Comentariu: Multe studii arată că fetele sunt mai atașate de tații lor, în timp ce băieții sunt mai atașați de mamele lor. Iar dvs. spuneți că în principiu, băieții după vârsta de trei ani ar trebui să fie crescuți de tatăl lor, iar fetele de mama lor.

Răspunsul meu: Nu este încă o practica din timpul nostru. Am în minte o societate corectată în care băieții pot fi alături de adulți, pot lua exemple corecte de la ei, își pot urmări tații petrecând timpul liber după muncă, și așa mai departe.

Vorbesc despre o societate în care o persoană lucrează câteva ore pe zi, pentru că nu produce produse inutile, dăunătoare, iar în restul timpului se angajează în elevarea sa spirituală. Și lângă el sunt copiii lui: băieți lângă băieți, fete lângă fete, care iau exemple corecte de la părinți.

În principiu, Cabala vorbește despre un timp care, fără îndoială, trebuie să vină. Cred că ne apropiem de asta. Sper că vom ajunge la el într-un mod bun.

Apropo, vedem acest lucru din obiceiurile antice ale diferitelor triburi, în care băieții de până la doi ani erau în perioada lor de creștere, apoi pentru încă doi sau trei ani se mutau la jumătatea feminină, apoi treceau complet la partea masculină și luau exemple. de la părinţii lor. Erau interesați de asta, erau mândri de asta și așa se implicau treptat în viață.

Iar astăzi este adevărat contrariul; băieții sunt crescuți de femei atât la grădiniță, cât și la școală. Aproape de-a lungul întregii vieți sunt înconjuraţi de femei. Nu ne putem imagina cât de subconștient absorb atitudinea față de viață, iar apoi împotriva voinței lor, intră în această viață ca o femeie. Prin urmare, sunt puțini bărbați adevărați în lumea noastră.

Întrebare: Ce este un bărbat adevărat conform Cabalei?

Răspuns: Un bărbat adevărat este acela care își asumă responsabilitatea de a fi stăpânul, capul familiei, care poate conduce — conduce înainte. Mai mult, să facă asta nu din motive de carieră, ci din faptul că înțelege importanța și necesitatea acestui lucru.

Adică este bărbat. La bărbații de astăzi există foarte puțin din această personalitate Sunt carieristi, sunt tot felul de mici escroci în ştiinţă, în artă, peste tot, dar nu exista personalităţi. Și totul pentru că nu au primit educația corectă.

Au fost crescuți de femei și nu au primit o educație adecvată pentru caracterul masculin, pentru vederea și percepția în modul masculin de viață,.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Există răul?“

Potrivit înțelepciunii Cabala, răul este revelarea atitudinii egoiste a unei persoane față de ceilalți.

Suntem alcătuiți din dorința de a ne bucura, iar această dorință se dezvoltă pe diferite niveluri: de la dorințe individuale de hrană, sex și familie, la dorințe sociale de bani, onoare, control și cunoaștere, și apoi până la dorința de a descoperi sensul vieții noastre. . Această dorință de a se bucura a fost întotdeauna forța motrice, care ne face să realizăm orice mișcare sau gând către diverse obiective ale plăcerii. În vremurile noastre însă, această dorință a crescut  la o stare în care devine rea: începe să se transforme într-o dorință care dorește să se bucure în detrimentul altor oameni și al naturii.

Deci, în timp ce dorințele de a ne bucura sunt natura noastră și simțim constant impulsuri de a ne îndrepta spre plăcere și de a ne îndepărta de durere, răul intră în cadru atunci când dorințele noastre încep să-şi dorească să ne bucurăm în detrimentul celorlalți, adică atunci când ne ridicăm deasupra celorlalți și îi umilim.

S-ar putea să sune extreme, că am atins un nivel în care dorim să-i umilim pe alții și să fim deasupra lor, dar o facem automat. Nu realizăm în ce măsură conexiunile noastre interioare ne fac să fim complet conduși de interesul personal. De exemplu, chiar dacă ne angajăm într-o conversație plăcută, fiecare încercăm să fim deasupra celorlalți, încercând să ne poziționăm într-un mod în care arătăm mai bine și prezentându-ne mai favorabil, pentru a atrage atenția celorlalți, chiar dacă doar puțin. . Natura umană este formată din astfel de forme voalate.

Aceasta este manifestarea finală a dorinței egoiste și iese la suprafață pentru ca noi să o determinăm ca fiind răul și că, dacă vrem să atenuăm nenumăratele probleme pe care le aduce această dorință, trebuie să ne ridicăm la următoarea formă altruistă de dorință opusă răului: o dorință bună de a iubi, de a se conecta pozitiv și de a dărui altora, mai presus de dorința noastră egoistă. Și este o tranziție foarte dificilă.

Înțelepciunea Cabalei este o metodă care a fost făcută pentru a ghida această tranziție în mod rapid și fără durere.

Bazat pe emisiunea „Prim-plan” din KabTV, cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nici diplomația, nici armata nu vor convinge Iranul să nu mai dezvolte arme nucleare”

A fost clar de la bun început, dar după ultima rundă de discuții, toată lumea înțelege că Iranul nu are nicio intenție să-și blocheze programul de arme nucleare. Chiar înainte de începerea discuțiilor, fostul șef al programului nuclear al Iranului, Fereydoun Abbasi-Davani, a recunoscut eforturile țării sale de a construi arme nucleare. Potrivit Reuters, „Iranul a abandonat orice compromisuri pe care le făcuse în cadrul discuțiilor pentru a reînvia acordul nuclear din 2015 cu marile puteri, le-a pus în buzunar pe cele făcute de alții și a cerut mai multe în timpul discuțiilor indirecte dintre SUA și Iran”.

Este scris: „Dacă vine cineva să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Rabbah, Bamidbar 21:4 și în altă parte). În prezent, se pare că Israelul nu va avea de ales decât să lanseze o lovitură preventivă pentru a intercepta planul Iranului de a-l distruge. Cu toate acestea, o soluție permanentă pentru agresiunea Iranului nu constă în întreruperea puterii sale nucleare, ci în unirea propriilor noastre rânduri.

Din păcate, diplomația nu funcționează. Nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că diplomații pot rezolva orice. În cel mai bun caz, diplomația poate menține o fațadă a comunicării, ceva care să mențină contactul, dar nimeni nu crede că există altă soluție decât una militară.

Chiar și amenințarea Iranului cu riposta cu o armă nucleară în cazul în care el lansează una, nu îl va descuraja. Având în vedere modul în care Iranul tratează propriul său popor, nu ar avea nicio problemă să-și piardă jumătate din populație din plăcerea de a eradica Israelul.

Și dacă credem că sancțiunile economice vor abate progresul Iranului către o bombă, ar trebui să ne gândim din nou. În orice caz, îl va înviora și îi va oferi o scuză pentru a ataca Israelul, care va fi descris ca forța din spatele problemelor economice ale Iranului.

Prin urmare, oricât de greu ar fi, cred că nu vom avea de ales decât să „demontăm armele nucleare”ale Iranului pe cont propriu. Dacă îl lăsăm să lanseze un atac nuclear împotriva noastră, nu ne va ajuta să știm că am avut dreptate tot timpul când ne-am asumat intenția lor greșită. Este mai bine să fii viu și criticat decât justificat postum.

În același timp, o soluție militară nu poate ajuta prea mult timp. Dacă tot pe ceea ce ne bazăm este puterea noastră, suntem în necazuri profunde. În prezent, se pare că acesta este cazul.

O soluție de durată poate fi găsită doar în unitatea noastră. Dacă ne unim, ne vom rezolva nu numai problemele cu Iranul, ci și cu restul lumii.

Mai mult, așa cum am explicat în nenumărate articole și mai multe cărți (aveţi mai jos linkuri către două dintre ele), unitatea Israelului va „neutraliza” ura lumii față de el. Ne putem gândi la Iran ca la agresor și la noi înșine ca la o potențială victimă, dar lumea vede asta foarte diferit. Priviți recentele rezoluții ale Adunării Generale a ONU, votând aproape în unanimitate împotriva dreptului Israelului la suveranitate. Când vine vorba de Israel, lumea este de partea Iranului și trebuie să ne întrebăm de ce este așa.

Societatea divizată din Israel trimite mesaje negative lumii. Nu numai că națiunile ne ridiculizează, ci ne învinuiesc că suntem agresorii în regiune. Israelul este acceptat numai atunci când este unit. Când suntem dezbinați, nimeni nu ne apreciază și fiecare ne acuză de propriile necazuri.

Suntem mereu în centrul atenției, chiar și atunci când nu vrem să fim. Suntem singura țară din lume care este un punct permanent, obligatoriu, pe ordinea de zi a mai multor comitete ONU. Pentru că suntem atât de vizibili chiar dacă împotriva voinței noastre, atunci când ne urâm unul pe celălalt, acesta este exemplul pe care îl dăm lumii. Drept urmare, lumea ne urăște pentru că am incitat la război și la diviziune.

Dar pentru că suntem mereu „pe scenă”, ne aflăm într-o poziție unică, de a avea o influență pozitivă în lume prin stabilirea unei societăți exemplare pe care alții vor dori să o imite. Dacă ne ridicăm deasupra diferențelor noastre și stabilim o societate bazată pe solidaritate și responsabilitate reciprocă, acesta este exemplul pe care îl vom da lumii, iar lumea ne va răspunde cu apreciere.

Acesta este motivul pentru care singura soluție durabilă și, în cele din urmă, posibilă la problemele noastre cu Iranul, precum și cu toate celelalte țări, este să rezolvăm problema propriei noastre diviziuni. Dacă o facem, problemele noastre cu lumea se vor dizolva de la sine.

Lecturi suplimentare privind temele Israel, evrei și antisemitism: “Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt chemarea zilei” și “Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În loc să jucăm DARTS cu asteroizii, ar trebui să ne țintim inimile”

Un student mi-a spus o poveste pe care o citise în The New York Times. Potrivit poveștii, NASA a lansat o navă spațială cu misiunea de a lovi un asteroid pentru a vedea dacă îl poate „împinge pe o traiectorie diferită”. Experimentul, numit „Test dublu de redirecționare a asteroizilor, sau DART”, încearcă să testeze capacitatea de a devia asteroizii care ar putea prezenta riscul de a se ciocni cu Pământul. Natura are prea multe moduri de a provoca astfel de dezastre, iar astfel de experimente nu fac decât să ne distragă atenția faţă de locul unde se află adevărata soluție – în societatea umană.

Nu este ca și cum ideea ca un asteroid să lovească Pământul ar fi absurdă. S-a mai întâmplat și se poate întâmpla din nou. Problema este că, în loc să ne confruntăm cu ceea ce trebuie cu adevărat să reparăm în viața noastră, ne îndreptăm gândurile către pericole viitoare imaginare, a căror șansă de a se materializa este infimă, în timp ce pericolele reale vin de la oamenii din jurul nostru, iar aceștia sunt cei pe care noi trebuie să-i reparăm. În loc să trimitem săgeți în spațiu, ar trebui să ne țintim inimile.

Toate problemele reale care ne afectează viețile sunt faptele noastre. Inflația accelerată, poluarea apei, aerului și pământului, războaie și terorism, sărăcie, depresie, dependență de substanțe, diviziune socială – nici una dintre aceste probleme nu este natural, toate sunt crize majore și toate sunt provocate de om.

Trebuie să încetăm să ne uităm în spațiul cosmic în căutarea amenințărilor și să începem să ne uităm unul la altul, întrebându-ne cum putem învăța să trăim împreună. Trebuie să începem să punem întrebări reale și dureroase: De ce îmi urăsc aproapele? nu mă pot întreține; Sunt dependent de ceilalți să-mi dea ceea ce eu nu-mi pot oferi singur, dar în același timp, nu îi pot suporta pe ceilalți. De ce este așa? De ce sunt eu asa?

Desigur, nu toată lumea simte aceste întrebări atât de puternic, dar într-o anumită măsură ele există în noi toți și ne otrăvesc relațiile. Dacă nu putem recunoaște acest lucru pentru noi înșine, ar trebui să ne uităm la statistici și să vedem câți oameni scapă de realitate prin droguri sau nenumărate alte forme de dependență. Ar trebui să ne uităm la numărul tot mai mare de incidente violente, la intensificarea ostilității dintre țările care sunt interdependente din punct de vedere economic și la diviziunile politice tot mai mari în interiorul țărilor și societăților.

Societatea umană se destramă, iar acesta este un pericol mult mai mare decât o stea căzătoare. Dacă ne rezolvăm problemele sociale, vom putea rezolva toate celelalte probleme. Dar dacă societatea se destramă, nu vom rezolva nimic, niciodată. Prin urmare, prima noastră prioritate ar trebui să fie să depășim rupturile sociale și alienările de tot felul.

Până când nu ne inversăm atitudinea unul față de celălalt de la alienare la conexiune, de la indiferență la responsabilitate reciprocă, preocuparea pentru orice altă „amenințare” este o distragere, care nu va face decât să amâne corectarea pe care trebuie să o facem cu adevărat. Acest lucru, la rândul său, va face corectarea mai lentă și mai dureroasă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Depășirea conflictelor în relații – O soluție care funcționează cu adevărat (și nimeni nu o vrea)”

Fiecare relație trece prin conflicte. Sunt neplăcute, dar inevitabile. Depășirea conflictului este necesară pentru a adânci și întări o relație. Poți avea încredere că o relație va dura doar dacă a depășit mai multe conflicte. Problema este că, deoarece conflictele sunt neplăcute și adesea înspăimântătoare, încercăm să le evităm. Dacă știm să le acceptăm și să ne ridicăm conexiunea la un nivel superior depășindu-le, nu ne vom teme de ele și vom putea rezolva aproape orice conflict.

Conflictele provin din interese conflictuale. Acest lucru este evident. Când vreau un lucru și partenerul meu vrea altceva, mă enervez. Acest lucru este valabil în orice relație – cu oamenii, cu animalele de companie și chiar cu mașinile (gândește-te la blestemele pe care le arunci asupra mașinii tale dacă nu pornește într-o dimineață rece).

Când vine vorba de parteneri, soluția este simplă, dar foarte greu de făcut: sărutați-vă. Exact în momentul furiei, fă opusul.

La un nivel mai profund, trebuie să înțelegem că fiecare persoană are dorințe diferite, gânduri diferite și o abordare diferită a vieții. O relație este fuziunea a două sau mai multe persoane diferite într-un întreg. Într-o relație bună, diferențele dintre ei ajută fiecare partener să-și dezvolte calități și perspective pe care nu le-ar dezvolta dacă nu ar fi relația. Într-o relație negativă, luptele pentru putere înăbușă creșterea partenerilor, asupriții și asupritorii devin stagnanți și înrădăcinați în opiniile lor, iar iubirea dintre ei se dizolvă.

O relație bună necesită muncă. Relația negativă este cea naturală. Pentru a construi una pozitivă, trebuie să accept că și cealaltă perspectivă are merite, deși nu este perspectiva mea. Dacă o accept, ceea ce necesită ceva experiență în „luptă”, voi descoperi că cealaltă perspectivă îmi oferă idei și perspective pe care nu le-aș putea dezvolta singur.

Rezultă că să-ți săruți partenerul exact atunci când ești supărat, nu înseamnă că nu mai ești supărat, ci că apreciezi și îți pasă de partenerul tău chiar dacă ești supărat și că mânia ta nu îți alungă iubirea. Este o afirmare a puterii conexiunii tale.

Regele Solomon, despre care se spunea că este cel mai înțelept dintre oameni, a spus despre această abordare: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Cu alte cuvinte păstrați ura, dar acoperiți-o cu iubire; faceţi iubirea mai importantă decât furia voastră temporară.

Beneficiile pe care le veți culege sunt enorme. Când gestionăm conflictele în acest fel, nu ne schimbăm doar pe noi înșine, ci ne schimbăm și partenerul. Fără să spunem un cuvânt, fără să predicăm sau să admonestăm, ci pur și simplu prin propriul nostru exemplu, deschidem calea către o relație sănătoasă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ne-am transformat în rezidenți temporari”

În urmă cu câteva zile, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție (încă una) prin care neagă legăturile evreiești cu Muntele Templului din Ierusalim. În loc să se refere la el prin numele său evreiesc Muntele Templului, după Templul pe care regele Solomon l-a construit acolo în urmă cu 3.000 de ani, precum și prin numele său musulman al-Haram al-Sharif, acum se referă la el doar prin acesta din urmă. Nu pot da vina pe lume că a făcut asta. Când ne transformăm în rezidenți temporari, evităm sarcina noastră istorică și obligația față de lume, nu ne putem plânge că lumea vrea să-i evacueze pe chiriașii recalcitranţi.

Continuăm să căutăm modalități diplomatice mai bune de a explica poziția Israelului, de a arăta că suntem valoroși pentru lume și că avem un drept istoric de a trăi aici. Nu înțelegem că lumea nu vede lucrurile așa cum le vedem noi. Nu îi pasă de istorie și nu îi pasă de „națiunea start-up” pe care am construit-o aici. Ne vede ca pe o națiune beligerantă, invazivă, care a luat ceea ce nu-i aparține prin exploatarea remușcărilor lumii pentru Holocaust.

Suntem aroganți și vrem să controlăm când credem că lumea ne datorează ceva. Lumea nu crede așa, iar faptul că nici măcar nu ne întrebăm de ce, ci continuăm să „explicam” națiunilor poziția noastră pe care în mod clar ele sunt reticente s-o audă, ilustrează ce poate face vanitatea asupra simțului judecății unei națiuni.

Lucrul pe care îl abordăm absolut greșit este obligația noastră față de lume. Am fost puşi aici pentru a construi „o casă națională pentru poporul evreu”, așa cum spune Declarația Balfour. Din păcate, în loc să ne construim casa împreună, ne luptăm între noi. Am ajuns la un punct în care ne pasă mai mult să ne distrugem unii pe alții decât să învingem inamicul. Dacă nu facem ceea ce trebuie să facem aici, atunci nu avem niciun motiv să fim aici. Așa vede lumea și cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât mai bine.

Actuala rezoluție a ONU se concentrează pe Ierusalim și Cisiordania. Dar mai multe rezoluții ale ONU sunt pe cale și vor înlătura dreptul nostru la suveranitate în orice parte a țării care nu ne-a fost oferită în Rezoluția de împărțire a ONU din 1947. Nu după mult timp, ONU va declara că evreii sunt o entitate străină în Palestina și că locul unde a fost Israelul este Palestina.

Atât timp cât suntem aici, putem inversa tendința, dar nu avem mult timp. Singura modalitate de a schimba viziunea lumii despre prezența evreiască în Orientul Mijlociu este dacă evreii încep să acționeze așa cum se așteaptă lumea de la ei. Am fost trimiși aici pentru a ne reconstrui națiunea, pentru a ne restabili unitatea, care a format o națiune remarcabilă din oameni complet străini și adesea ostili, care s-au hotărât să se unească sub deviza „ca un singur om cu o singură inimă”. Aceasta este moștenirea noastră și numai dacă îi suntem fideli, națiunile ne vor primi aici, inclusiv arabii.

Dacă dorim să lucrăm la unitatea noastră, atunci avem tot dreptul să declarăm că acesta este scopul nostru de a fi aici și că nu vom permite nimănui să intervină în eforturile noastre. Nu numai că lumea va respecta această declarație, ci o va susține.

Iată două exemple despre modul în care doi antisemiți notorii se raportează la evrei, atunci când evreii dau un exemplu pe care lumea vrea să-l vadă și să-l urmeze. Născut în Ucraina, Vasily Shulgin, a fost un membru senior al Dumei, Parlamentul Rusiei înainte de Revoluția bolșevică din 1917. De asemenea, era un antisemit declarat. În cartea sa “Ce nu ne place la ei…” el se plânge că „evreii din secolul XX au devenit foarte inteligenți, eficienți și viguroși în exploatarea ideilor altora. “Cu toate acestea” protestează el, „aceasta nu este o ocupație pentru „învățători și profeți”, nu este rolul „călăuzitorilor orbilor”, nu este rolul „purtătorilor șchiopilor”. Într-un alt eseu, Shulgin devine aproape poetic, așa cum descrie locul către care pot conduce evreii omenirea, dacă fac față provocării: „Lasă-i… să se ridice la înălțimea la care se pare că s-au urcat [în antichitate]… și imediat, toate națiunile se vor grăbi spre ei. Ele se vor grăbi nu în virtutea constrângerii… ci prin voință liberă, bucuroși în suflet, recunoscători și iubitori, inclusiv rușii!”

Un exemplu mai concis vine de la nimeni altul decât Henry Ford, care atunci când nu construia mașini, și-a dedicat o mare parte din timp scrierii de eseuri condamnabile despre evrei. În compoziția sa infamă, Evreul International – Cea mai importantă problemă a lumii, Ford scrie: „Reformatorii moderni care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Apropo, nepotul lui Ford și-a propus să construiască una dintre fabricile companiei în Israel, ca semn de sprijin pentru statul evreu. În mod simbolic, acea fabrică este acum închisă. Dacă nu începem să lucrăm la unitatea noastră și să ne străduim să dăm exemplul necesar, soarta țării noastre se va asemăna cu soarta fabricii Ford, iar evreii din Israel, care s-au transformat în rezidenți temporari, vor fi evacuați.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-una din lecțiile despre Cartea Zohar, ai discutat despre faptul că prototipurile a două forțe—masculină și feminină, dăruire și primire—sunt cei doi luminători, luna și soarele. De ce este o femeie mai afectată de lună? Chiar și sarcina ei este stabilită în funcție de calendarul lunar.

Răspuns: Se spun multe despre acest lucru nu numai în Cartea Zohar, ci și în alte surse cabalistice.

Întreaga noastră esență spirituală este construită pe conexiunea dintre primire și dăruire, puterea lui Zeir Anpin și Malchut, care în lumea noastră sunt reprezentate de soare și de lună. Prin urmare, noi, pe Pământ, ne aflăm sub conducerea acestor două forțe.

Toată natura este foarte clar divizată în părți masculine și feminine. Partea masculină este identificată cu soarele, iar cea feminină cu luna. Acest lucru provine din opoziția acestor două forțe ale naturii, iar omul există pentru a le uni.

Cândva, în stadiile timpurii ale dezvoltării umane, nu eram atât de egoiști și nu ne opuneam naturii și armoniei sale. Eram aproape de ea, eram mai mult în interiorul ei. Prin urmare, tot ceea ce se întâmpla în natură ni se întâmpla și nouă în aceeași secvență, în același ritm, cu aceleași fluctuații. În special, ciclul feminin începea la luna nouă pentru fiecare femeie din lume.

Și de ce nu ar fi așa, dacă a fost construit în mod clar în conformitate cu ciclurile lunare? Spre deosebire de animalele inferioare, oamenii pot concepe pe tot parcursul anului. Dar am trecut prin astfel de etape în dezvoltarea noastră, când femeile puteau concepe doar la un anumit moment, iar nașterea avea loc exact după nouă luni.

Nu existau nașteri premature în acele zile. Astăzi este un fenomen frecvent, pentru că egoismul introduce în noi astfel de distorsiuni care ne înstrăinează de natură. Știm cât de mult corpul nostru este acum neadaptat la natură. Nu mai putem trăi fără plastic și probabil că ne vom otrăvi cu produse naturale.

Așadar, nu putem vorbi astăzi despre cum să revenim la un fel de armonie cu natura prin mijloace obișnuite. Deși oamenii încearcă să mențină cumva legătura, acest lucru nu mai este posibil.

Iar în trecut, simțeam cu adevărat natura, simțeam în avans vremea, toate tipurile de schimbări climatice, respirația naturii. Asta simt oamenii care se află în interiorul naturii și care știu ce li se va întâmpla. Adică, natura este de fapt ceva mai profund, mai voluminos și mai transparent decât ceea ce suntem obișnuiți să vedem atunci când privim lumea din jurul nostru.

Întrebare: Când cabaliștii vorbesc despre echilibrul cu natura, ne îndeamnă ei să ne întoarcem la starea din trecut?

Răspuns: Nu este vorba despre asta, ci despre modul în care ne ridicăm cu adevărat la nivelul corect al naturii.

Starea noastră actuală este, în principiu, corectă. Ne scoate din faptul că ne aflăm în interiorul naturii și ne face să ne ridicăm deasupra ei, și să ne ridicăm nu într-o formă artificială, atunci când creăm un fel de habitat artificial, ci să ne ridicăm la nivelul forței care gestionează această natură.

Se numește Creator, puterea de a dărui, puterea iubirii, relația dintre toate părțile naturii. Trebuie să ne ridicăm la nivelul acestei forțe și să devenim adecvați ei.

De la KabTV „Close-Up. Vulturul cu două capete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce anume ar trebui să recunoască o persoană ca fiind rău?

Răspuns: Egoismul nostru, atitudinea noastră față de ceilalți.

În toate etapele de dezvoltare ne-am folosit dorința de a primi, pentru că aceasta este natura noastră. Acum, însă, ea se manifestă ca fiind egoistă, ca fiind deosebit de rea în raport cu ceilalți oameni.

Totul în lume este construit pentru a primi plăcere, nu doar în detrimentul altuia atunci când câștigăm împreună ca parteneri sau ne oferim plăcere unul altuia ca soți.

O persoană primește plăcere tocmai atunci când se ridică deasupra celuilalt, când îl umilește pe celălalt. Aici se manifestă ultima formă egoistă și pentru a o defini ca fiind rea, ca fiind următoarea formă ce ar trebui să fie opusă acesteia—binele, iubirea, conexiunea peste egoism, peste ură—aceasta este o tranziție foarte dificilă.

Înțelepciunea Cabala ar trebui să ne ajute să înțelegem acest lucru și să trecem prin asta rapid și fără durere.

Comentariu: Cred că mulți oameni nu vor fi de acord cu tine că ne folosim de alții și îi umilim.

Răspunsul meu: Facem acest lucru în mod automat. Suntem acordați în acest fel și nici măcar nu ne dăm seama în ce ne aflăm.

Chiar și atunci când purtăm o conversație plăcută, fiecare dintre noi încearcă să fie deasupra celuilalt, încearcă să se poziționeze astfel încât să arate mai bine, să se prezinte mai favorabil pentru a capta atenția celorlalți, chiar și numai un pic. Întreaga noastră natură constă în astfel de forme voalate.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care este opinia ta despre noul serial de pe Netflix numit Jocul Calamarului?”

Unul dintre studenții mei a explicat cum Jocul Calamarului este un exemplu perfect de egoism total al naturii umane. Adică, câteva sute de oameni care au datorii și probleme psihice grave sunt aduși la acest joc, li se dau diverse provocări, iar cel care pierde este ucis. Cel care conduce jocul creează diferite intrigi și conflicte între participanți, punându-i în situații în care trebuie să omoare persoana care a fost alături de ei până la final.

Exemplifică natura noastră umană egoistă într-un mod foarte tranșant, și anume voința de a ucide alți oameni pentru a ne asigura propria supraviețuire.

Pe scurt, toată lumea face totul în mod egoist, adică în interes personal, în detrimentul celorlalți și al naturii, pentru a supraviețui, iar în viața noastră de zi cu zi, dorim să-i eliminăm pe cei care ne stau în calea supraviețuirii în această lume. În timp ce trăim în conformitate cu o paradigmă egoistă, ni se pare că, dacă nu eliminăm astăzi persoanele pe care le percepem ca fiind amenințări la adresa supraviețuirii și fericirii noastre, atunci mâine, acestea ar putea foarte bine să ne ia fața și să ne stea în calea fericirii și a sentimentului de siguranță.

Cu o astfel de conștientizare, ne putem pune întrebarea despre cum să corectăm această situație și să facem din lume un loc mai bun. Pentru a face acest lucru, este nevoie mai întâi să recunoaștem răul din noi: faptul că suntem ființe egoiste care prioritizează beneficiul propriu în detrimentul celorlalți, ceea ce ne determină să îi folosim și să îi exploatăm pe ceilalți pentru propriul beneficiu.

Ca urmare a unei astfel de revelații, am deveni receptivi la explicații despre cum să ne schimbăm natura din egoistă în opusul ei altruist. Angajându-ne în educația care ghidează această transformare de la egoism la altruism, vom fi apoi capabili să facem ca această schimbare să aibă loc și vom simți o lume diferită, plină de sprijin reciproc, preocupare, iubire și conexiune.

Bazat pe videoclipul ” Dacă jocurile calamarului ar fi reale, ce ai face?” cu Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii ca țapi ispășitori pentru Omicron”

Acum câteva zile am fost în Italia. Am văzut pe stradă oameni care păreau stinși, fără scântei în ochi, nefericiți. Nu doar în Italia, o țară grav afectată de Covid-19, ci peste tot în lume, oamenii s-au săturat de apariția de noi variante din nou și din nou, tocmai când credeam (și speram) că pandemia a fost în sfârșit ţinută sub control. Din moment ce virusul nu va fi învins, oamenii nu vor putea să facă faţă stresului cumulat, își vor dezvălui frustrarea și neputința, se vor revolta mai întâi împotriva guvernelor restrictive și în final, va da vina și pe țapii ispășitori obișnuiți- evreii.

Deja în această săptămână, pliante antisemite au circulat în Beverly Hills din California. Pliantele au inclus numele directorilor evrei care conduc cele mai mari companii de medicamente din lume și acuzații de „agenda evreiască” în spatele pandemiei. Propaganda antisemită similară este răspândită pe scară largă prin platformele de social media.

Aceste pliante și tweet-uri sunt doar începutul urii în creștere față de evrei. Va veni o zi în care chiar și oamenii de știință înșiși vor atribui virusul acelui grup minuscul de oameni care are o istorie de a fi acuzat de umanitate. Ei vor spune că evreii sunt sursa tuturor variantelor, așa cum în Evul Mediu oamenii au început să șoptească și să se întrebe de ce evreii nu erau bolnavi de Moartea Neagră, iar de acolo s-au dezvoltat și s-au desfășurat comploturile. Din nou, istoria se repetă.

Nu suntem responsabili pentru izbucnirea ciumei, așa cum susțin antisemiții, dar suntem responsabili pentru atitudinea greșită față de aceasta, ca urmare a lipsei de conștientizare din partea noastră. Virusul este o perturbare a sistemului genetic altruist al naturii, ca urmare a egoismului uman. Este un pic complex, dar voi explica: gradele naturii — mineral, vegetal și animal — se împletesc pe diferite niveluri, în timp ce noi, specia umană, suntem desprinși de funcționarea armonioasă a naturii. Oamenii au o dorință egoistă crescută care ne depărtează și ne îngreunează unii pe alții.

Egoul nu ne face doar să ne exploatăm unii pe alții în beneficiul nostru, ci și să exploatăm tot restul naturii. Drept urmare natura, care este programată pentru echilibru și perfecțiune, provoacă epidemii și crize pentru a ne ajuta să vedem locul rupturii și căderii și ne invită să-l reparăm, adică să ne conectăm emoțional și să ne unim cu restul, părți integrante ale naturii. Apoi totul se va aşeza la loc.

Încă nu înțelegem că facem parte dintr-un sistem integral și că echilibrul lui depinde de relațiile pozitive dintre noi. Acest lucru trebuie să devină clar și evident. Chiar și o privire rapidă către noi înșine din lateral dezvăluie cât de departe suntem astăzi de această stare dorită și rolul nostru ca evrei în modelarea ei. Lăsăm ego-ul să ne controleze și să ne despartă. Națiunea evreiască are scopul de a fi o lumină pentru națiuni și de a deschide calea unității tuturor. Este misiunea noastră. Israelul și națiunile lumii sunt împletite într-un singur sistem global, iar lumea simte puternic din interior că suntem indiferenți față de rolul nostru. Nu este de mirare atunci că lumea ne arată cu degetul acuzator.

Dacă ne-am înțelege rolul și l-am implementa, am putea sta în fața lumii și am putea să o direcționăm să folosească pandemia pentru corectare; am putea fi un ghid pentru a deveni mai uniți și mai plini de compasiune unul cu celălalt, ca un singur om cu o singură inimă. Când se întâmplă acest lucru, nicio suferință nu va înconjura umanitatea și antisemitismul va înceta

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→