O întrebare în spiritualitate este o dorință (Hisaron, dorință) care declanșează Lumina Superioară. Lumina coboară și umple acestă dorința. Aceasta se numește o întrebare reală sau rugăciune. .
Cu toate acestea, până când se formează o astfel de întrebare adevărată,  se trece printr-o serie de întrebări preliminare, care sunt numite ” o rugăciune înaintea rugăciunii„. Cu alte cuvinte, înainte de a ajunge într-adevăr la rugăciune, la cerere, omul trece prin numeroase întrebări mici și inexactem până ce apare în cele din urmă  întrebarea corectă.

În general, toate întrebările se reduc la un singur lucru: „Care este sensul vieții? Merită să trăiești? Dacă d , de ce ” Aceasta este singura întrebare care există într-adevăr. Un om cere miliarde de diferite variante și în consecință, primește doar un răspuns parțial. Dar la sfârșitul corecției, toate se vor transforma într-o întrebare atât de mare, încât va primi un răspuns complet, uriaș (Zivug a Shalem ).

Întrebare: Ce fel de întrebări ar trebui să aducem la tine și care trebuie să fie clarificate în grup?

Răspuns: Este mai bine dacă veniți la mine cu o întrebare colectivă. Dacă aveți o întrebare care implică întregul grup, vă rog să veniți cu ea la mine.

Intrebare: Până în prezent, atunci când am găsit răspunsuri la întrebările mele din grup , am simțit că acestea sunt corecte.

Răspuns: Într-adevăr „până acum „. Este în acest fel pentru fiecare nivel, pentru mine și pentru toți. Răspunsuri care au fost corecte la acest nivel vor deveni incorecte atunci când vom ajunge la un nou nivel, deoarece Keter al Partzuf-ului inferior cheamă Malchut de superior.
De la o lecție în Rusia 2/10/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #8, „ Care este diferenta dintre o umbra a Kedusha si o umbra a Sitra Achra”:  Trebuie sa observam doua discernaminte in aceasta umbra, adica in ascunderea ei:

1. Cand cineva inca are abilitatea de a invinge intunericul si ascunderile pe care le simte, sa il justifice pe Creator si sa se roage Creatorului ca Acesta sa ii deschida ochii pentru a vedea toate tainuirile pe care le simte ca vin de la Creator, cu alte cuvinte ca, El face toate acestea unei persoane, astfel incat persoana sa gaseasca propria rugaciune si sa tanjeasca la El… in acest stadiu, persoana inca mai crede in Providenta Sa.  

2. Cand cineva ajunge la un stadiu in care nu mai poate sa suporte si spune ca toata suferinta si durerea pe care le simte, se datoreaza Creatorului care i le-a trimis, astfel incat sa aiba un motiv de a se inalta in grad, iar atunci persoana ajunge la un stadiu de erezie. Asta se datoreaza faptului ca ea nu poate crede in Providenta Sa si in mod natural nu se mai poate ruga. 

Totul functioneaza conform aceluiasi principiu: „Nu exista nimeni Altul inafara de El, Cel Bun si Generos”. Toata munca noastra consta in a atinge acest principiu, in fiecare din stadiile prin care trecem. Trebuie sa ne evaluam intregile vieti in concordanta cu acest principiu, iar acest lucru este imposibil fara sprijinul mediului inconjurator. Altfel, o persoana nu poate reusi.

Toate stadiile ne sunt trimise de catre Creator, cu alte cuvinte ele sunt determinate de influenta Luminii superioare asupra Reshimot (genele informationale) si stadiului lor comun, una fata de cealalalta. Dar intre Lumina si Reshimo ramane un spatiu gol pentru liberul nostru arbitru si eforturile noastre. Si o persoana trebuie sa umple acest spatiu.

Exista o lipsa de contact cu fiecare, iar aceasta se numeste ascundere. O persoana trebuie sa depuna efort in asta, cu scopul de a indeparta ascunderea si de a completa contactul dintre el si Creator, dintre Reshimo si Lumina, si sa aduca implinire intre acestea. Reshimo este revelata ca sfaramare si de aceea este intotdeauna descoperita ca discomfort, deficienta, respingere si ascundere. In final, aceasta este o marturie a spargerii, iar eu am nevoie sa accept asta ca pe o chemare catre contact, in toate situatiile care sunt create.

Aceasta se numeste munca deasupra motivului. Se poate ca in inima si mintea mea sa fie un sentiment neplacut, ca nu pot integra toate problemele mele cu Cel Bun si Generos, dar in ciuda tuturor acestor lucruri, munca in mintea si inima mea, nu ar trebui sa depinda de stadiul meu interior. Aceasta inseamna ca sar peste Reshimo care este revelata, inaltandu-ma deasupra Reshimo sfaramata, ca si cum aceasta Reshimo a fost corectata. Deci, simt ca si cum am atins revelarea singurei forte absolut binevoitoare si stau fata in fata cu Creatorul.

Si atunci ii multumesc Creatorului pentru dorintele mele sfaramate, deoarece doar in acest mod,  pot atinge spiritualitatea, avantajul Luminii fata de intuneric. Exact in contradictia dintre Reshimo si Lumina, descopar ce este Lumina de fiecare data.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Kabbalah 2/23/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este radacina spirituala a indiferentei?

Raspuns: Radacina spirituala a indiferentei provine din stadiul de odihna spre care egoul nostru este atras. Mint, nu fac nimic, imi umplu vederea cu poze interesante, auzul cu sunete placute, gura cu mancare gustoasa si mirosul cu miresme placute. Daca ma umplu deplin, nu am nici o deficienta ramasa si nu exista nici miscare. Ma pot bucura de tacere!

Intrebare: Deci cum putem depasi indiferenta, in special in timpul atelierelor, atunci cand brusc  ma simt plictisit si indiferent?

Raspuns: Nu inteleg cum poate cineva sa fie plictisit in timpul unui atelier, daca acesta ii furnizeaza  o imensa oportunitate de a lucra. Imi ascult prietenii si simt ca ard. In primul rand trebuie sa ma integrez in fiecare din ei. Un prieten poate spune ceva ce nu are sens, dar ma anulez si incerc sa simt cuvintele lui, acceptandu-le ca si cum Elijah profetul vorbeste. Penetrez prietenul si vreau sa traiesc in cuvintele lui, care sunt singurul scop de a fi incorporat in el.

Apoi un alt prieten vorbeste si incepe sa filozofeze, iar eu cu greu ma abtin, dar il las sa termine. Aici am de facut un alt fel de munca: sunt incorporat in el, sufar si vad pana la ce punct ceea ce el spune, este corect sau gresit. Nu fac asta cu scopul de a-l critica, ci cu scopul de a ma ajuta sa ma incorporez in el chiar mai mult. Cu cat mai mult egoul meu imi critica prietenii, cu atat mai mult ma ajuta asta sa ii penetrez.

Cand finalizam o dezbatere la masa rotunda, sunt incorporat in fiecare si practic explodez ca rezultat al experientelor ce ma umplu. Nu ma simt plin de cuvintele lor, din moment ce nici macar nu imi amintesc ce au spus ei, dar sunt plin de eforturile mele de a fi incorporat in ei.

Trebuie sa privim atelierul ca pe o oportunitate de a fi incorporati in prieteni, in ciuda criticii lor. Prima oara pare ca un prieten spune absurditati, un altul vorbeste prea mult, altul nu a auzit intrebarea deloc si altul nici macar nu intelege cat de jos a cazut. Dar toate acestea nu conteaza! Chiar daca am mers in unele locuri pentru a participa intr-o discutie la masa rotunda, tot voi fi incorporat in partenerii mei si voi face aceeasi munca impreuna cu ei. Nu voi primi mai putin de la ei, decat as primi aici.

Cum sa ma simt plictisit daca lucrez incontinuu? Indiferent de ceea ce spune prietenul, incerc sa ma adancesc in el si sa-i simt spatiul sau interior. Fiecare este ca un uter pentru mine, intru in el si simt ca sunt in interiorul unui fel de spatiu, in interiorul unei fiinte umane.

Fiecare prieten este mediul meu inconjurator. Cand finalizam o masa rotunda, formez o bula cu toti prietenii mei, descopar un spatiu interior si incerc sa il folosesc, iar prin gandurile mele, sentimente de respingere, incep sa ma identific cu ceea ce este in interiorul prietenului.

Incepeti sa lucrati! Aceasta munca interioara se numeste intalnirea prietenilor si nu este o dezbatere despre afaceri externe.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 2/14/14, Scrierile luiRabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce-ar trebui să fac dacă eu doresc să-i controlez pe prieteni și văd aceeași dorință la alții? Cum pot canaliza dorința în beneficiul scopului și al grupului?

Răspuns:Dacă vei fi ca un tată și o mamă față de prieteni, atunci ești preocupați de ei tot timpul ca de niște copii. Te rog, preia controlul asupra lor ca și asupra celor mici dar numai cu condiția să acționeziuexclusiv în beneficiul lor, pentru că dorințele lor, nevoile și deficiențele lor sunt ceea ce determină gândurile tale, faptele și dorințele. Ei sunt capul tău și fac ceea ce doresc. Aceasta se numește Aba ve Ima. Vă rog preluați controlul!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În Ştiri ( de la Natură ) „Un manuscris care a trecut neobservat oamenilor de ştiinţa timp de zeci de ani a relevat faptul că Albert Einstein odată a cochetat cu o alternativă la ceea ce stim acum ca fiind teoria Big Bang-ului  propunând în schimb că Universul s-a extins în mod constant şi veşnic. Lucrarea recent descoperită (acesta a fost depozitată la secţiunea Albert Einstein din Arhivele de la Ierusalim) scrisă în 1931, este o reminiscenţă a unei teorii susţinută de astrofizicianul britanic  Fred Hoyle aproape 20 de ani mai târziu. Einstein a abandonat repede ideea, dar manuscrisul dezvăluie ezitarea sa continuă de a accepta că Universul a fost creat în timpul unui singur eveniment exploziv . …

„Manuscrisul a fost, probabil” o schiţă  începută cu entuziasm pornind de la o idee elegantă şi în curând abandonată pentru că  autorul şi-a dat seama că s-a  păcălit singur, spune cosmologul James Peebles de la Universitatea Princeton din New Jersey. Nu pare să existe nici o înregistrare a lui Einstein în care să se fi menţionat aceste calcule.

„Dar faptul că Einstein a experimentat conceptul de stare de echilibru demonstrează rezistenţa lui în continuare la ideea de Big Bang, care a fost găsit la început „abominabil „, chiar dacă alţi teoreticieni au arătat că aceasta poate să fie o consecinţă firească a teoriei sale generale a relativităţii. ”

Comentariul meu: Deşi în prelegerile mele am menţionat în mod constant Big Bang-ul ca un punct de plecare de la începutul lumii noastre, tot acest studiu trebuie privit  în legătură cu omul,ca  un observator care, în acest caz, se simte si percepe ceea ce este simţit ” în sine „, în proprietăţile sale şi, prin urmare, este necesar să nu vorbească despre lumea din jurul nostru şi modificările sale, ci  doar cu privire la schimbarea de ” ercepţie în noi ” şi modificările sale, în calitate de nou Reshimot manifestat în noi. Vezi percepţia realităţii în „Introducere la Cartea Zohar ” .

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→