Daily Archives: 12 aprilie 2020

Hrănit de energia spirituală

Ȋntrebare:  După câțiva ani de studiu al înțelepciunii Cabala, există cei care sunt mai fericiți și care se descurcă mai bine la locul de muncă, dar, pe de altă parte, există cei care devin mai triști și nimic din viaţa lor fizică nu îi face fericiți. Depinde de caracterul unei persoane sau este vorba de nivelul de dezvoltare al unei persoane și de o persoană care se schimbă treptat?

Răspuns:  O persoană suferă multe stări diferite, așa că nu vă pot da un singur răspuns la această întrebare. Cu toții ne schimbăm, mereu. Totul depinde de societatea în care trăim. Suferim în permanență urcări și coborâri. Mai mult, dacă ne păzim cu atenție și știm că trebuie să suferim stări de urcări și coborâri, trebuie să organizăm societatea potrivită care ne va da o mână de ajutor atunci când suntem într-o stare de coborâre și ne va susține serios și ne va trage să ieșim din orice stare de coborâre către o stare de urcare. Aceasta înseamnă că totul depinde de societate.

Ȋntrebare:  Dacă aşa este cazul, o persoană poate fi fericită chiar și într-o stare de coborâre, deoarece știe la ce să se aștepte în viitor.

Răspuns:  Desigur. Dacă înțelegeți că coborârea vi s-a dat pentru a urca, în viitor, nu este nicio problemă să vă bucurați în timpul coborârii. Sistemul funcționează ca un condensator sau orice alt dispozitiv de acumulare. Operați într-un anumit regim spiritual, acumulați ceva și apoi totul dispare și, deci, trebuie să vă conectați la societate pentru a fi hrăniți de ea.

Când această perioadă va trece, veți începe să urcați din nou, să atingeți și să acumulați din nou, etc.

Aceasta înseamnă că, în funcție de diferite perioade, trebuie să dai energie spirituală mediului sau mediul înconjurător ţi-o dă ţie. Și astfel, în aceste perioade secvențiale, pe această sinusoidă, veți avansa.

Din emisiuea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 2/2/20

De ce să accelerăm timpul dacă viața trece într-o clipă?

Întrebare: Spuneți că au mai rămas 200 de ani până la corectarea finală. Ce înseamnă 200 de ani în termeni de eternitate? Am trăit mai bine de 50 de ani, viața mea a trecut ca un moment. Ce sunt 200? Sunt de patru ori mai mult? Este un nimic. Aşa că, de ce să accelerăm timpul?

Răspuns: Nu accelerăm timpul, ci mai degrabă accelerăm dezvoltarea noastră, atingerea stării noastre perfecte.

Vrei să-ți lungeşti viața nefericită mai departe? Care este rostul ei, dacă nu înțelegerea unei stări eterne, perfecte, în care eşti complet conectat cu toate elementele creației și cu Creatorul? După toate acestea, nu mai este nimic altceva.

Perfecțiunea este scopul dezvoltării noastre. În timp ce accelerezi această mișcare, schimbi principiul dezvoltării de la lovituri și necazuri, la o dezvoltare bună – propria ta aspirație spre o stare de perfecțiune. Asta e tot.

De fapt, poți părăsi Cabala și să nu faci nimic. Și după 200 de ani, te vor conduce cu un baston către fericire, spre această stare și totul va fi în regulă. În orice caz, vom realiza corectarea și împlinirea completă.

Din emisiunea de pe KabTV, „Fundamentele Cabalei” 2/9/20

De la Babilon la Roma, partea 2

Natura umană: Să te bucuri pe seama altcuiva

Întrebare: Ce ideologie a unit poporul Israel în timpurile primului Templu?

Răspuns: A fost ideologia lui Avram, care fiind un conducător spiritual al babilonienilor în timpurile Regelui Nimrod, a descoperit o forță generală de guvernare a naturii, Creatorul.

Această forță nu numai că unește totul, ci de asemenea acționează ca opusul ei însăși – deconectează. Toată natura există pe simbioză acestor două forțe: conexiune și separare.

Întrebare: Baal HaSulam scrie că evreii au adoptat gradual “căile apropiaților lor de a se bucura de viață, așa cum le cerea egoismul lor”. Care este problema cu asta?

Răspuns: Natura umană este egoistă. Natura sa opusă este altruistă. În lumea noastră, de ex. în conștiința și senzația noastră, doar natura egoistă a lumii este revelată, iar cea altruistă doar în măsura necesară pentru a își menține existența.

Mai este o altă parte când natura altruistă a lumii este revelată, iar cea egoistă există doar pentru a-și menține existența.

Întrebare: Dar de ce spune: “Au adoptat căile apropiaților lor de a se bucura de viață”? Ce este greșit cu a te bucura de viață?

Răspuns: În lumea noastră asta se poate întâmplă atunci când te gândești doar la tine însuti. În general, nu este nicio problemă cu a te bucura de viață. Problema stă în faptul că tu te bucuri de viață pe seama altora.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 78/19

“Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul” (Times Of Israel)

Jurnalul “The Times of Israel” a  publicat noul meu articol “Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul

Sărbătoarea de Pesah (Paște în limba ebraică) din acest an este de așteptat să fie unică în istoria modernă. Pentru prima dată, poporul evreu de pretutindeni va sărbători atât în jurul mesei, cât și în internet. Este o situație specială, datorată restricțiilor aplicate asupra sărbătoririi în familia extinsă, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili, pe vârstnici, de o potenţială infectare cu COVID-19. Această situație nouă este o oportunitate de a ne extinde percepţia și a privi imaginea de ansamblu: conexiunea dintre ieșirea din Egipt și ieșirea din această pandemie.

În noaptea de Pesah, toată lumea stă alături de cei dragi, la o masă festivă, citind despre libertate, despre suferințele sclaviei și ale bolilor, despre dorința de eliberare. Ne întrebăm, Ma nishtana (ce s-a schimbat)? Reflectăm la ceea ce diferențiază noaptea aceasta de toate celelalte. Anul acesta, această întrebare tradițională are o dimensiune mai profundă, cerând din partea noastră o analiză semnificativă și completă.

Trecând peste toate calamităţile

Pesach este „trecerea” sau „tranziția” de la starea egoistă de iubire de sine la aceea în care îți iubești aproapele, când te gândești cât de puțin și la ceilalți. Această transformare este similară cu înlocuirea completă a programului de operare al unui computer. Și noi, oamenii, trebuie să ne înlocuim programul interior actual, bazat pe interes și egoism cu unul bazat pe grija reciprocă.

Pandemia de coronavirus a izbucnit în întreaga lume exact în acest scop: pentru a ne da seama că întreaga umanitate este un întreg și orice element din natură, chiar și un virus minuscul, poate afecta instantaneu întregul sistem. Pandemia ne spune: „Stați acasă; veți fi închişi până când veți începe să vă dați seama că sunteți blocați în interiorul ego-ului vostru”. Situația noastră actuală indică faptul că natura este interconectată și doar oamenii sunt izolați intern, unii față de alții.

Expresia „am fost sclavi”, pe care o recităm ca parte a tradiției de Pesah, se referă la marele ego care stăpânește totul. Suntem sclavi ai Faraonului, ai egoismului nostru, din cauza lipsei de considerație față de ceilalți. În lumea modernă, am ridicat puterea Faraonului la o cotă amețitoare și acum acesta ne loveşte din plin. Egoismul fără restricții ne instigă împotriva altora, provocând respingere, certuri și lupte.

COVID-19, nu este o plagă, ci o oportunitate

Toate ființele umane și toate părțile naturii sunt legate într-un sistem unitar. Dacă un individ se gândește numai la sine, este dăunător pentru toți ceilalți. Mai mult, se produce astfel un prejudiciu care se răspândește rapid pe scară largă, ca o epidemie. Corpul sănătos are nevoie ca toate organele și sistemele sale să fie integrate. În mod similar, în societate, integrarea garantează sănătatea sistemului asigurând bunăstarea oamenilor și a naturii. Prin coronavirus, natura încearcă să ne aducă la înțelegerea faptului că garanția reciprocă este o necesitate pentru supraviețuirea noastră. Adică trebuie să devenim un singur om cu o singură inimă.

Prin urmare, COVID-19 nu poate fi considerată o plagă rea, care a apărut fără niciun motiv sau scop, la fel ca plăgile din Haggadah despre care citim în mod tradițional când stăm la Seder de Pesah (masa din ajun de Pesah). Virusul este de fapt o oportunitate pentru umanitate, azi mai mult ca niciodată, de a se elibera din ghearele autodistrugerii și sclaviei. Aceste momente provocatoare ne pun în față o oglindă, ca să  conștientizăm ce trebuie corectat pentru a fi în echilibru cu natura și a urmări bunăstarea generală. Când scopul din spatele conexiunii noastre cu lumea este de a exploata totul doar pentru un câștig personal, vine și momentul în care toate aceste conexiuni greşite devin insuportabile iar natura le distruge, manifestându-se sub forma unei calamități.

Când reparăm relațiile umane distructive și ne unim deasupra diferențelor dintre noi, suntem salvați de dușmani și ieșim din exil, spre libertate. Ieșirea din gândurile și acțiunile egoiste către cele de dăruire este scopul profund al ieșirii din Egipt.

Orice unire a inimilor și a intențiilor noastre bune, în favoarea altora, este o realizare a principiului „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunile de corectare, sunt incluse în această regulă. Astfel putem ajunge în sfârșit la conexiunea completă și corectă și intrăm în Țara (Eretz, din cuvântul Ratzon [dorință]) Israel (Yashar-El, adică direct la Creator). Cu alte cuvinte, dorința noastră devine similară cu forța naturii care controlează totul și se unește cu ea. Este Forța Superioară care aduce libertate, sănătate și toată bunătatea din viață.

Pesah fericit!

O cupă pentru Profetul Ilie

Din pagina mea de  Facebook Michael Laitman 4/8/20

În fiecare noapte de Pesah (Paște), în timpul mesei ceremoniale, există obiceiul de a turna o cupă suplimentară de vin și de a o păstra pentru profetul Ilie, ca un gest de întâmpinare. Pesah simbolizează trecerea de la egoism la altruism, iar Ilie simbolizează forța care ne schimbă de la iubirea de sine, la iubirea aproapelui. Egiptul simbolizează egoismul nostru și începem să simțim Egiptul ca un exil, atunci când începem să vrem să ieșim din egoismul nostru. Cu cât vrem să trecem mai mult către iubirea celorlalți, cu atât suferă mai mult ego-ul nostru, iar Egiptul devine mai întunecat pentru noi.

În cele din urmă, Egiptul devine atât de întunecat încât nu putem vedea nimic bun în el. Este o stare de recunoaștere intensă a egoismului nostru și o cerere din adâncul inimii către Creator să ne schimbe, pentru a nu mai face vreun rău și să nu mai avem gânduri rele despre ceilalți. Când cererea este atât de intensă, încât niciun câştig sau vreo recompensă nu mă pot ispiti nici măcar să îmi doresc să simt plăcere, are loc trecerea de la rău la bine. Această tranziție este numită „venirea profetului Ilie”.

Pesah fericit!

Uniunea Europeană este pe moarte, şi aşa ar trebui

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 4/9/20

Uniunea Europeană s-a născut din greşeală și va muri în agonie. Ea a fost construită pentru a oferi Europei un avantaj competitiv în fața SUA și a consolidării Chinei și Rusiei. S-a concentrat aproape exclusiv pe crearea unei piețe și a unei monede comune, fără să ia în considerare implicațiile sociale ale unei uniuni de popoare care s-au aflat timp de secole în conflict unele față de altele.

Uniunea monetară a creat o monedă puternică, dar a sărăcit multe dintre statele sale membre, făcându-le dependente, descurajate și fragile. Nu a creat unitate; a creat și mai multă ură. Uniunea monetară fără solidaritate – ca sentiment de patriotism național pan-european, este nesustenabilă. Criza migranților aproape că a eliminat-o, deoarece a împins Marea Britanie afară din UE, dar uniunea trăiește încă. Cu toate acestea, criza coronavirusului pare să fie o lovitură căreia UE nu-i va supraviețui. În opinia mea, acest lucru este spre bine.

Globalizarea – o idee mare, greşit realizată

În principiu, uniunea este o idee nobilă. Este calea corectă de urmat, deoarece toată realitatea evoluează spre o unitate tot mai mare și spre colaborare. Evoluția a pornit de la cele mai simple particule la atomi, care au format molecule, care au creat organisme, etc. La fel, societatea umană a evoluat de la familii la așezări, care au devenit orașe, regiuni, țări și imperii.

Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între modul în care evoluează natura și modul în care evoluează societatea umană. Pe măsură ce natura evoluează, ea își menține echilibrul și armonia. Nu există în natură conceptul de supraconsum, deoarece fiecare animal ia doar ceea ce are nevoie pentru supraviețuirea sa. În cazul oamenilor, unde guvernează egoismul, supraconsumul este nucleul existenței noastre. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne prețuim mai mult pe noi înșine.

Prin urmare, orice alianță are, implicit, un motiv ulterior de a face rău cuiva,

de a răni un dușman al alianței, pe unul dintre membrii alianței sau chiar pe ambii. Aceasta este natura umană, dar ea contrazice principiul esențial al evoluției naturii, care constă în faptul că trebuie să se bazeze pe echilibru și armonie.

Pentru a crea o globalizare monetară de durată, oamenii din statele membre participante trebuie să decidă mai întâi că doresc acest lucru. Acesta este un proces profund și extins care necesită adoptarea unei identități pan-naționale mai puternică decât identitatea națională. Doar atunci când oamenii simpatizează mai mult cu entitatea multinațională decât cu propriul stat național, vor fi de acord cu o astfel de transformare.

În Europa nu a fost făcută o astfel de pregătire. Drept urmare, țările mai puternice, urmând natura lor inerentă de exploatare, au jefuit economiile mai mici și mai slabe, le-au sărăcit și le-au distrus. Astăzi, când a lovit coronavirusul,  ies la suprafață dușmănia și neîncrederea dintre ţări și dovedesc faptul că nu se pot baza una pe cealaltă. Acestea trebuie să pună UE ”pe pauză” și să o ia de la început. Iar primul pas în această direcție este revenirea la dezvoltarea economiilor locale.

Asta nu însemnă că țările nu ar trebui să construiască uniuni.

Dimpotrivă, cred că, până la urmă, când ne vom depăși egoismul, nu vom mai avea nevoie de granițe iar noțiunea de stat-națiune se va evapora. Dar nu suntem nicidecum acolo. În schimb, trebuie să fim conștienți, să ne recunoaștem egocentrismul și să încercăm să fim de acord cu reguli și granițe care să ne țină sălbăticia sub control și să ne permită să trăim în relativă pace și stabilitate.

Ulterior, ar trebui să începem să învățăm ce este unitatea care există în natură, în care fiecare parte contribuie cu abilitățile sale și primește de la colectiv tot ceea ce are nevoie pentru a prospera. Când vom vedea că o existență colectivă nu este doar mai sigură decât concurența individualistă, ci și mult mai plină de satisfacții, vom putea să construim cu precauție, încet și cu înțelepciune, o entitate comună. Dar aceasta nu va fi o entitate europeană, americană, rusă sau chineză, ci o rasă umană globală.

Până atunci, trebuie să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi.

(Imagine: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține o conferință de presă în care sunt detaliate eforturile UE de a limita impactul economic al epidemiei de coronavirus (COVID-19), la Bruxelles, Belgia, 2 aprilie 2020. REUTERS / Francois Lenoir / Pool)