Întrebare: În tranziția de la cele cinci simțuri ale noastre pentru simțirea acestei lumi, la cele cinci simțuri prin care simțim Lumea Superioară, unde este locul „de aducere a unui sacrificiu”?

Răspuns: La început, omul nu are nimic. Începem să aducem sacrificii în timpul exodului din Egipt, atunci când Creatorul ne cere să aducem ofrande, să construim Tabernacolul pentru „tablele jurământului”, etc.

Dacă omul se află deja la un anumit grad de obținere este ca și cum simțurile i-ar spune: „această dorință este egoistă pentru acest grad și cealaltă dorință pentru celălalt grad”. Asta înseamnă că ele îi arată omului în ce măsură și cu ce acomodare la alte dorințe, poate el folosi fiecare dintre dorințele lui cu intenția de dragul dăruirii.

Când un om simte cu claritate că trece de la o lume la alta, el începe să simtă un fel de detașare de această lume. Acest lucru este deja apărut la anumite grade în oamenii care vin să studieze Înțelepciunea Cabalei.

După asta, este revelată o dorință clară pentru starea următoare, descoperirea Creatorului. Dar omul încă nu înțelege ce este Creatorul, ce fel de caracteristică este aceasta – dăruire, iubire – și ce trebuie el să sacrifice pentru a-L descoperi pe Creator, ceea ce, până la urmă, își dorește foarte mult.

Desigur, el are nevoie de grup pentru a se dezvolta corect, să se uite la ceilalți și să-și întrețină în el invidia și pofta, aspirația de a merge mai departe. El trebuie să simtă că nu e singur.

El își face Țimțum (restricție) și se străduiește mai departe la fiecare nivel. Iar problemele sunt constant trezite în el, ceea ce, în aparență, îl împinge înapoi: retragere, indiferență, scuze. După asta, el face un salt mai departe, trece prin experiențe dificile primite sub forma „plăgilor din Egipt”, traversarea Mării Roșii, deșert, etc.

Dar lucrul cel mai important este că, numai atunci el primește instrucțiuni și ghidare pentru ceea ce are de făcut. La urma urmei, el nu primește imediat instrucțiuni despre cum să aducă sacrificii.

Mai întâi, înțelegem importanța detașării de această lume în care există numai trupurile noastre fizice. Iar noi, cu dorințele, speranțele și intențiile noastre ne mișcăm spre obținerea Lumii Superioare, a caracteristicii de dăruire și conexiune între toți.

Ca niște investigatori serioși, vrem să descoperim cum sunt conectate nivelurile minerale, vegetale și animale din natură, unde sunt forțele care există între ele.

Treptat, descoperim toate aceste lucruri în două faze. În prima fază nu vrem nimic pentru noi înșine, încercăm să fim complet detașați de caracteristica primirii și, în acest fel, obținem caracteristica numită „Hasadim” (milă).

În a doua fază, ne ridicăm complet de la nivelul de Hasadim, la nivelul de Bina, după ce facem corectarea în dorințele noastre, când ele se află în totală separare de primire și de orice umplere. După asta, începem să transformăm acele dorințe în caracteristici de iubire și dăruire. Aici este revelat locul de sacrificiu. Cu alte cuvinte, noi trebuie să clarificăm modul în care sfințim fiecare din dorințele noastre, tot ceea ce este în interiorul nostru: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi prin care ieșim din Egipt?

Răspuns: Din Egipt pleacă numai dorințele care vor să se conecteze, adică Israel. Toate celelalte părți ale dorinței de primire care nu simt atracție pentru conexiune mor în Egipt, ele sunt armata Faraonului.

Noi lucrăm la conexiunea dintre noi în grup, dar descoperim că nu suntem gata să o obținem, așa că: „și copiii lui Israel au gemut din cauza sclaviei” (Exodul 2:23). Asta înseamnă că noi strigăm la Creator și îi cerem să ne conecteze.

Întrebare: Deci, care este munca noastră? Trebuie să muncim în rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea nu trebuie să fie artificială, pentru rugăciune este munca inimii. La sfârșitul eforturilor mele, după ce am devenit convins că nimic nu depinde de mine, izbucnesc în rugăciune.

Este imposibil să te rogi după ceas, asta nu se cheamă rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie ajustată simțirii inimii. Deci, la acest moment, poți fi în starea de „Iom Kipur” (Ziua Ispășirii) și în câteva ore poți fi în starea de „Pesah”. Nu este vorba de timp, ci de stare.

Deci, de ce este de mare importanță sărbătoarea de Pesah marcată în calendar? Este, fiindcă Lumina Superioară coboară la noi din „sfârșitul corectării”, prin toate treptele scării, atinge lumea noastră și chiar crează în ea o mică iluminare. Și noi vrem să conectăm această iluminare cu toate Luminile Superioare ale dăruirii și iubirii pentru ceilalți pe care dorim să le obținem, să le conectăm împreună la Lumea Infinitului. Deci, și în lumea noastră, în ramurile fizice, noi sărbătorim această stare și vrem să fim ca ea chiar și la nivelul fizic. Acest lucru este deosebit de relevant pentru sărbătoarea de Pesah.

Toate celelalte sărbători sunt foarte înalte: Roș HaȘana (Anul Nou – cuprinzând dreapta) și Sukot (cuprinzând stânga) sunt Lumini Înconjurătoare mari. Dar totul începe cu Pesah (Ieșirea din Egipt). De aceea este numit „capul” tuturor lunilor. Exodul din Egipt este nașterea spiritualității, deci această sursă spirituală este cea mai apropiată nouă, se află chiar deasupra capetelor noastre. Toate celelalte sărbători sunt mult mai înalte.

Noi vrem să abordăm această sursă, adică să începem să ne conectăm activ cât mai mult posibil. Acest simbol al exodului din Egipt este prima conexiune dintre noi și, după asta, adăugăm din ce în ce mai multă „carne”, mai multe dorințe, punctului de conexiune.

Dar primul contact este exodul din Egipt, pentru asta este numit „nașterea” omului – fiindcă am reușit să adunăm părțile sparte prin ridicarea deasupra egoului nostru și prin conexiunea dintre noi. Acesta este numit un adevărat „miracol”. Primim această oportunitate datorită influenței Luminii, altfel, este imposibil.

Noi trebuie să ne pregătim serios pentru această stare, fiindcă petrecem mult timp împreună la mese și la lecții cu toate grupurile din lume și încercăm în mod activ să obținem conexiunea. Să sperăm că vom avea succes în punerea în aplicare a acestui lucru, avem încă timp. Nu există timp în Spiritualitate și noi putem îndeplini acest lucru foarte repede și să ajungem, cel puțin temporar, la această stare și, apoi, să coborâm din nou. Și va fi iar „Pesah” după o săptămână. Cine nu reușește să obțină asta în prima zi de Pesah, va avea o a doua oportunitate.

Întrebare: Ce înseamnă conectarea activă?

Răspuns: Toate inimile noastre trebuie să se conecteze una cu alta într-un singur punct, ajungând la un punct de contact. Nu este de ajuns să vrem asta, ci trebuie să facem activ acest lucru. Rugăciunea este trezită într-un om numai dacă vine la momentul necesar, ca rezultat a unei acțiuni în lumea fizică. Dacă fac ceva și sufăr o ratare absolută, din acel punct izbucnește rugăciunea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/2014 – Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

ARI arată că într-adevăr, suntem cu toţii părţi ale unui suflet unic, cabaliştii îl cunosc sub numele de Adam HaRişon (primul om) şi ceilalţi oameni ca Adam. Exilul, spune ARI, a apărut ca o continuare a procesului de corectare. El scrie în Şaar HaPsukim (Poarta către versuri), ”Adam HaRişon (Adam) includea toate sufletele şi toate lumile. Când a comis păcatul, toate aceste suflete au căzut din el, în Klipot (cochilii, forme de egosim), care s-au divizat în şaptezeci de naţiuni. Israelul trebuie să plece în exil acolo, în fiecare naţiune, pentru a aduna crinii sufletelor sfinte care au fost dispersaţi printre aceşti spini, aşa după cum au scris înţelepţii noştri, în Midraş Raba, ”De ce a fost exilat Israelul printre naţiuni? Pentru a-şi alipi strainii.””¹¹³

NATZIV din Volojin a scris despre aceasta, ”Începuturile au fost la muntele Ebal … dar ei au împlinit aceasta chestiune exaltată doar prin exil şi dispersare.”¹¹⁴

Exilul este necesar dintr-un motiv foarte întemeiat şi anume pentru a completa corecţia evreilor şi apoi a întregii lumi. Am afirmat mai înainte că, atunci când Abraham a oferit metoda sa de corecţie, concetăţenilor săi din Babilon, ei au respins-o, pentru că erau preocupaţi de satisfacerea propriului ego. Dar totuşi, dacă suntem cu toţii părţi ale unui suflet colectiv, aşa cum a subliniat ARI, în final cu toţii ne vom corecta, aflându-l pe Creator şi devenind asemenea Lui. Acesta este beneficiul pe care El a intenţionat să-l dăruiască umanităţii, aşa cum am spus în capitolul 2.

Prin urmare, corecţia lui Abraham a reprezentat doar începutul procesului de corecţie, nu şi finalul acestuia. Într-un eseu lung şi elaborat, intitulat ”Şi ei au construit Oraşe-depozit”, Baal HaSulam scrie, ”Mai trebuie să înţelegem întrebarea Patriarhului  Abraham, ”De unde voi şti că voi moşteni aceasta?” (Geneza 15:8) ce a răspuns Creatorul? Este scris, ”Şi El i-a spus lui Abram: Să ştii cu certitudine că sămânţa ta va fi străină într-un pământ care nu este al ei.””¹¹⁵ Baal HaSulam arată că, prin acest răspuns, Creatorul îi promite lui Abraham că toţi oamenii vor dobândi corecţia, prin amestecarea naţiunii corectate – Israelul – cu naţiunile necorectate – în cazul său, reprezentate prin Egipt.

În răspuns la întrebarea sa, Creatorul îi promite, în mod surprinzător, lui Abraham, exilul. Şi nu numai atât, scrie Baal HaSulam, Abraham ”… a acceptat aceasta, ca garanţie a moştenirii pământului.”¹¹⁶ Într-adevăr, Abraham a ştiut că o amestecare a dorinţelor – reprezentată prin diferitele naţiuni ale lumii – era necesară pentru a se realiza corecţia completă a umanităţii. Ținând cont că fiecare naţiune reprezintă o parte din sufletul lui Adam, este necesar ca fiecare parte a sufletului să cunoască metoda de corecţie şi să o adopte. Din acest motiv, Israelul a trebuit să fie exilat şi împrăştiat în întreaga lume.

Procesul de corectare s-a extins în umanitate prin plecarea în exil a lui Abraham, acolo unde tribul său a devenit o naţiune. După ce naţiunea israeliană a fost exilată în urma distrugerii primului şi a celui de-al doilea Templu, ea a adus întregii lumi metoda sa de corecţie.

Cu toate că metoda nu a fost adoptată de restul umanităţii, principiile sale au fost plantate, ele formând o bază comună, de pe care poate începe procesul de corecţie, de îndată ce oamenii vor dori acest lucru.

În articolul Arvut (Garanţia reciprocă), Baal HaSulam detaliază procesul prin care naţiunea israeliană se corectează mai întâi pe sine, apoi transmite metoda către restul naţiunilor. Iată cuvintele sale, ”Rabi Elazar, fiul lui Raşbi (Rabi Şimon Bar-Iochai), clarifică mai bine acest concept de Arvut. El nu consideră suficient ca întreg Israelul să răspundă unul, pentru celălalt, ci toată lumea este inclusă în acest Arvut, … Toată lumea admite faptul că, la început, este suficient să se înceapă cu o singură naţiune, în observarea Torei (legea dăruirii), procesul de corectare a lumii. Era imposibil să se înceapă dintr-o dată cu toate naţiunile, căci, aşa cum au spus şi ei, Creatorul a mers cu Tora la fiecare naţiune şi limbă, iar ei nu au vrut să o primească. Cu alte cuvinte, ei erau atât de imersaţi în… dragostea de sine … încât era imposibil în acele vremuri, să se conceapă măcar, că ar putea fi întrebaţi dacă sunt de acord să renunţe la dragostea de sine.

”… Dar corecţia lumii va fi completă doar prin aducerea tuturor oamenilor din lume la lucrarea Domnului, aşa cum este scris, ”Iar Domnul va fi Rege peste tot pământul; în acea zi va fi Domnul Unul şi numele Său unul” (Zaharia, 14:9) … ”Şi toate naţiunile vor curge către el” (Isaia, 2:2).

”Rolul Israelului faţă de restul lumii este asemănător cu rolul Sfinţilor noştri Părinţi, faţă de naţiunea israeliană. Aşa cum virtutea părinţilor noştri ne-a ajutat să ne dezvoltăm, să ne curăţăm pentru a merita primirea Torei (legea dăruirii) … este rândul naţiunii israeliene de a se pregăti pe sine şi pe toate popoarele lumii, prin Tora şi Miţvot (corecţiile egoismului), de a se dezvolta pentru a lua asupra lor munca sublimă a dragostei pentru ceilalţi, care este scara spre scopul Creaţiei, acesta fiind Dvekut-ul (similaritatea/echivalenţa de formă) cu El.”¹¹⁷

De asemenea, în eseul său, ”Servitoarea care este moştenitoarea stăpânei sale”, Baal HaSulam scrie, ”Poporul Israelului, care a fost ales ca factor de îndeplinire al scopului general şi al corecţiei …conţine pregătirile necesare pentru creştere şi dezvoltare, până când el va mişca şi naţiunile lumii, în direcţia atingerii ţelului comun.”¹¹⁸

Baal HaSulam şi fiul său, Rabaş, au fost probabil, cei din urmă cabalişti care au declarat că rolul statului Israel în lume este acela de a aduce metoda de corecţie către restul naţiunilor, însă ei nu au fost cu siguranţă, primii. Nenumăraţi rabini, cabalişti şi învăţaţi, încă de la distrugerea celui de-al doilea Templu, au făcut afirmaţii similare.

Astfel, Midraş Raba afirmă că ”Israelul aduce lumina întregii lumi”¹¹⁹ iar Talmudul Babilonian adaugă, ”Creatorul a acţionat cu dreptate faţă de Israel, atunci când i-a dispersat printre naţiuni”.¹²⁰ Rabi Iehuda Altar, ADMOR din Gur a scris, ”Orice exil în care pătrund copiii lui Israel, are ca scop să extragă scânteile sfinte din naţiuni (similar cu citatul anterior din Baal HaSulam). Copiii lui Israel sunt garanţii faptului că au primit Tora pentru a corecta întreaga lume, inclusiv naţiunile.”¹²¹

La fel scrie şi Rabi Hilel Țaitlin, ”Dacă Israelul este destinat să fie unicul salvator adevărat al întregii lumi, el trebuie să fie potrivit pentru această mântuire. Israelul trebuie mai întâi să-şi răscumpere propriul suflet, sfinţenia sufletului său, sfinţenia Şechinei (a Divinităţii) sale. … În acest sens, doresc să stabilesc prin această carte ”unitatea Israelului”… Dacă se realizează, unificarea indivizilor se va face în scopul ascensiunii interne, o invocare a corecţiilor tuturor relelelor din naţiune şi din lume.”¹²²

Doresc să închei acest capitol cu cuvintele lui Baal HaSulam, care în câteva paragrafe, detaliază scopul Creaţiei, dreptul umanităţii asupra acestuia şi rolul Israelului în realizarea lui. Cu cuvintele sale: ”De ce a fost dată Tora naţiunii israeliene, fără participarea celorlalte naţiuni ale lumii? De fapt, scopul Creaţiei se aplică la întreaga rasă umană, nimeni nefiind exclus. Însă, datorită stării de decădere a naturii Creaţiei (fiind egoistă) şi a puterii ei asupra oamenilor, era imposibil pentru oameni să înţeleagă, să identifice şi să fie de acord să se ridice mai presus de ea. Ei nu au manifestat dorinţa de a renunţa la dragostea de sine şi de a ajunge la echivalenţa de formă, adică la adeziunea cu atributele Lui, aşa cum au spus înţelepţii noştri, ”Aşa cum El este milos, fii şi tu la fel, milos”.

”Astfel, prin meritele strămoşilor lor (exemplele stabilite de Abraham, Isac şi Iacob), Israelul a reuşit … ei au devenit apţi şi s-au judecat singuri după o scară de merit (s-au corectat singuri pentru a deveni asemănători Creatorului). Fiecare membru al naţiunii a fost de acord să-l iubească pe concetăţeanul său (acesta fiind chiar modul în care ei au dobândit corecţia).

”… Cu toate acestea, destinul naţiunii israeliene este unul de ”tranziţie”, adică în măsura în care Israelul se curăţă singur, respectând Tora (legile dăruirii), ei dau mai departe restului naţiunilor, puterea lor. Şi când restul naţiunilor, se vor condamna singure, după o scală de merit (se vor corecta singure, respingând egoismul), va fi revelat Mesia (corecţia finală). Aceasta deoarece rolul lui Mesia nu este doar acela de a pregăti Israelul în scopul adeziunii la El, ci şi de a iniţia toate naţiunile în căile Domnului (dăruire), aşa cum este scris, ”Şi toate naţiunile vor curge spre El”.”¹²³

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

MOŞTENIREA EVREILOR

Evreii care au rămas în Babilon, după ruina Primului Templu, au dispărut fără nici o altă urmă, în afară de conceptele încredinţate gazdelor lor. Mai târziu, după ruinarea celui de-al doilea Templu, întregul popor evreiesc a fost exilat, ducând la răspândirea în lume a două principii, care au devenit baza celor trei religii predominante, numite pe bună dreptate , ”abrahamice”: ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi” şi ”monoteism”, adică existenţa unui singur Dumnezeu, a unei singure forţe care guvernează lumea. Înţelese corect, aceste noţiuni hotărăsc succesul corecţiei umanităţii, cea dintâi descrie calea prin care vom primi corecţia – prin dragostea pentru ceilalţi şi nu pentru rudele nosatre, ci pentru nişte străini, vecinii noştri; pe când cea de-a doua defineşte esenţa aceea ce vom dobândi de îndată ce vom fi corectaţi – forţa unică a realităţii.

În acest sens, prof. T.R. Glover, de la Universitatea Cambridge, a scris în Lumea antică, ”Este extraordinar faptul că religiile vii din lume sunt toate, construite pe idei religioase provenite de la evrei.”¹⁰⁸ Herman Rauschning, membru al Revoluţionarilor Conservatori Germani, care s-a alăturat pentru a perioadă scurtă de timp, naziştilor, pentru ca apoi să se despartă de aceştia, a scris şi el în Bestia din abis: ”Cu toate acestea, iudaismul … este o componentă inalienabilă a civilizaţiei creştine vestice, ”chemarea eternă la Sinai” împotriva căreia umanitatea se răzvrăteşte, mereu şi mereu.”¹⁰⁹

Exilul poporului evreu din Țara Israelului a fost un proces lung, prin care evreii, dar şi valorile evreieşti, au fost absorbite treptat de către naţiunile gazdă. Iosef Ben Matitiahu, cunoscut mai ales sub numele de Josephus Flavius, istoricul romano-evreu, descrie expulzarea evreilor de către romani, la începutul exilului. În Războiul evreilor, Flavius scrie, ”Şi el îşi aduce aminte cum cea de-a douăsprezecea legiune, sub generalul lor Cestius, i-a alungat cu forţa pe evrei din toată Siria, căci ei se găseau mai înainte la Rafanea şi i-a trimis într-un loc numit Meletine, lângă Eufrat, care se află la graniţa Armeniei şi Capadociei.”¹¹⁰

În capitolul 3, Flavius dezvoltă subiectul, ”Căci, deşi naţiunea evreiască este extrem de dispersată pe tot teritoriul locuibil al pământului, printre locuitorii săi, ea este amestecată mai ales în Siria, din cauza vecinătăţii cu aceasta, fiind mai numeroasă în Antiohia, datorită mărimii acestui oraş şi a regilor săi, de după Antiochus,   care le-au acordat dreptul de a locui în cea mai deplină linişte.”¹¹¹

Astăzi, conform relatării lui Iacov Leschzinsky din Dispersarea evreiască, evreii s-au împrăştiat, cu o viteză surprinzătoare în întreaga lume. ”Atunci când analizăm diaspora evreiască de pe întregul glob şi din întreaga lume civilizată”, scrie acesta, ”suntem surprinşi să constatăm că această naţiune, aproape cea mai veche de pe pământ, este de fapt cea mai tânără, în ceea ce priveşte pământul pe care îl are sub picioare şi cerul de deasupra capetelor lor. Din cauza nesfârşitelor persecuţii şi a expulzărilor forţate, majoritatea evreilor sunt doar nou-veniţi în ţările lor de reşedinţă. Nouăzeci la sută dintre evrei trăiesc în casele lor de maximum cincizeci sau şaizeci de ani! Ei sunt dispersaţi în mai mult de 100 de ţări, de pe toate continentele.”¹¹²

Interesant, amestecarea lor cu celelalte naţiuni este exact ceea ce trebuie pentru a completa corecţiile lui Moise. Deşi este adevărat că, atâta timp cât Israel a fost separat de celelalte naţiuni, toate aceste principii din centrul iudaismului s-au păstrat neîntinate, totuşi, este adevărat şi faptul că evreii au avut foarte mult de câştigat din exilul printre naţiuni. Din acest motiv ne spune Cartea Psalmilor (106:35) că evreii au fost exilaţi pentru ”A se amesteca cu naţiunile şi a învăţa din acţiunile lor.”

108 – Terrot Reavely (T.R.) Glover, The Ancient World (US: Penguin Books, 1944), 184-191.

109 – Herman Rauschning, The Beast From the Abyss (UK: W. Heinemann, 1941), 155-56.

110 – Josephus Flavius, The Wars of the Jews, Chapter 1, translated by William Whiston in The Works of Flavius Josephus (UK: Armstrong and Plaskitt AND Plaskitt & Co., 1835), 564

111- William Whiston, The Works of Flavius Josephus, 565.

112 – Yaakov (Jacob) Leschzinsky, The Jewish Dispersion (Israel, World Zionist Organization, 1961), 9.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

AMESTECARE ŞI INTEGRARE

Ne întrebăm totuşi, cum va curge corecţia către naţiuni? Dacă naţiunea Israelului se auto-corectează, cum va afecta această realizare, celelalte naţiuni?

Atunci când Abraham a descoperit întâia dată pe Creator, el L-a descris oricui era dispus să-l asculte şi aceia care i s-au alăturat au devenit primii oameni corectaţi. Ulterior aceşti oameni au plecat în Egipt iar în final, au părăsit Egiptul, într-un număr mult mai mare, ca o adevărată naţiune. Acea naţiune a primit Legea Corecţiei, numită Tora, corectându-se singură. Naţiunea evreiască a căpătat nivelul cel mai înalt de conectare cu Creatorul în timpul Primului Templu, după cum am demonstrat în capitolul anterior. Din acel moment, naţiunea a început să decadă, până când poporul a fost exilat în Babilon. La întoarcerea în Țara Israelului, cea mai mare parte a naţiunii evreieşti a ales să rămână în diaspora şi să fie asimilaţi.

Iată cum a început transmiterea mesajului! Când oamenii care au fost corectaţi cândva – care se ridicaseră mai presus de interesul propriu şi-L descoperiseră pe Creator – s-au amestecat cu aceia care nu nutriseră niciodată asemenea gânduri, aceste nobile idei au început să împrăştie în societatea gazdă, stârnind tot mai multe gânduri umane în minţile oamenilor. Cu toate că acestea nu erau gânduri corectate, provenind de la minţile care depăşiseră egoismul, noţiunile de universalitate şi umanism au început să se statornicească în minţile oamenilor.

Într-adevăr, în timpul Renaşterii, câţiva învăţaţi renumiţi au afirmat că grecii adoptaseră în vechime, cel puţin câteva dintre conceptele lor, de la evrei, în acest caz, tocmai din Cabala.De exemplu, Johannes Reuchlin (1455-1522), consilier al Cancelarului, a scris în De Arte Cabbalistica (Despre Arta Cabalei): ”Cu toate acestea, superioritatea lui (Pitagora) nu s-a datorat grecilor, ci tot evreilor. …El însuşi a fost primul care a transformat numele Cabala, necunoscut grecilor, în numele grec, filozofia.”¹⁰²

În 1918, pastorul francez Charles Wagner, a fost citat că ar fi scris, ”Nici unul dintre numele strălucitoare ale istoriei – Egipt, Atena, Roma – nu se poate compara, în eternă grandoare, cu Ierusalimul. Căci Israelul este acela care a dat umanităţii conceptul de sfinţenie. Doar Israelul a cunoscut setea pentru justiţie socială, precum şi acea sfinţenie interioară care este sursa justiţiei.”¹⁰³

Mai recent, istoricul creştin Paul Johnson, a scris în O istorie a evreilor: ”Impactul evreilor asupra umanităţii a fost unul proteic. În antichitate, ei erau marii inovatori ai religiei şi moralei. În Evul Mediu, ei erau încă un popor avansat, care transmitea, cu zgârcenie, cunoaştere şi tehnologie. Treptat, ei au cedat poziţia fruntaşă şi au rămas în urmă; în jurul perioadei de sfârşit a secolului al optsprezecelea, au ajuns să fie consideraţi ariergarda obscurantistă şi murdară, în marşul umanităţii civilizate. Dar apoi a venit un al doilea val, uluitor de creativitate. Evadând din ghetouri, ei au transformat încă o dată, gândirea umană, de această dată în sfera seculară. O mare parte din mobilierul mental al lumii moderne este de fabricaţie  evreiască.”¹⁰⁴

În Darul evreilor: Cum un trib de nomazi din deşert, a schimbat modul în care fiecare dintre noi simte şi gândeşte, autorul Thomas Cahill, fost director pentru publicaţii religioase la Doubleday, descrie şi el contribuţia adusă lumii, de către evrei, care a început, în opinia sa, în timpul exilului din Babilon. ”Evreii au început totul”, scrie el, ”şi prin aceasta înţeleg atât de multe lucruri pe care le iubim, valorile de bază care ne definesc pe toţi, evrei şi ne-evrei, credincioşi şi atei. Fără evrei, am vedea lumea prin alţi ochi, am auzi cu alte urechi, chiar am simţi cu alte simţuri… Am gândi cu o minte diferită, am interpreta diferit toate experienţele noastre, am trage concluzii diferite din lucrurile care ni se întâmplă. Şi am da un alt curs vieţilor noastre.”¹⁰⁵

Interesant, dar şi unii lideri evrei renumiţi au scris despre răspândirea (şi alterarea) înţelepciunii evreieşti, după ruinarea celui dintâi Templu. Rabi Şmuel Bernstein din Sochatchov, de exemplu, a scris, ”Grecii deţineau înţelepciunea filozofiei, care îşi avea originea în scrierile regelui Solomon, ajunse în posesia lor după ruina Primului Templu. Acestea au fost însă, denaturate de aceştia, prin omisiuni, adăugări şi înlocuiri, până într-acolo încât au amestecat în ele viziuni false. Deşi înţelepciunea în sine este bună, în ea s-au amestecat şi părţi rele.”¹⁰⁶

Baal HaSulam a scris şi el în ”Înţelepciunea Cabalei şi Filozofia”: ”Înţelepţii Cabalei au cercetat teologia filozofică şi s-au plâns că aceştia au furat învelişul exterior al învăţăturii lor, pe care Platon şi predecesorii săi greci, şi-au însuşit-o în timp ce studiau cu discipolii profeţilor, în Israel. Ei au furat elementele de bază din înţelepciunea Israelului şi poartă o mantie, care nu le aparţine.”¹⁰⁷

102 – Johannes Reuchlin, De Arte Cabbalistica (Hagenau, Germany: Tomas Anshelm, March, 1517), 126.

103 – Source: A Book of Jewish Thoughts, ed. J. H. Hertz (London: Oxford University Press, 1920), 134.

104- Paul Johnson, (Istoric creștin), O istorie a evreilor (New York: First Perennial Library, 1988), 585-6.

105 – Thomas Cahill, Darul everilor: Cum un trib de nomazi din deșert au schimbat felul în care toată lumea crede și simte  (New York: Nan A. Talese/Anchor Books (imprimată la Doubleday), 1998), 3.

106 – Rabbi Shmuel Bornstein, Shem MiShmuel [Numele lui Samuel], Miketz [La sfârșit], TARPA (1921).

107- Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Înțelepciunea Cabala și filozofia” (Ashlag Research Institute: Israel, 2009), 38.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

Rolul poporului evreu

”Abraham a primit binecuvântarea de a fi precum stelele din cer,

Isac, binecuvântarea nisipului,

Iacob, pe aceea de a fi precum praful de pe pământ,

căci copiii lui Israel au fost creaţi pentru a corecta întreaga Creaţie.”

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buze care rostesc adevărul), Bamidbar (Numere).

La finalul capitolului anterior ne-am întrebat, ”Dacă totul este aşa cum trebuie să fie, atunci de ce lumea este atât de nedreaptă?” şi ”Dacă ne putem însuşi cu toţii, legea fundamentală a vieţii, cum se face că atât de puţini o cunosc, mai ales astăzi, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care copleşesc umanitatea?” Am afirmat că, pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem cum se propagă cunoaşterea acestei legi şi care este rolul evreilor în acest proces.

Vă amintiţi poate, că în Introducere, am arătat că, de îndată ce Abraham a descoperit faptul că lumea este condusă de o singură forţă, el s-a grăbit să împărtăşească această descoperire şi concetăţenilor săi. Fără să impună nici o condiţie, el a dorit doar să împartă cu toată lumea, nou-descoperita înţelepciune. Din păcate, nici regele Nimrod şi nici poporul nu erau pregătiţi să accepte noţiunea că forţa conducătoare a vieţii este una a dăruirii, precum şi că scopul vieţii lor este acela de a o revela, devenind similari sau chiar egali cu aceasta, aşa cum am afirmat în Capitolul 1. Babilonienii din vremea lui Abraham erau mult prea preocupaţi de construirea propriului lor turn şi încercau să nu ţină cont de legile Naturii.

Pe măsură ce Abraham străbătea ceea ce astăzi se cheamă Orientul Mijlociu şi Apropiat, pe drumul său spre Canaan, el aduna în cortul său şi la învăţătura sa, pe toţi cei care erau capabili să-i înţeleagă noţiunile şi să se dedice auto-transformării, de la egoism, la dăruire. Aceşti oameni au devenit ulterior, naţiunea Israelului, numită astfel după dorinţa lor de a ajunge direct la Creator.

Şi totuşi, cele patru niveluri – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – reprezintă o constantă. Ele trebuie să fie puse în practică, în întregime, astfel încât, toţi aceia care aparţin din punct de vedere fizic, nivelului vorbitor, trebuie să-l atingă şi spiritual. Faptul că nu toţi babilonienii erau pregătiţi să se dedice acestei schimbări, în timpul lui Abraham, nu modifică în nici un fel, scopul final al existenţei rasei umane. Din acest motiv, cei care erau pregătiţi şi doreau să se angajeze în proces, au devenit ”gardienii” înţelepciunii, însărcinaţi cu păstrarea ei pentru posteritate.

În eseul său, ”Arvut (garanţia reciprocă)”, Baal HaSulam a scris, ”(Creatorul a spus) ”Dintre toate popoarele, voi veţi fi Segula (remediul/virtutea) Mea.” Aceasta înseamnă că veţi fi remediul Meu şi scânteile purificării şi curăţării corpului, vor trece prin voi, către toate popoarele şi naţiunile lumii. Naţiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru aceasta iar Eu am nevoie de cel puţin una, cu care să încep acum, pentru ca ea să fie ca un fel de remediu pentru toate naţiunile.”⁹⁴

Acest citat, împreună cu cuvintele lui Rabi Altar, de la începutul acestui capitol, ”Copiii lui Israel au fost creaţi în scopul de a corecta întreaga Creaţie”, dar şi următoarele fragmente redate mai jos, în acest capitol, nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la opiniile liderilor spirituali evrei, despre motivul pentru care există evreii pe lume.

Când Moise a condus poporul Israelului afară din Egipt, el a intenţionat la început, în primul rând să le transmită legea pe care a aflat-o el însuşi, aceeaşi lege pe care a descoperit-o, înainte de el, Abraham. Țelul lui a fost acela de a încheia, sau cel puţin, de a avansa în misiunea începută de Abraham, cu generaţii în urmă. Rav Moşe Chaim Lozzatto, marele Ramchal, a scris despre aceasta, ”Moise a dorit să realizeze corecţia totală a lumii, în timpul său. De aceea a luat cu el o mulţime amestecată de oameni (oameni egoişti, fără dorinţe corectate), pentru că aşa a considerat el că va avea loc corecţia lumii, la sfârşitul corecţiei…. El nu a reuşit însă, datorită coruperilor apărute de-a lungul călătoriei.”⁹⁵ În ciuda dificultăţilor, scrie Rabi Isac Wildman, ”Aceasta a fost rugăciunea şi binecuvântarea lui Moise pentru generaţia deşertului, ca ei să constituie începutul corecţiei lumii.”⁹⁶

Lumea nu avea însă, nici un fel de dorinţă de a se corecta. Naţiunile nu erau pregătite să renunţe la dragostea de sine şi să îmbrăţişeze altruismul – dăruirea – ca proprietate de căpătâi. Astfel că, între timp naţiunea israeliană a continuat ”să-şi cizeleze” propria corecţie, în aşteptarea momentului în care restul naţiunilor vor fi pregătite. Cu cuvintele lui Ramchal, ”Trebuie să ştiţi că … Creaţia ca întreg, nu va fi completă până când naţiunea aleasă, în totalitatea ei, nu va fi aranjată în ordinea corectă, completă în toate decoraţiunile sale, cu Şechina (Divinitatea) aderată la ea. Abia atunci lumea va atinge starea completă…. Trebuie să ajungem la o stare în care naţiunea să îndeplinească absolut toate condiţiile necesare, în totalitatea lor, doar atunci întreaga Creaţie va deveni completă şi atunci lumea va fi plasată permanent, în starea corectată.”⁹⁷

În concluzie, naţiunea israeliană serveşte drept canal prin care corecţia, sau calitatea de dăruire, ar trebui să ajungă la cei cărora le este destinată: naţiunile lumii. În stilul său elocvent, plin de înflorituri, Rav Kook detaliază viziunea lui asupra rolului evreilor, în ceea ce priveşte restul naţiunilor. ”Vocaţia Israelului, în calitate de naţiune a Domnului, este prezentă, completă, evidentă, de lungă durată şi activă în lume, o adevărată mărturie pentru lume şi posteritate, fiind aceea de a împlini forma rasei umane, de a-i proteja caracteristicile şi de a o eleva, pe treptele de sfinţenie care îi sunt pe măsură…pe care Domnul le-a stabilit. Şi deoarece vocaţia noastră este eternă, însoţind vocaţia întregii Naturi – a cărei lege constă în desăvârşirea tuturor creaturilor şi aducerea lor la apogeul perfecţiunii – noi trebuie să o păstrăm cu devoţiune, pentru viaţa noastră, a tuturor, care există doar în această vocaţie şi pentru întreaga umanitate şi dezvoltarea ei morală, a cărei soartă depinde de soarta existenţei noastre.”⁹⁸

Aşa cum am arătat în Introducerea acestei cărţi, Rav Kook merge şi mai departe spunând: ”Mişcarea autentică a sufletului israelian, aflată în punctul său maxim, este exprimată doar prin forţa sa sacră, eternă, care curge în interiorul spiritului său.  Aceasta este cea care l-a făcut, îl face şi îl va face şi de acum înainte, o naţiune care se înalţă ca o lumină între naţiuni.”⁹⁹

În cartea sa Ein Aiah (Ochi de şoim), Rav Kook adaugă: ”Înlăuntrul Israelului se află o sanctitate ascunsă, de a eleva valoarea vieţii însăşi, prin Divinitatea care este prezentă în Israel. Sufletul naţional al Adunării Israelului aspiră la ţelul cel mai sublim şi înălţător, acela de a acţiona în viaţă conform cu valoarea Dumnezeiască cea mai exaltată, aceeaşi valoare care îl face pe om incapabil de a se mai întreba, ”Care este scopul unei asemenea vieţi?” căci a văzut gloria şi sublimul acestei vieţi măreţe şi minunate. Acest suflet va fi completat cu împlinirea absolută, în interiorul casei Israelului şi, de aici el va radia către pământ şi întreaga lume, ”ca un legământ pentru oameni, ca o lumină pentru naţiuni.””¹⁰⁰

În mod similar, Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (cunoscut ca NAȚIV din Volojin) a scris, ”Profetul Isaia a spus, ”Am sa vă ţin de mână şi am să vă păzesc; vă voi dărui ca un legământ pentru oameni,o lumină pentru naţiuni” adică pentru a corecta legământul, care este credinţa, pentru fiecare naţiune. Ei vor alunga credinţa în idoli şi vor crede într-Unul Dumnezeu. Într-adevăr, la această chestiune se referă legământul semnat cu Abraham, Tatăl nostru.”¹⁰¹

94 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut [Garanție reciprocă],” item 28 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 397.

95 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

96 – Yitzhak Isaac Hever Wildman, Beit Olamim [O casă veșnică] (Varșovia, 1889), 130a.

97 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Eseul doctrinelor, (Obrevița (Felsövisó) Romania, 1928), 15. Sursa online: http://www.hebrewbooks.org/33059

98 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah) (apărut în HaPeles, un magazine rabbinical, Berlin, Germany, 1901) (A. Vocația și naționalitatea Israel, Capitolul 1, p 26).

99 – HaRav Avraham Yitzchak HaCohen Kook, Scrisorile lui RAAIAH 3, 194-195.

100 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah), Ein Ayah [Ochiul de șoim], Șabat 1, p 188.

101 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] despre Devarim [Deunterom], Capitolul 27:5.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

În urcarea spirituală sunt niveluri care au fiecare o valoare și o calitate unică, ele sunt numite date comemorative.

O sărbătoare comemorativă este o dată specială în munca spirituală care nu are nimic de-a face cu celelalte zile din an corelate la mișcarea soarelui, a lunii și a pământului.

Când un om urcă la un nivel spiritual al unei anume sărbători (Moadi), acest lucru îi afectează într-un anumit fel trecutul, prezentul și viitorul și tot ceea ce a făcut de-a lungul vieții sale. Și mai mult, asta îl poate ridica la un nou nivel, fie temporar, fie permanent.

Aceste sărbători speciale diferă, dar de fiecare dată ele au efect calitativ asupra omului și, de aceea, sunt notate în Tora.

Tot ceea ce este spus în Tora vorbește, iar noi trebuie să știm asta, despre scara spirituală pe care urcăm, corectându-ne în comparație cu Creatorul. Nu este nimic în afară de asta.

Viața noastră este umilă, goală, fără valoare și fiecare eveniment care are loc în viețile noastre este adăugat la această scară, fiindcă ea este bazată pe corectarea dorinței. Dorința este singura materie a Creației, incluzânt nivelurile, mineral, vegetal, animal și natura vorbitoare.

Dorința crește continuu, se ridică și este corectată. Această mișcare percepe și absoarbe materia tuturor lumilor și este forța care controlează această materie.

Datele speciale sunt niveluri speciale la care sunt ascensoare orizontale și verticale, ca rezultat al meritelor acumulate anterior. Ele erup dintr-o dată, se conectează și, de aceea, dau rezultate.

Ascensorul vertical se referă la urcări și coborâri, în timp ce ascensorul orizontal se referă la conexiunea unui mare număr de mici suflete, fragmente, care încep la un anumit nivel să fuzioneze. Chiar și în lumea nostră, o dată comemorativă este un eveniment major.

Aceste evenimente includ urcarea indivizilor în înțelegere și lor le poate fi atribuită și creativitatea, dar numai acelora care dezvoltă ceva masiv în percepția noastră. Astfel, aceste două fenomene fac parte din datele comemorative.

Prin urmare, există ascensoare orizontale pentru mase și verticale individuale, care conectează sărbătorile interesându-le și completându-le una pe cealaltă. Pe de o parte o figură singulară are impact în istorie, iar pe cealaltă parte, masele au impact în istorie, istoria înseamnă avansare.

Întrebarea este când unul poate fi folosit în locul celuilalt. Practic, experiența ne arată că o gospodină nu poate conduce o țară, dar masele, dacă se conectează, vor fi în stare să înlocuiască o figură specială?

Este posibil numai când este obținută corectarea perfectă. În acest caz, masele devin figura cea mai remarcabilă percepând și absorbind toți indivizii cabaliști și devenind ca un om cu o singură inimă, ca în adunarea de la poalele muntelui Sinai.

Comentariu: Dar atunci Moise era conducătorul?

Răspuns: Moise este figura colectivă a națiunii care tânjește după Creator, care se poate aduna și conecta cu punctele ei cele mai înalte detașate de tot ceea ce este mai jos. Suma acestor aspirații este numită Moise.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 11/06/ 2014

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ASTĂZI, TOȚI ÎMPREUNĂ

Ultima etapă din evoluţia metodei de corecţie a început o dată cu anii 1900 şi abia acum prinde aripi. Pentru noi, aceasta prezintă cea mai mare importanţă, deoarece suntem parte a acestui proces.

Aşa cum am discutat în Introducere, când Abraham a descoperit întâia oară, că o singură forţă guvernează şi conduce lumea, el a început să-şi împrăştie cunoştinţele. Scopul lui era să le aducă la cunoştinţa tuturor oamenilor, fără deosebire. Nimrod însă, regele Babilonului, l-a împiedicat să-şi ducă la bun sfârşit obiectivul, Abraham fiind nevoit să plece, ajungând în ţara Canaan-ului, pe care a transformat-o în Israel (după dorinţa direcţionată către Creator, Iaşar El).

De-a lungul secolelor nu s-a schimbat nimic în acest obiectiv. ”Noe a fost creat pentru a corecta lumea aflată în starea în cre era la acea vreme … şi ei (contemporanii săi) vor primi deasemenea corecţia de la el”, scrie Ramchal.⁸⁹ În comentariul său asupra Torei, tot Ramchal mai scrie, ”Moise a vrut să completeze atunci corectarea lumii. Din acest motiv a luat cu el o mulţime mixtă, amestecată, căci aşa a considerat el că va fi la sfârşitul corecţiei… Cu toate acestea, el nu a reuşit în ceea ce şi-a propus, din cauza tuturor corupţiilor care au apărut pe drumul lor.”⁹⁰

După ruina celui de-al doilea Templu, cabaliştii au ales să ascundă înţelepciunea faţă de toată lumea, evrei şi ne-evrei, până la vremea lui ARI, când au început să simtă că a sosit timpul pentru a o revela în faţa lumii întregi. În acel moment ei au început să predea şi să facă să circule înţelepciunea, într-o manieră care a evoluat, devenind tot mai explicită şi mai directă, o dată cu fiecare generaţie în parte.

La începutul secolului al 20-lea, toate inhibiţiile au fost abandonate, cabaliştii chemând în mod deschis, la răspândirea înţelepciunii şi a învăţăturilor către toate naţiunile. Rav Kook a exprimat această hotărâre foarte clar, într-una dintre scrisorile sale: ”Am fost de acord să dezvălui toate secretele lumii, căci este timpul să ne comportăm faţă de Creator, aşa cum ni se cere în aceste timpuri. Din cauza acestor chestiuni, oameni mai mari şi mai buni decât mine au fost calomniaţi, de întreaga naţiune, din cauză că spiritele lor pure i-au constrâns, pentru a corecta generaţia noastră, să rostească noi cuvinte, să reveleze ceea ce este ascuns şi cu care intelectul maselor nu este încă obişnuit.”⁹¹

În timpul primului război mondial, Rav Kook a simţit că este de datoria lui să sublinieze legătura pe care a sesizat-o, între problemele lumii şi reaprinderea forţei spirituale a Israelului, prin unitate. În cartea sa, Orot (Lumini), el a scris: ”Construirea lumii, care este astăzi măcinată de cumplitele furtuni ale sabiei pline de sânge, necesită construirea naţiunii israeliene. Construirea naţiunii şi revelarea spiritului său, sunt unul şi acelaşi lucru şi coincide cu construirea lumii, care se fărâmiţează, anticipând forţa sublimă, plină de unitate, precum şi tot ce există în sufletul Adunării lui Israel.”⁹²

Cotemporanul său, Baal HaSulam, a scris cu profunzime şi deseori, cu ostentaţie, despre nevoia de a aduce la cunoştinţa tuturor oamenilor înţelepciunea Cabalei, mai ales în zilele noastre. În eseul său, ”Şofarul lui Mesia”, el a scris, ”Aflaţi că, aşa cum este scris în Zohar, ”Prin această compoziţie, copiii lui Israel sunt salvaţi din exil”, copiii lui Israel vor fi salvaţi doar după ce înţelepciunea despre ceea ce este ascuns va fi revelată cât mai mult posibil.

”… După aprecierea mea, trăim într-o generaţie care se află chiar în pragul salvării, cu condiţia să ştim cum să popularizăm în mase, înţelepciunea despre ceea ce este ascuns.

”… Mai există încă un motiv pentru aceasta: Noi am acceptat faptul că există o precondiţie pentru salvare – aceea ca toate naţiunile lumii să recunoască legea Israelului (a dăruirii), aşa cum este scris, ”Iar pământul va fi plin de cunoaştere”. Este o situaţie asemănătoare cu exodul din Egipt, unde exista deasemenea o precondiţie, ca şi Faraonul să recunoască adevăratul Dumnezeu şi legile Sale, permiţând poporului să plece.

”… Trebuie să înţelegem cum vor ajunge naţiunile lumii la o asemenea dorinţă şi înclinaţie. Aflaţi că ei vor vedea cu claritate pe adevăratul Dumnezeu şi adevărata lege (a dăruirii), prin diseminarea adevăratei înţelepciuni. Această diseminare a înţelepciunii în mase este numită ”un Şofar (un corn, sau cornul unui berbec)”. La fel ca Şofarul, a cărui voce se aude de foarte departe, tot aşa şi ecoul înţelepciunii se va împrăştia în întreaga lume.”⁹³

Într-adevăr, moştenirea lăsată de aceşti titani ai spiritualităţii a fost împlinită, astăzi oricine doreşte poate studia ”înţelepciunea despre ceea ce este ascuns”, indiferent ce religie, vârstă sau sex ar avea, pentru că astăzi nu mai este nimic ascuns. La fel ca în viziunile lui Abraham, Babilonul nostru global poate astăzi studia legea fundamentală a vieţii, care o creează şi o hrăneşte, neavând nici un fel de limitări.

În acest caz, de ce există în lumea noastră, atâta răutate? De ce atât de mulţi oameni suferă încă, de ce numărul oamenilor îngenuncheaţi de greutăţi creşte în fiecare an? Dacă legea fundamentală poate fi cunoscută de toată lumea, cum este posibil ca atât de puţini oameni să o afle, mai ales acum, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care au copleşit societatea omenească? Dacă acea lege este Creatorul şi poate repara totul, de ce nu se grăbeşte întreaga lume să o deprindă?

Pentru a răspunde la toate aceste întrebări, trebuie să înţelegem mijloacele de răspândire a înţelepciunii, rolul poporului evreu în răspândirea Cabalei, precum şi ce înseamnă să fie o lumină pentru naţiuni. Aşadar, următorul capitol va discuta rolul poporului evreu, prin prisma Cabalei.

89 –  Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Adir BaMarom [Cel puternic la înălțime], “Explicarea visului lui Daniel” (Varșovia, 1885).

90 –   Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

91 –   Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Scrisorile lui Raiah vol. 2, 34.

92 –  Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Orot [Lumini], 16.

93 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Cornul lui Mesia” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 457.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

PERMISIUNEA DE A STUDIA

O dată cu accentuarea predominanţei Cabalei Lurianice, s-a manifestat şi o treptată ieşire la lumină a acesteia, pe măsură ce tot mai mulţi cabalişti au simţit că a sosit vremea să dezvăluie metoda prin care lumea va ajunge la corectarea sa finală.

Cabalistul Rabi Abraham Azulai a scris în cartea sa, Lumina Soarelui, ”Interdicţia de Sus, care ne reţine de la studiul deschis al înţelepciunii adevărului (Cabala), a acţionat doar o perioadă limitată de timp, până la sfârşitul anilor 1490. După aceea se consideră că urmează ultima generaţie, pentru care prohibiţia a fost suspendată şi s-a acordat permisiunea de a studia Cartea Zoharului. Începând cu 1540 a devenit o mare Miţvă (comandament, faptă bună, corecţie) aceea ca masele să studieze, atât bătrânii cât şi tinerii. Şi este nepotrivit să fim neglijenţi, atunci când ştim că Mesia va veni doar ca rezultat al acestui fapt şi nu din alt motiv, oricare af fi el.”⁸³

Deşi ARI i-a permis doar lui Chaim Vital să continuie studiul învăţăturilor sale, acesta a scris pe larg despre importanţa studiului Cabalei. ”Vai de oamenii care insultă Tora. Ei nu se angajează în studiul înţelepciunii Cabalei, care onorează Tora şi astfel prelungesc exilul şi toate suferinţele care sunt pe cale să se abată asupra lumii”, a scris el în introducerea la Arborele vieţii.⁸⁴

În secolele care au urmat, numeroşi rabini, cabalişti şi cărturari, au afirmat că studiul Cabalei este vital pentru salvarea noastră şi chiar pentru supravieţuirea naţiunii noastre. La mijlocul secolului al 18-lea, Vilna Gaon (GRA), a scris explicit, ”Salvarea depinde de studiul Cabalei”.⁸⁵

La începutul secolului al 19-lea, cabaliştii au început să anunţe că până şi copiii ar trebui să studieze Cabala, anulând explicit interdicţia de a studia mai înainte de împlinirea vârstei de patruzeci de ani. Rabi din Konarno a scris, ”Dacă poporul meu, din această generaţie în care predomină erezia, m-ar asculta, ei s-ar adânci în studiul Cărţii Zoharului  şi a Tikunim-urilor (Corecţii), contemplându-le alături de copiii de nouă ani.”⁸⁶

În primii ani ai lui 1900, Rav Isac HaCohen Kook, acela care a devenit ulterior primul Rabin Şef al Israelului, a chemat  la studiul Cabalei, în mod deschis, în acelaşi timp, îndemnându-i pe toţi evreii să revină în ţara Israelui. În Orot (Lumini), el a scris, ”Secretele Torei aduc salvarea; ele aduc Israelul înapoi, în ţara sa.”.⁸⁷

În numeroase ocazii, Rav Kook a scris extrem de clar, că fiecare evreu trebuie să studieze Cabala, deşi rareori a folosit termenul explicit, referindu-se la aceasta prin bine-cunoscutele sale epitete, ”înţelepciunea adevărului”, ”înţelepciunea celui ascuns”, ”internalitatea Torei” sau ”secretele Torei”. Iată cuvintele sale, ”Stă în faţa noastră obligaţia de a extinde şi de a pune bazele angajării în internalitatea Torei, în toate chestiunile sale spirituale, care, în sens mai larg, include înţelepciunea Israelului în întregime, al cărei apogeu este cunoaşterea cu adevărat a Domnului, în conformitate cu profunzimea secretelor Torei. În zilele noastre, este necesar să elucidăm, analizăm şi explicăm toate acestea, pentru a le face tot mai clare şi a le răspândi în întreaga noastră naţiune.”⁸⁸

83 – Abraham Ben Mordechai Azulai, Introducere la cartea, Ohr HaChama (Lumina soarelui), 81.

84 – Rav Chaim Vital, Scrierile lui Ari, Arborele vieții, partea întâi, “Introducrea lui Rav Chaim Vital,” 11-12

85 – Vilna Gaon (GRA), Even Shlemah (O greutatea perfectă și dreaptă), Capitolul 11, art. 3

86 – Rav Yitzhak Yehuda Yehiel of Komarno, Notzer Hesed [Păstrând mila], Capitolul 4, Învățătura 20

87 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (the Raiah), Orot [Lumini], 95.

88 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Otzrot HaRaiah [Comorile lui Raiah], 2, 317

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→