Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Nu există nicio modalitate de a separa ouăle amestecate”

Pe 8 martie 2009, în timpul crizei financiare care a devenit cunoscută sub numele de Marea Recesiune, economistul de la Wachovia Corp. Mark Vitner a descris destul de clar economiile amestecate ale lumii: „Este ca și cum ai încerca să separi ouăle amestecate. Pur și simplu nu se poate face atât de ușor. Nu știu nici măcar dacă este posibil”, a spus el pentru CBS News.

În zilele noastre, în timp ce lumea se luptă cu întreruperi ale lanțului de aprovizionare global și mărfurile vitale sunt blocate pe mare de luni de zile, unii experţi sugerează să facem exact asta. Însă din 2009 economiile au devenit mai împletite, iar ideea de a le separa a devenit și mai nerealistă.

Nu poți merge împotriva evoluției, iar evoluția merge spre mai multă complexitate, nu mai puțină. Acest lucru este valabil la fiecare nivel: mineral, biologic și social. Drept urmare, societatea umană devine din ce în ce mai complexă și mai împletită, iar economia, care este o reflectare a societății umane, urmează aceeași cale.

Motivul pentru care nu vedem o astfel de congestie și perturbare în natură este că, în afară de oameni, toate celelalte elemente își urmează instinctele. Rezultatul este un flux armonios, ciclul vieții continuu neîntrerupt și lucrurile evoluează în sincronie cu mediul lor.

Omenirea funcționează exact în sens invers. Ne străduim să ne ridicăm deasupra mediului nostru, nu în sincronizare cu acesta. Încercăm să ajungem în vârful piramidei, să fim mai rapizi, mai sus și mai puternici decât toți ceilalți. Când fiecare țară, companie și chiar persoană (într-o anumită măsură) încearcă să facă acest lucru, apare congestia la noduri și totul se blochează.

Cu alte cuvinte, asistăm la rezultatul propriei noastre atitudini egocentrice. Dacă toată lumea ar fi lucrat în armonie cu restul societății umane, așa cum o face orice alt element din natură, nu ar fi existat nicio congestie și fiecare ar fi obținut ceea ce are nevoie, când are nevoie și atât cât are nevoie.

Mai mult, pentru că suntem competitivi și obținem satisfacții nu din a avea ceea ce avem nevoie, ci din a avea mai mult decât alții, și chiar din a refuza altora ceea ce au nevoie, nu ne putem dezlega economiile. Dorința noastră de a-i învinge pe alții ne leagă de ei, deoarece durerea lor este plăcerea noastră și nu putem lucra fără plăcere. A merge singur înseamnă a merge împotriva naturii umane și nu putem face asta, cel puțin nu pe termen lung.

Dacă avem de gând să raționalizăm lanțurile de aprovizionare, trebuie să fim clari cu privire la interdependența noastră. Trebuie să începem să ne vedem pe noi înșine ca o unitate, în care beneficiul unuia este beneficiul tuturor, iar toate părțile contribuie la bunăstarea tuturor celorlalte părți.

Corpurile noastre funcționează în acest fel, fiecare organism funcționează în acest fel. Fără această abordare, viața nu ar fi posibilă. Când acționăm contrar elementului fundamental care face posibilă viața și dezvoltarea, ne condamnăm societatea la moarte și decădere.

Odată ce recunoaștem cum funcționează natura, cum lucrăm și că este în interesul nostru să ne schimbăm, putem înceta să perturbăm sistemul economic global și să începem să ne sincronizăm acțiunile. În termeni mai simpli, vom fi mai atenți unii cu alții.

În prezent, s-ar putea să nu ne placă ideea că trebuie să ne gândim la alții și nu doar la noi înșine, dar dacă nu începem să învățăm adevărul astăzi, încrengătura globală se va agrava până la punctul în care nu ne vom mai putea asigura necesitățile de bază pentru viața de zi cu zi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce face viața cu adevărat semnificativă”

Ne trezim, începem ziua, pregătim copiii pentru școală sau mergem la muncă dacă suntem singuri. Ziua trece rapid. După aceea, ajungem acasă epuizați și ne prăbușim până a doua zi dimineață, astfel încât să putem începe din nou a doua zi. Ar putea fi asta ceea ce face viața plină de sens? Exact asta a investigat un studiu global recent. 39% dintre respondenți au spus că familia a fost sursa primară de sens în viața lor, comparativ cu 2% care au găsit sens în credință și spiritualitate.

Potrivit unui studiu recent realizat de Pew Research Center în rândul a 19.000 de adulți din 17 țări dezvoltate din întreaga lume, cei mai importanți factori din viața unei persoane sunt familia, cariera și bunăstarea financiară.

Nu e de mirare că familia este principala sursă de mulțumire. Familia joacă cel mai important și direct rol în dezvoltarea unei persoane, deoarece este cel mai apropiat și mai influent cerc. Restul cercurilor influențează și umplu timpul cu calitate, dar sunt mai îndepărtate, mai puțin stabile și se pot schimba de la o zi la alta. O persoană își poate schimba locul de muncă, prietenii sau un loc de divertisment, dar nu și familia. În ciuda dificultăților întâmpinate uneori, persoana este dependentă și conectată la familie. Acesta este motivul pentru care este atât de importantă.

După doi ani de COVID-19, ne-am fi putut aștepta ca oamenii să întrebe mai mult despre sensul vieții și, prin urmare, să fie mai atrași de spiritualitate. Dar, în cele din urmă, omenirea nu este deosebit de atentă sau contemplativă cu privire la epidemia globală. Mai degrabă, oamenii se simt oprimați pentru că nu pot călători liber în străinătate, pentru că trebuie să poarte măști și pentru că au nevoie de injecții suplimentare pentru a preveni răspândirea virusului, precum și pentru o serie de restricții oneroase.

Totuși în general, am învățat să trăim cu boala. În curând omenirea va uita și de noua variantă care ne-a invadat viața. Natura noastră umană este dispusă să primească în mod voluntar plăcere și încântare pentru noi înșine și numai pentru noi înșine. Pe zi ce trece această natură egoistă crește, devine aspră și groasă, atât de sofisticată și vicleană încât o persoană nu mai este impresionată de nimic. Suntem bombardați constant de informații despre războaie, foamete în masă și noi variante de virus, dar până nu experimentăm o astfel de realitate în toate simțurile noastre, nu credem că se întâmplă și nu luăm măsuri pentru schimbare.

Cu toate acestea, nu pot spune că coronavirusul nu a avut un impact asupra noastră. Ne-a dezvăluit cât de mult depindem unii de alții, deoarece suntem un mic sat global. Dar în rețeaua de comunicare dintre noi, în sentimentele noastre interioare, rămânem indiferenți și detașați unul de celălalt. Deci, ceea ce se va întâmpla în mod natural este că egoismul va deveni mai puternic; vor apărea mai multe lovituri globale până când realizăm că doar atunci când ne vom simți ca o singură familie, în garanție reciprocă, vom putea să prosperăm.

Ne vom percepe viețile ca având un scop numai prin legătura noastră umană strânsă. Dacă ar fi să modelăm fața societății cu modelul unei familii ideale, ne-am fi îmbunătățit viața, creând o atmosferă bună, caldă și prietenoasă pentru noi înșine. Am fi construit un mediu bun care să ne îmbrățișeze ca o mamă iubitoare. Cu cât ne conectăm emoțional unul la altul, cu atât vom simți mai mult puterea conexiunii, forța supremă a naturii, un atribut al dăruirii și al iubirii, o forță bună și binevoitoare. Dacă ne agățăm doar de calitățile și intențiile naturii, vom descoperi sensul vieții, atât în corporalitate, cât și în spiritualitate pentru o împlinire deplină.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă sunetul cornului?

Răspuns: Înseamnă înmuierea proprietăților lui Malchut de către Bina, unde egoismul este corectat în favoarea dăruirii.

Comentariu: Este scris în Tora că, atunci când poporul lui Israel a auzit sunetul cornului, a început să strige și zidurile Ierihonului s-au prăbușit.

Răspunsul meu: Când Malchut este corectat treptat sub influența lui Bina, zidurile egoismului sunt distruse.

Bina poate influența Malchut în așa fel încât calitățile sale să înceapă să se conecteze cu calitățile lui Malchut. Dar acesta este un proces de lungă durată.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 9/27/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce anume prin intermediul corpului are loc dezvoltarea sufletului la nivel uman?

Răspuns: Dezvoltarea sufletului nu se face prin intermediul corpului. Existăm în corp pentru a ne dezvolta sufletul și pentru a fi independenți de dezvoltarea acestuia. Pentru ca eu, în timp ce sunt constant la nivelul animal și plecând de la acesta, să pot dezvolta sufletul.

Nu este vorba de a locui permanent în suflet, ci de a fi capabil să îl schimbi, să faci circuite, să te ridici în mod constant, să fii independent de starea ta spirituală, să cobori din nou în corp și să te ridici iarăși la noul grad al sufletului; să cobori din nou și să te ridici din nou, și așa mai departe.

Sufletul este organul din mine pe care îl corectez și îl umplu. În timp ce lucrez la sufletul meu, eu exist separat, la fel cum, de exemplu, aș crea un mecanism și aș lucra la el. Fac abstracție de suflet și îl privesc în mod obiectiv. De aceea este nevoie de o astfel de stare precum existența noastră fizică.

La urma urmei, dacă te privești din exterior, devii mai obiectiv. Cineva poate urca nivelurile sufletului său pentru că are, de asemenea, un corp în care există.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem dificultăți în studierea materialului atunci când este explicată cea de-a doua restricție (Tzimtzum Bet)?

Răspuns: Pentru că prima restricție se face asupra dorinței egoiste de a primi, care este în mod natural în noi.

Iar în cazul celei de-a doua restricții, nu este foarte clar pe ce funcționează. Ea acționează asupra faptului că nu există posibilitatea de a primi, ci doar de a deveni ca și proprietatea dăruirii fără primire.

Adică, există această primă ocazie când primesc și intenția mea este de a primi de dragul Dăruitorului, pentru a-I face plăcere. Iar cea de-a doua este atunci când nu primesc, pentru că nu pot primi pentru a-L mulțumi pe El.

Întrebare: Poți da un exemplu? Să spunem că am câteva milioane de dolari și nu-i folosesc deloc, pentru că înțeleg că îi voi folosi pentru mine însumi și nu voi fi conectat cu forța superioară, iar pentru mine este important să fiu în contact cu ea. Aceasta este prima stare.

A doua stare este atunci când stabilesc că pot folosi o parte, de exemplu, 100.000 de dolari nu pentru mine însumi, ci pentru alții. Și atunci, în măsura în care folosesc această oportunitate în folosul altora, sunt conectat la Creator. Este corect?

Răspuns: Da. Dar aceasta nu este cea de-a doua restricție. Este vorba doar de utilizarea resurselor pe care le ai.

Dacă nu ai un Masach și poți doar să te închizi pentru a nu primi, atunci aceasta se numește prima restricție. Dacă, în plus, ai posibilitatea de a te împlini pe tine însuți de dragul altora, de exemplu, să primești ceva pentru cei 100.000 de dolari în scopul de a le transmite altora, dar nimic pentru tine însuți, atunci asta înseamnă deja că folosești forțele peste prima restricție.

Iar dacă nu poți realiza cea de-a doua opțiune, atunci poate că ai ocazia să te faci la fel ca ceilalți fără să primești. Dar acestea sunt concepte pur spirituale, și atunci vei deveni ca ceilalți, fără să primești.

Întrebare: Deci, poți da câteva exemple de a doua restricție în lumea noastră?

Răspuns: Da. Atunci când primești ceva de la cineva și îl transmiți altcuiva; de exemplu, dacă ai primit un milion de la cineva și ai puterea de a nu-l lua pentru tine însuți, ci de a-l da mai departe, la fel cum Bina primește de la Keter și o transmite în jos.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 11/16/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ar trebui să schimbăm? Şi noi ce schimbăm?“

Ar trebui să ne schimbăm atitudinea interioară unul față de celălalt: de la atitudinea noastră egoistă înnăscută, care acordă prioritate propriului beneficiu în detrimentul beneficiului altora, la o nouă natură altruistă, care acordă prioritate beneficiului altora față de beneficiul personal. Făcând acest lucru ne conduce la echilibru cu forma altruistă și interconectată a naturii, care la rândul său, invită forța pozitivă care sălășluiește în natură în noile fire altruiste de conexiune pe care le stabilim între noi și ca atare atingem eternitatea și perfecțiunea.

În loc de schimbarea interioară a atitudinii noastre asupra căreia ar trebui să ne concentrăm, ne concentrăm în schimb asupra schimbării a tot felul de lucruri, altele decât natura noastră egoistă: nu reușim să ajungem la nicio armonie sau echilibru și, în schimb, devenim din ce în ce mai dezechilibrati și divizați, experimentând ca urmare, o acumulare de suferinţă.

O schimbare interioară a atitudinii noastre unul față de celălalt necesită educație – un fel de educație diferit de cel pe care îl avem astăzi. Educația înseamnă să organizăm influențele mediului astfel încât să ajungem la dorința de a ne schimba natura egoistă în opusul ei altruist. Cu alte cuvinte, asistând la exemple pozitive regulate de altruism în societate și învățând înțelepciunea care ne permite să înțelegem mai bine cum funcționează natura umană și natura în general și cum să ne aliniem la o tendință evolutivă care acum ne ghidează către acest egoism fatidic, la tranziția către altruism, ne putem angaja într-o schimbare a naturii noastre.

Dacă am trece prin această schimbare de la egoism la altruism, am vedea o transformare vastă și o îmbunătățire a relațiilor umane, a conexiunii noastre cu natura, familia, afacerile, cultura, știința și literalmente în fiecare sferă de activitate. Viețile noastre s-ar schimba complet într-o formă pozitivă ca urmare a schimbărilor noastre interioare. Ar trebui astfel să ne concentrăm pe a ajuta la educarea și promovarea schimbării interioare pe care toți va trebui să o parcurgem în cele din urmă.

Fără educație, nu ne putem aștepta să aibă loc o astfel de schimbare interioară. În locul ei, ne putem aștepta să se acumuleze suferința, cu cât încercăm să facem tot felul de schimbări în afara atitudinilor noastre unul față de celălalt, ceea ce ne-ar conduce oricum să căutăm o schimbare interioară. Cu toate acestea, acesta din urmă este un proces nedorit și nefericit care nu duce decât la creșterea disperării și a neputinței, iar acesta este procesul pe care îl experimentăm în mare parte în lumea de astăzi.

Trebuie, așadar, să începem de la zero, prin înființarea unei noi baze educaționale. Înțelepciunea conexiunii care explică modul în care funcționează natura, locul nostru în natură, scopul și planul de dezvoltare și cum să ne aliniem armonios cu acest scop și plan, are un impact progresiv asupra unei schimbări în atitudinile noastre interioare unul față de celălalt. Cu toate acestea, pentru ca o astfel de educație să reușească, trebuie să funcționeze ca un mediu din care facem parte.

Mediul care ne face să trecem printr-o tranziție a naturii noastre de la egoism la altruism ar trebui să funcționeze similar unui incubator, unde ni se oferă cele mai favorabile condiții, cantitatea potrivită de căldură și care se adaptează la condițiile necesare pentru a ne naşte în cele din urmă într-o nouă formă. Cu alte cuvinte, un astfel de mediu trebuie să fie în concordanță cu dorințele oamenilor; nu trebuie să fie coercitiv sau opresiv în niciun fel; și ar trebui să inspire oamenii să învețe despre funcționarea altruistă mai profundă a naturii prin implicare și participare.

Bazat pe discuții cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Jane Palash pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Dezlănțuiţi puterea bunicii”

O poveste a lui Rachel Nuwer publicată pe BBC Future descrie o modalitate unică, de succes și ieftină de a aborda depresia în Zimbabwe. Cu doar doisprezece psihiatri pentru o populație de șaisprezece milioane de locuitori, chiar și cei puțini care își permit tratamentul sunt rareori capabili să găsească un terapeut la o distanță rezonabilă.

Prin urmare, în loc de profesioniști, psihiatrul Dixon Chibanda, directorul Inițiativei Africane de Cercetare în Sănătate Mintală, a venit cu o idee revoluționară care a devenit cunoscută sub numele de „ Banca prieteniei”. În loc să caute în zadar ajutor profesionist, a gândit Chibanda, zimbabweenii s-ar consulta cu oameni care au inimă caldă, mult timp liber, o pasiune pentru discuțiile inimă la inimă și capacitatea de a da sfaturi bune. Acești oameni vor primi ceva pregătire și, datorită căldurii și răbdării lor, spera Chibanda, vor putea ajuta oamenii aflați în dificultate.

Făcând brainstorming unde să găsească astfel de oameni, Chibanda a ajuns la o soluție neaşteptată: bunicile. Chibanda și echipa sa au instruit peste 400 de bunici în terapia vorbirii, pe care acum ele o oferă gratuit în peste 70 de comunități din Zimbabwe.

Ideea s-a dovedit a fi un succes răsunător. „Numai în 2017”, raportează Nuwer, „Banca prieteniei”, așa cum se numește programul, a ajutat peste 30.000 de oameni. Metoda a fost verificată empiric și [sic] a fost extinsă şi în alte țări, inclusiv în SUA”.

În 2016, Chibanda în colaborare cu colegii din Zimbabwe și Regatul Unit, a publicat rezultatele unui studiu aleatoriu de control al eficacității programului în Jurnalul Asociației Medicale Americane. Cercetătorii au descoperit că după șase luni, grupul care a căutat bunicile avea semnificativ mai puține simptome de depresie decât grupul care a fost supus unui tratament convențional.

În mod clar, iubirea poate ajuta foarte mult oamenii. Empatie, asta este tot ce ne trebuie! Mai mult decât orice medicament, ne vindecă din interior. Conectarea inimilor ne conectează la puterea care susține lumea noastră, la forța creatoare a iubirii. Fără această putere a conexiunii, două elemente din realitate nu s-ar putea conecta, iar viața ar fi fost imposibilă.

Când ne conectăm în iubire, creăm similitudini între noi și forța care creează și susține viața. Așa cum o coardă de pe o chitară vibrează atunci când nota sa este cântată pe o altă coardă, când frecvența este similară, atunci când creăm un sentiment similar cu sentimentul care creează viața – sentimentul de empatie și iubire – „pornim” acest sentiment în interiorul nostru.

Trăim acest sentiment ca şi cum ar veni de la persoana de lângă noi, dar nu este asa. De fapt, a venit pentru că legătura caldă dintre voi doi v-a permis să simțiți căldura care există în jurul vostru. Atât timp cât nu ai făcut acea conexiune, este ca și cum nu ai avea un senzor care să o perceapă. Dar odată ce o stabiliți cu o altă persoană, o puteți simți.

De aceea este atât de important să-i iubești pe ceilalți. Nu este important doar pentru alții, ci și mai important pentru persoana iubitoare. Oamenii cu iubire în inima lor sunt conectați la puterea iubirii și a creației care există în toată realitatea. Niciun sentiment nu este mai puternic. O persoană care este conectată la aceasta nu se va simți niciodată deprimată, pierdută sau fără speranță.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Pearl Harbor – Lovitura dureroasă care a salvat lumea liberă”

În urmă cu optzeci de ani, săptămâna aceasta și la doi ani după al Doilea Război Mondial, Serviciul Aerian al Marinei Imperiale Japoneze a lansat un atac surpriză asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor din Honolulu. Peste 2.400 de soldați și civili americani și-au pierdut viața în atac, iar aproape 1.200 au fost răniți. Douăsprezece nave de luptă au fost avariate sau total scufundate, iar 188 de avioane au fost doborâte. Lovitura dureroasă a forțat America să-și abandoneze aparenta poziție neutră și să declare război Japoniei. Trei zile mai târziu, Germania nazistă și Italia fascistă au declarat război Americii, trăgând-o în războiul din Europa. Dacă nu ar fi fost această lovitură dureroasă, este mai mult ca sigur că lumea ar fi fost foarte diferită de ceea ce este astăzi, și nu în bine.

Chiar înainte ca America să se alăture războiului, a oferit o asistență substanțială aliaților. În conformitate cu Lend-Lease Act pe care președintele Roosevelt l-a promulgat în martie 1941, SUA au oferit Regatului Unit, Franței Libere, Chinei și mai târziu Uniunii Sovietice și altor națiuni aliate hrană, petrol și alte materiale necesare între 1941 și 1945. ajutorul a inclus și nave de război și avioane de război, împreună cu alte arme. În ciuda ajutorului, Aliații pierdeau războiul. Dacă nu ar fi fost intervenția Americii, cine știe dacă Aliații ar fi câștigat.

Nu putem exagera contribuția SUA la eliberarea Europei de sub ocupația nazistă. Până în decembrie 1941, când a avut loc atacul de la Pearl Harbor, nu existau armate care să lupte împotriva naziștilor și a aliaților acestora, cu excepția Regatului Unit și a Uniunii Sovietice. SUA nu numai că au luptat împotriva țărilor Axei, dar au susținut și populațiile din puținele țări libere din Europa și le-a aprovizionat armatele cu arme, muniții și gaze.

Japonia, agresorul cataclismului de la Pearl Harbor, a mers pe sens invers față de Statele Unite. Până în al Doilea Război Mondial, Japonia a fost o țară imperialistă puternică. Se spune că amiralul japonez Isoroku Yamamoto, cel care a conceput atacul, a avertizat în avans că, dacă lovitura nu va dezactiva puterea armatei americane, nu va face decât să trezească gigantul adormit și Japonia s-ar afla în pierdere.

Unele surse susțin că în urma raidului, Yamamoto a spus: „Mă tem că tot ce am făcut este să trezim un gigant adormit și să-l motivăm cu o hotărâre teribilă”. Indiferent dacă a spus sau nu exact aceste cuvinte, ele reflectă gândurile sale după atac, așa cum descrie cartea lui Hiroyuki Agawa Amiralul reticent. După cum s-a dovedit, Yamamoto a avut dreptate.

Cu toate acestea, Japonia nu a lăsat înfrângerea să treacă fără concluzii de anvergură și constructive. În urma acestei înfrângeri oribile, care s-a încheiat cu lansarea a două bombe atomice asupra orașelor japoneze, Japonia a decis să înceteze să mai fie o putere militară beligerantă și să își îndrepte energia spre creșterea economică.

Trauma înfrângerii din cel de-al Doilea Război Mondial s-a scufundat atât de adânc în psihicul colectiv al Japoniei, încât țara își menține până astăzi politica de non-combatant. Bonusul pentru efortul său este apariția unei superputeri economice, lider mondial în industrie și tehnologie, ai cărui oameni se bucură de un nivel de trai la care majoritatea țărilor nu pot decât să viseze.

Un incident ca cel de la Pearl Harbor nu poate avea loc astăzi. Lumea s-a schimbat prea mult pentru a se repeta. Ceea ce nu s-a schimbat însă, este dorința țărilor de a se distruge unele pe altele.

Dacă există o lecție de învățat de la Pearl Harbor și din cel de-al Doilea Război Mondial în general, aceasta este că războiul nu plătește. Fiecare agresor din acel război a suferit o înfrângere și fiecare țară care a luptat pentru a elibera lumea a câștigat putere și prestigiu.

Japonia, Germania, Austria și Italia s-au transformat toate în democrații înfloritoare. În tensiunile internaționale în creștere de astăzi, ar trebui să ne amintim lecția pe care țările Axei au învățat-o după înfrângerea lor și cum au câștigat prin realizarea a ceea ce au învățat.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Lumina superioară care vine la o persoană ca răspuns la eforturile sale, care o conectează și o face potrivită pentru acțiunea spirituală, se numește binecuvântare. Prin urmare, înainte de fiecare acțiune, trebuie să ajungem la o binecuvântare.

Binecuvântarea înseamnă că am atins restricțiile, ecranul și lumina reflectată și prin urmare, pot deja să primesc lumină directă și să lucrez cu ea, în măsura binecuvântării mele. Forța de dăruire pe care am dobândit-o în dorința mea de a primi se numește binecuvântare.

Prin urmare, înainte de fiecare acțiune este în primul rând necesar să ajungem la o binecuvântare: să-l binecuvântez pe Creator pentru că mi-a dat posibilitatea de a realiza o acțiune cu intenția de a dărui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/9/21, Baal HaSulam. Shamati, 121. “Ea este aidoma vaselor comerciale”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă totul este predeterminat în ceea ce privește plăcerea și suferința și dacă înțelegem încotro merge omul și cum se va comporta, atunci de ce natura a procedat astfel? Unde vrea să ne ducă?

Răspuns: Natura s-a dezvoltat din elementul primordial, o dorință în forma sa cea mai pură, care a evoluat prin formele mineral, vegetal și animal până a ajuns la forma de „om”. La fel, o persoană din lumea noastră, prin dezvoltarea sa, ajunge la următoarea sa formă.

Fiecare fază prin care trecem – mineral, vegetal și animal – se dezvoltă singură. În fiecare etapă, conform legii negației negației, o persoană începe să simtă că nu mai poate rămâne în această stare, trebuie să o schimbe radical, să se ridice din ea și să simtă că nu mai este acceptabilă pentru el.

Și atunci starea anterioară degenerează și următorul pas se manifestă. Deci din mineral evoluează partea vegetală a dorinței cu natura vegetală corespunzătoare, apoi animalul și apoi apare omul.

Acum suntem într-o etapă foarte interesantă. Ne-am pregătit stadiul anterior de dezvoltare, am ajuns la negarea lui, la respingerea lui, vedem că lumea și viețile noastre sunt finite, defecte și temporare și nu știm ce să facem în continuare.

Nu vedem încă următoarea etapă, dar etapa actuală este practic insuportabilă. Nu mai putem rămâne în ea pentru că duce la autodistrugere, teroare, dezintegrare a familiilor, dezintegrare a culturii și sfârșitul științei.

Adică am ajuns în stadiul final în toate, dar încă nu-l vedem pe următorul. Ar trebui să înceapă să se dezvăluie. Prin urmare, știința Cabalei este acum revelată ca un mijloc de tranziție către o nouă stare.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→