Intrebare : Sunt o persoana foarte practica, care nu crede in nu stiu ce putere superioara sau orice altceva de genul asta. As vrea sa stiu cum pot pot obtine puterea asupra norocului.

Raspuns : Poti controla norocul daca tu insuti te schimbi fiind ca puterea norocului.

Intrebare : Si daca sunt un ateu, pot stapani peste noroc in acord cu metoda ta ?

Raspuns : Nu este legata de credinta. Este o tehnica prin care oamnii practici, pragmatici, care doresc sa reuseasca in viata ajng la un rezultat mult mia repede.

Intrebare : Cum pot controla norocul ?

Raspuns : Forta care te misca de-a lungul vietii nu se schimba. Trebuie sa devii asemenea fortei. Exact ca un copil care nu vrea sa mearga la scoala, trebuie sa isi schimbe parerea, directia.Un copil are nevoie sa vada ca daca se schimba pe sine potrivindu`se in care este,nu vreasa schimbe gradul in functie de el, dar daca sta linistit si studiaza, daca isi face temele, atunci el poate atinge un scop mai mare ca rezultat.

Intrebare: Dupa cum am inteles, scopul acestei scoli de viata este de ma invata sa iubesc?

Raspuns: E adevarat; nu e nimic altceva in afara de asta. Este scris  „Sa iti iubesti aproapele” este porunca princinipala din Tora. Ce se poate castiga facand acest lucru? In timp ce se dobandesc proprietatile iubirii va conectati  la o putere mai mare si ajungeti la aceeasti stare in care aceasta putere rezida in eternitate si perfectiune fara alte restrictii.

Intrebare: Cine este puterea suprema in exemplul tau legat de scoala? Este principala?

Raspuns: Imagineaza-ti ca este cineva deasupra scolii principale, etern si perfect. Si doreste pentru tine sa ajung la aceeasi stare  ca si el, de a deveni etern si perfect, pe cheltuilala schimbarilor taleinterne, transformarea interioara. Cand? Aici si acum! La urma urmei nu este timp si totul depinde de efortul si perseverenta ta.

Intrebare : Ce este o „putere mai mare”? (inalta,superioara)

Raspuns: O putere superioara este forta cuprinzatoare, unica forta a naturii, in plus fata de care nu exista nimic. Noi suntem toti in ea. Noi exista numai pentru ca aceasta forta este puterea iubirii si a daruririi , si noi ar trebui sa ajungem in aceeasi stare in care ea rezida.

O vom atinge, de vreme ce din cauza acesteo forte primim Torah, asa`numita Lumina care Reformeaza, intelepciunea Cabala, prin care noi putem cu usurinta sa ne schimbam devenind ca forta, puterea norocului.

Oricine vrea sa castige puterea asupra norocului, trebuie sa vine la Cabala si sa invete cum sa aiba noroc tot timpul.

Din emisiunea de pe Kab TV “O viata noua” 01.08.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine trebuie sa fie la putere in Israel, stanga sau dreapta?

Raspuns: Nici una, nici alta. Responsabilii de acest proces ar trebui sa fie oameni care inteleg ce este unitatea. Dupa cum este spus in Ieremia 51:5 „Israel nu este vaduv.” Sunt astfel de oameni in lume si eu sper ca ii vom gasi, si ca ei se vor organiza si actiona.

Noi speram ca vom reusi sa aducem oamenii din Israel la un nivel in care nimeni nu o sa se simta jignit sau lasat pe dinafara, unde fiecare va avea un nivel de trai normal, locuinta si tot ce isi doreste. Pana la urma, daca ne unim, ne putem organiza viata cel mai bine, fara obstacole, si putem deveni un exemplu pentru ceilalti.

Lumea de azi este impartita, divizata, si separata, si la acest nivel, multumita exemplului corect, putem deveni cu adevarat „o lumina pentru natii”. Asta este ceea ce trebuie sa alegem, si acum, asta este adevarata alegere a oamenilor. In orice directie noi mergem, noi trebuie sa alegem calea acordului si intelegerii reciproce, calea de aur care conecteaza partidele de dreapta si de stanga.

Ceea ce sper astazi pentru oamenii din Israel, este sa faca adevarata alegere dupa vot. Mult succes!

Din Discutia despre alegeri, 18/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:1-25:5 :„Și Domnul a spus lui Moise pe Muntele Sinai zicând „Vorbește copiilor lui Israel și să le spui:… să vă semănați pământul șase ani și pentru șase ani puteți tăia via și aduna rodul ei, dar în al șaptelea an, pământul se va odihni complet, un Șabat pentru Domnul; nu semănați ogorul și nu tăiați via. Ceea ce va crește pe ogorul tău să nu seceri și strugurii de pe vița netăiată să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.

Întâi întâlnim conceptul de „pământul să aibă odihnă completă, Șabat pentru Domnul” din Porțiunea săptămânală a Torei „BaHar” (Pe Munte), fiindcă nu există niciun Șabat al pământului. Dar atunci când o nație care se supune Legilor Spirituale trăiește pe acel pământ, totul este sub acea nație, lumea mineraluilui, vegetalului și animalului începe să obțină atributele nației și efectele lor.

De aceea, nu există nicio țara a lui Israel fără nația Israel. Când ei se adună în acel loc are loc un fenomem de corespondență între nația Israel și țara Israel. Legile care acționează asupra pământului sunt o replică a Legilor Spirituale ale poporului care trăiește pe el.

Asta înseamnă că obiceiurile oamenilor care trăiesc acolo se aplică și la mediul lor și, în special, ziua lor de odihnă, Șabatul. Aceasta nu este o vacanță, o zi de odihnă, ci o zi plină de eforturi, o stare spirituală specială, fiindcă sunt făcute corectări foarte speciale în Șabat, pe care oamenii nu le pot face în nicio altă zi.

Când starea spirituală a unui om este replicată în nivelurile inferioare de mineral, vegetal și animal (sau părți ale lumii noastre), totul se schimbă și este definit altfel. De exemplu, săptămâna devine an, pentru pământ este un an de prosperitate. Este un an special când nouă ne este absolut interzis să lucrăm pământul. Este anul de Șmita.

În timpurile antice, această poruncă s-a întâlnit în Israel cu mai mult de 2000 de ani înaintea distrugerii Templului. Rodul celui de al șaselea an era de ajuns pentru următorii trei ani, ceea ce făcea ca fiecare să fie liniștit.: „nu avea grijă, vei avea destul rod pentru următorii câțiva ani, până vine următoarea recoltă.

Comentariu: Dar mintea omenească obiectează la asta spunând: „trebuie să aduni în fiecare an mai mult rod, cum să iei o pauză?”

Răspuns: Noi vorbim despre starea spirituală a unei nații întregi, în care legile lumii noastre nu se aplicau.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/214

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Maimonides, un mare cabalist, filosof, fizician și astronom din secolul 12, a dedicat destul de multe articole medicale meselor și nevoii de hrană. El a scris anume că: „Mâncarea trebuie mestecată pentru a primi cu adevărat plăcere” altfel, mâncarea va fi dăunătoare „Mulțumesc Domnului pentru asta!”.

În Lumea Spirituală, mâncarea este Lumina Superioară pe care e nevoie să o primim pentru a dărui, adică pentru plăcere și nu pentru că vrem să ne satisfacem foamea și nu avem de ales.

Este spus (chiar și de către aceia care nu sunt cabaliști) că pentru a mesteca mâncarea este nevoie să mesteci cu dinții de 72 (Ayn-Bet) ori. Din punct de vedere spiritual, dinții mestecă Lumina Hohma, împărțind dorința în într-o mulțime de fragmente, astfel încât să fie posibil să le amestece cu Lumina Hasadim. Și în lumea fizică este exprimat acest lucru prin amestecarea mâncării cu saliva în timp ce mestecăm.

Este nevoie să mănânci în liniște printre prieteni sau în familie (de preferat să nu mănânci singur), astfel încât, în fiecare moment, să simți mulțumire.

Așa era cu profesorul meu Rabaș; masa începea în liniște deplină, nimeni nu spunea un cuvânt. Aveam foarte mare grijă, chiar cum ne mișcăm, astfel încât să nu-i deranjăm pe ceilalți și să rămănă în gândurile lor interioare.

În general, cu educația noastră actuală, suntem obișnuiți să vorbim în timpul mesei. Oamenii se adună într-o cafenea sau într-un restaurant pentru conversația dintre ei, pentru a se conecta în continuare. Aici însă, totul este complet diferit, totul este făcut în liniște, lucrând la relațiile cu ceilalți, dar în interiorul tău. Deci Rambam scrie că „trebuie să mănânci în liniște, printre prieteni sau în familie și să simți în fiecare moment mulțumire”.

Sper că în cele din urmă vom avea mese de acest fel.

Din „Lecția zilnică de Cabala” din 17/04/2014 – Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

MEDICII LUMII

Imaginaţi-vă că aţi descoperit o serie de exerciţii care vindecă şi împiedică revenirea cancerului. Imaginaţi-vă că aţi anunţat lumea întreagă, aşa cum a procedat şi Abraham în Babilon, dar aţi fost respins, pentru că exerciţiile sunt monotone şi obositoare, în plus, nimeni nu se simte încă, rău.

Acum imaginaţi-vă că, ani de zile mai târziu, miliarde de oameni din întreaga lume, sunt bolnavi de cancer. Ei îşi amintesc cu greutate, că aţi fi spus că aveţi un leac şi, cu disperare, te imploră să le salvezi vieţile. Dar voi aţi uitat totul. Ştiţi că există leacul, că mulţi oameni au spus despre el că este un remediu extrem de puternic (Segula), dar, voi fiind puternici şi sănătoşi, nu vedeţi nici un motiv pentru care ar trebui să reînvăţaţi acele exerciţii, cu atât mai puţin să-i instruiţi pe ceilalţi oameni. Va puteţi imagina ce sentimente ar avea lumea faţă de voi, ce ar gândi oamenii şi ce ar face ei?

Aceasta este exact situaţia evreilor faţă de restul lumii. Lumea începe să sufere şi oamenii caută o cale de ieşire din chinul lor. Ei ştiu că noi suntem poporul ales, cei meniţi a aduce salvarea. Poate că oamenii nu ştiu că salvarea presupune schimbarea naturii lor, într-una care dăruieşte, dar ei ştiu că salvarea este dezirabilă.

Versurile următoare, din Noul Testament, ”Tu te închini la ceva ce nu cunoşti; noi ne închinăm la ceea ce ştim, căci salvarea vine de la evrei”¹⁴¹ şi ”Care este avantajul unui evreu? … Măreţ, în toate privinţele. În primul rând, lor li s-au încredinţat oracolele Domnului”¹⁴², sunt doar două dintre nenumăratele menţiuni ale rolului unic al evreilor, aşa cum a fost el descris în scrierile creştine. Când nu ne îndeplinim misiunea, ne atragem, în mod nechibzuit, asupra noastră, furia şi ura, care se traduc în ceea ce numim astăzi, anti-semitism.

Faptul că suntem diferiţi şi unici este documentat în istorie, în paginile scripturilor noastre, a celor creştine şi islamice, precum şi în scrierile miilor de învăţaţi şi oameni de stat. Mai jos redăm câteva dintre nenumăratele fragmente, aparţinând unor personalităţi bine-cunoscute, care exprimă opiniile acestora asupra unicităţii evreilor:

Winston Churchill, primul ministru englez din timpul celui de-al doilea război mondial: ”Unora le plac evreii, altora nu. Dar nici un om cu judecată nu poate nega faptul că ei constituie, dincolo de orice îndoială, rasa cea mai remarcabilă şi mai formidabilă, care a apărut vreodată în lume.”¹⁴³

Lyman Abbott, autor, editor şi teolog congregaţionist american: ”Când uneori, propriile nostre prejudecati izbucnesc împotriva poporului evreu, să nu uităm că tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem, sub Dumnezeu, datorăm Iudaismului.”¹⁴⁴

Huston Smith, profesor de studii religioase în SUA, autorul lucrării Religiile lumii, care s-a vândut în mai mult de două milioane de copii: ”Există un punct remarcabil, prezent de-a lungul întregii istorii evreieşti. Civilizaţia vestică s-a născut în Orientul Mijlociu şi evreii s-au aflat la răscrucea faptelor. În zilele de aur ale Romei, evreii erau aproape de centrul imperiului. Când puterea s-a schimbat, trecând spre est, centrul evreimii se găsea în Babilon; când ea a trecut în Spania, acolo se găseau şi evreii. Când, în Evul Mediu, centrul civilizaţiei s-a mutat în Europa Centrală, evreii aşteptau deja în Germania şi Polonia. Ridicarea Statelor Unite ale Americii la rangul de lider mondial i-a găsit pe evrei concentraţi acolo. Şi acum astăzi, când pendulul pare a se întoarce în Lumea Veche şi Estul se ridică din nou în importanţă, acolo se află, iată, evreii din Israel…”¹⁴⁵

Lev Tolstoi, romancierul rus, autorul Annei Karenina: ”Ce este evreul?… Ce fel de creatură unică este acesta, de toţi conducătorii naţiunilor lumii l-au făcut de ocară şi zdrobit şi alungat şi distrus, persecutat, ars şi înecat şi care, în ciuda furiei şi mâniei acestora, continuă să trăiască şi să înflorească. Ce este acest evreu, pe care nu au reuşit niciodată să-l ispitească, cu toate ispitele lumii, ai cărui opresori şi prigonitori fac doar aluzie că îşi neagă (şi reneagă)  religia, abandonându-şi credinţa străbunilor săi?!

”Evreul este simbolul eternităţii…. El este singurul care a păstrat atâta timp, mesajul profetic şi l-a transmis întregii omeniri. Un asemenea popor, niciodată nu va putea dispărea. evreul este etern. El este întruparea eternităţii.”¹⁴⁶

Într-adevăr, noi suntem simbolul eternităţii, aşa cum a spus Tolstoi, deoarece calitatea de a fi binevoitor a Creatorului, se află în ”genele noastre spirituale”. În pofida acestui fapt, nu vom fi lăsaţi în pace până când, aşa ca în exemplul cu cancerul şi exerciţiul tămăduitor, nu ne vom eleva, în mod conştient, la nivelul spiritual şi vom ridica întreaga umanitate, imediat după aceea.

Aşa cum am afirmat şi am demonstrat mai sus, acum este timpul pentru corecţia generală. Într-o asemenea perioadă, evenimentele devin inclusive, globale. La fel s-au întîmplat lucrurile în primul război mondial şi, la o scară mai largă, în cel de-al doilea război mondial, ale cărui atrocităţi sunt impregnate în memoria noastră colectivă, pentru a ne aduce aminte cine suntem şi ce ne este menit să realizăm.

Pentru a evita apariţia unor cataclisme viitoare, este necesar să privim mai îndeaproape declaraţiile şi sugestiile apărute anterior, dar şi în urma Holocaustului. Următorul capitol va prezenta aceste declaraţii şi va arăta legătura dintre ele şi vieţile noastre, de astăzi. După ce vom afla ceea ce s-a spus, vom fi capabili să apreciem de ce anume avem nevoie, pentru a ne ajuta pe noi şi pentru a ajuta întreaga lume.

141 – Noul Testament, Ion 4:22

142 – Noul Testament, Romanii 3:1-2

143 – Martin Gilbert, Biserica și evreii (UK, Simon & Schuster, 2007), 38.

144 – O carte a gândurilor evreilor, ed. J. H. Hertz (Oxford University Press, 1920), 131

145 – Professor Huston Smith, Religiile omului (New York: HarperCollins, 1989).

146 – Leo Tolstoy, “Ce este evreul?” adresată în Rezouluția Finală, p 189, printată în Jewish World periodical, 1908.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

DOUĂ CĂI – UNA BINECUVÂNTATĂ,

UNA DUREROASĂ

Starea de izbăvire – dobândirea Creatorului de către toată umanitatea – este obligatorie. Baal HaSulam spune că există două căi prin care putem ajunge acolo: calea Torei, când adoptăm de bună-voie legea dăruirii, ca mod de viaţă, sau calea suferinţei, în care realitatea ne sileşte să adoptăm, împotriva voinţei noastre, legea dăruirii, ca mod de viaţă.¹³⁸

Deşi aceşti doi înţelepţi contemporani pot să pară imperativi, ei au o bază solidă în afirmaţiile lor. Talmudul scrie, ”Rabi Eliezer spune, ”Dacă Israelul se căieşte, ei vor fi salvaţi. Dacă nu, ei nu vor fi salvaţi.” Rabi Iehoşua i-a spus acestuia, ”dacă nu se căiesc, ei nu vor fi salvaţi, iar Domnul va aşeza peste ei un rege ale cărui decrete sunt la fel de aspre ca ale lui Haman, atunci Israelul se va căi şi El îi va reforma.”¹³⁹

Chiar şi acel moment de seamă de la poalele muntelui Sinai, când noi toţi am primit Tora, într-un spectacol extraordinar audio-vizual, nu a fost, se pare, atât de fericit sau de festiv, precum a fost el descris. Talmudul ne spune că împrejurările erau de aşa natură încât noi nu puteam face altceva, în afara faptului de a o accepta. În terminologia zilelor noastre, am spune că Domnul ne-a făcut o ofertă de nerefuzat: ”Este scris, ”Şi ei au stat la marginea muntelui.” Rav Dimi Bar Hama a spus că aceasta înseamnă că Domnul a silit muntele să se clădească peste Israel, ca o grotă şi le-a spus lor: ”Dacă acceptaţi Tora (Legea dăruirii), foarte bine, dar dacă nu, acolo vă va fi mormântul”.”¹⁴⁰

Într-adevăr, nimeni nu a spus vreodată că este uşor să fii primul născut. Dar evreii, descendenţii clanului lui Abraham, sunt exact acest lucru. Ei au fost primii care au dobândit scopul Creaţiei; de aceea, în mod natural, este sarcina lor aceea de a deschide drumul pentru întreaga umanitate. Atâta timp cât vom evita să ne asumăm acest rol, vom întâmpina doar respingeri din partea tuturor naţiunilor.

138 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Libertatea” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 420.

139 – Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, 97b.

140 – Talmudul Babilonian, Masechet Avodah Zarah [Idolatrie], 2b.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

SIMBOLURI ALE UNEI CONFRUNTĂRI INTERIOARE

Se poate argumenta pro şi contra opiniei că Biblia, Vechiul Testament, este un document care redă evenimente istorice autentice. Marii înţelepţi ai Israelului însă, nu au arătat de-a lungul vremurilor, nici un interes faţă de relevanţa istorică a Bibliei. Ei au perceput-o mai degrabă, ca pe o alegorie care descrie procese interne, spirituale, pe care le trăieşte o persoană aflată pe calea corecţiei. Pentru ei, Nimrod, regele Babilonului, reprezintă merida (în ebraică: revoltă), sfidarea calităţii de dăruire, a Creatorului; Faraonul reprezintă paradigma relei înclinaţii, la fel şi Haman, acesta din urmă într-un stadiu ulterior al dezvoltării spirituale a unei persoane.

De aceea RAŞI interpretează în Talmudul Babilonian astfel: ”Numele lui era Nimrod, pentru că el himrid (incita) întreaga lume, împotriva Domnului.”¹²⁹

Cu privire la Faraon, Maimonides a explicat cu afecţiune, ”Să ştii, fiul meu, că Faraonul, regele Egiptului, este de fapt înclinaţia rea.”¹³⁰ În mod similar, Elimelech din Lizhensk, autorul lui Noam Elimelech (Caracterul plăcut al lui Elimelech), scrie cu simplitate, ”…Faraonul, care este numit ”înclinaţia rea.””¹³¹

Rabi Iacob Iosef Katz adaugă profunzime definiţiei Faraonului. El explică expresia, ”Faraonul a lăsat poporul să plece” (Exodul 13:17), arătând că ea reprezintă stadiul, din dezvoltarea spirituală personală, în care omul se eliberează din încătuşarea grea impusă de înclinaţia rea. Cu cuvintele sale, ”Şi când ”Faraonul a lăsat poporul să plece” – când organele cuiva ies de sub autoritatea relei înclinaţii, la fel ca în timpul exodului din Egipt, ele trec prin cele patruzeci şi nouă de porţi ale Tuma’a (impurităţii, egoismului) spre sfinţenie (dăruire).””¹³²

În aceeaşi carte, Rabi Katz adaugă gândurile sale despre Haman: ”Instrucţiunile lui Haman, cu privire la construcţia unui eşafod, înalt de cincizeci de coţi, este îndemnul relei înclinaţii.”¹³³ În mod similar, Rabi Ionatan Eibshitz scrie în cartea sa Iaarot Devaş (Faguri de miere) despre ”Haman, care este înclinaţia rea…”¹³⁴

Mai aproape de zilele noastre, cabaliştii şi învăţaţii evrei, au început să simtă că timpul a devenit critic şi Vremea Corecţiei se apropie. Ei au începu să adauge implicit şi uneori chiar explicit, chemări la acţiune, în cuvintele lor. Rav Iehuda Aşlag, simţind că este nevoie urgentă de aplicarea metodei de corecţie, a făcut o legătură directă între învingerea relei înclinaţii şi modul în care trebuie să se realizeze acest lucru, în zilele noastre – prin unire. Într-un eseu intitulat, ”Există un anumit popor”, Baal HaSulam ne spune, ””Există un anumit popor împrăştiat peste tot şi dispersat printre oameni”. Haman spune că, în opinia lui, noi (poporul lui Haman) vom reuşi să-i distrugem pe evrei, pentru că aceştia sunt dezbinaţi, aşa încât forţa noastră va prevala asupra lor, pentru că aceasta (separaţia dintre ei) provoacă separare între om şi Dumnezeu.”¹³⁵ Cu alte cuvinte, egoismul evreilor este ceea ce îi separă de calitatea de dăruire, de Creator, aşa încât forţa ego-ului, înclinaţia rea, ”va prevala, cu certitudine”. ”Din acest motiv”, continuă Baal HaSulam, ”Mordecai a luat măsuri de corectare a acestui defect, aşa cum este explicat în versul, ”Evreii s-au adunat”… strângându-se laolaltă şi apărându-şi vieţile. Aceasta înseamnă că ei s-au salvat unindu-se.”¹³⁶

Putem să concluzionăm că este de mică importanţă dacă Nimrod, Faraonul, Balak, Balaam sau Haman au existat într-adevăr, sau nu. Ceea ce este important, este că trăsăturile portretizate de aceste caractere există în noi, Biblia narează alegoric doar stadiile prin care putem să le depăşim.

Atunci când învingem aceste calităţi egoiste, noi suntem recompensaţi cu salvarea – calitatea de dăruire, echivalenţa de formă cu Creatorul. Şi, deoarece Creatorul doreşte să facă bine faţă de noi, de îndată ce vom corecta aceste trăsături din interiorul nostru, ele nu ne vor mai bântui, fiind salvaţi de egoism şi dobândind calitatea Lui de dăruire.

Dacă oricare dintre aceste exemple de egoism ar mai trăi astăzi, i-am considera cu siguranţă, ca fiind anti-semiţi de cea mai rea spiţă. În aceeaşi ordine de idei, Rav Kook a emis o profeţie cumplită (dar adevărată), atunci când a trasat o legătură directă între anti-semiţii moderni şi cei biblici. Într-o declaraţie mai degrabă neortodoxă, el scrie, ”Amalek, Petlura (liderul ucrainian suspectat că ar fi fost anti-semit), Hitler şi aşa mai departe, se trezesc în scopul salvării. Acela care nu a auzit vocea celui dintâi Şofar (simbol al chemării la mântuire), sau pe a celui de-al doilea … căci urechile sale au fost astupate, va auzi vocea Şofarului impur, cel fals (ne-cuşer). El va auzi împotriva voinţei sale.”¹³⁷

129 – Babylonian Talmud, Masechet Hulin, p 89a.

130 – Maimonides, Scrierile lui Rambam [Maimonides], “Etica lui Rambam către fii săi, Rabbi Abraham.”

131  – Elimelech of Lizhensk, Noam Elimelech (Plăcerea lui Elimelech), Parashat Beshalach [Porțiunea, “Când faraonul a trimis”].

132  – Rabbi Jacob Joseph Katz, Toldot Yaakov Yosef [Generația lui Jacob Joseph], BeShalach [Când faraonul a trimis], art 1.

133  – Rabbi Katz, Toldot Yaakov Yosef [Generația lui Jacob Joseph], Acharei [După moarte], art. 1.

134 – Jonathan ben Natan Netah Eibshitz, Yaarot Devash [Fagure de miere], Partea 2, Tratatul nr.10.

135  – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag, Shamati [Am auzit], eseul nr.. 144, “Sunt niște oameni anume” (Canada, Laitman Kabbalah Publishers, 2009), 300.

136  – ibid.

137 – Rav Avraham Yitzchak HaCohen Kook (Raaiah), Eseele lui Raaiah, vol. 1, pp 268-269.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

Rădăcinile anti-semitismului

Pe parcursul istoriei, nu a existat nici o altă naţiune atât de persecutată cum au fost evreii. De-a lungul vremii, nici o altă naţiune nu a mai supravieţuit fiecărei persecuţii şi s-a ridicat întărită, ca naţiunea evreiască.

Aparenta indestructibilitate a evreilor a stârnit multe întrebări, deşi mult mai multe în rândul ne-evreilor decât al evreilor, mult prea preocupaţi cu propria supravieţuire. Renumitul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe, şi-a exprimat uluirea faţă de  tenacitatea evreilor, în cartea sa Wilhelm Meisters Lehrjahre (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister): ”Fiecare evreu, indiferent cât de insignifiant ar fi el, este angajat într-o urmărire decisivă şi imediată a unui ţel… Acesta este poporul cel mai longeviv de pe pământ.”¹²⁴

La fel ca şi Goethe, profesorul T.R. Glover subliniază şarada existenţei evreilor, în Lumea antică: ”Nici un popor din antichitate nu are o istorie mai stranie decât evreii…. Dacă am putea să o recuperăm şi să o înţelegem, istoria acestui popor s-ar putea dovedi mai valoroasă decât a oricărui alt popor…. Mai ciudat încă, religia antică a evreilor supravieţuieşte, atunci când toate religiile aparţinând raselor vechi, pre-creştine, au dispărut… Marea întrebare nu este ”Ce s-a petrecut?” ci ”De ce s-a petrecut astfel? De ce iudaismul trăieşte încă?”¹²⁵

În mod asemănător, Ernest van den Haag, profesor de jurisprudenţă şi politici publice la Universitatea Fordham, a scris, ”Într-o lume în care evreii constituie un procent minuscul din populaţie, care este secretul importanţei disproporţionate pe care au avut-o evreii de-a lungul istoriei culturii vestice?”¹²⁶

Matematicianul, fizicianul, inventatorul şi filozoful francez, Blaise Pascal, a fost fascinat de vechimea poporului evreu. În cartea sa Pensees, el a scris, ”Acest popor este remarcabil nu numai datorită vârstei sale, ci şi a rezistenţei sale de a-şi continua existenţa de la origini şi până astăzi. Căci, în timp ce naţiunile din Grecia şi Italia, din Lacedemonia, Atena şi Roma, precum şi multe altele care au apărut ulterior, au dispărut de mult, ei rămân în viaţă şi, în ciuda întreprinderilor multor regi puternici, care au încercat să-i distrugă de sute de ori, …cu toate acestea, ei au fost apăraţi.”¹²⁷

Într-adevăr, aşa cum au notat nenumărate personalităţi de-a lungul anilor, evreii nu pot fi anihilaţi. Ei au o misiune de îndeplinit şi, până la împlinirea ei, Natura, Dumnezeu, Creatorul, Iahve, sau oricum doriţi să Îl numiţi, nu va permite să se întâmple acest lucru. Dar, atâta timp cât evreii vor continua să evite să-şi asume sarcina ce le-a fost destinată, ei pot fi, au fost şi vor mai fi torturaţi şi măcelăriţi până aproape de dispariţie. Pentru a evidenţia rădăcinile Viei Dolorosa evreieşti de-a lungul istoriei, trebuie să ne întoarcem la momentul de start al Creaţiei.

Aşa după cum am afirmat în capitolul 2, Creatorul are o singură dorinţă – de a face bine creturilor Sale, adică nouă, oamenilor. Din cauză însă, că în starea actuală nu Îl putem percepe, nici nu putem primi de la El.

Când dorim să-i facem un cadou unui prieten, ne apropiem de acel prieten şi i-l dăm. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un contact între cel care dăruieşte şi cel care primeşte. La fel, pentru ca El să ne dăruiască, Creatorul şi Creaţia trebuie să se conecteze. După conectare, aşa cum am mai citat din Baal HaSulam, ”Omul simte minunatul beneficiu conţinut în Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale cu mâna Sa plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei beneficiului dobândit de el, între acea persoană şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîntrerupt asupra omului, prin aceleaşi căi şi canale prin care apare şi dragostea naturală. Toate acestea însă, se dezvăluie persoanei din momentul dobândirii, înainte.”¹²⁸

Toate acestea, aşa cum am afirmat în capitolul 2, ridică necesitatea ”echivalenţei de formă”, adică de a fi similar cu Creatorul, de a avea o natură dăruitoare. Din păcate, vasta majoritate a oamenilor nu au nici cea mai mică dorinţă pentru aceasta; urâm cu înverşunare să dăruim, cu excepţia cazului în care avem ceva de câştigat sau vreun motiv ulterior pentru a face asta. RAŞI, marele comentator al Bibliei, a notat că versul, ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea sa” (Geneza 8:21), înseamnă că ”De îndată ce omul este scuturat afară din pântecul mamei sale, El (Creatorul) plantează în el înclinaţia rea”, care, aşa cum am spus în capitolul 3, este egoismul, dorinţa de a primi pentru noi înşine.

De aceea, luând în consideraţie că El este binevoitor iar noi exact opusul, confruntarea dintre om şi Dumnezeu pare inevitabilă. Cum am putea oare să ajungem vreodată la El, dacă ne-a creat să fim opuşi Lui? Remediul egoismului constă în ceea ce am descris anterior ca fiind ”punctul din inimă”. Acea sete de a înţelege despre ce este vorba în viaţă şi ce face lumea să se învârtă (şi nu este vorba despre bani), este aspiraţia care le-a permis lui Adam, Abraham şi urmaşilor lor, lui Moise şi întregii naţiuni, ridicate din rândul locuitorilor paria din Babilon, să dezvolte o metodă de corecţie care să transforme înclinaţia rea, în bunătate.

124 – Johann Wolfgang von Goethe, Wilhelm Meisters Lehrjahre (Berlin (Germany), Johann Friedrich Unger, 1795-1796), 359.

125 – Glover, Lumea antică, 184-191.

126 – Ernest van den Haag, Mistică evreiască (US, Stein & Day, 1977), 13.

127 – Blaise Pascal, Pensees, trans. W.F. Trotter, Introduction by T.S. Eliot (Benediction Books, 2011), 205.

128 – Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” 31.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Intrebare: Faptul ca imi corectez perceptia realitatii, ma va ajuta sa am succes in viata si sa fiu sanatos?

Raspuns: Mai intai, ne va ajuta sa intelegem din ce cauza nu avem succes. Asta e o mare realizare. Oricum, lucrul principal este ca prin corectarea perceptiei noastre cu perceptia corecta a realitatii, ne schimbam intreaga viata. Despre asta vorbeste intelepciunea Cabala. Ne invata cum sa descoperim adevarata realitate si o lume noua. Nu avem nevoie de nimic in plus, pentru ca descoperim o lume a daruirii absolute, plina de Lumina, in care nu ne lipseste nimic.

Aceasta corectare nu e destinata sa ne schimbe viata fizica si sa ne ajute sa facem mai multi bani, de exemplu, sau sa ne imbunatateasca sanatatea si relatiile noastre de familie, ci, de fapt, sa schimbe realitatea noastra de la un capat la altul. Datorita schimbarii insusirilor noastre interioare, noi schimbam deasemenea si lumea externa, pentru ca lumea pe care o vedem, este o imprimare a insusirilor noastre interioare.

Intrebare: Ajung acasa si sotia mea incepe sa tipe la mine. Ce trebuie sa schimb in interiorul meu pentru ca ea sa nu tipe la mine, ci sa ma intampine cu caldura?

Raspuns: Trebuie sa ne schimbam insusirile interioare. Nimic altceva. Atunci, vom simti ca aceleasi persoane care ne-au tratat urat inainte, deodata incep sa ne trateze frumos. Aceasta este singura corectie. Trebuie sa lasam Lumina sa lucreze.

Intrebare: Cum va sti sotia mea ca mi-am schimbat insusirile interioare?

Raspuns: Depinde doar de tine. Numai tu vei determina cum ea se va comporta cu tine. Fiecare persoana determina cum el va simti lumea. Noi putem simti ca ne aflam in lumea Ein Sof (Infinitul), buna lumina alba, ridicandu-ne deasupra timpului si spatiului, asa cum a visat Einstein. Putem sa facem asta. Doar depinde de schimbarea insusirilor noastre interioare, care pot fi corectate printr-o metoda speciala, de catre intelepciunea Cabala. Intelepciunea Cabala permite unei persoane sa isi schimbe insusirile, iar apoi, el simte ca se afla intr-o lume a bunatatii absolute.

Intrebare: Asta inseamna ca noi invatam cum sa dam atentie doar jumatatii pline a paharului care e pe jumatate gol?

Raspuns: Nu este doar un simplu exercitiu psihologic care ne permite sa remarcam lucrurile pozitive, si sa ignoram pe cele negative. Prin schimbarea insusirilor noastre, noi, de fapt, schimbam lumea din jurul nostru. Paharul jumatate gol este umplut de fapt.

Din Programul de radio israelian, 103FM, 8/02/15

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In Stiri (din Psihologii) Fericirea, pentru noi, este de obicei masurata prin capital. Noi o acumulam sub forma unor obiecte, o castigam sau o primim ca un cadou. Aceasta fericire masurata poate fi aratata altora si evaluata.

Dar, cu cat de mult ne concentram pe lucruri care ne aduc placere, cu atat de repede sentimentul dispare si isi pierde valuarea. Unul din paradoxurile majore ale stiintei fericirii, este conditia ca o persoana sa daruiasca si in acelasi timp sa simta o satisfactie maxima.

Cercetariile arata ca practicand periodic bunatatea fata de ceilalti oameni, punctul nostru de vedere referitor la sursa fericirii, se schimba. O gasim in interiorul nostru. Acest sentiment de putere, capacitatea de a influenta lumea din jurul nostru si astfel aducand-o la ceva bun, ne impinge sa facem ceva bun o data si inca o data.

Comentariul meu: Asta e adevarat si simplu: daruieste, si atunci vei gasi sursa fericirii in interiorul tau!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→