Întrebare: Ce este „cu frică de Creator”?

Răspuns: Frica în fața Creatorului înseamnă a avea un sentiment de prudență în relația cu El. Înțelegi că acesta este absolutul și, dacă vii la El, o faci doar cu câteva sugestii și dorințe care sunt demne să I le adresezi; ar fi imposibil să te adresezi Lui cu nesocotire sau cu ceva lipsit de importanță. Trebuie să fie ceva foarte special.

Întrebare: Atunci, este corect să spui venerație în fața Creatorului, mai degrabă decât frică în fața Creatorului?

Răspuns: Nu, venerația este pe primul loc. După cum ne sfătuiește Cabala, ar trebui să înțelegeți că, în principiu, Creatorul răspunde doar la o singură cerere a omului: cererea de a dezvolta calitatea de dăruire e, iubirea pentru celălalt, pe care o are Creatorul. Adică aș cere să fiu similar cu Creatorul.

Întrebare: În general, ar trebui să ne temem de Dumnezeu?

Răspuns: Nu, nu este nevoie să vă fie frică. Este necesar să simțiți trepidație. Frica apare din faptul că ai vrea să-L eviți. Aceasta nu este o calitate bună.

Trepidația este însă necesară. La urma urmei, căutați în permanență mijloacele de a vă apropia de Creator și de a vă adresa Lui, precum și de a primi unele calități de la El și de a le pune în aplicare pentru a fi mai aproape de El.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde vine sentimentul invidiei? Care este motivul?

Răspuns: invidia obișnuită dintre oameni este egoistă, când invidiez ceea ce are celălalt. Nici nu contează dacă o am și eu, dacă sunt mulțumit de ea și mă simt bine. Oricum, când îl văd ca pe ceva care dă plăcere altuia, atunci îi invidiez plăcerea. Aceasta este invidie nerezonabilă, invidie fără temei, indiferent de ce.

Întrebare: Deci aceasta este o consecință a naturii noastre egoiste?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Dacă invidia este privită ca un accelerator care mă ajută să-mi îndeplinesc dorințele, cum funcționează?

Răspuns: O astfel de invidie ar trebui dezvoltată special de persoana care practică Cabala, astfel încât să invidieze și alți cabaliști, deoarece aceștia se pot bucura de Creator și pot efectua mai multe acțiuni de dăruire și iubire.

Privindu-i, el se entuziasmează și vrea, de asemenea, să avanseze și mai mult în proprietatea dăruirii și dragostei față de oameni și, prin intermediul lor, către Creator.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot invoca suferințe în interiorul meu pentru că nu am nicio conexiune cu grupul?

Răspuns: Nu trebuie să invocați nimic, în niciun caz. Singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să cauți o conexiune cu Creatorul prin conexiunea cu prietenii.

Avansarea în acest mod este treptată, deoarece trebuie să ieșim dintr-o singură natură, să nu mai simțim sinele și să începem să simțim grupul și Creatorul din interiorul său.

Există o schimbare de lumi aici ca atunci când mă simt pe mine, este lumea mea și când simt grupul și Creatorul din interiorul ei, este lumea superioară.

Aceasta este o lucrare practică. Nu puteți sta acasă și să vă imaginați totul teoretic. Trebuie să implementați metoda și să vă angajați în diseminare.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” din 18.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Influența spirituală asupra întregii umanități depinde doar de grup, sau depinde și de sprijinul celor care ascultă puțin, citesc și sunt interesați, dar nu sunt încă incluși în acesta?

Răspuns: Ne bazăm pe toți prietenii noștri care sunt literalmente pe fiecare continent din lume.

Omenirea trebuie totuși să înțeleagă motivul spargerii noastre și al descendenței noastre teribile în această stare în care nu vedem viitorul și toată lumea experimentează anxietate și depresie.

Oamenii de știință spun că știința s-a epuizat. Experții financiari spun că nu mai este nimic de făcut și că se apropie un colaps general. Psihologii spun că întreaga lume se cufundă în droguri.

În principiu, am ajuns într-un stat în care, conform Cabala și tuturor practicilor spirituale în general, umanitatea are nevoie de conexiune.

Prin urmare, pe de o parte, viața ne-a împins spre nevoia de conexiune și de a găsi soluții la problemele noastre. Pe de altă parte, trebuie încă să dezvoltăm înțelepciunea Cabala, care tocmai pe această temă își stabilește viziunea de a corecta lumea.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu putem ajunge la un acord cu Creatorul?

Răspuns: Depinde de ce anume dorești să ajungi la un acord. Dacă vrei ca El să vă facă favoruri și să facă concesii, nu se va întâmpla. Suntem cu toții într-un sistem foarte rigid de conexiuni reciproce. În acest sistem, nu pot exista cereri de genul: „De ce te joci cu mine? De ce mă maltratezi atât de mult timp? Vezi cât sufăr !? ” Toate acestea nu ajută. La urma urmei, vezi cum omenirea a încercat să pledeze față de Creator și oferindu-I jertfe de parcă ar aștepta astfel de jertfe de la noi. Aceasta nu funcționează.

Există un sistem perfect corect și sănătos de conectare reciprocă a tuturor dorințelor egoiste într-un sistem de conexiune altruistă. Trebuie să învățăm acest sistem în cel mai bun mod posibil, să îl înțelegem și atunci vom putea să existam în el și să-l dezvăluim în timp ce trăim încă în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 25.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La mijlocul secolului trecut, antropologii au introdus conceptul de culturi de contact și non-contact. Există culturi, de exemplu, în Asia sau Europa de Sud, în care oamenii se angajează mai des în interacțiuni tactile și există națiuni mai reci care sunt departe de acest tip de comportament.

Unii cercetători au calculat că un cuplu, așezat la o masă într-un restaurant din Paris, a realizat 110 atingeri reciproce pe oră, în timp ce la Londra, niciunul. Care este rădăcina acestui fenomen? Această apropiere între oameni înseamnă că există unele națiuni care sunt mai aproape de unitate?

Răspuns: Nu. Nu aș spune că acest lucru semnalează apropierea oamenilor, dar totuși se vorbește despre caracterul lor popular național și despre educație. Multe depind de mediul în care a fost crescută persoana. Totuși, putem vedea de la oamenii care se mută dintr-un loc în altul și trăiesc, de câteva generații, departe de țara lor natală, cât de diferiți sunt în comparație cu rezidenții locali.

Întrebare: Deci, toate calitățile noastre naturale nu afectează în niciun fel gradul de unitate despre care vorbiți? Va trebui fiecare să facă propriile eforturi?

Răspuns: Fără îndoială, toată lumea ar trebui să facă eforturi pentru a se uni, pentru a se ridica nu numai deasupra egoismului, ci și peste obiceiurile lor, pentru a fi mai aproape de ceilalți.

La urma urmei, dacă cineva care îți vorbește, te atinge o dată pe oră și cineva te ține tot timpul de mână, asta nu înseamnă încă nimic. Trebuie să luăm în considerare calitățile particulare ale acestei persoane, modul în care a fost crescută și în ce mediu. Totul este foarte complicat.

Vorbesc despre apropierea care se întâmplă atunci când oamenii simt la fel. Cel mai important lucru este să te afli într-o inimă comună. Poate că toată lumea depune un efort diferit pe care nu-l putem compara. Dar aceasta este deja o problemă la un nivel superior.

Întrebare: Despre ce fel de lucruri simt oamenii la fel?

Răspuns: Despre dacă se află într-o dorință sau aspirație comună, precum și despre modul în care definesc această stare, ce fac cu ea, de ce sunt împreună și care este scopul unirii lor.

Toate acestea ar trebui să le fie clare. Cât de mult pot fi mai apropiați unul de celălalt în clarificarea acestui scop este rezultatul unirii lor.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare”, din 30.10.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Putem construi un pod peste o prăpastie pe care nimeni nu vrea să o treacă?”

Este scris: „Unde nu există oameni, încearcă să fii o persoană” (Mishnah, Avot, 2: 5). Pare foarte potrivit să invocăm această zicalăîntr-un moment în care oamenii și-au pierdut orice încredere unul în celălalt, în autorități și se simt fără speranță privind viitorul. Trecem printr-o trezire dificilă, o constatare a fragilității societății noastre.

Democrația și-a dovedit încă o dată vulnerabilitatea. Italia a fost o democrație înainte să cadă pradă fascismului. Germania a fost o democrație înainte să cedeze nazismului. Chiar și fondatorul comunismului chinez a intenționat inițial să formeze o democrație. Celebrul istoric Maurice Meisner a scris despre Mao Zedong, „Nici termenii„ socialism”, nici „bolșevism” nu au apărut în „Manifestul” lui Mao. Mai degrabă, „democrația” a fost numită de Mao „ideologia de bază” a rezistenței la opresiune”. Acum, se pare că Statele Unite ale Americii traversează același calvar când un vis devine un coșmar.

Trebuie întotdeauna ca democrația să eșueze? De ce totalitarismul pare să o depășească întotdeauna? Poate că dacă înțelegem acest lucru, vom înțelege cum să salvăm societatea noastră din agonie.

Ne place sau nu, persoane diferite au păreri diferite. Nu vor exista niciodată idei similare, în nicio societate, în niciun moment, așa cum au spus înțelepții noștri (Midrash Rabbah, 21: 2), „Deoarece fețele lor nu sunt similare, la fel și părerile lor nu sunt aceleași. Mai degrabă, fiecare are opinia lui”. Deci, cum putem determina cine are dreptate atunci când suntem destinați să fim diferiți? De ce părerea mea trebuie să fie corectă și părerea celuilalt greșită, dacă niciunul dintre noi nu îl poate convinge pe celălalt? Există o eroare în sistem?

Nu, nu există nicio eroare. Eroarea este în înțelegerea noastră a sistemului. Nu există similitudini de vederi, deoarece nu este menit să existe. Este menit să existe diversitate! Din nou, opiniile diferite nu sunt dezacorduri, sunt diversitate!

De ce trebuie să existe diversitate? Fără diversitate, nu există evoluție, creștere, viață. Totul există doar prin elemente diverse și de obicei opuse, care lucrează împreună pentru a menține sistemul pe care îl locuiesc. De la particule de atomi la grupuri de galaxii, universul constă în contrarii care cooperează pentru a menține sistemul pe care îl ocupă.

Și animalele se ucid reciproc pentru hrană, dar mențin astfel sănătatea și garantează supraviețuirea speciilor pe care le vânează. Trăim într-o lume a contradicțiilor, deoarece doar contradicțiile garantează dezvoltarea și progresul.

Dar noi, oamenii, suntem o excepție. Înființăm democrații tocmai pentru că apreciem diversitatea și necesitatea dezacordurilor ca bază pentru progres, totuși cedăm în fața ego-urilor noastre și stabilim că doar punctul nostru de vedere este corect. Pe măsură ce ego-urile noastre preiau controlul, pierdem din vedere faptul că diversitatea împietrită este o condamnare la moarte pentru noi și pentru societate? Cum să nu ne dăm seama că tocmai opinia opusă este cea care face ca propria noastră opinie să conteze? Cum să nu ne dăm seama că adversarul meu ideologic este cel care dă meritul ideologiei mele?

Dacă ne reducem la tăcere unii pe alții, nu ne vom amuţi doar pe noi înșine, ci ne vom amuţi mintea, inimile și în cele din urmă ne vom distruge societatea și viața. Nimic nu poate fi mai periculos decât credința că numai eu am dreptate și oricine nu este de acord cu mine greșește.

A fi o persoană, ca să revenim la proverbul din deschidere, înseamnă a susține diversitatea atunci când toată lumea o critică. Înseamnă să nu mă gândesc că doar punctul meu de vedere este corect, ci mai degrabă să-mi mențin punctul de vedere, deoarece aceasta este partea mea din pod, prețuind în același timp faptul că alte persoane, care mențin alte puncte de vedere, mențin cealaltă parte a podului. Numele podului este diversitate și îl construim susținând multitudinea de puncte de vedere. Acesta este singurul mod în care putem începe să avansăm.

Așa cum nu putem merge pe un singur picior, ci avem nevoie de ambele picioare pentru a merge mai departe, tot așa opiniile noastre au nevoie una de cealaltă, astfel încât noi, ca societate, să putem avansa. Acolo unde nu există oameni, este pentru că nu există poduri între ei. Construiește-le și fii o persoană!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Către un an al socotelilor”

2021 nu va fi un an ușor pentru America. Nu va fi un an ușor nicăieri sau pentru nimeni, dar este probabil ca americanii să simtă asta mai mult decât alții. Condițiile pentru o furtună perfectă s-au copt; combinația dintre o epidemie care revendică zilnic mii de vieți, o economie în eșec și incertitudinea cu privire la viitorul finanțelor personale, ura aprinsă între stânga și dreapta și între negri și albi și pierderea încrederii atât în ​​mass-media cât și în autorități îi va obliga pe americani fie să opreascătotul și să contemple viitorul lor ca națiune, fie să lase țara în spirala accelerat descendentă spre distrugere.

Toată lumea recunoaște deja gravitatea situației; toată lumea vorbește despre asta și sunt foarte fericit că o fac. Sper că aceste analize, oricât de dure ar fi acestea, vor ajuta țara să se stăpânească singură și să pună ceva ordine în haos.

Cele două forțe care se luptă în America, între Stânga și Dreapta, sunt două abordări ale vieții care există în întreaga lume. America posedă toate contradicțiile; este un fel de Babilon modern. Din acest motiv, dacă americanii își pot depăși sciziunile și pot coagula o formă de solidaritate deasupra diferențelor lor, care vor rămâne cu siguranță, atunci America va da un exemplu pe care toată lumea îl va urma cu plăcere.

Tocmai pentru că America, mai mult decât orice altă țară, a consacrat egocentrismul, inversarea acestei ideologii va indica restului lumii că este într-adevăr posibil să punem restricţie ego-ului. Dacă vor descoperi că nu au de ales decât să „detroneze” ego-ul, deoarece sistemul egoist nu mai funcționează, iar sistemele economice și sociale pe care le-au construit în jurul lui se destramă, vor avea motivația necesară pentru a se uni deasupra răutății și ranchiunii, care au apărut în principal în ultimul an. Nu va fi plăcut, dar un calcul, o recunoaștere a bolilor din societate este obligatorie, dacă vor declanșa un proces de vindecare.

Imperiile se ridică și cad. Dar când un imperiu precum Statele Unite ale Americii va cădea, va doborî împreună cu el multe alte țări și oameni. Toată lumea va suferi din stingerea unui sistem atât de masiv precum SUA, nu doar americanii, deși ei vor suferi în mod special.

Până acum, încă nu am văzut forțe sau oameni suficient de îndrăzneți, suficient de imparțiali și suficient de acceptați public pentru a conduce procesul de vindecare a Americii. Cu toate acestea, atât timp cât este posibil să inversăm tendința, nu trebuie să pierdem speranța. Vremurile viitoare ne vor spune dacă am meritat titlul de „oameni” și ne-am ridicat deasupra ego-urilor noastre pentru a forma o nouă unitate a societății sau dacă am cedat ego-urilor noastre și am renunțat la cârmă în favoarea fiarei din noi.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Punerea sub acuzare a Sistemului”

A doua punere sub acuzare a președintelui Trump nu este doar a lui. Aceasta marchează prăbușirea întregului sistem, o prăbușire a Constituției. Aici trebuie să existe o întreagă revizuire, o reconstrucție a sistemului. Foarte curând, va deveni negreşit de clar că totul se destramă – lumea afacerilor, întreaga economie, întregul sistem monetar, societatea, sistemul judiciar, elaborarea politicilor, totul se va destrăma. America va trebui să închidă totul, să curețe totul și să se reconstruiască de la zero.

Nu mă îndoiesc că dominarea actuală a Stângii doar va întări Dreapta. Deși în prezent, Stânga pare mult mai intimidantă, iar oamenii se tem să-și spună părerea, rezultatul va fi un colaps general al sistemului și va începe tocmai cu Stânga.

Ceea ce vedem acum în America este ceea ce am văzut în Rusia sovietică. În cele din urmă, totul devine corupt, putrezit până la miez și totul se destramă. Când instituțiile devin disfuncționale, când legăturile dintre diferitele părți ale societății se dezintegrează fără reparații, totul se destramă.

Și ceea ce se întâmplă în America se va întâmpla peste tot. Aceste evenimente istorice vor cataliza schimbări dramatice în întreaga lume. Omenirea se apropie rapid de un punct al notei de plată, atunci când oamenii înțeleg că nu mai pot să meargă așa mult timp, gândindu-se doar la ei înșiși. Capitalismul nu va funcționa și nici socialismul sau comunismul.

Soluția nu va veni prin alegerea unei căi ideologice diferite, ci printr-o prăbușire generală care îi va determina pe oameni să-și dea seama că sunt dependenți fără speranță unul de celălalt. Acest lucru îi va forța pe oameni să construiască sisteme care, pentru prima dată în istorie, să răspundă cu adevărat nevoilor fiecăruia, mai degrabă decât doar celor din poziții de putere.

Mergem într-o nouă eră, o nouă generație, când oamenii înțeleg că, dacă lasă ego-urile lor să conducă vor distruge lumea, deci ei luptă nu unul împotriva celuilalt, ci împotriva propriilor ego-uri. Va fi o generație când nu va trebui să lucrăm atât de mult pentru viața noastră, dar va trebui să lucrăm mult la conexiunile noastre. În anii următori, oamenii vor petrece mai mult timp pentru a-și repara și îmbunătăți relațiile sociale, decât pentru locurile lor de muncă obișnuite; aceasta va fi noua necesitate.

Doar atunci când ne concentrăm pe relațiile noastre, vom putea „inaugura” noul sistem – sistemul social de guvernare, care nu va fi nici socialist, nici capitalist, ci un sistem social-economic, ai cărui indici măsoară conexiunile sociale, al cărui PIB măsoară expresii de solidaritate și a cărui monedă este contribuția la comunitate, oraș, stat și țară.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ȋnapoi, la zilele unui singur şi unic adevăr”

[Un delegat  la al 17-lea Congres Bolșevic al Partidului Comunist al Uniunii, care ținea un ziar Pravda, în 1934.]

Am crescut în Rusia Sovietică sub regimul comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În acele vremuri, totul era simplu: exista un singur adevăr, care ieșea dintr-un singur partid și puteai citi despre acesta în singurul ziar care se găsea, numit în mod potrivit Pravda [Adevărul]. Nu existau alte puncte de vedere care să fie auzite sau văzute, iar întreaga națiune era crescută și educată în conformitate cu acel unic Pravda (adevăr) existent.

Pe cealaltă parte a lumii era marele adversar al adevărului: America! America avea tot felul de idei, cum ar fi mai multe partide și credința că fiecare are dreptul la propria opinie, chiar dacă aceasta contrazicea Pravda (adevărul). Ei erau dușmanul!

Problema cu URSS a fost că oamenii au insistat să aibă idei diferite. Unii erau comuniști devotați, iar alții nu. Unii chiar au susținut capitalismul, genul care a fost implementat de cealaltă parte a lumii. Desigur, nu puteam vorbi despre asta, dar oamenii credeau încă. În cele din urmă, totul s-a răsuflat și a răsuflat și a răsuflat, până a explodat.

Pot să înțeleg liderii Rusiei Sovietice; nu acționau decât în ​​mod natural. Toată lumea vrea să conducă și, atunci când cineva are șansa de a conduce și de a elimina concurența pe parcurs, este de la sine înțeles că el sau ea o vor încerca.

Cu toate acestea, lumea nu constă doar dintr-o parte, ci din două (cu multe între ele). Noi, oamenii de la mijloc, trebuie să aducem împăcare între cele două extreme și să le folosim în beneficiul nostru, în beneficiul tuturor!

Ne gândim la noi înșine ca ființe separate, că doar punctul nostru de vedere contează și o opinie opusă este greșită în mod implicit. Uităm că, dacă nu ar fi această altă opinie, a noastră nu ar exista, de asemenea. În loc să ne dăm seama că numai funcționarea comună a tuturor punctelor de vedere din societate creează o societate completă și, în loc să ne alăturăm tot mai multor contradicții sub umbrela uniunii noastre, ne risipim viața încercând să distrugem acele suflete păcătoase al căror păcat este că văd lucrurile diferit de noi. Drept urmare, nu există unitate și nu există deloc societate și chiar și punctul nostru de vedere nu mai contează. Dacă nu mă crezi, du-te și caută în Rusia, vezi dacă găsești acolo comunism sau capitalism. În lipsa unuia, îl pierzi și pe celălalt.

America de astăzi se grăbește spre trecutul Rusiei. Marea presă tehnologică a decis a cui voce ar trebui să fie auzită și vor vedea că numai această voce este auzită, această voce este singura care este Pravda(adevărul). Restul sunt, ei bine, știri false. Pentru a proteja Pravda(adevărul), tot ceea ce îl contrazice trebuie scos și anulat: postări, canale, oameni.

Imaginați-vă inima hotărând că creierul dvs. răspândește informații false în restul corpului și, prin urmare, ar trebui să fie redus la tăcere astfel încât inima opreşte fluxul de sânge către creier. Vă dați seama ce ar însemna asta? Așa fac giganții mass-media societății și se va termina exact la fel cum ar fi dacă inima ta ar opri fluxul de sânge către creierul tău.

Singura soluție pentru dezastrul care se desfășoară în America este să realizăm că unitatea este mai importantă decât orice viziune anume. Și de unde știi cu cine să te unesti? Uneste-te tocmai cu cel care nu este de acord cu tine. Și cum să vă uniți? Verificați dacă persoana cu care vă confruntați nu este de acord cu dvs. cu privire la nimic, verificați dacă înțelege că nimeni nu are merite pe cont propriu și apoi ieșiți împreună la o bere pentru a celebra dezacordul dvs.; atât este de simplu!

Din nou, nu trebuie să fiți de acord; trebuie să vă apreciați că ați reușit să transcendeți neînțelegerile. Aceasta este ceea ce te face să fii uman, om și nu faptul că pledezi pentru o noțiune fabricată despre societatea umană, pe care cineva a plantat-o ​​în mintea ta.

În cele din urmă, dacă există un singur adevăr, acesta este adevărul diversității noastre inexorabile. Să o sărbătorim, deoarece aceasta ne dă viață.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→