Invidia este utilă când sporeşte înţelepciunea
Totul depinde de cum se uită omul la viaţă şi ce vrea de la ea. Dacă vrea să obţină scopul spiritual şi acesta este cel mai important lucru pentru el în viaţă, atunci, toate mijloacele care îl ajută să obţină acest scop sunt bune. Se dovedeşte că acestea sunt la acelaşi nivel spiritual superior ca scopul însuşi, fiindcă prin ele, el construieşte starea finală şi prin ele îndeplineşte scopul.
Astfel, în viaţa noastră de zi cu zi, în lumea noastră egoistă, un om urăşte de obicei pe aceia care îl invidiază şi, uneori, urăşte de asemenea atributele care trezesc în el invidia. Pe planul muncii spirituale însă, noi căutăm cum să trezim noi înşine în noi invidia. După cum este spus: „invidia scriitorilor sporeşte înţelepciunea”.
Scriitori (sofrim in ebraica) se referă la aceia care vor să numere (in ebraica, cuvantul are aceeaşi radacină – s, f, r) acumulările lor şi care avansează invidiind avansarea celorlalţi. Prin urmare, un astfel de om respectă şi dă valoare tovarăşilor săi şi îi iubeşte. El iubeşte mediul care îi permite să invidieze constant succesul celorlalţi.
Cu cât i se par lui ceilalţi mai mari, cu atât se smereşte el mai mult şi cu atât mai mult îi vede pe ei atraşi de scop, vede că ei se devotează muncii, că încearcă să depăşească toate obstacolele, şi în ce măsură ei sunt mai conectaţi unii cu alţii faţă de cât este el conectat la ei. Toată perspectiva lui faţă de prieteni nu are ca scop anularea lor, ci din contră, o şi mai mare înălţare şi apreciere a lor.
Prin asta el câştigă puteri noi şi îşi dezvoltă calităţi noi. Toate acestea exista desigur de la început în el deoarece totul este inclus în punctul din inimă, cel care este rădăcina sufletului unui om şi care include toate informaţiile despre el (Reşimot – genele spirituale), ca într-o picătură de spermă.
Un om, trebuie în orice caz să-şi dezvolte acest punct. Astfel, atunci când el invidiază pe colegii lui şi vede perseverenţa şi loialitatea lor, puterea pe care ei o exercită în ciuda oboselii, faptul că ei nu-şi permit să piardă vremea, că se scoală foarte devreme ca să vină la lecţie – toate acestea îi dau omului puteri noi, dezvoltând în el calităţi care îi permit să avanseze.
Noi trebuie să obţinem această invidie mare. Cum este spus: „Invidia, pofta şi onoarea duc omul afară din lume”, în lumea superioară. Să sperăm că vom avea succes în obţinerea invdiei mari şi corecte.
Din Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 15/10/2012
Rabash, „Treptele scării”, Articolul „Iubirea pentru prieten” (Iubirea pentru membrul grupului): Şi chiar dacă un om primeşte ceva gând şi dorinţă, care îi vin auzind ce spun scrierile şi cărţile, că el ar trebui să-şi lase iubirea de sine, acesta însă are foarte puţină putere care nu totdeauna iluminează această părere a sa astfel încât el să o ia în considerare şi să o folosească permanent…
Baal HaSulam Shamati, Articolul 3: „Chestiunea realizării spirituale:” Din moment ce dorința de a primi este numită „creatură” și un „discernământ nou,” rostirea începe exact din locul în care dorința de a primi începe să primească impresii. Vorbirea sunt discernaminte, părti ale impresiilor. De aici există deja o corelație între Lumină și voința de a primi.
Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.
În prezent, eu sunt într-o realitate fragmentată, care este împărțită în două părți:. „Eul” meu și lumea exterioară. Această separare explică exact ceea ce Cabalistii au vrut să ne spună: „Ai o șansă de a conecta aceste două părți, interne și externe, împreună, într-o singură entitate. Trebuie să o faci; acesta este programul creației. Dacă participi la reconectarea acestora, vei percepe realitatea internă în care ai fost înainte de spargerea care a avut loc.”
Tot ceea ce vedem in această
Intrebare