Noul meu articol pe Linkedin “Când vechile valori mor, altele noi se nasc”

Nimic nu era mai important pentru noi decât „lucrurile”. Prin „lucruri”, nu mă refer în mod necesar la obiecte sau accesorii, ci la tot ceea ce ne deosebește de ceilalți, care ne face speciali, unici. Când a venit Covid, ne-a închis în casele noastre, ne-a făcut practic invizibili sau, mai degrabă, vizibili doar virtual și ne-a făcut aproape toate „lucrurile” fără sens. Dar, din moment ce nu putem trăi fără valori, pentru că atunci nu suntem diferiți de animale, am început să dezvoltăm altele noi. Acum, treptat, pe măsură ce suntem obligați să renunțăm la plăcerea de a obține respect și admirație, în aceeaşi măsură învățăm să ne bucurăm de conexiuni pozitive și reciproce cu ceilalți.

Atmosfera de pe străzi și din mass-media poate fi opusul total, dar există curente subterane care deschid calea către o nouă realitate. Războiul din exterior marchează respirațiile finale ale vechii lumi, unde fiecare era pentru sine.

Nici un început nu este ușor și cu siguranță nu începutul unei noi realități. Dar cu cât ne dăm seama mai repede că nu ne putem întoarce, acum și niciodată, cu atât mai rapidă și mai ușoară va fi tranziția. Vechile valori ne-au adus concurență, corupție, exploatare și poluare. Au provocat depresie, obsesie, înstrăinare și izolare. Ne-au adus și coronavirusul, care în cele din urmă le ucide una câte una.

Dintr-o dată, trebuie să ne gândim la alți oameni iar ei la noi. În acest proces, descoperim cât de bine este să comunici, mai degrabă decât să concurezi, să dai și să primești, mai degrabă decât să iei și să renunțăm și să ne conectăm, mai degrabă decât să ne înstrăinăm.

Cei care luptă în prezent pentru propriile drepturi vor pierde. Cei care luptă să-i unească pe toți, mai presus de toate diferențele și toate greutățile, vor triumfa. Poate nu personal, dar calea conexiunii va învinge calea separării; pur și simplu a sosit timpul pentru aceasta.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Invidia este dorința de a avea ce are altul. Celebrul filozof Spinoza a definit invidia ca nemulțumire la vederea fericirii altcuiva.

Care este motivul invidiei? De unde vine acest sentiment?

Răspuns: Invidia se naște în fiecare individ din egoismul său dezvoltat. Realizările altcuiva, realizări pe care el nu le are, trezesc un sentiment de invidie.

Întrebare: Invidia se bazează de obicei pe comparație. De ce ne comparăm cu ceilalți?

Răspuns: Pentru că suntem guvernați de ego, ceea ce arată că există încă egoism în apropiere, care se află într-o stare mai bună decât a noastră. Comparația dintre aceste două stări dă naștere sentimentului de invidie.

În același timp, invidia este un element de dezvoltare. Dacă, uitându-mă la altul, mi se pare că el este într-o stare mult mai bună, atunci mă străduiesc și eu pentru asta și, astfel, mă dezvolt.

Întrebare: Ar trebui să cultivăm un sentiment de invidie?

Răspuns: Absolut! Fără aceasta, nu vom avansa! Chiar și față de un copil, îi dăm din instict exemplu altcuiva: „Uite cum face asta!” La urma urmei, vrem dezvoltarea lui.

Întrebare: Invidia poate fi atât negativă, cât și pozitivă. Care dintre ele îl propulsează pe om înainte?

Răspuns: Ambele trebuie să se dezvolte în om, și cât mai mult posibil. Dar, în același timp, trebuie să  înțeleagă când invidia este pozitivă și utilă și când nu.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 07.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul are libertate de alegere?

Răspuns: Nu. Libertatea de alegere este doar în mișcarea către scop care își este desemnat, prin propriile eforturi sau în ciuda lor.

Întrebare: Cum se poate simți o persoană liberă, chiar dacă nu există libertate de alegere? Cum mă pot simți așa?

Răspuns: Omul se poate simți liber atunci când este în armonie cu natura, înoată de-a lungul acestui curent. Dacă simte această armonie, atunci nu există viață și moarte pentru el, ci doar o singură mișcare eternă.

Din „Kabbalah Express” KabTV, 01.09.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Pentru cine suntem responsabili?”

Se spune că „întreaga lume a fost creată pentru persoana respectivă” (cabalistul Yehuda Ashlag, „Introducere în Cartea Zoharului”). Înseamnă că suntem în cele din urmă responsabili pentru întreaga lume, adică pentru întreaga omenire.

Întrebarea devine atunci, de ce ne lipsește să ne simțim responsabili pentru întreaga lume?

Acest lucru se datorează faptului că natura noastră acționează printr-un filtru de auto-servire „împlinire maximă pentru efort minim”, care ne împiedică să simțim o responsabilitate atât de imensă.

Simțirea responsabilității pentru întreaga lume ar adăuga o greutate insuportabilă pe umerii noștri, așa că, pentru a ne scuti de o povară atât de constantă, natura noastră de auto-servire caută o viziune asupra lumii mai confortabilă. Elimină sentimentul de responsabilitate pentru nenumărați alți oameni și ne preocupă cu propriile nevoi personale, dorințe și preocupări.

Noi percepem lumea ca o proiecție a calităților noastre interioare. Prin urmare, dacă nu facem nici o mișcare pentru a ne ridica deasupra intereselor noastre personale înguste pentru a aduce beneficii celorlalți, atunci percepem lumea în consecință: ca o lume plină de indivizi care își prioritizează propriile interese, de multe ori în detrimentul celorlalți și al naturii.

Cu toate acestea, cu cât ne putem ridica mai mult decât interesele noastre personale restrânse și ne propunem să beneficiem pe ceilalți, cu atât vom dezvolta sentimente de responsabilitate și considerație față de ei. Aplicându-ne în beneficiul celorlalți, ne vom simți reciproc ca fiind mai apropiați și mai dragi. Cu alte cuvinte, cu cât dezvoltăm noi atitudini altruiste mai presus de cele egoiste înnăscute, cu atât ne vom simți mai responsabili pentru cercurile din ce în ce mai largi ale societății umane, până când în cele din urmă ne vom simți responsabili pentru întreaga lume.

Mai mult, lumea de astăzi pare mai interconectată și mai interdependentă decât oricând. Trăim vremuri în care interconectarea noastră globală devine din ce în ce mai evidentă prin intermediul economiilor și tehnologiilor globale. Coronavirusul este, de asemenea, un exemplu cheie al interdependenței noastre globale, arătând cum o particulă minusculă care a apărut într-un oraș a devenit o pandemie globală. Prin urmare, responsabilitatea și preocuparea doar pentru o persoană, un grup select sau o națiune nu vor reuși să ne asigure fericirea, pacea și siguranța de durată. Astăzi, suntem într-o epocă de tranziție majoră, în care va trebui să începem să ne asumăm responsabilitatea pentru bunăstarea umanității, deoarece beneficiul sau prejudiciul nostru depinde de amploarea beneficiului sau răului pe care îl experimentează umanitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cei care vin la putere sunt mai egoiști decât oricine altcineva și trebuie să calce pe alții pentru a se simți în viață. Oamenii care au interese diferite vor putea coopera numai dacă există un obiectiv comun mai înalt. Un bun exemplu este o amenințare externă, cum ar fi războiul, dar o răsplată mare, evlavioasă, poate, de asemenea, să unească oamenii.

Planul naturii indică faptul că suntem părți ale unui mecanism integral, global și că toată omenirea trebuie să evolueze către o stare de armonie reciprocă, complementare, iubire și bucurie eternă în aici și acum. Cheia este să înveți să-ti „iubești prietenul ca pe tine însuți” și să deveniti ca un singur om într-o singură inimă.

Din emisiunea KabTV  „ O viață noua 481 – Relațiile în conducere”, 23.12.14

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Dacă ne tratăm unii pe altii bine și mai ales dacă ne iubim unii pe altii, atunci nu pot exista oameni nevoiți, săraci sau bolnavi printre noi.

Aceasta înseamnă că problema se află doar în faptul că nu există dragoste între noi. Transferăm îngrijirea pentru persoanele care au nevoie la guvern. Suntem gata să donăm niște bani, dar nu ne punem inima în acest sens, nu ne putem îngrijora de oamenii care ne sunt străini.

De aceea nu vom putea scăpa niciodată de sărăcie și boli! Chiar dacă cheltuim miliarde de dolari în întreaga lume și organizăm tot felul de organizații și ministere care vor avea grijă de cei nevoiași, le vor oferi bani și tot ce au nevoie, vor exista totuși oameni săraci, bolnavi și nefericiți.

Este asa pentru că vrem să fim liberi de îngrijirea lor. Întrebăm: cât trebuie să plătesc pentru a nu fi rugat să iubesc? Sunt dispus să plătesc o sută de dolari pe lună pentru a fi lăsat singur. Cu toate acestea, aceasta nu este ceea ce Tora cere de la noi, ci necesită o atitudine din inimă.

Prin urmare, chiar și în cele mai bogate țări sărăcia, criminalitatea și suferința umană vor rămâne. Uite ce se întâmplă cu lumea noastră cu toate progresele și abundența ei. Dacă ne-am trata reciproc cu dragoste, am trăi în paradis. Cu toate acestea, nu suntem pregătiți să fim integrați cu ceilalți cu sentimentele noastre, ci doar să plătim bani pentru a fi lăsați singuri. Acest lucru nu rezolvă problema, deoarece Tora necesită o inimă umană.

Natura ne cere să ne iubim. Aceasta nu este ideea și invenția cuiva, la urma urmei, suntem în interiorul naturii și al legilor ei. Aceste legi acționează asupra noastră din ce în ce mai dur, ne conduc într-un colț și cer din ce în ce mai strict ca această condiție să fie îndeplinită: conexiune completă între noi, până la iubire.

Va trebui să îndeplinim această condiție oricum, dacă nu acum, atunci mai târziu. Vom muri și vom fi născuți din nou până când vom îndeplini cerințele naturii în timp ce trăim aici în această lume.

De fapt, scopul este de a obține adeziunea cu Creatorul și de a deveni asemenea Lui. Cu toate acestea, ea poate fi realizată numai prin acțiuni practice care sunt disponibile pentru noi, care sunt exprimate în dragoste pentru aproape ca și pentru sine.

În măsura în care ne urâm reciproc, ne îndepărtăm de Creator și nu-L simțim. De îndată ce vom începe să ne apropiem și să ne conectăm unul cu celălalt, ne vom simți reciproc și vom simți Creatorul între noi. La urma urmei, aceasta este o singură natură și totul depinde doar de distanțarea sau apropierea noastră.

Creatorul dorește ca noi să-L cunoaștem și, prin urmare, trebuie să parcurgem toate stările, de la separarea completă la conexiune, în toate formele posibile. Așa învățăm propria noastră natură. Egoismul nostru este atât de profilactic încât generează un număr infinit de diferite tipuri de ură. Cu toate acestea, pe măsură ce începem să ne apropiem de Creator, începem să-L simțim și să-l înțelegem și să ne conectăm cu El.

Realizarea constă întotdeauna în două părți: ura reciprocă și dragostea reciprocă. Conform diferenței dintre iubire și ură, începem să-l simțim pe Creator. Una nu poate fi atinsă fără cealaltă, pentru că suntem ființe create și obținem totul numai în contrastul opuselor.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/12/20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Sunt măștile Coronavirus cu ADEVĂRAT eficiente?“

Măștile sunt un fenomen foarte interesant în această pandemie. Îndrumările comune coerente de sănătate la nivel mondial, includ păstrarea distanței dintre noi, menținerea igienei personale și purtarea măștilor, iar măștile servesc în special pentru a opri răspândirea virusului către alții.

De ce sunt măștile atât de interesante?

Pentru că mulți oameni poartă măști ca măsură de protecție, pentru a nu lua virusul de la alții, dar măștile funcționează mai ales în direcția opusă: ele împiedică răspândirea virusului de la persoana care poartă masca la alții.

Dacă privim pandemia de coronavirus ca fiind Natura care ne trimite o lecție despre relațiile umane, atunci condițiile de purtare a măștii pe termen lung pot fi văzute ca o lecție pentru umanitate, de responsabilitate și considerație reciprocă. Este similar cu modul în care creștem copiii, spunându-le să se comporte corect și binevoitor, deoarece este în cele din urmă bine pentru ei să facă acest lucru, dar într-un context mai larg, ei învață cum să se raporteze pozitiv unii la alţii.

Omenirea nu a devenit conștientă încă de modul în care funcționează natura în culise: că ne ridică să devenim din ce în ce mai conectați și că, în cele din urmă, vrea ca noi să realizăm armonios conexiunea dintre noi. Deocamdată, simțim această strânsă conexiune ca intensificare a presiunii și a stresului și suferim mult din această cauză. Cu toate acestea, dacă permitem o schimbare fundamentală a atitudinii noastre față de conexiunea noastră crescândă – de la intenția de a ne beneficia singuri până la intenția de a aduce beneficii celorlalți – atunci vom experimenta literalmente o lume nouă. Vom simți cum conexiunea noastră strânsă este o oportunitate pentru noi de a suferi această schimbare fatidică de atitudine de la egoism la altruism și, procedând astfel, ne vom simți ieșind din îngustele colțuri individuale ale propriului beneficiu și vom intra într-o lume nouă și armonioasă de pace, iubire, unitate și conexiune perfectă între noi toți

Purtarea măștii poate ilustra, de asemenea, un exemplu filtrat în viața noastră actuală a celor patru etape ale schimbării de atitudine pe care le descrie înțelepciunea Cabala, etape pe care le parcurgem pentru a descoperi conexiunea noastră perfectă unii cu alţii.

A primi pentru a primi:  Port o mască doar cu gândul de a-mi proteja propria sănătate. Aceasta este cea mai egoistă dintre cele patru etape.

A dărui pentru a primi:  Purt o mască cu înțelegerea că îi protejez pe ceilalți de mine – de exemplu, dacă sunt un purtător asimptomatic – dar procedând astfel, dețin și intenția că procedând astfel mă voi proteja pe mine, în cele din urmă. Cu alte cuvinte, îmi pasă de ceilalți pentru că îmi pasă de mine. Acest lucru este încă egoist, dar are un element de altruism legat în interior.

A dărui pentru a dărui: Port o mască doar cu gândul că nu vreau să infectez pe alții cu virusul. Cu alte cuvinte, „dăruirea pentru a dărui” este o intenție de a nu dori să fac vreun rău altora.

A primi pentru a dărui:  Pe lângă purtarea unei măști pentru a nu face rău altora, mă gândesc la ce pot face pentru a aduce bunătate și beneficii celorlalți.

În înțelepciunea Cabalei, aceste patru etape descriu stări mult mai înalte de realizare spirituală decât exemplele filtrate prezentate aici. Cu toate acestea, ele oferă o mică testare a unei căi spre o conexiune pozitivă care ne stă în față. Ne putem raporta astfel la purtarea măştii ca exercițiu al atitudinilor noastre pozitive unul față de celălalt și, făcând acest lucru, ne putem îmbunătăți conexiunile și lumea în care trăim.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Pandemia coronavirus provoacă o complicație comună pentru toată umanitatea: oboseala pierderea scopului, a speranței și recompensei pentru efort. Omul simte subconștient că nu mai este nimic pentru care să trăiască și se scufundă în apatie, depresie și deznădejde. Întreagă lume pare să adoarmă.

Anterior, toți ne-am jucat, am fost în competiție, am construit și distrus, ne-am agitat constant, așa cum fac copiii. Astăzi este deja imposibil ca aceste jocuri să mai continue, iar oamenii nu înțeleg ce să facă și pentru ce. Sunt atât de multe restricții. Așadar, toată lumea este cuprinsă de apatie și lipsă de speranță; nu mai ai putere să te miști, nicio energie, niciun scop.

Se poate că Creatorul vrea să arate că nu are niciun rost să trăim pentru noi înșine, așa cum am încercat înainte? De fapt asta a fost înșelăciune de sine deoarece nimeni nu a trăit cu adevărat pentru el, doar i s-a părut în acel fel. Dacă noi începem să ne gândim unul despre altul acum din lipsa de speranță, ne vom sprjini unul pe altul în asta și Creatorul ne va sprijini și El

În acest fel vom vedea că este viață după moartea egoismului nostru! O altă viață eternă și perfectă, frumoasă, care ne poate da împlinire, motivație să trăim și multă energie.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 10/25/20, Scrierile lui Baal HaSulam, “Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu avem nicio realizare în lumea Infinitului, deoarece toate realizările noastre sunt posibile numai în locul care are un sfârșit. Senzația vine doar la granița unde se termină totul. Prin urmare, în starea infinitului, nu putem percepe sau înțelege nimic.

Este ca și cum aș fi fost aruncat în spațiul cosmic deschis și nu există altceva decât întuneric, nici măcar o singură rază de lumină și nu este clar unde care este partea de sus, jos, dreapta sau stânga. Nu înțeleg nimic, mă învârt la zero gravitație și nu simt unde sunt sau ce mi se întâmplă. Aceasta se numește lumea infinitului.

Punctul central din lumea infinitului este punctul în care totul se termină: atât dorința, cât și lumina. Este ca o gaură neagră.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 25/10/20, Baal HaSulam, „Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este adevărul dur al vieții?“

Adevărul ne alunecă în mod constant printre degete, în momentul în care înțelegem ceea ce credem că este adevărat.

Putem exersa mult pentru a ajunge la ceea ce considerăm a fi adevărul și, de îndată ce facem o mișcare în direcția sa, descoperim o adâncime suplimentară bazată pe discrepanțe, în adevărul pe care l-am simțit anterior. Ca atare, continuăm să căutăm adevărul iar și iar.

Dezvoltarea umană se îndreaptă continuu către realizarea noastră finală, a ceea ce numim „adevăr”.

Care este acel adevăr?

În general vorbind, adevărul este punctul inițial al creației, o stare în care suntem cu toții incluşi complet naturii, în întregime, fără nici o separare între noi. Mai mult decât atât, numai prin atingerea contactului cu acest punct, ajungem la adevăr.

Există multe etape pe calea atingerii acestui punct final al adevărului, dar toate sunt parțiale și incomplete. Prin urmare, chiar dacă putem atinge adevărul absolut, el este încă foarte îndepărtat de noi.

Natura, în acest caz, înseamnă calitatea naturii altruistă a iubirii și dăruirii, fără a lua în considerare beneficiul pentru sine. Ne naștem într-o calitate opusă, egoistă, a primirii, ceea ce numim „natura umană”, în care luăm în considerare în primul rând, beneficiul propriu. Prin urmare, etapele pe drumul către atingerea punctului suprem al adevărului sunt cele de a ne ridica deasupra calității noastre egoiste, din nou şi din nou către o calitate de grijă, dăruire și iubire, doar pentru a descoperi că ceea ce obținem de fiecare dată, ajunge să se piardă în egoism, ca și cum ar fi aspirată de o gaură neagră, din nou și din nou.

De asemenea, dacă continuăm să ne consolidăm mediul, adică tot ceea ce ne influențează, pentru a ne oferi exemple pozitive de a ne ridica deasupra egoismului și de a deveni mai bine conectați, mai atenți și altruisti, precum calitatea naturii, atunci vom continua să folosim propria tânjire pentru a ne „trage“ pe noi înșine la acel punct armonios final al adevărului, mult mai repede, mai plăcut și cu mult mai puțină suferință decât dacă nu am implementa o astfel de mișcare. Alternativ, dacă nu reușim să ne consolidăm mediul, astfel încât acesta să ne influențeze pozitiv, atunci lăsăm tăvălugul dur al evoluției să ne doboare cu nenumăratele sale crize, care servesc doar pentru a ne stimula, pentru a ne trezi nevoia de a ne schimba direcția vieții, precum și mediul pe care îl creăm, pentru a ne deplasa spre acest drum.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→