat si cantitativ.

Aceasta inseamnă ca o unealta matematica e inglobata in munca mea si incep sa masor lucrurile cu acuratete.

Dar aceaste masuratori sunt in interiorul meu. Daca ii dau cuiva numere precise, el nu mă va intelege; el trebuie sa fie parte a sistemului. El trebuie sa perceapa aceasta in interiorul sau si astfel va simti că l-am masurat in valori numerice.

Din KabTV  „Lumea Integrală: Formula de societate Integrală” 7/1/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Filosofii susțin că o persoană este atrasă de viitor și este construită din viitor …

Raspuns: Acest lucru este absolut adevărat. Imaginea noastră viitoare, atributele, aspectele, și societatea pre-există în natură.Conceptul de timp nu există în natură. Timpul este o dezvoltare numai în ceea ce privește conștiința noastră. De aceea, intreaga  imagine din viitor există deja în natură, iar noi trebuie să ajungem la ea, dar modul în care ajungem depinde de alegerea noastră.

Intrebare: Alegerea modurilor diferite de dezvoltare apare numai atunci când o persoană simte instabilitatea unui sistem complex. Când sistemul este stabil nu există liber arbitru, pentru ca acesta este fix, nu se miscă.

Raspuns: Nu. Opțiunea de a alege există numai atunci când o persoană alege dacă să meargă în direcția pe care i-o arată natura generală integrală sau să urmeze calea lui individuală si anume ce ii spune natura egoistă. El alege între aceste două direcții, dar scopul este unul singur și il va atinge , în oricare din variante. Ce îl va motiva pe drum: Va fi ego-ul său ce va exercita presiuni negative asupra lui, sau dorința sa pentru integralitate prin  atracții pozitive?

Dorul pentru integralitate este viziunea ce mă propulsează mai departe, studierea stării viitoare, care decurge din ceea ce am obtinut azi. Dacă ma  deplasez spre o societate integrală, apoi informațiile, sentimentele, și înțelegerea a ceea ce ar trebui sa ating, sunt acumulate gradat în mine. Pot să prevăd deja pașii mei următori.

Din KabTV „Lumea Integrală: Formula de societate Integrală” 7/1/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Totul este foarte simplu: Creatorul este revelat în conexiunea dintre noi. Deci eu trebuie să caut pe tot timpul zilei unde pot lucra la conexiunea dintre noi. Unde sunt firele pe care pot să le strâng pentru a ne conecta unii cu alţii? Între cine ar trebui ele strânse, între ce dorinţe? Cum, şi prin ce să-i conectez pe toţi? Care este munca pe care trebuie să o fac?

Se spune că Creatorul este revelat în conexiunea dintre noi. Dacă sunt zece oameni este de ajuns. Noi trebuie doar să ne conectăm şi El va fi revelat. Dar, am făcut eu vreun pas spre conectare? Noi doar vorbim de conexiune şi Creatorul nu este revelat. Deci, ce va trebui să facem? Să continuăm până când El este revelat.

Este lege! Cu siguranţă El este revelat imediat ce nevoia corectă de conectare compatibilă Lui se înalţă şi este suficientă pentru primul nivel de revelare, Nefeş de Nefeş. Sau, vom deschide o relaţie opusă, opusul lui Nefeş de Nefeş, astfel să avem o indicaţie că o dorinţă de conectare a fost revelată în opuziţie, şi atunci noi vom striga, astfel încât Creatorul ne va corecta.

Acest strigăt (plâns) vine automat, fiindcă o acţiune conduce la altă acţiune. Deci, atunci când noi strigăm, Creatorul va corecta legătura dintre noi şi va fi revelat. Partea de ruptură ni se va revela într-o formă grosieră de separare între cei zece oameni. Apoi vom descoperi o ruptură din ce în ce mai delicată.

Întâi descoperim ruptura în forma ei primitivă: zece părţi mari de egoism, opuşi unii altora, încercând să se sfâşie în bucăţi unii pe alţii, în loc să se conecteze prin dinţii lor ca nişte roţi dinţate. Apoi cerem corectare şi conectare mai grosolană, şi astfel, Lumina de Nefeş de Nefeş este revelată. Aceasta este deja revelarea Creatorului fiinţei create.

Aceasta este o formă foarte grosieră de conexiune de care suntem capabili în acest moment, 1/125 din conexiune. Apoi se întâmplă acelaşi lucru dar la o rezoluţie mai înaltă. Sunt aceleaşi zece Sfirot, dar noi pătrundem mai adânc în ele descoperind din ce în ce mai multe părţi individuale.

Lucrul principal este să descoperim primele zece Sfirot, primul nivel, fiindcă în acest fel ne naştem şi aparţinem formei spirituale. Apoi, în această formă începe deja să se îmbunătăţească. Partea cea mai dificilă este să depăşim primul nivel.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru ca inima să vrea să se conecteze? Ne-am hotărât de atât de multe ori să ne conectăm, dar nu ştim cum să începem!

Răspuns: Trebuie să construim nişte sisteme care să nu ne lase să evadăm. Imaginează-ţi că trebuie să păzim o turmă foarte mare în care sunt multe animale, vaci, capre, tauri, oi, etc. Trebuie să ştim cum să îngrijim fiecare animal în parte. Unele au nevoie de câini de pază, altele de păstori, iar altele au nevoie de ţarc să nu poată fugi.

Trebuie să asigurăm fiecărui fel de animal felul de mâncare potrivit. Unele au nevoie de grâne, altele de iarbă şi toate au nevoie de apă. Eu trebuie să am grijă de toate aceste lucruri. La fel, trebuie să am grijă şi de grup şi să-i asigur tot ceea ce are nevoie astfel încât să nu evadăm ci să ne obţinem cu succes şi sigur scopul.

Trebuie să ne gândim la toate astea, şi asta este toată munca noastră. Trebuie să obţinem primele zece Sfirot, ceea ce înseamnă corectare minimă între noi. Chiar dacă ea este egoistă şi opusă spiritualităţii şi sfinţeniei, este deja conexiune. Acum noi suntem pur şi simplu detaşaţi (rupţi) unii de alţii şi nimeni nu vrea să se conecteze în vreun fel cu ceilalţi. Suntem ca nişte roţi dinţate neconectate care se rotesc independent.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,”Scrisoarea 24”: Stii deja aceasta, rugaciunea si credinta merg mana in mana. Ar trebui sa credem in credinta completa

pentru ca EL aude rugaciunile fiecaruia .Prin aceasta credinta noi dobandim increderea in ajutorul Creatorului si apoi rugaciunea noastra devine completa, cu increderea ca vom fi mantuiti. Apoi ne sunt  rasplatite increderea si bucuria intregii zile, daca suntem deja salvati.

Baal Hasulam a spus:  rugaciunea si credinta provin din acelasi loc si acesta este un principiu important. In viata noastra obisnuita este exact opusul:

Rugaciunea apare atunci cand persoana nu are incredere si este confuza. Creatura  se roaga cand se simte complet neajutorata, frica,  grijile si nevoia de

Ajutor de Sus;se simte pierdut in viata si nu stie cum sa schimbe si ce sa faca.In aceasta stare de disperare si anxietate o rugaciune este invocata de  persoana atunci  cand se simte fara speranta pentru viitor si fara nici un sprijin.

Dar o rugaciune spirituala este opusa: este evocata atunci cand o persoana simte ca exista o Gazda care gestioneaza lumea, intreaga lui viata si care va stabili totul .

El intelege aceasta, Creatorul a pregatit deja totul inainte si el are nevoie doar de a fi in contact cu EL.Aceasta inseamna ca el se afla in

credinta cu forta superioara,in Creator, in afara de El nu este altcineva, si cu aceasta credinta el se intoarce spre El intreband si cerand de la Creator

Creator sa ii deschida inima si mintea pentru a avansa.

Este absolut in opozitie de ceea ce asteptam in lumea noastra, si este spus: Prin urmare, timpul pentru rugaciune este intotdeauna dupa pregatire, dupa o rugaciune , inainte o rugaciune. Printr-o rugaciune inainte de o rugaciune trebuie sa ma indrepte spre sursa.

Cand simtim credinta si conectare cu sursa, el ridica o cerere de ajutor spre EL.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde ar trebui eu să încep adevărata cerere de dăruire? Cum este posibil să înving păcătosul avid din mine?

Răspuns:Noi nu avem o cerere adevărată de dăruire, şi nici nu putem  avea una, cu excepţia cazului în care ne influenţează Lumina. Când vine Lumina vei fi surprins şi te vei minuna: aceasta este calitatea dăruirii? Va fi în contrast cu tot ceea ce ai crezut.

Este ceva în totalitate nou şi omul care trăieşte în realitatea noastră nu are niciun fel de pregătire sau premoniţie  despre ceea ce înseamnă asta. Când omul are acest sentiment delicat, el începe să acţioneze, chiar şi inconştient, pentru a ajunge şi mai aproape de el. El începe să lege toată viaţa lui, tot prin ceea ce a trecut, numai de acest scop, să obţină o picătură de adeziune cu Superiorul.

Pentru prima oară, el are o înclinaţie internă pentru ceva care este departe şi, din acel moment, el începe să se dezvolte.

Este imposibil de exprimat acest sentiment în cuvinte, dar, un om nu se poate trezi dacă Lumina Superioară nu-l trezeşte. Un om care deja a gustat acest lucru, ştie despre ce este vorba, dar, atâta timp cât tu nu ai trăit asta, nu vei înţelege.

Deci, este imposibil să ceri adevărata dăruire până când nu ai obţinut acest atribut. Dar, datorită acestui joc, noi grăbim momentul în care omul completează toate cerinţele necesare. Fără să ştim dinainte cum să facem, are loc o trezire interioară, şi, e ca şi cum se aprinde o scânteie de Lumină şi omul începe să simtă că acolo este ceva care este diferit de această lume, şi care este dăruire.

Trebuie doar să ne jucăm cât de bine putem, cu tot ceea ce  stă în puterea noastră. Sunt sigur că ne apropiem de această revelaţie, dar, fiecare trebuie să se întrebe pe sine cu ce viteză.

Din „Discuţie despre munca interioară” 9/30/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul Forţei numită Creator (Bore). Pentru că noi încă nu am obţinut-o, după principiul „Vino şi vezi” (Bo-re), dăm acestei Forţe nume diferite în funcţie de gradul ei de revelare pentru om.

Eu sunt în câmpul acestei Forţe  împreună cu toţi ceilalţi. Întrebarea este, cum pot eu să  provoc influenţa ei? Într-adevăr, aceasta este toată munca omului: cum pot eu să trezesc această Forţă, astfel încât ea să mă poată înălţa?

Noi am coborât, ca scop, din înălţimile spirituale, la „nivelul zero” şi, acum, depinde de mine să urc înapoi la aceeaşi înălţime. Pentru asta, trebuie să trezesc asupra mea Lumina care Reformează. Nu există nicio altă Forţă care să mă poată înălţa la Spiritualitate. Eu am numai înţelegerea care există la nivelul meu. Creatorul mă trezeşte din vis printr-o primă „înţepătură” , eu apoi, trebuie să procesez ceea ce m-a trezit în interior prin mijloace speciale: grupul, studiul şi profesorul.

Aşa că, mă întorc spre Lumina care m-a trezit iniţial. Îi cer să mă influenţeze, şi o fac conştient şi în cunoştinţă de cauză. Lumina doar mă „înţeapă” din când în când, şi prin asta, eu trebuie să-mi stabilesc atitudinea faţă de Ea: ce îi cer, ce fel de influenţă aştept, ce vreau să obţin, etc. Pe ansamblu, îmi imaginez  cum să fiu faţă de Acela care mă „înţeapă”. Trebuie să caut forma Lui, imaginea Lui şi să-I cer:

-”Vreau să dăruiesc!”

-”Cum vrei Tu să devină acela care dăruieşte? Este adevărat că acela dăruieşte? Cum trebuie să arate dăruirea Ta?”

-”Nu vezi? Învăţ, muncesc în grup şi în diseminare, fac tot felul de acţiuni, şi cer, bazându-mă pe asta.”

Dacă omul nu face acţiuni direcţionate spre unificare, nu are nicio bază pentru cererea sa. Aceste acţiuni fac infrastructura pe care el o va folosi ca să înalţe MAN, rugăciune. Am construit această infrastructură între mine şi prieteni, şi din asta se înalţă MAN, „rugăciunea celor mulţi”. Niciodată nu voi fi în stare eu însumi să cer conexiunea. O rugăciune pentru conexiune poate fi doar colectivă, cel puţin între doi oameni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/12 “Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Forța noastră principală este ego-ul. Cu excepția ego-ului, există doar un punct mic în inima fiecăruia, iar noi trebuie să conectăm aceste puncte. Dacă le conectăm într-un singur punct mare, vom simți lumea spirituală înauntru. Atunci totul va veni împreună: eu, grupul și forța superioară.

Pe de altă parte, ego-ul vrea să îndepărteze toate punctele unul de altul. Înseamnă de fapt să ne împingă în direcția opusă conexiunii și de aceea se numește un „ajutor împotriva.”

Cum ar trebui să ne construim un mediu care ne va ajuta să împlinim punctele din inima și forțele noastre egoiste, astfel încât, împreună să ne conectăm într-un minunat punct mare? În ciuda întreruperilor ego-ului, prin folosirea acestuia, dorim să ne conectăm punctele noastre din inimă într-un singur punct. Cum putem folosi puterea ego-ului pentru a atinge acest scop?

Ideea este că nu știu drumul spre lumea spirituală. Pentru mine este un semn de întrebare ascuns de mine. Cum pot să o dezvălui? Cum mă pot concentra în mod corect? Cu ajutorul grupului, îmi folosesc ego-ul în sens opus; el devine un „ajutor potrivit” (Ezer Ke Negdo) și mă ajută să mă concentrez exact pe spiritualitate, pe Creator. Acest lucru este posibil numai în grup, când lucrez cu punctul din inimă, în scopul de a întoarce ego-ul în direcția opusă, (linia verde frântă din desen). Apoi, în loc de a mă trage în jos, ego-ul mă va conduce în mod corect, astfel încât să pot intra în lumea spirituală.

Deci, există doar un ego și un punct în inimă într-o persoană, iar cu ajutorul grupului, schimbăm ego-ul și găsim calea de a avansa în direcția opusă de fiecare dată.

De fapt, nu este doar despre dorința egoistă de a primi diferite lucruri în lumea noastră. Este un ego special, destinat numai să fie împotriva conexiunii, împotriva punctului colectiv, în care descopăr lumea spirituală. Acesta este motivul pentru care dezaprob și ignor dorințele și gândurile care nu sunt legate de conexiune. În schimb lucrez în grup, încercând să mă conectez cu alții, și descopăr cât de opus sunt de asta: nu vreau nimic de genul, urăsc prietenii și nu mă pot nici măcar gândi să mă conectez cu ei. Această repulsie este adevăratul ego opus conexiunii. Orice altceva nu contează.

Grupul are un rol-cheie aici: Acesta crește importanța unității în ochii mei și în mod constant mă stimulează și mă obligă s-o păstrez. Numai mediul (Sviva) mă conduce spre necunoscut, servind drept un model care mă ajută să mă supun și să mă conectez încă pe plan intern. Mediul de fapt, mă aduce la conexiune.

Astfel, noi de fapt urcăm la primul nivel (pasul 1) mai sus de Machsom (barieră), atunci când ne întoarcem întregul nostru ego, toată respingerea și rezistența la conectare și unitate în direcția opusă – la forța de conexiune și unitate. Acesta este sensul lui „ajutor împotrivă.”

Apoi vom trece la al doilea nivel. Aici ego-ul este revelat din nou, dar de data asta mai mare decât înainte, deoarece aparține deja următorului nivel (pasul 2). Aici am alegerea unității cu ajutorul grupului, unde ego-ul începe să se arate din nou. Dacă nu sunt atras de unitate, nu-l descopăr.

Acesta este motivul pentru care străinii nu înțeleg despre ce fel de ego vorbim. Ideea este că nu sunt doar relațiile umane; nu este vorba despre fapte bune și intrigi. Oamenii cred că a-i trata pe ceilalți rău este egoism și a-i trata bine este altruism. Noi judecăm numai prin punctul de unitate. De aceea, după ce descopăr primul nivel, vreau să merg înainte și să mă conectez cu grupul. Descopăr ego-ul de la al doilea nivel (Ego2), si lucrez împotriva sa și urc la al doilea nivel. Pe ansamblu, există 125 astfel de niveluri pe cale.

În cele din urmă ajung la unitatea perfectă, cu toată omenirea; suntem cu toții împreună într-un singur punct numit „picătura de unitate.”

Ce tip de mediu ar trebui să fie, în scopul de a-mi permite să descopăr ego-ul corect, pentru a-l separa de ego-ul animal din această lume, și să-l transform într-o forță de conducere? Cum ar trebui să mă influențeze mediul astfel încât să obțin scopul?

În plus, cum ar trebui să folosim convențiile noastre, atunci când ne influențăm reciproc unul pe altul, în așa fel încât această conexiune puternică să permită fiecăruia dintre noi să descoperim punctul de unitate: „Unde este? Ce ar trebui să fac pentru a-l obține? Cum pot intra în lumea superioară? Cum o descopăr? ”

Cum ar trebui să ne îngrijorăm pentru toată lumea, în scopul de a le permite să ajungă la acest punct interior (centrul grupului), „pântecele” nostru (Rechem)? La urma urmei, intrăm în grup ca și cum am intra în pântecele mamei, și ne dezvoltăm ca un embrion. Cum putem pregăti un astfel de „ambalaj” pentru fiecare dintre noi, în care fiecare se va dezvolta ca dintr-o picătură de spermă?

Din Convenția din Italia, Ziua întâi, 28/09/12, Workshop 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui un elev nou care se alătură grupului să fie trezit pentru munca corectă?

Răspuns: Grupul îl conduce la anumite acțiuni și îi dă o șansă. Nu este întâmplător că trăim aici și nu într-o realitate diferită. În lumea acțiunilor putem exista chiar și la nivel „animal”, detașați de spiritualitatea pe care o construim deasupra noastră. Deasupra atributelor mele actuale, creez treptat imaginea unei ființe umane. O construiesc prin legătura cu prietenii și prin crearea forței Creatorului între noi. Acestea sunt toate acțiunile interne spirituale, care sunt mai presus de sinele noastre actuale.

Între timp ne conectăm la nivel corporal, fără intenții spirituale, și, astfel, construim mediul. Avem infrastructura necesară pentru a face acest lucru, care este „lumea aceasta”, de la care vom începe avansarea noastră spirituală. Avem o oportunitate rară aici: Pe de o parte, această bază este adaptabilă într-un fel la  lumea spirituală, iar pe de altă parte, aceasta ne permite să existăm fără nici o adaptare la ea. Realitatea pe care o văd și o simt cu cele cinci simțuri corporale ale mele este de fapt un cadou prețios: sunt pe punctul unei acțiuni spirituale aici, o ascensiune spirituală, și în același timp, pot influența spiritualitatea.

Întrebare: Și ce pot să fac dacă sunt opus și sunt înclinat spre detașare? De exemplu, o convenție se apropie, iar eu nu vreau să merg. Este aceasta spargerea?

Răspuns: Desigur. Ce este mai mult, lipsa dorinței de a merge la convenție nu este cea mai puternică întrerupere încă.

Dacă ai fi invitat la o petrecere care ți-ar plăcea, te-ai alătura bucuros, deoarece aromele care îți plac și performanțele și tot ceea ce „face plăcere” ego-ului tău te așteaptă acolo, așa că ai alerga acolo încă de la prima chemare.

Aici, cu toate acestea, tu avansezi spiritual, și astfel simți că convenția este un loc pentru a te exercita pe tine însuți. De aici provine respingerea: Dintr-o dată devii leneș, și simți lipsă de respect, și „ceva mai important” apare și există alte calcule … acestea sunt toate un rezultat al Luminii care iluminează pentru tine, așa că este un lucru bun, dar folosește-l unde vei vedea un loc pentru muncă.

Cu cât mai mult avansăm, cu atât mai mult ne simțim în acest fel. Prin urmare, veți vedea că există din ce în ce mai puțini oameni printre noi. Acum presupunem că cu cât mai mult avansăm, cu atât mai mulți vom fi, dar de fapt nu este așa.

În 2007 am fost într-un turneu în zece orașe din America și au fost aproximativ 600 de oameni la fiecare lecție pe care am ținut-o, și 2.000 de oameni în New York. Astăzi, cu toate acestea, există aproximativ 50-100 de persoane.

De ce este așa? Pentru ca noi am avansat și astfel a făcut și publicul. Oamenii nu sunt așa de atrași de cuvântul „Cabala” în sine. Ei înțeleg mai mult și știu că este vorba despre munca internă. Datorită Luminilor de care suntem mai aproape acum, oamenii înțeleg ceva nou și, pe ansamblu, nu vor să vină la lecții sau să meargă la convenții.

Există o mică minoritate rămasă, iar aceștia sunt oamenii care vor împlini corecția. Tot restul se vor alătura „pionierilor” într-un fel, dar numai prin intermediul suferințelor. Foarte puțini înaintează prin Lumina, în timp ce restul se mișcă prin suferințe…

Din partea 4 a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→