Întrebare: Este necesar ca o persoană care se află pe calea spirituală să se căsătorească sau să fie căsătorit?

Răspuns: Este de dorit pentru un bărbat. Nu este necesar pentru o femeie.

Întrebare: Cum înțelege cineva că este alături de persoana potrivită în familie? Aceasta se referă la soț și soție.

Răspuns: Aceasta este persoana care nu interferează cu munca voastră spirituală, vă susține în acest sens, poate chiar simpatizează și participă ea însăși.

Întrebare: Cum poate un cuplu care începe să studieze știința  Cabala, să declanşeze potențialul într-un copil?

Răspuns: Uneori vorbind despre aceste subiecte în fața unui copil, oferindu-i cărți din biblioteca noastră de pe Internet și determinând astfel dacă este interesat de Cabală. Cred că ceva îl va interesa.

Întrebare: Deci, un copil, ca un adult, are un fel de libertate de alegere în asta?

Răspuns: Desigur. La urma urmei, nimeni nu-l obligă.

Întrebare: Putem învăța ceva de la un copil în dezvoltarea noastră spirituală?

Răspuns: De obicei, copiii dau părinților multe exemple de acest fel. Așadar, adulții au această oportunitate.

Din KabTV “Cabala Expres” 7/19/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Au fost fiinţele umane domesticite?”

Suntem într-un proces de dezvoltare care este condus de un ego uman în continuă creștere, care nu ne va lăsa niciodată să rămânem în pace și calmi. Ne va conduce la astfel de dezastre și suferințe încât, după dezvoltarea ego-ului, va trebui să ne oprim și să ne gândim pentru ce trăim.

Punând la îndoială semnificația vieții noastre, vom descoperi că va trebui să schimbăm ego-ul care crește în noi, îndreptându-l spre echilibru, unificare, îmbrățișare și similitudinea calităților cu natura. Procedând astfel, vom obține o senzație de eternitate și perfecțiune.

Spre deosebire de animale, care pot fi domesticite, noi oamenii nu suntem în stare să stăm și să consumăm pur și simplu. Egoul nostru este obligat să ne aducă într-o stare de imens gol interior, o stare din care va trebui să ne schimbăm ego-ul și abordarea vieții pentru a atinge echilibrul cu natura.

Aici, noi oamenii, suntem diferiţi de animale. Dorința animalelor este neschimbată. Ele pot primi hrană și apoi se pot odihni. Cu toate acestea, pentru noi este insuficient pur și simplu să obținem hrană pentru a ne odihni și pentru a fi în pace și mulțumiți. Dimpotrivă, va trebui să umplem golul pe care îl vom simți din ce în ce mai mare. Acest gol ne va aduce la nevoia de a ne schimba atitudinea și abordarea față de viață.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Aroganţa Covid a Israelului”

Există o celebră anecdotă că, odată, când președintele Richard Nixon s-a întâlnit cu prim-ministrul israelian Golda Meir, el a mărturisit într-un moment de sinceritate că a fost complicat să guvernezi 200 de milioane de americani. La aceasta, ea a răspuns: „S-ar putea să aveți 200 de milioane de americani pentru a guverna, dar eu am 6 milioane de prim-miniștri pentru a guverna”. Până în prezent, nu știm cum a răspuns Nixon la gluma lui Meir.

Ceea ce știm este că a avut dreptate. În Israel, toată lumea știe totul despre orice.

Când a apărut Covid-19, întreaga lume a intrat în panică, iar noi, în Israel, am știut imediat ce să facem și ne-am exprimat opinia oricui ar vrea (sau nu) să asculte. Într-adevăr, suntem un popor încăpăţânat.

Există un motiv pentru asta. Strămoșii noștri erau indivizi aprigi și puternici, care au părăsit propriile triburi și popoare și s-au alăturat lui Avraam pentru a forma o nouă națiune care s-a unit mai presus de toate diferențele. Uneori au reușit, și fericirea profundă s-a răspândit printre ei.

Alteori, egoul lor neînduplecat avea să preia controlul și ei au revenit la vechile lor egouri înfumurate. Apoi, ura arzătoare a izbucnit printre ei. Cu toate acestea, după ceva timp, își vor aminti principiul care i-a făcut o națiune – unitatea mai presus de diviziuni – și își vor reafirma naționalitatea.

Astăzi, avem încă acele diviziuni aprinse, dar nu mai avem momentele când ne ridicăm deasupra lor. Ura a crescut atât de intens printre noi, încât nu ne mai putem uni deasupra ei. Acesta este motivul pentru care prin fiecare problemă care apare, apare o oportunitate pentru altercație.

Singurul moment în care manifestăm un anumit nivel de unitate este în timpul războiului. Toți israelienii simt acest lucru și mulți recunosc că, dacă există ceva de care să fim recunoscători este atunci când Gaza lansează rachete în Israel, acesta fiind singurul moment în care nu mai luptăm unul cu altul.

Deocamdată, nu văd că acest lucru se va schimba prea curând. Dar la un moment dat, israelienii își vor da seama că trebuie să se unească nu numai pentru că sunt bombardați, ci pentru că au o misiune: să dea un exemplu de a lăsa deoparte diviziunile, de a se uni deasupra acestora și de a construi o națiune puternică.

Tocmai exemplul unei națiuni create din străini este ceea ce lumea trebuie să vadă astăzi, deoarece toată lumea se simte înstrăinată de toți ceilalți. Când israelienii se unesc, aceștia dau acest exemplu și aceasta este tot ce trebuie să facă pentru a-și rezolva toate problemele cu vecinii lor și cu întreaga lume – să se unească între ei.

Deocamdată, preferă să se unească cu oricine numai nu unul cu altul. La un moment dat nu vor avea de ales și o vor face. Sper că acest moment va veni în curând.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ar putea Orientul Mijlociu să se înece în războaie pentru apă?”

Încălzirea globală, anii de secetă din urmă și absența investițiilor în tehnologiile de economisire și desalinizare a apei împing relațiile internaționale deja tensionate din Orientul Mijlociu până la prăbușire. Dacă criza apei continuă, nu va trece mult până când pământul arid va fi ars de focuri de armă.

Fermierii iranieni nu pot produce culturi fără apă; kurzii și Iranul sunt în contradicție cu privire la schimbarea liniilor de apă; peste 12 milioane de oameni din Siria și Irak pierd accesul la apă, alimente și electricitate; iar în Siria care este încă sfâşiată de un război civil început acum zece ani, seceta din acest an este cea mai gravă din ultimii șaptezeci de ani. Teroarea însămânţează teama, dar o poți reține cu brațele. Setea însămânţează disperarea și nimic nu poate opri oamenii disperați.

Alături de oxigen, apa este cel mai vital element pentru supraviețuire. Fără ea, oamenii vor face literalmente orice pentru a o obține.

Într-un podcast,  din 2017, Peter Gleick om de știință, șef și președinte emerit al Institutului Pacific a spus: „Unele dintre primele conflicte legate de apă au apărut în jurul anului 25 î.Hr. în Mesopotamia Antică, țara dintre râurile Tigru și Eufrat”. Chiar și acum „în ultimul deceniu sau cam așa”, continuă Gleick, „au existat din ce în ce mai multe cazuri de violență legate de apă … au fost ceea ce numim conflicte subnaționale”. Seceta nu s-a ameliorat în ultimii patru ani de la interviu. Nu a făcut decât să se înrăutățească, iar consecințele acestui lucru au adus regiunea aproape de punctul de prăbuşire.

Cel mai îngrijorător element al acestei crize este faptul că este absolut inutilă. Există tehnologii dovedite, care pot transforma deșerturile în oaze la un cost foarte rezonabil. Israelul, cândva victimă a deșertificării accelerate, a adus problema complet sub control prin construirea unor instalații de desalinizare. Israelul a construit deja mai multe astfel de facilități în străinătate și este dispus să ajute pe oricine dorește să utilizeze tehnologia. Din păcate, liderii din multe țări din Orientul Mijlociu se concentrează în mod constant pe a strânge controlul asupra oamenilor, mai degrabă decât pe îmbunătățirea vieții lor.

De fapt, Israelul canalizează deja apa către Iordania ca parte a acordului de pace din 1994 dintre cele două țări. Este mai mult decât dispus să semneze astfel de acorduri cu alte țări vecine, dar în acest moment cealaltă parte nu pare a fi deschisă față de această idee.

Deși nu cred că vecinii Israelului vor începe un război cu Israelul pentru apă, este trist că oamenilor, care ar putea avea acces la apă din abundenţă, li se refuză acest ingredient, cel mai necesar din cauza politicii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este timpul să trecem de la InterNet la InnerNet(reţeaua interioară)”

Au trecut puțin peste treizeci de ani de când internetul a fost pus la dispoziția tuturor. S-a spus deja că de la inventarea roții, nicio tehnologie nu ne-a revoluționat viața atât de repede și atât de profund ca internetul. Niciunul dintre lucrurile pe care le considerăm astăzi nu ar fi fost posibil fără el.

Totuși, internetul nu ne-a făcut mai fericiți. Așadar, după treizeci de ani de încercări de a găsi fericirea în conexiunile virtuale dintre noi, este timpul să progresăm. Este timpul să trecem de la inter-net la interior-net – o rețea de inimi care se simt reciproc și se îngrijesc unele de celelalte.

Când a apărut internetul, a promis să elibereze omenirea de cătușele locației fizice, să ne ducă în țări îndepărtate și locuri exotice din confortul propriului nostru desktop. A promis că va reuni oameni din întreaga lume, ne va ajuta să ne facem prieteni în întreaga lume și să punem capăt decalajelor dintre națiuni și civilizații.

În realitate, suntem mai singuri acum ca oricând și mulți dintre prietenii noștri fizici s-au dizolvat în universul virtual. Datorită internetului este mult mai ușor să comunici, dar mult prea des, comunicarea este utilizată pentru intimidare, trafic sexual, trafic de sclavi, cenzură de opinii (cât de ironic), intimidare sau pur și simplu pentru a vinde lucruri de care probabil nu avem nevoie.

Nu este vina internetului. Am crezut că ne va face viața grozavă, dar am instalat în ea motivul care ne face nefericiți în primul rând: natura noastră rea. Internetul nu este rău sau bun; el reflectă doar cine suntem. De vreme ce suntem răi, tot ceea ce creăm se întoarce împotriva noastră și, în cele din urmă ne dăunează. Singura soluție posibilă este să ne schimbăm natura urâtă și pentru asta nu este niciodată prea curând să putem începe.

Nu aș recomanda evitarea internetului. Eu însumi îl folosesc tot timpul. De fapt, mi-am dat seama de potențialul său imens pozitiv, imediat ce am aflat despre el. La patru ani după ce a fost pus la dispoziție, am creat primul meu site de internet pentru a învăța cum să aduc inimile oamenilor împreună prin înțelepciunea Cabalei.

Deși am recunoscut potențialul comercial enorm al internetului încă de la început, am subliniat că, conținutul autentic al site-ului meu va fi disponibil pentru toată lumea, gratuit. De-a lungul anilor și cu ajutorul studenților și prietenilor mei, am făcut din site-ul nostru de internet cel mai mare site de conținut pe înțelepciunea Cabalei, unde tot conținutul – text, audio și video – este încă gratuit pentru toți. Traducem tot conținutul pe care îl putem parcurge în zeci de limbi, inclusiv prelegeri live și lecții zilnice, și îl oferim gratuit.

Nu avem niciun interes să controlăm internetul; ne străduim să construim o rețea interioară, o rețea de inimi conectate prin grijă reciprocă și empatie. De asta are nevoie lumea; este singurul remediu pentru multiplele crize de astăzi. Cu toate acestea, acest leac nu-l putem administra decât unul altuia. Cineva nu se poate vindeca singur prin iubire; este nevoie de cel puţin doi și, de obicei, de încă mulţi alţii.

În mod evident, nicio reglementare nu ajută la reducerea urii care apare de pe dispozitivele mobile și computerele de astăzi. Anonimatul relativ al internetului ne ajută să ne expunem natura mai mult decât am îndrăzni să o afișăm într-un cadru fizic, așa că adevărul urât țâșnește și îl putem recunoaște în cele din urmă.

Dacă nu ar fi această recunoaștere, nu am crede niciodată că aceasta este natura reală a umanității. Acum, că am plasat o oglindă digitală în adâncul inimii noastre, putem vedea ce se află acolo în întuneric. Așa cum scriu Scripturile despre natura umană: „Orice intenție a gândurilor inimii sale este doar rea, întreaga zi” (Geneza 6: 5).

Prin urmare, acum că am devenit interconectați, este timpul să devenim conectați interior. Este timpul să ne dăm seama că suntem cu toții dependenți unul de celălalt și, dacă nu punem unitatea ca prioritate principală, ne vom produce daune ireparabile.

Dacă suntem încă aici și dacă mai putem scrie și vorbi despre asta, înseamnă că nu este prea târziu să o remediem. Mai mult decât orice, ar trebui să fim recunoscători internetului pentru că ne arată adevăratul nostru sine. Acum ar trebui să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă la repararea conexiunilor noastre umane degradate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sclavii propriilor noastre frici”

Ce face ca o persoană să fie sclav? Un lanț în jurul gâtului cuiva legat de proprietarul individului? Nu numai. Chiar și cei care lucrează în locuri de muncă prestigioase în turnuri luxoase, cu accesorii confortabile împrăștiate în jurul lor sunt sclavi, doar că în cuști de aur. Ziua internațională a sclaviei și abolirea ei au fost comemorate recent în întreaga lume. Ar fi putut fi concepută cu bune intenții, dar este inutilă. Indiferent dacă recunoaștem sau nu, suntem cu toții sclavi.

Sclavii nu sunt doar cifra oficială a aproximativ 40 de milioane de oameni neglijați în țările în curs de dezvoltare, ci mult dincolo de aceasta. Lumea noastră nu este liberă; atât în mod conștient, cât și subconștient, stabilim constant relații între stăpâni și sclavi. Fie ești stăpân, fie ești sclav. Toți încearcă să exercite controlul asupra altora și să reziste să fie controlați. Nu avem nevoie de aceste valori pentru că, atunci când ne uităm cu adevărat, suntem cu toții înrobiți.

În societățile competitive, cum ar fi cea din SUA de exemplu, o persoană poate fi concediată de la locul de muncă într-o clipă. Fără gânduri secundare, fără sentimente. Această nesiguranță în muncă și frica de a-și pierde mijloacele de trai îi înrobesc pe oameni faţă de angajatorii lor.

Dacă o persoană ar putea accepta esențialul și necesarul pentru existența sa, s-ar elibera de frica viitorului care este elementul care ne face sclavi. Fără această asigurare, frica de mâine crește și nu avem scăpare, ne simțim prinși. Problema este că este imposibil să creezi orice alt mod de viață. De-a lungul istoriei am văzut că acest lucru se dezintegrează în cele din urmă. Atât timp cât nu ne schimbăm atitudinea față de viață, abordarea egoistă exploatatoare inerentă în noi ne va propulsa întotdeauna să ne împărțim societățile în stăpâni și sclavi.

Ce poate veni în locul sclaviei este doar iubirea, sentimentul că suntem cu toții apropiați unul de celălalt. Altfel, sclavia nu va înceta niciodată pentru că se realizează prin asuprire, în timp ce libertatea se realizează prin iubire. La mijloc nu este nimic, doar un truc.

Libertatea este sensul iubirii reciproce, ca între un bărbat și o femeie: cei doi sunt interdependenţi, legaţi între ei prin legături interioare, dar dacă există o iubire bună între ei, îndepărtează de la ei orice sentiment de subjugare. Nu este un sentiment simplu să realizezi ceva, ci o conexiune specială. Astfel de relații trebuie să existe atât în familie, cât și în societatea umană în ansamblu.

În acest moment, omenirea încă încearcă să facă mici corectări și să adopte legislație împotriva sclaviei, dar nu rezolvăm nimic prin asta, ci dimpotrivă. Ascundem adevărul și apoi îndepărtăm corectările de noi.

Pe cât de mult insistăm că libertatea se realizează numai prin eliberarea noastră de o nesfârșită preocupare pentru sine, pe-atât putem fi întotdeauna vigilenți și avem grijă de ceilalți, putem oferi tot ce avem tuturor celor care au nevoie de ea fără teamă pentru bunăstarea noastră, pentru că toată lumea se va simți atunci complet încrezătoare că este înconjurată de un mediu în care fiecare persoană are grijă unul de celălalt. Libertatea noastră constă doar în a putea schimba nu realitatea în sine, ci atitudinea noastră față de aceasta, schimbând obiectul preocupării noastre, de la beneficiul de sine la beneficiul altora.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→