Întrebare: Cum ne putem uni? Pentru o persoană ambițioasă, puternică în mod natural, nu există nimic mai odios decât egalitatea socială.

Răspuns: El poate rămâne așa cum este. Nimeni nu ia nimic de la el. Cine îi interzice să fie bogat? Cine îi interzice să se realizeze în politică, în artă, în știință, în orice? De ce ar trebui să se scufunde în clasa de mijloc? El nu trebuie să facă asta.

Vorbim despre egalitatea socială. Dar nu că toată lumea va fi egală. Nici noi nu suntem creați egali din fire. Suntem egali prin faptul că fiecare ar trebui să-și înțeleagă locul în sistemul integral și să interacționeze cu restul.

Sunt printre noi cei care aparțin capului, mâinilor, corpului sau picioarelor corpului comun al societății noastre. Fiecare dintre noi este diferit. Această diferență se va aplica în continuare în viitor. O bucătăreasă (o persoană necalificată) nu va conduce statul. Ea nu va putea face acest lucru și nu este nevoie să o forțezi să o facă.

Iar oamenii care pot conduce vor conduce. Și vor fi mândri de asta! Adevărul este că cel care stă în vârf și vrea să guverneze primește plăcere sau împlinire din aceasta.

Dă-i această oportunitate, doar învață-l cum să gestioneze corect. Și apoi pe lângă asta, va primi împlinire de la toți ceilalți.

O persoană are nevoie de împlinire interioară. Chiar și milioanele sale din bancă îi dau doar senzația că este plin, un sentiment, nimic mai mult! Dă-i acest sentiment din munca sa, din creativitate.

Politicienilor le place să creeze pentru că  politica este aceeași artă. În orice caz, la fel ca știința, finanțele și orice altceva, oamenii fac asta pentru a se simți ca și creatori în această viață.

Acest lucru îi interesează. Și zerourile din bancă sau diplomele postuniversitare vorbesc pur și simplu despre ceea ce au făcut în viață. Aceasta este o afirmare a „eu-ului” lor.

Din „Close-up. Speranță pentru pace” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „Lech Lecha” Punctul 97: Prima extensie este lumina lui Nefesh, forța din care este construit corpul …

O persoană născută spiritual se numește Ish, iar forța spirituală care îl animă, forța existenței sale se numește lumina gradului Nefesh.

[Se] … se extinde prin forța luminii progenitorilor lui Nefesh. Acest lucru se întâmplă deoarece, prin forța marii dorințe a progenitorilor, care este un acord puternic de la lumina lor de Nefesh, ei extind lumina lui Nefesh a nou-născutului din lumea spirituală Assiya și îmbracă în materialul seminal pe care ei îl produc, iar corpul nou-născutului se dezvoltă treptat din această lumină spirituală.

Așa cum o persoană se naște din mamă și iese în lumea noastră, dar înainte era în interiorul ei, tot așa ne naștem și noi în lumea spirituală din interior. Prin urmare, uterul în care ne aflăm acum este un loc preliminar pentru nașterea în lumea superioară.

Lumea Assiya este cea mai joasă dintre lumi. Prima naștere spirituală are loc în ea când ni se deschid ochii și sentimentele. Eu sunt numit Ish în aceasta iar energia mea, înțelegerea mea, tot ceea ce mă animă se numește Nefesh.

Assiya este lumea acțiunii pentru că încă nu înțeleg nimic, nu cunosc, eu doar mă dezvolt prin acțiunile mele instinctive.

Din „Puterea cărții Zohar” de la KabTV # 18

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeți, Iosua, 8: 1; 8: 17-8: 19: Și Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta; ia cu tine toți războinicii și ridică-te, urcă-te la Ai. Iată, am dat în mâna ta pe împăratul Aiului și pe poporul său, cetatea și țara lui.

Și nu a mai rămas niciun om în Ai sau Betel, care să nu fi ieșit după Israel; și au lăsat orașul deschis și au urmat pe Israel.

Domnul i-a zis lui Iosua: „Întinde sulița care este în mâna ta, spre Ai; căci o voi da în mâna ta. Și Iosua a întins sulița care era în mâna lui, spre oraș.

Și ambuscada s-a ridicat repede din locul lor și s-au repezit de îndată ce și-a întins mâna; și au intrat în cetate, au luat-o și s-au grăbit și au dat foc orașului.

O persoană își întinde mâna pentru a-și depăși egoismul și pentru a aduce astfel egoismul general – numit oamenii, orașul, sub controlul său. Mâna ridicată este ca toiagul ridicat de Moise.

Întrebare: Înseamnă că atât timp cât el ține sulița, oamenii vor avea puterea de a cuceri orașul?

Răspuns: Nu, nu este vorba despre oameni. Tora se adresează unei singure persoane și indică modul în care ar trebui să se comporte în astfel de circumstanțe. Oferă exemple despre cum să-ți depășești egoismul, cum să-l cucerești. Tora nu vorbește despre nimic altceva.

Cucerirea și distrugerea orașului înseamnă distrugerea dorinței egoiste dintr-o persoană. Astfel de orașe și țări există în fiecare om. Întregul univers se află în el.

Întrebare: De ce se spune că ar trebui să ridici mâna cu o suliță și să o ții?

Răspuns: Aşa încât, în niciun caz să nu ratați această acțiune specială și această oportunitate de a cuceri calitatea egoistă din voi.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 7/19/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Zohar pentru toți, Lech Lecha, Punctul 98: Și când o persoană trece din această lume, acel Nefesh nu se va mișca niciodată din mormânt și, prin acea forță a Nefesh care rămâne în mormânt, morții se cunosc și vorbesc între ei.

A trăi în lumea noastră înainte de a ne fi născut în lumea Assiya, înainte de trezire și iluminare, se numește a fi într-un mormânt. Când părăsesc acest loc, îmi părăsesc mormântul; Rechem (uter) sau Kever (mormânt) sunt una și aceeași.

Adică îmi îngrop dorințele actuale și mă ridic la nivelul următor. Aceasta este calea de ieșire din mormânt, nașterea unei persoane noi.

În principiu, în lumea noastră se pare că credem că după ce o persoană este îngropată în pământ, ea renaște. De ce tratăm un corp mort în acest fel? La ce folosește aceasta și nostalgia noastră față de ea? Mergeţi la cimitir pentru a mângâia o piatră funerară? Ce este în ea? Nimic!

Dar aceasta vine tocmai din conformarea cu spiritualul, deoarece din dorința noastră egoistă moartă spiritual, se naște o dorință altruistă corectă. Prin urmare, ne tratăm egoismul cu un asemenea respect, deoarece toată creșterea noastră spirituală se bazează pe el.

Întrebare: Ce sunt acești morți care vorbesc între ei?

Răspuns: Morții suntem tu și eu. Vorbim despre cum putem deveni vii, cum putem ieși din această stare. Aceasta se numește trecerea de la mort la viu.

Întrebare: Adică lumea pe care o vedem în jurul nostru este moartă? Oamenii care merg pe pământ sunt morți?

Răspuns: Desigur, pentru că toată lumea privește doar în interior. Cartea Zohar spune: „Priveşte acești oameni, cum orbitele ochilor lor sunt îndreptate spre interior”.

Din KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este exact corectarea calităţilor, dorințelor, tânjirilor și gândurilor rele? Dacă apare o astfel de dorință și gândire, cum o pot rezolva în practică?

Răspuns:: Numai în grupul de zece. Nu pot face nimic de unul singur.

Avem cel mai bun, clar și precis sistem, așa că începeți să-l utilizați. Intrați în acest sistem și veți vedea ce vă poate oferi imediat cum începe participarea și conectarea la grupul de zece, pentru corectarea fiecăruia. Dacă faceți acest lucru, nu veți avea nevoie de alte corectări.

Nu cunoaștem legile spirituale, dar străduindu-ne să ne conectăm în grupul de zece, ajungem la o formă clară și exactă a stării spirituale și apoi Creatorul este revelat în interiorul ei.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 7/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Viața unui embrion depinde de cordonul ombilical. Și acesta, așa cum știm din Cabala, este grupul. Deci, așa cum o mamă își hrănește copilul prin cordonul ombilical, Creatorul dezvoltă o persoană printr-un grup?

Răspuns: În general da, prin societatea din jur. Poate fi un grup mic sau poate fi un mediu mare, adică natura minerală, vegetală și animală și întreaga omenire. Drept urmare, acesta este tot un sistem numit „un singur suflet”.

Prin mediu, o persoană primește toate forțele care coboară de sus. Se pare că grupul se află la baza acestui lanț, prin care trece influența de la rădăcina sa – Creatorul.

Deci, un mediu mare este întreaga lume; un mediu mai mic sunt rudele și colegii de muncă. Și există, de asemenea, oameni cu gânduri similare care, la fel ca tine, vor să avanseze în spiritual. Ei sunt cei importanți, deoarece în conexiune cu ei treziți forța superioară, astfel încât aceasta să-și exercite influența asupra voastră și să vă ridice.

Restul mediului înconjurător sunt părți ale aceluiași suflet, care nu sunt încă implicate direct în spiritual, dar treptat veți vedea cum împreună cu voi, creează acest sistem comun numit „un singur suflet”.

Din KabTV “Stări Spirituale” 8/6/21

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca un suflet să renască în timpul unei vieți? Poate sufletul să moară și să renască în același corp?

Răspuns: Sufletul nu se naște și nu moare. Este nemuritor pentru că este atributul dăruirii.

Deci, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la ce se va întâmpla cu sufletul vostru. Desigur, se poate dezvolta, numai dacă tu îl dezvolți. Nimic altceva nu i se întâmplă. Este o entitate eternă, care se află în fiecare dintre noi și între noi, și pe care trebuie pur și simplu să ne-o dezvăluim nouă înșine.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 6/23/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Olga scrie: „Am citit undeva sau am auzit de la dvs că embrionul din pântec își vede întreaga viață de la început până la sfârșit. Chiar așa? Și dacă da, atunci de ce pierde aceste abilități mai târziu? ”

Răspuns: Acesta se referă la un embrion spiritual, nu la unul obișnuit. Embrionul nostru nu este diferit de embrionul animalelor. Ne naștem la fel ca animalele. Și treptat, dacă ne dezvoltăm, ne dezvoltăm probabil în oameni decenți și poate chiar în oameni spirituali care simt Creatorul.

Întrebare: Să spunem că ne dezvoltăm ca embrion spiritual. Deci, ce înseamnă că acest embrion spiritual vede totul? Ce înseamnă: „totul, de la început până la sfârșit”?

Răspuns: Cum se vede pe sine: de unde este, ce este, în ce scop. Adică începe să-și vadă întreaga cale de la început până la sfârșit, dar pe o scară foarte îngustă. Și înțelege de ce s-a născut și există într-o formă spirituală.

Întrebare: Și care este acesta, acest scop? Ce pot vedea dacă sunt un embrion spiritual?

Răspuns: Adeziune completă cu toate sufletele și cu Creatorul. Asta e tot. Este o ascensiune către calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii absolute cu toată lumea, atunci când sentimentul timpului, al mișcării, adică al întregii lumi, încetează să mai fie resimțit.

Întrebare: În ce moment devine o persoană un embrion spiritual?

Răspuns: Atunci când cineva încetează să se mai gândească la sine.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 7/15/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ridicarea de ziduri în Europa este puţin prea târzie”

În toată Europa, zidurile și gardurile izvorăsc la granițele dintre țări. Între Grecia și Bulgaria, Austria și Italia, Ungaria și Serbia, Lituania și Belarus și între multe alte țări au apărut ziduri și garduri. Spre deosebire de timpul anterior, țările nu încearcă să se protejeze unele de altele, ci de imigranții musulmani care le invadează teritoriile. Din păcate pentru Europa, nici zidurile, nici vreo altă barieră nu vor aduce vreun bine; este prea târziu pentru a salva Vechiul Continent.

În timp ce guvernele au deschis granițele pentru imigrația din țările musulmane, nu i-au pregătit pe noii veniți pentru noua cultură pe care urmau să o întâmpine și nici nu au verificat dacă erau chiar dispuși să se includă în ea. Chiar și acum, când a devenit cunoscut prejudiciul imigrației necontrolate, politicienii europeni nu încearcă să o oprească.

Singura țară care încearcă să oprească invazia musulmană este Austria, dar este singură. În timp, presiunea altor țări europene pentru a-și deschide granițele o va obliga să se conformeze și, de asemenea se va pierde.

Nu vor exista fanfare sau ciocniri lungi și violente; Europa s-a predat deja Islamului; afacerea este gata. Ar fi trebuit să-l oprească demult, dar odată ce a ales să nu o facă, și-a pecetluit soarta.

Dar invazia musulmană în Europa nu va fi sfârșitul poveștii. După Islam, China va veni cu propriile sale aspirații, iar cei doi se vor certa pe resturi.

Cele două puteri au obiective foarte diferite. Islamul vrea să se impună întregii lumi. Dacă oamenii îl acceptă de bună voie, foarte bine. Dacă nu, vor fi obligați să îl accepte sau vor fi executați.

China, pe de altă parte, vrea doar să controleze. Singura și unica lor aspirație este dominația lumii; nu le pasă de religie. Cred că după ceva timp și, probabil unele certuri, vor împărți lumea între ele într-un fel sau altul.

Și în mijlocul tuturor vor fi evreii, desigur. Au fost întotdeauna, sunt întotdeauna și vor fi mereu implicați în transformări globale.

Cu toate acestea, cred că este mai bine dacă lucrurile se dezvoltă în acest fel, deoarece cealaltă opțiune este un război mondial nuclear. Dacă procesul este gradual, există șansa ca oamenii să înțeleagă într-un mod mai pașnic că trebuie să schimbăm modul în care gândim și modul în care relaționăm unii cu alții.

Dacă oamenii își dau seama că egoismul este singurul conducător al lumii, există șansa ca aceștia să fie de acord să înceapă să lucreze asupra lor. Pe măsură ce luptele pentru putere dovedesc că nu există ideologie, ci dominație și constrângere, sperăm că oamenii își vor da seama că acesta este un curs nesustenabil pentru umanitate. Este mai bine să realizăm acest lucru prin procese politice, decât după ce bombele nucleare și cu hidrogen demonstrează consecințele egoismului.

Când oamenii vor realiza că nu avem altă opțiune decât să încetăm să fim atât de egoiști, vom putea începe să dezvoltăm o nouă umanitate. Nu va fi nicio ideologie cunoscută în prezent, ci o simplă recunoaștere a faptului că ne influențăm reciproc invariabil și că suferinţa unei persoane face ca toată omenirea să sufere, chiar dacă nu o cunoaștem.

Drept urmare, vom construi sisteme care să asigure bunăstarea tuturor.

Conștientizarea faptului că un cadru de spirit narcisist este în cele din urmă distructiv pentru însuşi narcisist, îi va împinge pe oameni să iasă din el. Apoi, când vom deveni cu adevărat incluzivi, în mentalitatea noastră, vom construi o societate care să aibă grijă și să sprijine pe toată lumea și vom renunța la dominație în favoarea cooperării.

Cu toate acestea, trebuie să se întâmple de bunăvoie, altfel nu va funcționa. Trebuie să ajungem la fund, să realizăm că suntem răi fără speranță și că doar o respingere completă a naturii noastre ne va scoate din mlaștina cruzimii. Când în cele din urmă vom alege conexiunea în locul separării, ne vom ridica de la suferinţă la fericire.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Zilele pocăinței umanității”

În această săptămână încep cele Zece Zile ale Pocăinţei. În acele zile, în mod tradițional evreii se pocăiesc pentru faptele lor rele din ultimul an și își cer iertare atât unul de la celălalt, cât și de la Creatorul lumii. Privind totuși anul trecut, se pare că întreaga lume ar trebui să treacă printr-un proces de pocăință. În loc să ne rugăm pentru oprirea tragediilor, trebuie să înțelegem că noi le-am adus asupra noastră, așa că dacă oprim ceea ce facem greșit, tragediile se vor opri și ele.

Pocăința nu înseamnă remuşcare. Înseamnă, în primul rând o reflectare asupra a ceea ce am greșit și un angajament de a-l schimba în viitor.

Când eram copil, puteam scăpa din aproape orice. Părinții mei și toți cei din jur mi-au iertat obraznicia și au atribuit-o vârstei mele. Pe măsură ce am crescut, oamenii și-au schimbat treptat atitudinea față de mine; au devenit mai stricți și mai duri și uneori, chiar m-au pedepsit și nu înțelegeam de ce. Când am întrebat-o pe mama despre asta, mi-a explicat că nu mai sunt un băiețel și că, deoarece am crescut, trebuia să mă comport în consecință. Și când nu am făcut-o, m-au mustrat.

Suntem cu toții în acea stare acum. Noi, rasa umană nu mai suntem copii. Am crescut, am devenit extrem de puternici, totuși rămânem la fel de răutăcioși ca atunci când eram copii. Drept urmare, toată lumea din jurul nostru, întreaga realitate ne spune asta. Așa cum m-au pedepsit adulții când nu am atins nivelul de maturitate pe care îl așteptau de la mine, natura ne pedepsește atunci când comportamentul nostru este infantil, comparativ cu modul în care ar trebui să ne comportăm.

Diferența dintre un copil și un adult este în relația cu ceilalți. Un copil se vede doar pe sine; un adult vede colectivul și pe sine însuși ca o parte contribuitoare și pozitivă a colectivului. Un copil se bucură să obțină ceea ce vrea; unui adult îi place să contribuie la colectiv, la comunitate și găsește recompensă și satisfacție în bucuria altora.

Natura ne îndeamnă să mergem în această direcție: să devenim mai atenți și mai grijulii. Dezastrele naturale din anul trecut (și din anii anteriori) nu sunt pedepse ale naturii; acestea sunt consecințele nepăsării noastre anterioare a unuia față de celălalt și față de natură. Dacă ne schimbăm mentalitatea, dezastrele se vor opri, deoarece mentalitatea noastră preocupată de sine este cea care le provoacă.

Cele Zece Zile de Pocăinţă sunt un memento pentru noi toți, să reflectăm la modul în care ne tratăm reciproc. Este o șansă să recunoaștem răul pe care îl provocăm prin narcisism și să facem un efort comun pentru a ne reforma, în beneficiul tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→