Noi primim forţa dăruirii de Sus, fără să ştim ce este, deoarece aparţine unei existenţe din altă dimensiune. Prin suişuri şi coborâşuri, ajungem în situaţia în care începem să înţelegem că este preferabil să cerem existenţa unei alte forţe, forţa dăruirii. Nu vreau să fiu dependent de starea mea de spirit, de ceea ce este plăcut sau nu, vreau să fiu mai presus de acestea.

La început, dorinţa egoistă mă motivează, treptat, prin Lumina care Reformează, ca urmare, influenţa forţei superioare este din ce în ce mai mare şi mă schimbă şi încep să-mi doresc să mă ridic deasupra a ceea ce simt. De fiecare dată când simt gustul dulce al apropierii de Creator, ca rezultat al muncii mele pentru dăruire, conexiune, în toate manifestările spirituale, mă prind pe mine şi cer să mi se permită să fiu în această situaţie, nu pentru că este dulce, agreabil, confortabil sau pentru că mă încălzeşte măreţia Creatorului, importanţa scopului, importanţa unică a misiunii superioare.

Eu vreau să simt smerenia mea. Deşi senzaţia de smerenie are multe feţe şi uneori, este rezultatul mândriei. Dar eu simt umilinţă astfel încât să nu-mi permită să fiu mituit de plăcere, umplere a simţurilor şi minţii, ci vreau să fiu condus de o altă forţă, pe care nu o înţeleg, ştiu doar că este forţa credinţei. Ea îmi permite să nu fiu dependent de raţionamentul meu şi aceasta se numeşte a fi mai presus de raţiune.

Dacă aş cere, cu adevărat, să fiu deasupra satisfacţiei inimii mele şi minţii mele, rezultatul este ceva care transcende limitele acestei lumi, un spaţiu gol. Deci mă rog, cer credinţă, ceea ce înseamnă această forţă de a dărui, ceea ce Lumina îmi aduce pentru a mă elibera de legătura cu mine, dependenţa celor mai mari arome, de toate Malchut al Ein Sof (Infinit), pline de plăcere.

Vreau să fiu mai presus de toate acestea, în forţa dăruirii, pentru a nu vedea şi a nu cere să văd măreţia Creatorului, pentru a nu depinde de nicio plăcere, satisfacţie, cunoaştere. Sunt deasupra acestora şi nu mă bazez pe nimic. Şi dovada acestei situaţii este bucuria.

Pregătirea cursului de dimineaţă, 04.02.2013

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un Discurs in Completarea Zoharului„: În cazul în care interesul cuiva pentru Tora si Mitzvot nu este acela de a beneficia Creatorul, ci persoana insasi, nu numai ca natura dorintei de a primi nu este inversata ci, mai degrabă, vointa de a primi pentru sine va fi mult mai mare decât asa cum a fost data de natura creației sale.

Intrebare: Baal HaSulam vorbește despre noi aici?

Raspuns: Da și nu. În primul rând dorinta de a primi trebuie să fie dezvăluita la maxim. Acest lucru se datorează faptului că o persoană poate corecta numai defectele care exista în el. Dar până la dobândirea Masach (ecranului), dorinta creste in maniere diferite: fie din cauza placerii fie din cauza durerii. În al doilea caz, acesta creste dorind să se evite durerea, iar această presiune direcționează creșterea în direcția „anti-suferinței.” Dorinta de a primi placere creste prin „înghițirea” placerii și rămâne întotdeauna în un dublu deficit.

Apoi, în timpul pregătirii, când tânjim catre conectare și iubire, dorința crește într-o direcție opusă, în scopul de a furniza în mod constant materiale pentru corectare. Per ansamblu, dorința creste, nu se opreaste sau nu se retrage, întotdeauna se mișcă înainte.

Intrebare: Care este diferenta intre dorinta care creste in opozitie fata de scop și dorința care crește orientata catre scop?

Răspuns: Să presupunem că există un loc frumos în care toată lumea primeste cadouri. Există o cale ferată care ajunge in acest loc și pot ajunge acolo cu trenul.

Ma  pot mișca înapoi si sa cred că este bine (!) Până când ma lovesc de ceva și descopar că am ales calea greșită. Prin descoperirea unui minus (-), am rămas cu o întrebare(?): Ce ar trebui să fac acum ? Apoi încep treptat să avansez. Aceasta este calea lungă a suferinței. La urma urmei, fac un ocol înainte de a descoperi că am mers în direcția greșită. Cu toate acestea, în acest proces, dorinta mea de a primi crește.

Eu pot fi tras înainte metru cu metru, prin cele 125 de grade; din nou dorinta mea de a primi crește si face ca drumul sa fie din ce în ce mai greu. Să spunem că nu este o cale ferată plană, ci o ascensiune pe un munte, care devine din ce în ce mai abrupt. Acolo, în partea de sus a muntelui, este palatul regelui, și drumul spre el poate fi dificil, dar se misca direct la el, fără vreun ocol.

Intrebare: Deci, cu ce parametri mă pot verifica? Cum știu că merg în sus pe munte, și nu în direcția opusă?

Raspuns: Parametrii sunt grupul și, în cadrul acestuia,  auto-anularea și conexiunea. Practic vorbind, nu există alte mijloace prin care sa se poate verifica cu siguranță și sa se măsoare pașii.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Cabala 2/3/13, „Un discurs in completarea Zoharului„

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Știri (de la Smithsonian) „Ce se întâmplă în aceste tipuri de lumi fantastice, de asemenea, se traduce în comportamentul vieții reale, dar într-un mod diferit: Oamenii carora le sunt date superputeri, destinati sa salveze pe cineva în realitatea virtuală, sunt mai ajutatori in afara ei. …

„Această constatare… se bazează pe iluzia că ceea ce se întâmplă în realitatea virtuală este real. Participanții au văzut lumea printr-un ecran montat pe cap, o casca care oferă vederi tridimensionale stereoscopice ale unui mediu de înaltă rezoluție. Un senzor de orientare pe casca a urmarit miscarile fizice ale capului participanților și a actualizat redarea perspectivei primei persoane. Pentru a spori realitatea aparenta a experienței, sunetul virtual a fost adăugat pentru a se potrivi mișcarii obiectelor și a vibrațiilor asociate cu acțiunea.

„In cadrul studiului, fiecare participant a fost plasat separat într-un mediu virtual și i-a fost dată fie puterea de zbor, gen Superman, fie a fost un pasager dintr-un elicopter. Le-au fost apoi atribuite una dintre cele două sarcini. Prima a implicat căutarea intr-un oraș virtual a unui copil, un copil cu diabet zaharat pierdut si care avea nevoie de insulina care sa-i salveze viata, si li s-a spus că se afla intr-un flacon din buzunarul lor. …

„După experiența virtuală, experimentatorul care a asistat participanții, „accidental”a lovit o ceașcă de pixuri, ca să permită participanților posibilitatea de a ajuta ridicandu-le. Cercetatorii au descoperit ca, indiferent de sarcina, cei care au folosit superputerile pentru a zbura prin lumea fanteziei au fost mai rapizi in a ajuta la ridicarea pixurilor, comparativ cu cei care au calatorit in elicopterul virtual. …

„Cum poate o simulare sa declanseze un astfel de comportament prosocial? Cercetatorii sugereaza ca intruparea unei calitati supraomenesti in realitatea virtuala permite oamenilor să gândească ca super-eroii, de exemplu ca Superman. Cercetatorii nu au facut nici o mențiune la cuvântul „super-erou” sau prefixul „super” în niciun moment din timpul experimentului. Dar, prin simpla posedare a unei abilitati supraumane, participanții păreau să se transfigureze în ceea ce știu despre personajele pe care le-au jucat- sa-si foloseasca puterea pentru un bine mai mare, mai degrabă decât pentru un câștig personal. Cercetatorii cred ca canalele cognitive care leagă „super” activitatea și stereotipurile sale legate de eroism și de ajutorare s-au deschis, influențând decizia participanților de a ajuta. ”

Comentariul meu: Urmandu-ti visul, trebuie să înțelegi cum să-l faci să devină real. Dacă visul este corect, adica, coincide cu realitatea conform planului Naturii, atunci de la acea realitate viitoare, deja existenta în lumea virtuală, poti atrage o forță care-ti realizează visul; această forță se numește Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif).

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Știri (de la NewScientist) „În cele mai îndrăznețe visuri, ți-ai putea imagina un guvern care-si bazează politicile pe dovezi științifice adunate cu grijă? Unul care publică rațiunea din spatele deciziilor sale, completate cu date, analiza și argumente? Ei bine, nu mai visa: spre asta se îndreaptă Marea Britanie. …

„Ceea ce s-a schimbat acum este faptul elaborarea informata a politicilor devine in sfarsit o posibilitate practică. Aceasta se datoreaza în mare parte abundenței de date accesibile și a ușurinței cu care datele noi, relevante pot fi create. Acest lucru a sprijinit dorința de a trece peste politica bazata pe bănuială. …

„Cea mai mare nevoie este, probabil, previziunea. Miniștrii au adesea nevoie de răspunsuri imediate, și, uneori, datele pur și simplu nu sunt disponibile. Bubuitura risipeste orice speranță de politici bazate pe probe.

„” Termenele de elaborare a politicilor și de strângere a probelor nu se potrivesc „, spune Paul Wiles, un criminolog de la Universitatea dinOxfordși un consilier-sef stiintific la Home Office. Wiles consideră că, pentru a obține runda aceasta avem nevoie sa prezicem problemele cu care guvernul este posibil să se confrunte în următorul deceniu. „Putem veni, probabil, cu 90 la suta din ele acum”, spune el. ”

Comentariul meu: Desigur, toate acestea sunt scuze pentru că politica nu ia deciziile rațional, ci promoveaza  scopurile egoiste înguste ale cuiva. Metodele științifice de prelucrare a datelor și de luare a deciziilor nu conduc la nici un bine, deoarece egoismul uman este la sfârșitul acestui proces, și va face orice pentru a înclina deciziile în favoarea sa. Astfel, înainte de a lua decizii obiective, trebuie să faci o persoană obiectivă.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul de educație integrală, este nevoie să dezvăluim faptul că nu știm exact cum va fi societatea viitorului?

Răspuns: Noi pur și simplu implementăm educația integrala și în conformitate cu aceasta, vom vedea cum este cel mai bine să schimbam treptat lumea pentru a se potrivi starilor noastre noi.

Aceasta este lumea pe care nu o putem prevedea și în nici un fel nu ar trebui să ne grăbim.

Ideea este că întotdeauna am evoluat liniar sub presiunea egoismului nostru și de aceea am putut prezice imaginile următoare, stările și planurile de viitor, dar aici nu.

Planul pentru construirea unei societăți integrale este doar în organizarea auto-îmbunătățirii noastre mai mult decât orice. Și tot restul provine din ea. Acesta este motivul pentru care nu avem nici un plan pe termen lung; depinde de o persoană, de ritmul schimbării ei.

Din momentul în care acceptam această idee, devine foarte simplu. Adica, nu ar trebui să ma fortez pentru a ma potrivi într-un cadru viitor. Voi ajunge la cadrul la care vreau să ajung. Deja devenim integrali, liberi. Principalul lucru pentru noi este să ne angajam în unitate, garanție reciprocă, și nimic altceva. Din aceasta rezultă restul.

Din Emisiunea KabTV „Lumea Integrala” 28/11/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Trebuie să depunem eforturi cantitative şi calitative până când „mai mulţi bănuţi se adună până la o sumă mare”. Putem colecta eforturile noastre numai puţin câte puţin, deoarece acestea sunt rezistenţa interioară, depăşirea şi clarificare faptului că sunt opuse dorinţei noastre.

Aici sunt luate în calcul atât eforturile calitative cât şi cele cantitative, doarece poate exista o dorinţă care nu este încă clarificată suficient. Nu rezultatul este important ci mai degrabă efortul pe care îl face omul, care este absorbit de sistemul general şi care este un proces cumultativ. Acest lucru continuă până când devine posibil să se întoarcă la om şi să îi fie prezentat în întregime.

Omul nu poate acumula aceste eforturi, deoarece dacă le acumulează şi colectează, acestea i-ar slăbi căutarea. Dacă ar ştii exact, în inimă şi minte, dacă ar ştii şi ar simţii ce eforturi a făcut deja, şi-ar pierde puterea de a avansa şi ar „îngheţa”.

Deci există un fel de uitare, iar eforturile se acumulează inconştient, dispărând undeva. Dar într-un anumit moment se vor întoarce, conform cu legea: „El va vomita ceea ce a înghiţit.” La început, toate eforturile noastre sunt înghiţite, dar atunci când suma lor atinge nivelul care se potriveşte cu următorul nivel al Luminii superioare, există o echivalenţă între deficienţa care s-a acumulat într-o anumită măsură cantitativă şi calitativă şi Lumină, atunci Lumina şi dorinţa sunt revelate una alteia în om.

Fiecare revelaţie este întotdeauna bruscă şi vine ca o surpriză. Acest întreg proces este numit „o calitate unică”. Se numeşte aşa pentru că este aproape în totalitate ascuns de om. Gândul Creatorului operează în adâncimea lui asupra fiinţei create pentru a o pregăti şi a o ajuta să obţine forma care se potriveşte Luminii.

Aşadar, cât de mult îşi aduce aminte omul şi cât de mult simte şi uită, cât de multe eforturi a făcut deja şi cât de multe mai trebuie să facă, totul este calculat conform cu calitatea şi cantitatea încorporată în sistemul general, în sistemul conexiunii dintre suflete. Omul trebuie să devină o parte activă, eficientă şi folositoare în ceea ce privşte sistemul.

Desigur, este vorba doar de sentimente şi revelaţie, deoarece totul este ascuns şi este revelat doar în ceea ce priveşte o persoană, nu că sistemul însuşi ar avea vreo deficienţă. Dacă omul atinge nivelul în care poate fi o componentă activă în mod conştient, atunci este recompensat cu revelaţia.

Deci ar trebui să înţelegem că nu trebuie să ne adâncim şi să încercăm să calculăm ceea ce nouă ni se par obstacole, uitări, slăbiciuni şi eforturi care sunt pierdute şi care nu lasă nicio urmă şi că trebuie să ne forţăm să pornim din nou de fiecare dată. Nu trebuie să facem niciun calcul aici, deoarece nu înţelegem în ce măsură este măsurat totul şi cum este aranjat cu acurateţe la fiecare pas pe drum. Trebuie doar să muncim şi să accelerăm timpul evocându-ne constant, cât de mult putem.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Jocul nostru în grup, legat de măreţia spiritualităţii, nu este ca o sabie de jucărie desre care scrie Baal HaSulam în Scrisoarea 6 pe care o folosim în loc de sabia adevărată care ne-a fost dată cadou la un anumit moment  de Creator?

Răspuns: Nu, nu este o sabie de jucărie, deoarece voi sunteţi conectaţi la adevăr, numai mijloacele pe care le aveţi pentru obţinerea adevărului sunt artificiale. Grupul crează în mod artificial în jurul tău o atmosferă a importanţei Creatorului, ca şi cum ştie acest lucru cu adevărat. De fapt, ei nu ştiu nimic, la fel ca Rabbi Yosi Ben Kisma care a fost mult mai mare decât studenţii lui şi a ştiut totul mult mai bine decât au ştiut ei, dar ei i-au adăugat impresii. Prin studenţii lui, a descoperit importanţa spiritualităţii.

Depinde de atitudinea omului, iar noi trebuie să lucrăm la asta. Nu există concesii aici, deoarece acestea sunt legile lumii. Vedem pe ecrane cum există câteodată o stare de trezire în grupurile din toată lumea, iar clasele sunt pline în timpul lecţiei, iar alteori de abia dacă sunt câţiva, pe jumătate adormiţi.

Trebuie să ne trezim! Trebuie să existe electricitate în aer, datorită importanţei scopului! Dacă asta nu se întâmplă, atunci nu vom avea suficientă putere să o obţinem.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/31/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă abilitatea unui om, ca să câştige războiul contra inamicilor interiori?

Răspuns: Mai întâi, noi vorbim despre oameni care au fost deja treziţi pentru a căuta adevărul şi care simt nevoia de a-l descoperi pe Rege şi a se întoarce la El. Punctul care trezeşte inima unui om este acelaşi punct al suferinţei legat de pierderea „scutului şi a sabiei”, care la un anumit moment dat i-au fost date de Creator. Asta înseamnă că omul a avut odată un Masach (ecran) peste vasele de dăruire şi vasele de primire, de grosimea fazelor rădăcină, unu şi doi, iar acum acest Masach a dispărut.

Numai o scânteie a lui a mai rămas în om, un sentiment că odată a avut această putere şi că ar putea să o mai aibă, că ar mai putea să dăruie şi că vrea să dăruie. Acesta este „posteriorul”, Nefesh a lui Kedusha; Nu obţin spiritualitatea, dar simt că o pot obţine; am un fel de tânjire inconştientă legată de ea, un dor puternic.

O scânteie este cea mai mică, cea mai coruptă parte a „scutului şi sabiei” care au fost odată dăruite omului de către Creator. Scânteia include atât Lumina Hassadim cât şi Lumina Hochma şi Masachim (ecranele) de deasupra lor. Este la fel ca Reshimot (genele spirituale) care includ toată realitatea.

Aşadar, dacă o asemenea scânteie există într-un om, el poate obţine spiritualitatea. Îi lipsesc numai mijloacele care să îl ajute să lege această scânteie de Lumină. Grupul ne face să simţim importanţ scopului şi nimic altceva nu i se cere unui om. Principalul lucru este ca omul să simtă în mod constant o nevoie pentru a cere Lumina care Reformează, pentru a se identifica cu Creatorul.

Trebuie să obţinem importanţa spiritualităţii de la grup, deoarece suntem într-o stare de ascundere. Grupul aduce stării noastre condiţiile necesare care par să ne permită nouă să facem un salt peste ascundere ca şi cum am simţii măreţia Creatorului. Este în mod clar numai ceva imaginar, nu real, măreţ, dar tu abordezi această minciună în mod conştient, înţelegând foarte bine că aceasta este un joc şi că nu ai altă şansă.

Acestea sunt condiţiile care ne-au fost date în timpul pregătirii şi despre asta este spus: „Ai muncit şi ai găsit!”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Are Cabala vreo dovadă pentru începători? Cum pot să fiu sigur că sunt pe drumul cel bun?

Răspuns: Nu ai nicio dovadă şi nicio siguranţă. Poţi merge dacă vrei.

Aceasta este condiţia pentru a intra în dimensiunea spirituală. Alternativa este suferinţa, care eventual te va face să accepţi această condiţie.

Dacă nu eşti capabil să te anulezi şi să refuzi plata, nu vei intra în spiritualitate. Nu ai auzit de asta? Cauţi dovezi, stimulente, este de înţeles; lucrurile nu pot fi altfel. Aceste obiecţii sunt juste, dar nu este loc pentru ele. Ele se trezesc în tine numai ca tu să te ridici deasupra lor.

Chiar şi sprijinul prietenilor nu poate să te recompenseze. Şi asta pentru că, adânc în sufletul tău, nu poţi să îi suporţi şi nu te-ai uni niciodată cu aceşti oameni. Aşadar, nu este vorba de prietenie şi de beneficiile acesteia.

Pur şi simplu tu astăzi nu ştii ce sunt Prima Restricţie (Ţimţum Alef), ecranul şi Lumina Reflectată. În realitate nu vei primi nimic. Odată intrat, vei descoperi că ai fost întotdeauna acolo, dar că ai putut să o percepi numai în momentul în care ai devenit dispus să respingi totul. Şi o percepi în vasele de dăruire, respingând pentru tine, niciodată pentru tine, ci numai pentru alţii.

Întrebare: Nu este nimic acolo care să ne înveselească?

Răspuns: Nu vreau să pun ceva strălucitor în faţa ochilor tăi. Grupul şi prietenii noştri din toată lumea care sunt conectaţi la noi trebuie să ştie adevărul: Spiritualitatea se află dincole de graniţele puterii umane. Atunci când un om are un punct în inimă, el înţelege că aşa este. Iar dacă câteodată i se pare că un obstacol nu poate fi depăşit, numai asta poate fi adevărat şi nimic altceva.

Astfel, descoperi întregul adevăr. Invers, orice chemare a dorinţei egoiste, orice ataşare a ei, nu reprezintă drumul spiritual

Dar cel puţin voi primi ceva?

Nimic!

Ce primesc?

Nu primeşti!

Dar despre realizarea spirituală?

Realizarea spirituală este antiteza la primire. Tu doar respingi, nu vrei nimic pentru tine. Întreaga ta dorinţă imensă de a primi, de care încă nu eşti conştient, întregul tău egoism, îl ridici de la „stomac” la „cap” şi îl respingi în întregime. ŞI astfel îţi formezi adevăratul „cap”, ecranul şi Lumina Reflectată. Nu iei nimic pentru tine, orice ar veni, dai totul altora. Este cel mai bine chiar atunci când nimeni nu ştie ce ai făcut, pentru că şi asta ar putea servi ca „mită”.

Iar apoi începi să simţi ce înseamnă să fii la nivelul Creatorului…

Punctul tău din inimă trebuie să fie de acord cu asta. Este adevărul şi are aceleaşi calităţi. Şi cine nu este de acord cu asta este liber să plece.  Aceşti oameni sunt suporteri, dar ei nu sunt Cabalişti.

Întrebare: Asta înseamnă că noi ne străduim să obţinem ceva ce nu există?

Răspuns: Exact. Pentur voi, pentru vasele voastre, este nerealistic; este opus faţă de voi. De aceea este scris: „Am văzut o lume cu susul în jos.”

Întrebare: Şi totuşi, ce vom obţine? Ce vom obţine în spiritualitate?

Răspuns: Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 8 legat de asta: „Orice se întâmplă în această lume are un scop merituos numit „o picătură de unitate”. Când locuitorii „caselor corporale” experimentează toate ororile, prin mândria lor absolută care le-a fost îndepărtată, o anumită deschidere apare în zidul inimii lor, care nu este deloc de primire, conform cu natura actuală a creaţiei. Iar ei devin merituoşi pentru instalarea acestei picături de unitate în inima lor.

Şi vor deveni ca un imprimeu al unui sigiliu, şi vor vedea ei însişi că, din contra, exact prin aceste orori ajung să atingă absolutul, îndepărtat de mândria străină. Unificarea cu Creatorul are loc chiar acolo şi acolo este locul unde picătura de unitate poate domni asupra lor.”

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/13, “Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Suntem făcuţi din dorinţa de a primi şi simţim totul în aceasta numai ca un anumit câştig pentru noi.

În afară de asta, omul nu înţelege şi nu simte altceva. Corectarea constă în faptul că ne acordăm dorinţa în pentru a dărui şi nu pentru a primi.

Între timp, acestea sunt numai nişte cuvinte frumoase, pentru că nu înţelegem despre ce este vorba. Asta înseamnă că putem penetra pe cineva folosindu-ne dorinţa de a primi şi să simţim ceea ce se întâmplă în el, ceea ce însemnă a ştii cum se simte şi a înţelege ce se întâmplă în noi! Şi astfel, acţionăm în conformitate.

Asta înseamnă că nu ar trebui să examinăm sentimentul actual, fie dulce sau amar, cald sau rece. Am senzaţii foarte puternice, dar examinez totul din interiorul lui şi legat de cât de bine se simte el. De fapt, tot ceea ce simt vine de la Creator, deci vreau să simt cum operează El în mine, conform cu plăcerea pe care o primeşte Creatorul.

Nu contează care sunt senzaţiile sau gusturile mele. Apreciez tot ce se întâmplă în mine numai în conformitate cu ceea ce simte Creatorul ca răspuns la ceea ce simt eu. Trebuie să fim împreună, ceea ce înseamnă că trebuie să fi înăuntrul Lui pentru a ştii cu siguranţă cum să mă acordez, să mă ajustez cu tot ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Tot ceea ce este în inima şi mintea mea vine de la Creator; Creatorul este înăuntrul meu. Deci, trebuie să ştiu cum că îi percep Lui sentimentele, prin simţurile mele. Trebuie să tânjesc pentru sentimentul că El este „primul” – El înăuntrul meu şi El evocă toate sentimentele şi gândurile mele – şi astfel El este „ultimul” deoarece trebuie să văd prin ce răspuns îi aduc Lui mai multă mulţumire. Asta înseamnă că trebui să examinez cum trebuie să răspund la ceea ce se întâmplă, pentru a-i aduce Lui cea mai mare mulţumire.

Dacă acţionez în acest fel, înseamnă că tânjesc pentru iubire către Creator. Nu contează ce primesc de la El. Primesc totul de la „cel bun şi benevolent”, dar trebuie să fiu sigur că este cu adevărat bine şi, pentru a face asta, trebui să mă conectez cu El în realitatea mea, să simt că Creatorul se bucură. Examinez totul numai numai în conformitate cu sentimentele mele în El, atât la început cât şi la sfârşit şi astfel vrea să rămân în adeziune cu El, să fiu aproape de El şi să Îl descopăr, deoarece fără asta nu îmi pot acorda răspunsul la ceea ce primesc de la El.

În acest caz, atât iubirea cât şi frica se dezvoltă simultan în mine.Iubirea se dezvoltă deasupra fricii, deoarece frica este condiţia esenţială pentru iubire, fără de care aceasta nu poate exista. Trebui să mă simt constant în „frică şi trepidaţie”, dacă primesc toate sentimentele mele de la Creator şi dacă El se îmbracă în mine. Ce vrea El să simt? Cum ar trebui să răspund pentru a-i aduce cea mai mare mulţumire?

Asta necesită devotamentul meu, anularea de sine, adeziunea şi nevoia de a simţi bucurie în El, deoarece „în El inimile noastre se vor bucura”. Prin asta, omul devine o vioară care cântă conform cu răspunsurile la sentimentele pe care le primeşte de la Creator.

Mă calibrez şi mă acordez în mod constant, astfel încât Creatorul să fie „primul” – aşa cum este scris „Nu există nimeni în afară de El” – şi El este „ultimul” şi că „în El inimile noastre se vor bucura”. Omul este în mijloc: Pe de o parte se anulează, simţind atitudinea Creatorului către fiinţele create şi, în acelaşi timp, exprimă în răspuns atitudinea fiinţei create faţă de Creator.

Astfel, iubirea absolută poate exista numai într-un vas care se acordă cu acurateţe în toate cele 620 de atribute, dorinţe „pentru a dărui”. El nu are nevoie de nimic cu excepţia unui singur lucru pe care l-a descoperit al început, că „nu există nimeni în afară de El şi termină cu „cel bun şi benevolent”. Asta înseamnă că înţelegecă primeşte totul de la Creatorul care este îmbrăcat în imaginea omului („Nu există nimeni în afară de El”). Apoi, el însuşi se îmbracă în Creator ca bun şi benevolent, dorind să îi aducă Lui mulţumire.

Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala din 29.01.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→