Întrebare: Ai spus în repetate rânduri că nu există constrângere în spiritualitate. De ce natura pune atâta presiune asupra noastră?

Răspuns: Cert este faptul că nu vei fi târât cu forța pe calea spirituală, dar suferința va face din tine un asemenea „cotlet”, încât în cele din urmă vei ajunge singur pe această cale. Mai întâi de toate, trebuie să existe conștientizare.

Constrângerea înseamnă că nu-ți explic nimic, nu te aduc la nevoia de conștientizare, nu mă implic cu tine deloc, ci doar te forțez să faci ceva. Atunci când tu ai o dorință, iar eu am alta și îți impun dorința mea, aceasta este constrângere.

Nu există așa ceva în natură. Suferința ne forțează să ne schimbăm dorința, să ne dăm seama că este rea și să înțelegem că am nevoie de altceva. Prin urmare, se spune că nu există constrângere în natură. Dar aceasta este cea mai teribilă, cea mai dură compresie. Oare nu vedem cum suntem construiți și cum este viața noastră?

Acum intrăm într-o perioadă finală foarte dificilă, perioada lui Mashiach. „Mashiach” de la cuvântul „Limshoch” – „a trage afară”. Aceasta este perioada în care vom fi trași de la stadiul actual la următorul. Și pentru că este opusul nostru, tranziția va fi foarte dureroasă, natura ne va presa, și puternic!

Prin urmare, Cabala, care a fost ascunsă timp de milenii, este dezvăluită astăzi, pentru a ne ușura această tranziție. Ea explică natura existenței noastre în această ultimă stare finală și cum ar trebui să ne schimbăm pe noi înșine invers.

Cabala vorbește unei persoane despre scopul spre care ar trebui să se dezvolte. Iar acest scop este absolut, nu vom scăpa de el. Prin urmare, este mai bine să îl luăm în considerare.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Negarea antisemitismului nu îl va elimina”

Antisemitismul este în creștere și evreii sunt atacați din oră în oră în diferite părți ale lumii, dar toată lumea pare să nege. Chiar și atunci când pericolul este chiar în fața ochilor lor, evreii din Europa și Statele Unite spun: „Nu mi se va întâmpla”. Liderii și guvernele promit: „Nu vom tolera astfel de extremiști”, dar nimic nu se schimbă cu adevărat în bine. Și nimic nu se va schimba până când nu vom trata cauza principală a bolii.

În Babilonul antic, în urmă cu aproximativ patru mii de ani, oamenii au încetat să se mai înțeleagă, drept consecință au urmat confuzie, lupte și haos. Un înțelept pe nume Avraam a apărut și i-a învățat cum să depășească egoismul cu mintea îngustă – de a primi doar pentru beneficiul tău – cauza tuturor conflictelor. Dacă vom învăța cum să facem acest lucru, vom descoperi în noile relații care apar între noi o putere specială ascunsă în natură: puterea iubirii și a dăruirii.

Cei care au devenit discipolii lui Avraam au învățat metoda de conexiune în iubire mai presus de ego-ul și diferențele dintre ei, iar apoi s-a format națiunea Israel. De-a lungul istoriei, mentorii care au venit după Avraam au continuat să predea metoda de a dobândi dorința de unitate și dăruire. Dar acum aproximativ două mii de ani, oamenii au început să se supună dorințelor lor egoiste. Acest lucru a provocat ruinarea Templului, deoarece ura între oameni a luat stăpânire. Conexiunea spirituală care exista între noi a fost distrusă, iar viziunea noastră altruistă asupra lumii a fost redusă la o preocupare centrată pe sine.

De atunci și până astăzi, principalul lucru care îi ține pe evrei uniți este ura exprimată față de noi de către alți oameni. Ne amintește că aparținem aceleiași națiuni care a coborât de la Avraam. Antisemiții ne fac frați de arme împotriva urii pe care o trăim.

Ura față de noi a provocat tot felul de fenomene. În primul rând, de-a lungul istoriei au existat evrei care au încercat să scape de antisemitism renunțând la iudaism și în acest proces, au devenit ei înșiși mari antisemiți. „Conversos”, evreii care s-au convertit la catolicism în Spania din secolele al XIV-lea și al XV-lea au fost exemple teribile în acest sens. În al doilea rând, comunitățile evreiești care sufereau de persecuție au căutat modalități de a scăpa de ură asimilându-se cu celelalte culturi pentru a nega antisemitismul.

Ei chiar au plătit autorităților și au asistat în tot ce au putut în speranța că îi vor lăsa să supraviețuiască cumva. Evreilor le era clar că sunt urâți, dar nu avea rost să vorbească despre asta. În al treilea rând, autoritățile, la rândul lor, și-au jucat şi ele jocul. În general, le-a fost bine să nege antisemitismul de bază și să găsească scuze de actualitate pentru tratamentul ostil pe care îl au asupra evreilor.

Astăzi, vedem aceeași doamnă cu o ținută diferită. Nu vei găsi un guvern care să se declare antisemit. ONU se va opune de asemenea antisemitismului în public, desigur, dar este evident că tratamentul părtinitor scandalos al acestei organizații față de singura națiune evreiască Israel, denotă altceva. Negarea publică a antisemitismului este adesea o cortină de fum: fie că nu face nimic în privința problemei, fie mai rău, comite acele acțiuni pe care aparent le denunță.

Deci, cineva se poate întreba, este aceasta soarta evreilor? Nu se va termina niciodată acest film rău? Totul este în mâinile noastre. Dacă înțelegem că antisemitismul este un fenomen natural, înrădăcinat în națiunile lumii, atunci putem găsi și leacul pentru acea ură.

Este nevoie cu disperare în lumea de astăzi de ceea ce Avraam a încercat să-i învețe pe toți în Babilonul antic. Egoul uman a atins proporții enorme; oamenii se urăsc mai mult unii pe alții, într-un moment în care lumea devine din ce în ce mai conectată și interdependentă. Suntem cu toții în aceeași barcă, foarte dependenți unii de alții și fără un nou mod de viață nu vom putea supraviețui secolului XXI.

Oamenii simt că evreii au un secret pe care îl ascund, o putere specială, iar acuzațiile lor sunt corecte. Deși noi înșine nu suntem conștienți de acest lucru, am moștenit înțelepciunea conexiunii, pe care nu o răspândim în lume. Regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă, iar iubirea acoperă toate crimele (Proverbe 10:12). Aceasta ne învață cum să trezim la acțiune forța dăruirii pentru a acoperi marele ego cu iubire. Când vom dezvălui această forță dintre noi, vom vedea cum ura față de noi este înlocuită cu iubirea tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Egoismul va distruge democraţia”

Poate unul dintre cele mai evidente fenomene din ultimii ani este deteriorarea încrederii publicului în autorități. Fie că este vorba despre demonstrații împotriva restricțiilor Covid, proteste împotriva reformelor economice sau revolte împotriva politicilor pe orice subiect, de la educație la migrație la apărare, publicul își pierde încrederea în oficialii săi aleși din țările democratice. Problema este că cei mai egoişti şi exploatatori ajung în poziţiile de vârf, iar oamenii nu sunt orbi la asta. Până când nu corectăm natura abuzivă a relațiilor noastre, regimurile vor deveni din ce în ce mai corupte până când se vor destrăma complet și războiul și violența vor prevala.

Începând cu secolul al XVII-lea, democrația contemporană a început să se contureze pe măsură ce parlamentele au început să se formeze, iar regii și clerul au început să cedeze puterea organelor alese. Democrația a atins cel mai înalt statut după două războaie mondiale, când țările democratice au salvat lumea de despoții din Germania, Italia și Japonia.

După Primul Război Mondial a apărut prima organizație interguvernamentală, Liga Națiunilor, care ulterior și-a schimbat numele în Națiunile Unite și a cărei misiune principală era menținerea păcii mondiale.

Dar nici democrația, nici Națiunile Unite nu și-au respectat promisiunile pe care le-au făcut. Democrația nu a oferit o adevărată libertate de exprimare, deși pentru o perioadă ne-a făcut să simțim ca şi cum ar fi făcut-o, iar ONU a fost un eșec total când vine vorba de menținerea sau chiar de promovarea păcii mondiale.

Mai rău încă, de-a lungul timpului umanitatea a devenit din ce în ce mai egoistă, tendință care doar s-a accelerat în ultimii ani și continuă la fel. Oamenii de astăzi sunt atât de absorbiți de ei înșiși încât, dacă îi testezi după standardele care au fost folosite cu doar câteva decenii în urmă, se vor „califica” drept narcisiști.

Pentru că suntem narcisiști, îi luăm pe narcisiști și îi plasăm la cârma țărilor noastre. În loc să alegem oameni care vor satisface nevoile noastre, alegem cei mai egoiști oameni care să conducă cele mai „deschise” societăți ale noastre. Recent, preocuparea de sine a liderilor i-a făcut atât de corupți încât oamenii nu mai pot ignora acest lucru. În cele din urmă, oamenii se trezesc și sunt supărați.

Pe de o parte, intensificarea resentimentelor cetățenilor față de guverne este un semn bun care indică faptul că oamenii își dau seama că liderii noștri nu ne conduc nicăieri bine. Pe de altă parte este o situație precară, deoarece volatilitatea tensiunilor sociale ar putea duce la erupții intense de violență a căror natură și deznodământ sunt de ghicit pentru oricine.

Un alt pericol care decurge din narcisismul nostru în creștere este că, dacă guvernul nu ne oferă exact ceea ce ne dorim, nu îi putem accepta legitimitatea. Democrația este construită pe guvernarea majorității, luând în considerare nevoile minorităților. Nu este construită pentru a conține o situație în care minoritățile sapă constant sub fundațiile sale. Destabilizarea crescândă poate duce la unul dintre cele două rezultate: anarhie sau război. Nici unul nu este binevenit.

Pentru a preveni ceea ce pare a fi un scenariu inevitabil al apocalipsei, trebuie să abordăm cauza principală a dizolvării societăților libere: egoismul uman. Putem face acest lucru numai dacă ne satisfacem egoismul arătând că este în interesul nostru să cooperăm și să fim atenți unul față de celălalt.

Realitatea actuală demonstrează prea bine că nu ne putem mișca fără a afecta mulți alți oameni. Orice întârziere în producția sau lanțul de aprovizionare pentru aproape orice produs creează imediat întârzieri la nivel mondial care împiedică economiile și perturbă viața a miliarde de oameni din întreaga lume.

Dacă ne-am da seama și am acționa în baza acestei realizări, am crea o lume complet diferită. Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la regimurile totalitare, deoarece a refuza libertatea celorlalți ar echivala cu a refuza libertatea față de noi înșine.

Codependența creează afinitate. Când oamenii sunt empatici unul față de celălalt, încep să aibă grijă unul de celălalt nu numai la nivel emoțional, ci și la nivel fizic și material.

Omenirea produce abundență din toate. Fiecare persoană din lume ar putea fi mulțumită doar dacă ne-am îngriji unul de celălalt și am vrea să fie așa.

Prin urmare, în loc să încercăm să înăbușim ego-urile altora sau (mai rău) să ne ascundem răutatea sub un văl de zâmbete false, cu cuțite în spate, ar trebui să ne valorificăm tendințele egoiste în beneficiul nostru colectiv. Dacă ne dăm seama că fiecare dintre noi este dependent de noi toți, ego-urile noastre ne vor spune ce să facem pentru a garanta că fiecare dintre noi este mulțumit și fericit.

Imagine:

(de la Stg. la Dr.) Ministrul adjunct al afacerilor externe al Italiei Marina Sereni, ministrul federal german pentru Cooperare Economică și Dezvoltare Svenja Schulze, secretarul de externe al Filipinelor Teodoro L Locsin Jr, ministrul german de externe Annalena Baerbock, ministrul de externe italian Luigi Di Maio, secretarul de externe al Regatului Unit Liz Truss, secretarul de stat al SUA Antony Blinken, ministrul canadian al Afacerilor Externe Melanie Joly, ministrul canadian al Dezvoltării Internaționale Harjit Sajjan, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe Josep Borrell și ministrul Afacerilor Externe al Brunei Dato Erywan Pehin Yusof pozează pentru o poză de grup în timpul summitului miniștrilor de externe și dezvoltării G7.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Singurii făcători de rău din lume”

După cum am scris în urmă cu aproximativ trei săptămâni, joia trecută ONU a adoptat rezoluția finală privind sprijinul său pentru Agenția de Lucrări și Ajutoare ONU pentru Palestina (UNRWA). Numărul, într-un vot record, a fost de 164 în favoarea rezoluției și 1 împotrivă — Israelul. Rezoluția a fost unul dintre mai multe voturi, toate condamnând Israelul foarte aspru și chiar declarând că „palestinienii au dreptul la proprietatea lor [din 1948] și la veniturile obținute prin urmare, în conformitate cu egalitatea și dreptatea”.

Cu două zile înainte, „exprimând indignarea pentru hărțuirea continuă a drepturilor omului de către Israel”, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a hotărât să înființeze „o comisie internațională de anchetă independentă care să investigheze „toate presupusele încălcări și abuzuri ale dreptului internațional al drepturilor omului care au fost făcute până la 13 aprilie 2021.”

Dacă întreaga lume, nu la figurat ci la propriu, întreaga lume ne spune că suntem răi, că suntem singurii făcători de rău iar noi nu vedem nicio vină în acțiunile noastre, nu ar trebui măcar să ne întrebăm de ce avem această percepție falsă? S-ar putea ca percepția noastră să fie falsă? Cum de nu ne punem niciodată aceste întrebări și automat reproșăm întregii lumi că este antisemită? Dacă este antisemită și dacă vrea distrugerea noastră, de ce ne-a dat o țară, în primul rând? Și dacă ne-a dat o țară, de ce vrea acum să o ia?

Nu este că copywriterii israelieni sunt mai răi decât omologii lor palestinieni sau că Israelul nu alocă suficiente resurse pentru a-și explica poziția. Adevărul simplu este că, în ochii unor părți din ce în ce mai mari ale umanității, suntem singurii făcători de rău care există. Nu face nicio diferență în ceea ce spunem sau cum o spunem, deoarece dacă suntem singurii de vină, atunci nu este nimeni altcineva de învinovățit în afară de noi pentru tot ce este în neregulă cu lumea.

Dacă acesta este cazul, ar trebui să ne întrebăm de ce lumea crede asta. Nu crede așa pentru că există un stat evreiesc, deoarece în timpul Holocaustului sau în timpul expulzării din Spania nu a existat un stat evreu, dar totuși noi eram considerați ca fiind singurii făcători de rău din lume. Lumea nu crede așa din cauza calomniei că poluăm fântânile care provoacă pandemii, din moment ce lumea ne-a urât înainte și după pandemii. De asemenea, lumea nu ne urăște din cauza vreunui lucru care are legătură cu creștinismul, deoarece musulmanii și chiar cei complet atei ne urăsc cu ușurință. În cele din urmă, lumea nu ne urăște din cauza rasei noastre, deoarece a existat antisemitism cu mult înainte de a exista naziști și rasism.

Lumea își schimbă pretextele pentru a-i urî pe evrei mai repede decât se schimbă anotimpurile, dar propriii noștri înțelepți nu se răzgândesc niciodată, nici măcar o dată. De asemenea, ei cred că suntem singurii făcători de rău din lume sau, după cum spun ei, „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot 63a). Totuși, ei ne spun și de ce cred așa, iar raționamentul lor nu s-a schimbat niciodată.

Singurul scop al poporului nostru este de a servi drept „lumină pentru națiuni”. Odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” și ne-am stabilit națiunea, am fost însărcinați să dăm un exemplu umanității. Noi, națiunea care a apărut dintr-un amestec de străini care se urau unii pe alții, am devenit o dovadă că, având o mare hotărâre, oamenii se pot ridica deasupra urii lor și se pot uni.

Prin unitatea noastră, am format o societate bazată pe responsabilitate reciprocă și pe iubirea aproapelui ca pe noi înșine. Am căzut din unitate și ne-am ridicat înapoi la unitate și, odată cu suișurile și coborâșurile noastre, ne-am pierdut și ne-am recâștigat suveranitatea în țara lui Israel. În consecință, înțelepții noștri nu și-au fixat niciodată căderile noastre asupra tiranilor străini; le-au pus mereu pe seama dezbinării noastre. De exemplu, ei nu au scris că Titus a distrus Templul, ci mai degrabă: „Al Doilea Templu… de ce a fost distrus? Era pentru că în el era o ură nefondată” (Yoma 9b).

Nu ar trebui să avem nicio reținere: dacă ne menținem diviziunea, rezoluțiile ONU vor deveni din ce în ce mai ostile și din ce în ce mai accentuate față de statul evreu. În curând, națiunile vor declara, cu o majoritate uriașă, dacă nu în unanimitate, că vor da Palestina palestinienilor și că Rezoluția 181, de a împărți pământul între evrei și arabi, a fost o greșeală nefericită.

Atât timp cât nu suntem ceea ce evreii ar trebui să fie – oameni care se unesc deasupra diviziunii lor – lumea nu are nevoie de noi. Odată ce va renunța la capacitatea noastră de a da un exemplu de unitate, va decide să elimine statul evreu și să expulzeze rezidenții evrei.

Dacă ne pasă de viitorul nostru mai mult decât de plăcerea indignării drepte, ar trebui să ne adunăm hotărârea de a arăta lumii că evreii care s-au urât unii pe alții cu doar o clipă în urmă, pot fi cu adevărat ca frații.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este relația dintre suflet și corp?“

Trăim în corp pentru a dezvolta sufletul, până când sufletul devine independent de corp. Cu alte cuvinte, pornind de la nivelul de existență animal, dezvoltăm sufletul și ne ridicăm la nivelul existenței umane sau vorbitoare.

În timpul procesului de dezvoltare a sufletului, facem un pas în ascensiunea sufletului, apoi coborâm înapoi în corp, iar astfel de circuite de urcări și coborâri dezvoltă treptat independența și gradul sufletului nostru.

Sufletul este un sentiment în noi pe care îl corectăm și îl umplem. În timp ce lucrăm la dezvoltarea sufletului nostru, existăm separat de el, ca și cum am face un fel de mecanism și am lucra la el. Ne distanţăm de suflet și îl observăm în mod obiectiv. Mai exact, dezvoltarea sufletului este motivul pentru care avem nevoie de existența noastră fizică.

Observându-ne de departe, devenim mai obiectivi. Putem apoi urca nivelurile sufletului nostru, pentru că avem si un corp în care existăm.

Bazat pe o discuție „Prim-plan” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de substanță este un suflet?

Răspuns: Aceasta este o parte a Creatorului, care se schimbă constant în noi și o putem îmbunătăți. Poate chiar să dispară din noi și putem continua să trăim în corpul nostru.

Să spunem că sufletul, care este simţirea Creatorului, dispare din mine acum și simt doar că stau aici cu tine; acesta este nivelul animal.

Apoi, în conformitate cu aceasta, efectuând anumite acțiuni în interiorul meu, intru din nou în contact cu Creatorul. Această parte a relației mele cu El se numește suflet.

Din KabTV “Prim-plan, Individualist”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o rădăcină spirituală a dezastrelor naturale?

Răspuns: Desigur că există. Dar adevărul este că noi înșine le invităm. Persoana, umanitatea și dezvoltarea lor sunt cele care forțează întreaga natură să se schimbe.

Comentariu: Este ciudat pentru că aceste dezastre au existat chiar înainte de apariția omului.

Răspunsul meu: Nu contează că omul nu a existat în natură. Era în diferite stări. După cum scrie Baal HaSulam, totul se dezvoltă numai pentru persoană și există doar pentru ea. Noi suntem cauza și scopul.

Întrebare Care este scopul dezastrelor?

Răspuns: De a ne aduce un echilibru complet, absolut între noi. Dezastrele naturale nu sunt o pedeapsă, ci o forță de dezvoltare.

Comentariu: Dar în fiecare an milioane de oameni rămân fără case, zeci de mii dintre ei mor.

Răspunsul meu:  Natura nu ține cont de aceste lucruri, deoarece ele se întâmplă la nivelul existenței animale a materiei proteice, nu la nivel spiritual.

Natura minerală, vegetală, animală și umană în diferitele dezastre provocate se afectează reciproc, de jos în sus și de sus în jos. Astfel, întreaga imagine a lumii merge înainte.

Dezvoltarea dezastrelor poate fi prevenită doar prin echilibrarea relațiilor dintre oameni, pentru că ne aflăm la cel mai înalt nivel al naturii. Dacă încetăm să scoatem nivelurile animal, vegetal și mineral ale naturii din starea în care se află sub noi și dictăm echilibrul prin propriul nostru echilibru, atunci ele vor ajunge în mod natural la el.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/24/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este circumcizia în sens spiritual?

Răspuns: Circumcizia înseamnă că dorințele unei persoane trebuie să fie strict diferențiate și apoi acele dorințe care nu pot fi corectate de dragul dăruirii sunt îndepărtate de orice utilizare.

Se spune: „Tăiați-vă marginea inimii”. Inima reprezintă dorința.

Întrebare: De ce oamenii născuți în pustiu nu au fost tăiați împrejur?

Răspuns: Pentru că toate dorințele cu care lucrau acolo erau naturale. Adică, toate cele patru trepte ale luminii au influențat punctul de dorință inițială, care a apărut în noi din nimic și l-au dezvoltat de-a lungul tuturor celor patru trepte ale gravitației, (greutatea) dorinței.

Întrebare: Deci, nu au existat dorințe care, după cum spuneți, trebuiau tăiate?

Răspuns: Au fost. Dar trebuiau izolate sub influența luminii superioare și tăiate și scoase din uz.

Întrebare: În timpul călătoriei în deșert, aceste dorințe tocmai au apărut și nu fuseseră încă corectate?

Răspuns: În general, circumcizia există încă de pe vremea lui Avraam. Deci, este imposibil să spunem ceva despre ceea ce s-a întâmplat cu oamenii în timpul sclaviei egiptene și a ieșirii din Egipt.

Dar pe măsură ce se apropiau de țara lui Israel, ei au devenit din ce în ce mai preocupați să folosească doar dorințele corectate. Fără aceasta, nu poți începe să faci nimic.

Trebuie să numeri șapte zile de la naștere și să fii circumcis într-a opta. Aceasta înseamnă că atunci când începe primirea în dorințele noastre egoiste (din a opta etapă), trebuie să le folosim în mod clar doar pentru dăruire.

Întrebare: Se pare că parcursul din deșert nu este un proces de corectare, nu?

Răspuns: Deșertul este o manifestare a dorințelor și un apel treptat la Creator, o abordare treptată a calității numite țara lui Israel.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 9/27/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Paradoxul inteligenței: de ce cea mai inteligentă specie face cel mai mult rău”

Oamenii sunt cea mai inteligentă specie de pe planetă. Atunci de ce suntem și cei mai dăunători pentru noi înșine, pentru toate celelalte specii și pentru planeta pe care trăim? Cum se face că intelectul nostru superior născocește planuri care ar trebui să ne îmbunătățească situația, dar ajung mereu să o înrăutățească? Răspunsul este simplu: mințile noastre sunt grozave, dar inimile noastre sunt poluate cu atât de multă răutate încât corup modul în care gândim, iar gândurile noastre corupte creează o lume poluată și coruptă care reflectă răutatea din inimile noastre.

Fiecare plan pe care îl desenăm, îl bazăm pe eșecul planurilor anterioare, altfel nu ar fi nevoie să desenăm altele noi. Dar din moment ce nu am corectat rădăcina care provoacă toate eșecurile – inimile noastre corupte – desenăm noi planuri cu aceeași mentalitate greșită cu care am desenat-o pe cea anterioară, dar cu intenția de a „accelera” corectarea. Rezultatul prin urmare, va fi o accelerare a corupției lumii noastre.

Dacă există vreun beneficiu în planurile pe care le desenăm astăzi, acesta este că ne vor expune incompetența. Din cauza inimii noastre corupte care caută să exploateze totul și pe toată lumea, intelectul nostru elaborează planuri care nu cuprind decât distrugerea altora și promovarea noastră personală ca scop. Întrucât aceasta este natura tuturor oamenilor, în diferite măsuri, planurile noastre se ciocnesc unele de altele și distrug totul – terenul pe care stăm, plantele și animalele care ne hrănesc și, în cele din urmă, pe noi înşine. O civilizație bazată pe ego nu poate să nu provoace distrugere.

Diferența fundamentală dintre omenire și toate celelalte specii este că ele vor să supraviețuiască, în timp ce noi vrem să învingem. Acesta este motivul pentru care ne-am dezvoltat intelectul: să-i depășim și să-i înlocuim pe alții, să le negăm gloria altora, subzistența și fie să-i înrobim, fie să-i distrugem.

Deci singura modalitate de a ne salva planeta și pe noi înșine este să folosim intelectul nostru superior pentru a ne schimba inimile, astfel încât intelectul nostru să servească adevăratele noastre interese, mai degrabă decât inimile noastre egoiste. Putem face acest lucru învățând să ne gândim unul la altul, învățând să-i prețuim pe cei care sunt atenți, mai degrabă decât pe cei care se promovează doar pe ei înșiși.

Poate fi nefiresc, dar propria noastră natură în mod clar nu ne duce nicăieri. Așa că este timpul să ne punem mintea la lucru pentru ceva care ne avantajează cu adevărat.

Nu este suficient ca fiecare dintre noi să încerce să fie un om mai bun. Mediul nostru social este mai puternic decât noi și ne va determina să ne comportăm ca toți ceilalți. Pentru a reuși, trebuie să facem un efort concertat.

Nu există nimic pe care să nu-l putem realiza dacă lucrăm împreună. Chiar și natura umană încăpăţânată nu se potrivește cu puterea noastră colectivă. Dacă înțelegem importanța considerației și a empatiei nu numai pentru societatea noastră, ci și pentru viața noastră, putem muta munții din loc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce factori fac ca o țară să fie rezilientă?“

Reziliența unei țări depinde de caracterul fiecărei țări și de tipul de flexibilitate pe care și-ar dori să o obțină.

Fiecare are condiții interioare și caractere diferite. De exemplu, nu putem compara o națiune din nord cu o națiune din sud, situată lângă ocean, care are condiții naturale diferite. Caracterul națiunii este diferit. De exemplu, există națiuni din ce în ce mai puțin conectate. Există națiuni ai căror oameni trăiesc strâns împreună, precum hindușii, și națiuni în care mulți oameni trăiesc la kilometri distanță unul de celălalt, cum ar fi în Suedia și Norvegia. Conexiunea lor nu le oferă niciun sentiment de flexibilitate, așa că nu pot fi comparate.

O națiune poate dobândi și construi o reziliență adevărată numai în măsura în care o națiune este conectată în ea însăși, în măsura în care oamenii din acea națiune simt că împărtășesc o conexiune cu aceeași rădăcină.

Bazat pe videoclipul „Ce face ca o națiune să fie rezistentă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→