Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

O NOUĂ ERĂ, O NOUĂ ABORDARE

Cabaliştii au păstrat secrete studiile lor. În camere secrete, ei au dezvoltat o metodă de corecţie care să fie potrivită pentru oricine, oricând ar fi nevoie. Strânşi în grupuri mici, uneori singuri, ei au studiat şi au dobândit, păstrând pentru ei înşişi ceea ce au învăţat şi au scris.

În secolul al 16-lea însă, un bărbat tânăr a sosit într-o zi, în oraşul cabalist Safed din nordul Israelului. Era Isac Luria iar sosirea lui a marcat începutul unei noi ere în evoluţia metodei de corecţie. Prin întâiul său student, Chaim Vital, Isac Luria – cunoscut astăzi ca Sfântul ARI – a detaliat o abordare complet nouă a înţelepciunii Cabalei. Explicaţiile sale, în mod evident tehnice, despre structura sistemului spiritual, precum şi descrierile sistematice şi precise, au devenit treptat, metoda prevalentă de studiu a cabaliştilor.

Primul discipol al lui ARI, Rabi Chaim Vital, a scris cu scrupulozitate, ceea ce profesorul său i-a dictat. După moartea lui Rabi Vital, fiul său a început să publice aceste scrieri, dintre care, cele mai notabile sunt Arborele vieţii şi Opt porţi. În timp, aceste compoziţii s-au constituit în fundaţia metodei actuale de studiu al Cabalei, Cabala Lurianică, numită astfel după Isac Luria, ARI.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MAREA CĂDERE

ŞI SEMINȚELE SALVĂRII

Exilul de după ruina celui de-al doilea Templu a izvorât din ura nefondată, dar el a avut două scopuri. Primul a fost acela că exilul a fost un impuls de a dezvolta mai departe, metoda de corecţie. Din moment ce Tora lui Moise nu mai era suficientă pentru a menţine nivelul spiritual al naţiunii, era timpul ca metoda să se adapteze la condiţia curentă a poporului – aceea de a fi în exil şi mult mai egoist, decât în vremea lui Moise. Cel de-al doilea scop al exilului a fost acela ca Israelul să se amestece cu celelalte naţiuni, să împrăştie ”gena spirituală” în întreaga lume, astfel permiţând corecţia întregii umanităţi, aşa cum a intenţionat Abraham, de la început.

Aproximativ în perioada ruinei celui de-al doilea Templu, au fost compuse două lucrări de bază. Una a fost Mişna, cealaltă Cartea Zoharului. Prima, alături de Biblie, a devenit fundamentul întregii înţelepciuni evreieşti, de atunci încolo. Cea de-a doua, pe de altă parte, a fost ascunsă imediat după ce a fost scrisă, rămânând ascunsă timp de aproape o mie de ani, până la apariţia sa, în mâinile lui Rabi Moise de Leon.

Autorii Mişnei, Ghemarei şi toate scrierilor înţelepţilor au pus la dispoziţia poporului exilat al lui Israel, îndrumarea spirituală şi fizică necesară. Deşi scrierile descriu stări spirituale, ele pot fi interpretate, în acelaşi timp ca fiind comandamente fizice.

Legile cu care înţelepţii noştri ne-au instruit îşi aveau originea în legi spirituale, de aceea ele erau aplicabile şi în viaţa fizică, aşa cum Israel le-a aplicat, înainte de ruina Templului. În acest fel, evreii au menţinut un anumit grad de conexiune cu nivelul spiritual din trecut, chiar dacă fără să mai cunoască sursa şi originea acestor legi.

Rabi Menahem Nahum din Cernobâl a scris despre deconectarea Israelului de la nivelul spiritual şi pierderea dobândirii Creatorului: ”Motivul exilului este ruina Templului în general şi în particular. Israel a (devenit) atât de corupt, încât au provocat expulzarea Şechinei (Divinităţii) din Templul general. Templul particular (personal) este în inimile lor … şi prin plecarea din Templul particular (a Divinităţii) … (ei) s-au depărtat de Templul general, sosind exilul”.⁸¹

În acelaşi spirit, Ionatan Ben Natan Netah Eibşitz a scris, ”În primul Templu, Divinitatea nu s-a mişcat din Templu, pentru că exilul a fost de scurtă durată. Dar în a doua ruinare, care s-a prelungit o perioadă mare de timp, Şechina (Divinitatea) a plecat şi Ea.”⁸²

În timp ce majoritatea evreilor s-au concentrat pe menţinerea conexiunii cu spiritualitatea la un nivel impus lor de către înţelepţi, prin Mişna şi Ghemara, au existat şi alţii, extrem de puţini, care nu s-au putut mulţumi să respecte cu sfinţenie comandamentele şi atât. În ei ardeau întrebările care l-au împins pe Abraham să descopere Creatorul; punctele din inimile lor nu fuseseră înăbuşite şi erau conduşi către cel mai adânc studiu dintre toate, înţelepciunea Cabalei.

81 – Rabbi Menahem Nahum al Chernobyl, Maor Eynaim [Lumina ochilor], Beresheet[Geneza].

82 – Jonathan ben Natan Netah Eibshitz, Yaarot Devash [Fagure de miere], Partea 1, Tratatul nr. 13 (contd.).

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MOISE SPUNE, ”UNIȚI-VĂ!”

Soluţia a venit sub forma Torei lui Moise, dar a adus în plus, o precondiţie pentru executarea oricărei corecţii, de atunci înainte. Marele comentator RAŞI, scrie că, pentru a primi Tora, poporul lui Israel a stat la poalele muntelui Sinai ”ca un singur om, cu o singură inimă”.⁷³ Această unitate absolută şi completă a evoluat ulterior, într-una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale Israelului – garanţia reciprocă – nobila trăsătură care îl deosebeşte de toate celelalte naţiuni ale vremii.

În urma acceptării condiţiei de a fi ca un singur om, cu o singură inimă, Israelul a primit Tora, învăţătura, codul de legi care îi va ajuta pe aceştia să-şi stăpâneacsă ego-ul. O dată cu aceasta, ei au devenit a societate, în care fiecare membru – bărbat, femeie şi copil – a dobândit pe Creator şi a trăit conform legii garanţiei reciproce, în echivalenţă de formă cu Dumnezeul unic (sau forţa unică) pe care l-a descoperit Abraham. Talmudul babilonian scrie, ”Ei au verificat din Dan la Beer Şeba şi nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), din Gevat la Antipris şi nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, nu a fost găsit niciunul care să nu fie instruit în amănunt în legile purităţii şi impurităţii (corecţiile conform legii lui Moise).”⁷⁴

Prin nou dobândita unitate, Israel a cucerit Canaan-ul – de la cuvântul Keniaa (capitulare)⁷⁵ – şi a transformat-o în ”Pământul lui Israel” – un loc în care guvernează dorinţa pentru Creator. Templul pe care Israel l-a edificat în acest loc reprezintă nivelul cel mai înalt atins de ei, în care au continuat să dezvolte şi să implementeze metoda lui Moise.

Înţelepţii noştri scriu însă, că ”Înclinaţia rea se naşte o dată cu omul şi creşte împreună cu el, întreaga lui viaţă”⁷⁶, precum şi că ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea lui şi creşte încontinuu în toate plăcerile trupeşti.”⁷⁷ Cu toate acestea, metoda de corecţie a lui Moise, legile pe care lenumim ”Tora”, au rămas intacte, de-a lungul primului şi al celui de-al doilea Templu şi chiar în timpul exilului din Babilon.

Dar, pe măsură ce declinul spiritual al Israelului a continuat, poporul a reuşit tot mai greu să-şi menţină unitatea şi conexiunea cu Creatorul. Rezultatul a fost acela că al doilea Templu a avut un nivel spiritual mai scăzut (nivel de conexiune, sau echivalenţă de formă cu Creatorul) decât primul. Cabalistul Rabi Behaiei Ben Aşer Even Halua explică, ”Din ziua în care Divinitatea a fost prezentă în Israel, la dăruirea Torei, ea nu a plecat de la Israel, până la ruina primului Templu. De la ruina primului Templu înainte … ea nu a mai fost prezentă în permanenţă, aşa cum a fost în perioada primului Templu.”⁷⁸

Ulterior, nivelul egoismului a crescut în poporul lui Israel, până într-acolo încât a reuşit să-i rupă unii de ceilalţi, precum şi de Creator. Este adevărat că detaşarea dintre ei a cauzat şi ruperea lor faţă de Creator, faţă de percepţia forţei fundamentale a vieţii. Acest fapt, la rândul său, a condus la ruina celui de-al doilea Templu şi la ultimul şi cel mai lung dintre exiluri.

În cartea sa, Neţah Israel (Forţa Israelului), Rabi Israel Segal descrie căderea în dizgraţie a Israelului: ”În cel de-al doilea Templu exista o virtute specială, aceea că Israelul nu era divizat în două; între ei domnea unitatea. De aceea, dacă primul Templu a fost ruinat prin transgresiunile care sunt Tuma‘a (impuritate) iar Domnul nu sălăşluieşte între ei, în mijlocul Tuma‘a făcut de ei, cel de-al doilea Templu, în schimb, a fost ruinat de ura nejustificată, care a revocat unitatea lor, aceea care constituise virtutea lor în cel de-al doilea Templu.”⁷⁹

Marele învăţat şi poet, Rabi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, a scris şi el, ”Şi vei călca pe locurile lor cele mai înalte”, ”Şi te voi lăsa să stăpâneşti peste locurile cele înalte ale pământului”, iar motivul este ura nefondată care a apărut în cel de-al doilea Templu, generând exilul Israelului.”⁸⁰

73 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exodus, 19:2.”

74- Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, p 94b.

75- “Se numește pământul Canan’ pentru că toți aceia care dores că locuiasă trebuie să fie subjugați în el prin suferințe toate zilele” (Rav Chaim Vital (Rachu), Cartea cunoașterii lui Dumnezeu, Bo [Vino])

76 – Midrash Tehilim [Psalmii], Psalmul nr. 34.

77 – Rabbi Chaim Thirer, O fântână a apei vii, Toldot [Generațiile], Capitolul 25 (contd.).

78- Rabbi Behayei Ben Asher Even Halua, Rabeinu Behayei despre Beresheet[Geneză], 46:27.

79 – Rabbi Yisrael Segal, Netzah Yisrael [Puterea lui Israel], Capitolul 5.

80 – Rabbi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, Ibn Ezra despre Cântarea Cântărilor, 7:3.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ÎNCLINAȚIA (NU ÎNTOTDEAUNA) REA

Când înţelepţii noştri scriu despre Ieţer HaRa (înclinaţia rea), ei se referă la modul în care ne folosim invidia în scopul de a-i răni pe alţii, sau pentru a beneficia de pe urma lor. Dacă însă, folosim invidia, pofta trupească şi onoarea corect, ele devin propriile noastre mijloace de corectare. Din acest motiv Sfântul Şlah a scris, ”Cele mai rele calităţi sunt invidia, ura, avariţia, pofta şi aşa mai departe, ele fiind calităţile relei înclinaţii – chiar acelea cu ajutorul cărora el îl va servi pe Creator.”⁶⁴

Noi însă, inerent, folosim aceste înclinaţii în mod negativ, aşa cum este scris (Geneza 8:21), ”Înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.” Tot astfel Şimon Aşkenazi a scris, ”Nu există nici un rău, ci o înclinaţie rea”⁶⁵ dar şi, câteva secole mai înainte, Midraş Raba a stabilit că ”Oamenii sunt cufundaţi în înclinaţia rea, aşa cum este spus, ”Căci înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.””⁶⁶

Abraham a descoperit că, dintre toate creaturile, doar omul posedă o înclinaţie rea. De aceea marele Ramchal a scris, ”Nu există nici o altă creatură care să poată face atâta rău, precum omul. El poate păcătui şi se poate răzvrăti, iar înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea lui, aşa cum nu se întâmplă cu nici o altă creatură.”⁶⁷

Baal HaSulam scrie că înclinaţia rea este dorinţa de a primi.⁶⁸ În capitolele anterioare am afirmat însă, că dorinţa de a primi este de fapt conţinutul Creaţiei şi că omul constituie cel de-al patrulea şi cel mai dezvoltat nivel al dorinţei de a primi. Atunci de ce dorinţa noastră de a primi este sursa tuturor relelor?

Problema constă în faptul că dorinţa de a primi, la nivelul vorbitor, uman, nu este statică. Ea creşte constant şi vrea să aibă tot mai mult. Cu cuvintele înţelepţilor noştri, ”Omul  părăseşte lumea asta, fara sa deţinâ nici măcar jumătate din ceea ce-şi doreşte, căci acela care are o sută de dorinţe doreşte două sute; cel care are două sute de dorinţe, patru sute.”⁶⁹ Pentru că ne dorim în permanenţă mai mult, simţim tot timpul că ne lipseşte ceva. Sfântul Şlah spune şi el, ”Acela care nu este mulţumit este întotdeauna în deficit”⁷⁰ şi ca atare, este în permanenţă nefericit şi nesatisfăcut. Uitându-ne la societatea noastră de consum, putem observa că, dacă ne abandonăm acestui element al naturii noastre, vom fi aruncaţi într-o ”vânătoare de plăceri” nesfârşită, de nepotolit şi care, nici măcar nu ne poate face fericiţi.

Aşadar Abraham a înţeles că înclinaţia rea, ura şi alienarea care au apărut între babilonieni, provocau toate problemele lor şi nu exista nici o speranţă ca acest ferment să se domolească de unul singur. Cu toate acestea, el a realizat şi că a avea o dorinţă de a primi deosebit de puternică, este un lucru necesar pentru împlinirea scopului Creaţiei, pentru ca omul să realizeze Dvekut-ul (adeziunea, echivalenţa de formă) cu Creatorul. În completarea citatului de mai sus, adăugăm cuvintele lui Ramchal, ”Dar, pe de altă parte, când el (omul) este corectat şi completat, el se ridică mai presus de tot şi merită să adere (să se alipească) la El şi toate celelalte creaturi sunt dependente de el.”⁷¹

De aceea, în loc să încerce să anihileze înclinaţia rea, Abraham a dezvoltat o metodă prin care oamenii să-şi poată corecta, sau ”îmblânzi” înclinaţiile, adică ego-urile, beneficiind astfel, în urma creşterii acestora. De îndată ce şi-a dezvoltat metoda, el a început să o împărtăşească oricui, fără excepţie, aşa cum depune mărturie Maimonides, ”El a început să anunţe întreaga lume.”⁷²

Aşa cum am menţionat în Introducere, Maimonides a scris că Abraham ”şi-a plantat învăţătura (faptul că există un singur Dumnezeu, o singură forţă în lume)  în inimile lor, a compus cărţi despre acest lucru şi l-a instruit pe fiul său, Isac.”

Metoda lui Abraham însă, era potrivită doar pentru contemporanii săi. Ea nu se adresează şi nici nu este adecvată generaţiilor următoare. Înclinaţia rea de la nivelul vorbitor – dorinţa de a primi pentru noi înşine, cunoscută şi sub numele de ”egoism” – este într-o continuă creştere şi dezvoltare, de aceea, la vremea în care poporul lui Israel a crescut, a devenit naţiune şi a părăsit Egiptul, a apărut necesitatea unei noi metode de corecţie.

Cei aproximativ trei milioane de oameni care au plecat din Egipt, erau diferiţi de cele şaptezeci de suflete care ajunseseră acolo, cu două sute de ani mai înainte. Dorinţa de a primi a Israelului aflat în Egipt, a crescut extraordinar de mult şi a necesitat un set clar de instrucţiuni, pentru a fi corectat.

64 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), În zece declarații, “Declarația șase.”

65 – Rabbi Shimon Ashkenazi, Yalkut Shimoni [Antologia lui Shimoni], Micah, Capitolul 7, continuare notificării 556.

66 – Midrash Rabah, Shemot [Exodul], Porțiunea 30, Paragraful 17.

67 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

68 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam,Shamati [Am auzit], Articolul 5, “Lishma este o trezire de Sus, și de ce avem nevoie de o trezire de jos (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 518.

69 – Midrash Rabah, Kohelet [Ecleziastul], Porțiunea 1, Paragraful 34.

70- Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), “Poarte literelor,” Art. 60, “Satisfacție.”

71 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

72 – Maimonides, Yad HaChazakah (Mâna puternică), Partea 1, “Cartea științei,” Capitolul 1, Art. 3.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

EVOLUȚIA METODEI DE CORECȚIE

În capitolul anterior, am spus că dorinţele evoluează, de la nivelul mineral, la vegetal, animal şi vorbitor. Am afirmat că această progresie are loc atât extern, cât şi intern, în noi. Deasemenea, am spus că doar la nivelul vorbitor din interiorul nostru avem liberă alegere dar, pentru a face alegeri benefice, trebuie mai întâi să învăţăm cum operează Natura, la rădăcina sa.

În sfârşit, am afirmat că Israelul reprezintă dorinţa de a cunoaşte rădăcina, pe Creator, Acela ca a Făcut tot ceea ce există iar Abraham a fost primul om care a descoperit această rădăcină. El a încercat să-i instruiască pe contemporanii săi şi astăzi noi, evreii, vlăstarele acestei dorinţe, trebuie să ducem mai departe vocaţia lui Abraham, să-i ducem la bun sfârşit sarcina.

Abraham a descoperit că singura problemă cu care se confruntau concetăţenii săi era ego-ul lor în continuă creştere. Aceştia deveneau prea egoişti, pentru a mai putea menţine o societate sustenabilă. Ei erau cândva, ”De o singură limbă şi o singură vorbire” dar, datorită ego-urilor lor mărite, deveniseră alienaţi şi necomunicativi. Ei ajunseseră să fie atât de indiferenţi unii faţă de altii, atât de nepăsători şi preocupaţi de preamărirea sinelui încât, aşa cum s-a menţionat în capitolul anterior, ”Dacă o persoană cădea şi murea (în timpul construirii turnului Babel) nu îi păsa nimănui. Dar dacă o cărămidă cădea, cu toţii se aşezau şi se căinau spunând, ”Oare când va urca o alta în locul acesteia””.⁶²

Abraham a descoperit un fapt încă şi mai îngrijorător şi anume că ego-ul nu avea să-şi contenească creşterea. Aceasta era o trăsătură inerentă a naturii umane: creşterea ego-ului, alimentată de invidia simţită faţă de ceilalţi. În ”Întroducere la cartea Panim Meirot uMasbirot (Faţa strălucitoare şi ospitalieră)”, Baal HaSulam scrie, ”Creatorul a inculcat în mase (oameni) trei înclinaţii, numite invidie, poftă trupească şi onoare. Datorită acestora, masele se dezvoltă nivel după nivel, pentru a rezulta o faţă de om întreg.”⁶³ Cu alte cuvinte, invidia nu este ceva rău în sine, totuşi noi trebuie să ne confruntăm cu ea, să o corectăm şi să-i dăm o direcţie constructivă.

62 – Pirkey de Rabbi Eliezer [Capitolele Rabbi Eliezer], Capitolul 24

63 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și prietenoasă]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 134.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Munca spirituală este împlinirea naturii egoiste a omului pentru a obține scopul superior: unitatea cu alții și, prin asta, unitatea cu Creatorul.

Fiecare nivel al dorinței sale aparține acestui lucru, inclusiv nivelul mineral al naturii. Acesta este motivul pentru care tânjesc pentru obținerea scopului creației, iar pentru revelarea mișcării mele către Creator trebuie mai întâi să mă concentrez asupra tuturor dorințelor mele la nivelul inițial, la nivelul zero.

Trebuie să mă vă văd ca un zero total și să mă mențin constant pe acel nivel. Asta înseamnă că facă o restricție (Țimțum) asupra mea și arăt standardul inițial.

Apoi Creatorul începe să muncească continuu cu mine, schimbând diferiți parametrii, condiții și relații, iar eu trebuie să mențin acest standard.

Atunci când mă mențin pentru o perioadă sub aceste condiții, pot începe să mă schimb și să avansez la nivelul vegetal, fără să aștept ca El să mă arunce dintr-o parte în alta. În același timp, trebuie să mă țin de intenția corectă. Acum, eu însumi schimb diferitele condiții în mine, pentru a avansa.

Cu alte cuvinte, pot avansa nu conform cu viteza, ci conform cu derivata ei, accelerația, trecând la un nivel superior, care este multiplicat cu zece.

Nivelul naturii minerale este nivelul în care sunt total concentrat asupra scopului creației, fără a ține cont de parametrii externi care mă influențează. Aici începe totul, așa cum este spus, totul crește din pământ.

Omul crește din pământ. Dacă nu mai vreau să fiu egoist în relațiile mele reciproce cu mediul înconjurător, acesta este nivelul naturii minerale, pentru că mă ține de el determinând prin el calitatea. Nu contează ce se întâmplă cu mine, mă țin de această linie.

Prietenul meu și cu mine, de exemplu, continuăm să menținem relații bune, în ciuda furtunilor umane globale, tragediilor familiale și schimbărilor sociale prin care trecem. Ce este mai mult, aceste schimbări pot fi la diferite nivele: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Trebuie să ne ținem de ele, în ciuda impactului diferiților factori externi care ne îndepărtează: bârfa, calomnia, etc. Iubirea acoperă toate probleme noastre.

Aceste este nivelul naturii minerale, unde întâlnim toate întreruperile nivelelor naturii minerale, vegetale, animale și vorbitoare. Totuși, în ciuda tuturor acestor tipuri de întreruperi, rămânem permanent conectați și, mulțumită acestora, ascedem și ne completăm munca în Assiya.

Nu este simplu. Omul este puternic afectat din toate părțile, dar trebuie să muncească constant ridicând măreția scopului, deoarece altfel nu va putea să se țină de el. Stările prin care va trebui să treacă îl vor arunca dintr-o parte în alta.

Întrebare: Asta înseamnă că mă prezint ca un zero total și spun Creatorului: ”Nu mă poți forța să accept mai mult decât acest nivel, pot primi doar 20 %?

Răspuns: Nu, nu pot primi nimic. Pământul nu acceptă nimic, cu excepția cazului în care ceva trebuie să crească din el. Acesta este deja următorul nivel, nivelul vegetal care aparține pământului.

Aici, ne aflăm în fața unei dileme. Corectez pământul ca să produc următorul nivel al vegetalului sau vreau să lucrez la nivelul vegetal și astfel să folosesc pământul?

Sunt fie în lumea Assiya, folosind lumea Yețira de dragul lumii Assiya, sau în lumea Yețira, folosind lumea Assiya pentru a urca deasupra ei. Baal HaSulam vorbește de asta în Introducere la Cartea Zohar.

Despre asta este vorba în munca noastră cu pământul, cu nivelul mineral al naturii.

Din emisiunea de pe Kab TV “Secretele Cărții Eterne” 7/16/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

UN PUNCT ÎN INIMĂ

Acest nivel a fost numit de Rabi Natan Şapiro, ”vorbitor cu frică de Dumnezeu”. Este acea dorinţă care ne îndeamnă să explorăm cum funcţionează această lume, ce anume o face să funcţioneze astfel şi din ce motiv. Aceasta este dorinţa pe care o numim ”Israel”, Iaşar El (direct la Creator) iar în Abraham, ea a apărut ca o necesitate de a cunoaşte ”Cum era posibil ca această roată să se învârtească, la infinit, fără un conducător? Cine o învârteşte, căci de una singură, nu se poate rostogoli?”⁵⁶

Baal HaSulam a numit această dorinţă de a-L cunoaşte pe Creator, ”punctul din inimă”. În ”Introducere la Cartea Zoharului”, el arată că inima poate fi văzută ca fiind totalitatea dorinţelor unei persoane iar ”punctul din inimă”, dorinţa noastră îndreptată către Creator.⁵⁷ Profesorul meu, Rav Baruch Şalom HaLevi Aşlag (Rabaş), primul fiu al lui Baal HaSulam şi succesorul său, a explicat că ”punctul din inimă” este dorinţa numită ”Israel”. Cu cuvintele sale, ”Într-o persoană mai există şi Israel … dar este numit ”un punct din inimă””.⁵⁸

Acum putem înţelege de ce Abraham era atât de doritor să împărtăşească ceea ce a descoperit. El ştia că dorinţele umane evoluează şi mai ştia că, pe măsură ce evoluează, ele se vor îndrepta spre dobândirea de bogăţie, putere, dominaţie asupra altora şi cunoaştere. Pentru Abraham era clar că, fără a cunoaşte natura dorinţelor umane, oamenii nu vor fi capabili să se stăpânească şi nici să-şi conducă în mod corespunzător, societatea.

După ce Nimrod a reuşit să stăvilească eforturile lui Abraham de a face să circule cunoştinţele sale printre babilonieni, acel om înţelept i-a adunat pe toţi aceia care au dorit să-l urmeze şi a părăsit Babilonul, pentru a-şi împrăştia mesajul în alte locuri. Moştenirea pe care ne-a lăsat-o Abraham spune că aceia care-i înţeleg învăţăturile trebuie să-şi împărtăşească cunoştinţele cu oricine este dispus să asculte. Sau, cu cuvintele din Cartea Zoharului, ”Abraham a săpat acea fântână (Beer Şeba). El a fondat-o pentru că i-a învăţat pe toţi oamenii din lume să-l servească pe Creator. Şi, o dată săpată, ea răspândeşte ape vii, care nu se opresc niciodată.”⁵⁹

Poporul Israelului de astăzi este alcătuit din descendenţii elevilor lui Abraham, oameni cu puncte în inimile lor, purtători ai punctului lui Israel ăn interiorul lor. Deşi astăzi acel punct este îngropat sub secole de ignoranţă, el există şi aşteaptă să fie reaprins. Conform cuvintelor Sfântului Şlah, ”Israel este numit ”Adunarea Israelului”, pentru că, deşi sunt despărţiţi, deasupra, la rădăcina sufletelor lor, ei constituie o unitate şi sunt o congregaţie, fiind parte din Domnul. Ramurile (poporul lui Israel) care doresc să se întoarcă la rădăcinile lor, trebuie să urmeze exemplul rădăcinilor lor, adică să se unească şi aici, jos. Când între ei apare separaţia, în mod clar este provocată separaţia şi retezarea deasupra, atât de departe se extinde această problemă. Din acest motiv, întreaga casă a Israelului trebuie să urmărească pacea şi să fie una, în pace şi unitate, fără nici o fisură, pentru a se asemăna Creatorului lor (a fi în echivalenţă de formă cu El), căci acesta este numele Domnului, ”Pace””.⁶⁰

De îndată ce Israelul se uneşte şi astfel, se corectează, ei îşi pot împlini vocaţia de a fi ”O lumină pentru naţiuni” (Isaia 42:6). Cu cuvintele lui Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (NAȚIV din Volojin), ”Principalul motiv pentru care cei mai mulţi dintre noi trăim în exil, este acela că Domnul i-a dezvăluit lui Abraham, Tatăl nostru, că fiii săi urmează să fie o lumină pentru naţiuni, ceea ce este posibil de îndeplinit doar dacă ei vor fi împrăştiaţi în exil. Aşa s-au petrecut lucrurile cu Iacob, Tatăl nostru, când a ajuns în Egipt, acolo unde se aflau majoritatea oamenilor din poporul nostru. Prin aceasta, numele Lui a fost preamărit, căci ei au văzut providenţa Sa asupra lui Iacob şi a descendenţilor săi.”⁶¹

Vorbind despre evoluţia dorinţelor, rasa umană constituie cel de-al patrulea şi cel mai înalt nivel al dorinţelor, singurul care permite libera alegere. Dar, pentru a face alegerile corecte, oamenii trebuie să cunoască modul în care funcţionează totul, încă de la rădăcină. Poporul Israelian reprezintă dorinţa de a cunoaşte rădăcina, de aceea este responsabilitatea lor să studieze rădăcina şi să treacă percepţiile şi viziunile lor către restul umanităţii. În acest fel, fiecare om va şti cum să-şi facă alegerile pentru ca acestea să lucreze în beneficiul lor.

Pentru a obţine această cunoaştere, Abraham a alcătuit o metodă de studiu, pe care, de-a lungul veacurilor, înţelepţii au păstrat-o şi au dezvoltat-o. Următorul capitol va descrie evoluţia acestei metode care, încă de la scrierea Cărţii Zoharului, este cunoscută sub numele de ”Cabala”.

56 – Maimonides, Yad HaChazakah (Mâna puternică), Partea 1, “Cartea științei,” Capitolul 1, art. 1.

57 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar,” items 43-44 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 444.

58 – Rav Baruch Shalom Ashlag (Rabash), Scrierile lui Rabash, “Noapte în patul meu” (Ashlag Research Institute, Israel, 2008), 129.

59 –  Rabbi Shimon Bar Yochai (Rashbi), Cartea Zohar (cu comentariul Sulam [Scara] al lui Baal HaSulam, Noul Zohar, Parashat Toldot, vol. 19, art. 31 (Jerusalem), 8-9.

60 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), Masechet Sukkah [Treatise,Sukkah], Capitolul, “Tora, Lumină” (13).

61 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] about Beresheet [Geneza], Capitolul 47:28.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

CE ESTE LIBERTATEA DE A ALEGE

Baal HaSulam ne-a arătat că diferenţa dintre nivelul vorbitor al realităţii şi celelalte trei niveluri, atât în totalitatea naturii cât şi în interiorul nostru, constă în aceea că noi nu suntem limitaţi de timp şi de spaţiu, atunci când alegem ce să atragem mai aproape şi ce să respingem. Altfel spus, rasa umană este singura specie, din întreaga Natură, care are libertatea de a alege. În timp ce toate celelalte creaturi urmează involuntar legile Naturii, noi putem alege dacă le urmăm sau nu. Din păcate, aşa după cum este evident din crizele globale de azi, atunci când alegem să ne împotrivim legilor Naturii, fără să cunoaştem toate implicaţiile acţiunilor noastre, suferim consecinţele dure ale greşelilor comise.

Deoarece şi interiorul nostru constă din aceleaşi patru niveluri, aceeaşi regulă ni se aplică şi nouă, astfel că doar acele dorinţe şi calităţi din interiorul nostru, care aparţin nivelului vorbitor, sunt acelea în care avem de fapt libertatea de alegere.

Dorinţele de bază, naturale, din interiorul nostru – pentru reproducea şi perpetuarea speciei, pentru adăpost şi hrană – corespund primelor trei niveluri ale dorinţelor din Natură – mineral, vegetal şi animal. Cel de-al patrulea nivel, ”vorbitor”, se manifestă în noi, prin dorinţe pentru bogăţie peste nevoile curente, pentru putere, faimă, respect şi cunoaştere.

Diferenţa fundamentală dintre cele trei niveluri de jos şi cel superior, este aceea că primele trei niveluri există în fiecare creatură de pe pământ. Fiecare creatură se străduieşte să asigure existenţa speciei sale şi să-şi crească urmaşii în siguranţă, într-un adăpost potrivit. Pe când cel de-al patrulea nivel al dorinţelor, cel pe care îl vom defini, în mare, ca fiind alcătuit din ”dorinţele pentru bogăţie, onoare şi cunoaştere”, este exclusiv uman.

La fel ca şi în totalitatea naturii, cele trei niveluri inferioare funcţionează automat, aşa cum dictează Natura. Singura înzestrare în care există libertatea de a alege, este nivelul vorbitor al dorinţelor. Prin urmare, trebuie ca mai întâi să învăţăm să lucrăm cu natura noastră interioară, mai înainte de a încerca să ne satisfacem dorinţele de nivel mai înalt.

Pentru a fi capabili să lucrăm cu cel de-al patrulea nivel al dorinţelor noastre, trebuie să ştim ce anume afectează aceste dorinţe, precum şi scopul existenţei lor în interiorul nostru. În sfârşit, mai există încă un nivel al dorinţelor, în noi, care le ”întrece” pe toate celelalte patru şi care există doar în oameni.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

CELE PATRU NIVELURI DIN NOI

Înţelepţii noştri afirmă, în plus, că nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor, nu aparţin exclusiv naturii externe. Ele există în fiecare dintre noi, constituind baza dorinţelor noastre şi însăşi structura internă a fiecărei dorinţe. Rabi Natan Neta Şapiro scrie, ”În om sunt patru forţe – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – şi Israel mai are încă una, a cincea, căci ei sunt vorbitori cu frică de Dumnezeu.”⁵⁴

Baal HaSulam prezintă o explicaţie mai elaborată a modului în care aceste niveluri ale dorinţei lucrează, în interiorul nostru: ”Distingem patru diviziuni în cadrul speciei vorbitoare (oamenii), aranjate gradual, una deasupra celeilalte. Acestea sunt Masele, cei Puternici, cei Bogaţi şi cei Inteligenţi. Ele sunt egale cu cele patru niveluri prezente în întreaga realitate, numite Mineral, Vegetal, Animal şi Vorbitor.

”Cel mineral … generează cele trei niveluri, vegetal, animal şi vorbitor…. Dintre acestea, cea mai slabă forţă este cea vegetală. Flora operează atrăgând ceea ce-i este benefic şi respingând ceea ce este dăunător, aproape la fel cum o fac oamenii şi animalele. Cu toate acestea, nu există o senzaţie individuală în cadrul ei, ci o forţă colectivă, comună tuturor plantelor din lume…

”Deasupra lor se află nivelul animal. Fiecare creatură se poate simţi separat, atrăgând ceea ce îi este benefic şi respingând ceea ce îi dăunează. … Această forţă sensibilă a nivelului Animal, este extrem de limitată în timp şi în spaţiu, pentru că senzaţiile nu operează nici măcar la o distanţă mică faţă de corp. În plus, corpul nu simte nimic aflat în afara timpului său, adică în trecut sau în viitor, ci doar ceea ce are loc la momentul actual.

Deasupra lor se află nivelul vorbitor, care constă dintr-o forţă emoţională şi una intelectuală, acţionând împreună. Din acest motiv, puterea sa de a atrage ceea ce este bun şi de a respinge ceea ce este rău, nu este limitată de timp şi spatiu, aşa cum se întâmplă la nivelul animal. Cu ajutorul ştiinţei, care este o proprietate intelectuală, nelimitată în timp şi spaţiu, oricine îi poate învăţa pe ceilalţi, oriunde s-ar afla aceştia în realitate, în trecut sau în viitor, de-a lungul generaţiilor.”⁵⁵

54 – Rabbi Nathan Neta Shapiro, Revelează lucruri adânci, Parashat Shemot [Exodul].

55 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile luiBaal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și prietenoasă]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 134.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2

Doresc,

prin urmare exist

Viaţa ca evoluţie a dorinţelor

În capitolul anterior am afirmat că numele Israel este alcătuit din: Iaşar (direct) şi El (Dumnezeu) şi a apărut atunci când Abraham a adunat un popor care dorea să ajungă la Creator, să-L descopere pe Domnul,fiind numit ”Israel” după această dorinţă. În acest capitol vom discuta despre formarea dorinţelor, în general şi despre formarea dorinţei pentru Creator, numită Israel, în particular. În acest scop trebuie să examinăm realitatea ca fiind o evoluţie a dorinţelor.

În 1937 Baal HaSulam a publicat Talmud Eser HaSefirot (Studiul celor zece Sefirot), un comentariu monumental asupra scrierilor lui Ari, autorul Arborelui vieţii. În acest comentariu autorul explică în detaliu faptul că, la baza realităţii stă dorinţa de a dărui, pe care o numeşte ”dorinţa de a copleşi cu daruri”, care a creat imediat dorinţa de a primi. Baal HaSulam arată că, din acest motiv, învăţaţii noştri depun mărturie că ”El este bun şi face bine”⁴¹ şi vorbesc despre ”Dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale”⁴².

În partea întâi a Studiului celor zece Sefirot, Baal HaSulam explică de ce dorinţa de a dărui a dat naştere dorinţei de a primi şi din ce motiv aceste două dorinţe sunt fundamentul întregii Creaţii. Iată cuvintele sale, ”De îndată ce El a contemplat creaţia în scopul de a-Şi delecta creaturile, această Lumină (plăcere) a iradiat şi s-a răspândit pe deplin de la El, dând formă plăcerilor pe care El Le-a contemplat. Totul este inclus în acel gând, pe care îl numim ”Gândul Creaţiei”. …Ari a spus că, la început, o Lumină superioară simplă a umplut întreaga realitate. Aceasta înseamnă că, atunci când Creatorul a contemplat gândul de a delecta creaturile şi Lumina s-a răspândit şi a plecat de la El, dorinţa de primi Plăcerile Sale a fost imediat imprimată în această Lumină”.⁴³

Pentru a accentua afirmaţia că dorinţa de a dărui (Creatorul) a creat dorinţa de a primi pentru a putea dărui acesteia plăcere, Baal HaSulam a intitulat această secţiune, ”Dorinţa de a copleşi cu daruri, din Emanator, în mod necesar a generat dorinţa de a primi din emanat şi aceasta (dorinţa de a primi) este vasul în care emanatul primeşte Abundenţa Sa.”⁴⁴

Aşlag, deşi s-a exprimat cu o mare claritate, nu a fost primul care a scris despre crearea dorinţei de a primi, de către dorinţa de a dărui. Rabi Isaia HaLevi Horovitz (Sfântul Şlah) a scris şi el că, ”Deoarece El a făcut favoarea de a face bine creaturilor Sale, El a dorit să le facă să beneficieze de adevăratul câştig, la fel ca şi în chestiunea creării relei înclinaţii (a dorinţei de a primi, a egoismului), care este în favoarea creaturilor.”⁴⁵

La fel ca şi ceilalţi doi învăţaţi menţionaţi anterior, Rabi Natan Sternhertz scrie în Likutei Halachot (Diverse reguli), ”Domnul Îşi măreşte binecuvântările şi bunătatea, pentru că doreşte să aducă beneficii creaturilor Sale, în cel mai bun mod dintre cele mai bune.”⁴⁶

Aşadar, dorinţa de a dărui – Creatorul – doreşte să acorde darurile Sale creaţiilor Lui iar noi trebuie să primim acest beneficiu, dăruirea. Ce este însă acest beneficiu, binele, pe care se presupune că trebuie să-l primim?

În ”Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, Baal HaSulam scrie că beneficiul pe care ar trebui să-l primim, este dobândirea Creatorului, la fel cum a făcut-o Abraham, acum aproape 4000 de ani, după cum urmează, ”(după dobândirea Creatorului) omul simte minunatul beneficiu conţinut de Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale, prin mâna Lui plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei câştigurilor dobândite, între om şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîncetat asupra acelui om, urmând aceleaşi căi şi canale, prin care apare şi iubirea naturală. Toate acestea însă, sunt primite de o persoană doar incepand cu momentul dobândirii înainte.”⁴⁷

Pentru a ajunge la Creator, trebuie să avem calităţi similare cu ale Lui, sau, cu cuvintele lui Baal HaSulam, trebuie să obţinem ”echivalenţa de formă” cu El. În lucrarea, ”Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot (Faţa strălucitoare şi ospitalieră)”, Aşlag scrie, ”Şi atunci, cum poate cineva dobândi Lumina… atâta vreme cât este separat şi aflat într-o formă total opusă … şi între ei (Creator şi persoană) există o mare ură? … Din acest motiv omul … se purifică treptat şi îşi inverează forma de primire, într-una de dăruire. Descoperiţi că persoana îşi egalizează forma cu aceea a sistemului de sfinţenie iar echivalenţa şi dragostea dintre ei, se reinstaurează … Apoi omul este recompensat cu Lumina … căci el a pătruns în prezenţa Creatorului.”⁴⁸

CELE PATRU NIVELURI ALE DORINȚEI

DAU FORMĂ REALITĂȚII

Atunci când au examinat realitatea, din perspectiva evoluţiei dorinţelor, cabaliştii au descoperit că dorinţa de a primi, pe care am descris-o anterior, este alcătuită din patru niveluri distincte – mineral (neanimat), vegetal (flora), animal (fauna) şi vorbitor (uman). Numeroşi învăţaţi şi cabalişti au discutat aceste patru niveluri, încă din vremea în care ARI a descris divizarea realităţii în aceste patru niveluri, în secolul al 16-lea.⁴⁹ MALBIM (Meir Leibuş ben Iehiel Michel Weiser)⁵⁰, Rabi Pinhas HaLevi Horoviţ⁵¹ şi RABaD (Rabi Abraham Ben David) care a scris, ”Toate creaturile lumii sunt la nivelul mineral, vegetal, animal şi vorbitor”⁵², sunt doar trei dintre numeroşii înţelepţi care au afirmat că realitatea este alcătuită din aceste patru niveluri.

Nici un învăţat nu este însă, atât de descriptiv ca Baal HaSulam. Scrierile lui, pe care le-a compus în mod intenţionat pentru a fi citite şi înţelese de toată lumea, detaliază sistematic şi elaborat structura realităţii, aşa cum a fost ea percepută, de-a lungul veacurilor, de către cabalişti şi învăţaţii evrei. În eseul său, ”Libertatea”, el explică structura dorinţelor minerale, vegetale, animale şi vorbitoare, în secţiunea ”Legea cauzalităţii”. El explică faptul că toate elementele realităţii sunt conectate şi iau naştere unul din celălalt. Iată cuvintele sale, ”Este adevărat că există o conexiune generală între toate elementele realităţii din faţa noastră, care respectă legii cauzalităţii, conform cauzei şi efectului, mişcându-se înainte. Aşa cum este întregul, tot astfel este şi fiecare componentă în sine, adică fiecare creatură din lume, dintre cele patru tipuri – mineral, vegetal , animal şi vorbitor – respectă legile cauzalităţii, conform cauzei şi efectului.

”Mai mult, fiecare formă particulară a unui comportament particular, care adoptată de o creatură aflată în această lume, este generată de cauze anterioare, silind-o pe aceasta să accepte strict acea schimbare comportamentală şi nu alta. Acest fapt este evident tuturor acelora care analizează căile Naturii, dintr-un punct de vedere pur ştiinţific şi fără urmă de părtinire. Într-adevăr, trebuie să analizăm această chestiune, pentru a ne permite să o examinăm din toate unghiurile.”⁵³

41 – Talmudul Babilonian, Masechet Berachot [Tratarea binecuvântărilor] p 44a; Maimonides,Mishneh Torah, “Regulile binecuvântării,” Capitolul 8, Regula 14; Rav Moshe Cordovero (Ramak), An Orchard of Pomegranates, Poarta 23, Capitolul 5; și numeroase altele.

42 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfângul Shlah), Masechet Pesachim, Interpretarea șase, (27); Rabbi Menachem Nachum of Chernobyl, Maor Eynaim [Ochi strălucitori], Lech Lecha [Mergi înainte], Rabbi Tzadok HaCohen of Lublin, Gândurile celui harnic, art 19, și numeroase altele..

43 – Yehuda Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Part 1, HistaklutPnimit (Reflexie interioară), Capitolul 2, art. 10-11 (Jerusalem: M. Klar, 1956), 17.

44 – ibid.

45 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântl Shlah), Masechet Pesachim, Interpretarea șase, (27).

46 – Rabbi Nathan Sternhertz, Likutey Halachot [Reguli asortate], “Regulile lui Tefilat Arvit[Rugăciunea de seară],” Regula nr. 4.

47 – Yehuda Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” art. 104-105 (Jerusalem: M. Klar, 1956), 31.

48 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și binevoitoare]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 150.

49 – Rabbi Itzhak Luria (the Holy ARI), Arborele vieții, Poarte 39, art. Nr. 3.

50 – Rabbi Meïr Leibush ben Iehiel Michel Weiser (MALBIM), on 1Kings, 8:10, Secținea, “Explicația Problemei.”

51 – Rabbi Pinhas HaLevi Horovitz, Sefer HaMikneh [Acțiunile cumpărării], Masechet Kidhushin [Treatise Betrothal], p 82a.

52 – Rabbi Abraham Ben David, (RABaD), The RABaD Comentariul la Cartea Creației, Capitolu 2, Studiul nr. 2.

53 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Liberatea” (Israel: Ashlag Research Institute, 2009), 415.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→