Trebuie să ne conectăm în toate dorinţele noastre, pentru a atinge scopul, conexiunea dintre noi, despre care nu ştim nimic. Este un puzzle pe care Creatorul ni-l dă şi trebuie să încercăm să punem toate piesele împreună.

Încercăm să ne conectăm cât de mult putem, dar Creatorul trebuie să ne ajute să venim în contact unul cu celălalt. Nu ne putem atinge singuri şi cu atât mai mult să ne conectăm. Creatorul trebuie să fie calitatea dăruirii dintre noi, care să ne îmbine împreună.

Cu cât mai mult ne apropiem unul de celălalt, cu atât mai multă respingere simţim, precum doi poli pozitivi sau negativi ai unui magnet, pe care cu cât mai mult încerci să-i aduci mecanic împreună, cu atât mai mult se resping unul pe celălalt, prin câmpul magnetic.

Deci ce ar trebui să facem? Creatorul trebuie să fie elementul ce lipeşte, aici. Aceasta înseamnă că, forţa dăruirii trebuie să fie mai mare decât forţa primirii şi atunci vom adera unul la celălalt şi nu vom neutraliza forţa de respingere, ci vom începe s-o folosim. Nu există asemenea exemple în lumea noastră, dar în spiritualitate, forţa de respingere devine forţa de atragere.

Nu înţelegem cum poate fi asta. Încă avem foţa de respingere, egoul rămâne cu dorinţele sale, dar lucrează într-un mod opus. Nu există nimic de acest fel în lumea noastră, aşa că nu înţelegem cum poate opera forţa de respingere, precum forţa de atracţie. Pentru a face asta, avem nevoie de o calitate specială numită Lumina ce Corectează, care brusc permite forţei de respingere să se alăture forţei de atracţie şi conexiunii şi prin asta nu se anulează şi nici nu devine o forţă opusă, ci rămâne exact aşa cum este.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 180/10/12, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca aspiraţia noastră către noul nivel integral în relaţiile dintre noi, să devină soluţia la suferinţa omului?

Răspuns: Am convingerea că unitatea integrală va putea să distribuie toate plusurile şi minusurile societăţii moderne în aşa fel încât ele să devină echilibrate. Această armonie va fi resimţită de toţi.

Va linişti într-adevăr pe fiecare, nu numai în interiorul relaţiilor sociale, dar şi în cele politice, economice, de învăţământ şi educaţionale. Aceasta va ridica umanitatea la un nivel total diferit.

Oamenii vor începe să simtă că trăiesc într-o lume integrală, în lumea întrgii naturi. Eu cred că vom vedea o lume diferită exact prin această expansiune a interacţiunii integrale.

Din Kab Tv „Construirea unui mediu social” 24/9/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Văzând defectele unui coleg, văd de fapt defectele mele. Cum pot identifica într-un coleg de grup starea corectă?

Răspuns:Munca cu grupul este diversă şi se desfăşoară până la sfârşitul corecţiei. În plus de asta, viziunea mea despre grup se schimbă constant. Chiar dacă sunt doar câţiva oameni în grup, dacă îi vad ca fiind mari, dacă îi văd ca şi cum nu ar fi nimic altceva pe lume, ca şi cum ei ar fi întreaga mea realitate, grupul devine mare în ochii mei. Totul depinde de ce valoare îi dau eu şi cât de important este el pentru mine. Este ca pentru un copil pentru care tată lui este cel mai bun din lume. Aici, calitatea şi cantitatea sunt amestecate.

Apoi avansez, şi dacă ajung aproape de colegi, văd în ei sistemul superior în care trebuie să fiu incorporat.

La fel ca universul, cu tot în el, grupul include toate lumile spirituale şi noi suflete se alătură în el tot timpul şi, aceasta este de fapt Lumea Infinită (Ein Sof). Toate lumile sunt revelate în ea ca un sistem care ne conectează. Aducându-le mai aproape una de alta, noi le micşorăm şi le adunăm sus, până ele devin Lumea Infinită (Ein Sof).

În consecinţă, încep să văd colegii de grup şi realitatea diferit. Acum încep să văd oportunităţile care mi-au fost date; încep să mă conduc atât pe mine cât şi realitatea agăţându-mă de direcţia aceluiaşi scop. Mă ferec de ea şi tânjesc după o astfel de garantare reciprocă între noi, astfel se crează o dorinţă unică. În ea, în funcţie de asemănarea noastră cu ea, noi vom descoperi o singură forţă.

Astfel avansez, folosindu-mă pe mine, grupul, şi tot ceea ce este între noi, pentru a obţine acest scop. Nu trebuie să părăsesc grupul, în el descopăr totul: cabaşiştii, sufletele, Parţufim (feţele), lumile, totul este conectat şi inclus în el. Asta este ceea ce descoperă omul în prin  avansarea lui.

Întrebare: Asta înseamnă că grupul „transmite” în gama de frecvenţă a dăruirii şi numai eu, fiind acum necorectat, primesc alte frecvenţe egoiste?

Răspuns:Adevărat, noi nu suntem acordaţi încă la frecvenţa dăruirii. Se spune: „Omul judecă în funcţiie de propriile defecte”. Acest lucru se referă la toate senzaţiile mele, ele nu sunt încă reale şi, între timp, dorinţa egoistă acţionează în ele, şi, astfel, în loc de tabloul corect, percep şi simt iluzia înceţoşată din această lume.

Corectându-mi trăirile, voi vedea o realitate diferită, dar din nou va fi percepută şi stabilită prin cele cinci simţuri ale mele. Până la sfârşitul corecţiei, aceasta va fi de asemenea limitată de cadrele spirituale ale celor cinci Sfirot, Parţufim, şi lumi. În lumea spirituală, percepţia este, de asemenea, numai în materie şi în forma îmbrăcată în materie. Acum ni se pare că în momentul în care vom intra în spiritualitate, toate paravanele vor cădea, dar nu este aşa. Acolo, de asemenea, omul obţine totul în vase, în dorinţele lui limitate.

Este adevărat că el obţine conexiunea între diferite fenomene şi asta îl umple, dar umplutura este, de asemnea, relativă. Dar ca să obţină percepţia întregii realităţi adevărate, trebuie ajuns la sfârşitul corecţiei şi noi nu ştim cum este asta.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Cabala 18/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→